|
|
|
Continutul constitutiv al infractiunii
I. Plan de seminar:
IA. Aspecte generale privind continutul constitutiv al infractiunii
IB. Latura obiectiva a infractiunii
-elementul material - definitie si caracterizare
- urmarea imediata - definitie si caracterizare
- legatura de cauzalitate - definitie si caracterizare
IC. Latura subiectiva
- elementul subiectiv - definitie si caracterizare
- mobilul - definitie si caracterizare
- scopul - definitie si caracterizare
IA. Aspecte generale privind continutul constitutiv al infractiunii
acesta desemneaza totalitatea conditiilor prevazute in norma de incriminare cu privire la actul de conduita interzis pe care le indeplineste faptuitorul ori devin relevante prin savarsirea actiunii sau inactiunii de catre acesta,
continutul constitutiv are o sfera de cuprindere mai restransa decat continutul juridic, care poate cuprinde si alte conditii privitoare la elementele infractiunii. Continutul constitutiv este insa o componenta a continutului juridic.
Laturile continutului constitutiv:
obiectiva (fizica) - ce consta intr-o manifestare exterioara;
subiectiva (psihica) - ce consta in atitudinea faptuitorului fata de fapta si rezultatul ei.
IB. Latura obiectiva a infractiunii
Aceasta desemneaza totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduita pentru existenta infractiunii.
Structura laturii obiective:
elementul material
urmarea imediata
legatura de cauzalitate
A. Elementul material:
desemneaza actul de conduita interzis prin norma de incriminare; este sub acest aspect elementul esential al oricarei infractiuni,
elementul material este desemnat printr-un cuvant, printr-o expresie ce arata actiunea sau inactiunea interzisa, asa numitul "verbum regens",
actiunea - desemneaza o atitudine a faptuitorului prin care face ceva, ce legea penala ordona sa nu se faca. Actiunea se poate realiza:
♣ prin acte materiale (lovire, luare)
♣ prin cuvinte (la infractiunea de amenintare)
♣ prin scris (la denuntare calomnioasa)
inactiunea - desemneaza atitudinea faptuitorului care nu face ceva ce legea penala ordona sa se faca. Prin inactiune se comit infractiuni ca: nedenuntarea (art. 170 C.pen.), omisiunea de a incunostiinta organele judiciare (art. 265 C.pen.), etc.
Elementul material poate fi:
simplu - cand consta intr-o actiune (infractiuni comisive, ex. furtul, art. 208 C.pen. - luarea) sau inactiune (infractiuni omisive, ex. omorul, art. 174 C.pen. - uciderea);
alternativ - cand consta in mai multe atitudini ale faptuitorului (de ex., infractiunea de luare de mita se poate savarsi de catre un functionar prin "pretindere", "primire", "acceptare", "nerespingere" de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin (art. 254 C.pen.). Aceasta alternanta poate se poate realiza:
♣ numai din actiuni (art. 217 - distrugere, degradare)
♣ din actiuni si inactiuni (art. 192 - patrunderea fara drept si/sau refuzul de a parasi)
Comiterea infractiunii in toate alternativele sale, conduce la existenta tot a unei singure infractiuni, dar in modalitati diferite.
cumulativ - cand consta in comiterea a cel putin doua acte ale faptuitorului, lipsa uneia ducand la inexistenta elemenului material specific infractiunii respective (de ex. la talharie - furt si amenintate sau furt si violenta.). In cest caz elemenul material este alcatuit din doua actiuni care reprezinta fiecare in parte acte incriminate, dar pe care legiuitorul le-a reunit in continutul aceleasi infractiuni.
Cerinte esentiale ale elementului material: Acestea privesc elementul material si realizarea lor trebuie observata odata cu savarsirea acestuia, pentru caracterizarea faptei ca infractiune si se pot referi la:
locul savarsirii faptei (pe drumul public pentru unele infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice)
timpul savarsirii faptei (uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere - art. 177 C.pen.)
modul si mijloacele de savarsirire (falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea in orice mod - art. 288 C.pen.).
B. Urmarea imediata:
prin savarsirea actiunii sau inactiunii impotriva obiectului infractiunii se produce o vatamare, o periclitare a acestuia,
urmarea imediata consta in vatamarea adusa valorii sociale ocrotite prin fapta interzisa de legea penala,
urmarea imediata a infractiunii este sinonima cu pericolul social concret,
urmarea produsa prin savarsirea faptei poate consta
♣ fie intr-o schimbare a obiectului ori a pozitiei acestuia, cand obiectul are un aspect material (distrugerea unui bun, moartea unui om);
♣ fie intr-o stanjenire a normalei desfasurari a relatiilor sociale nascute in legatura si datorita valorii sociale ocrotite, cand obiectul infractiunii are natura morala (amenintarea).
de la urmarea imediata porneste activitatea de incadrare juridica a faptei comise.
Caracterizare:
urmarea socialmente periculoasa trebuie sa fie imediata (adica rezultat nemijlocit al actiunii sau inactiunii, nu un rezultat mijlocit);
urmarea imediata este un element necesar al continutului constitutiv al infractiunii, pe cand celelalte urmari mai indepartate (subsecvente) pot fi elemente de circumstantiere in continutul agravat al infractiunii;
in continutul unor infractiuni se intalnesc referiri la urmarea imediata, fapt pentru care sunt infractiuni materiale, de rezultat, acesta din urma trebuind sa fie perceptibil si constatat pentru calificarea faptei ca infractiune (exceptie face infractiunea de furt, art. 209 C.pen.);
daca rezultatul nu s-a produs, atunci infractiunea nu s-a consumat, a ramas in faza de tentativa prin care s-a creat o stare de pericol pentru valoarea sociala ocrotita;
cand in continutul infractiunii nu sunt referiri cu privire la rezultat se numesc infractiuni "de pericol ", "de atitudine ", "infractiuni formale";
in cazul infractiunilor de pericol rezultatul consta intr-o stare contrara existenta anterior;
la infractiunile ce au in continutul lor o urmare sau mai multe urmari este necesara stabilirea legaturii de cauzalitate intre elementul material si urmarea produsa.
Privitor la urmarea imediata pot exista urmatoarele situatii:
sa nu fie prevazuta in norma de incriminare - ex. la furt;
sa fie prevazuta in acelasi cuvant cu elemental material - ex. la omor - uciderea;
sa fie prevazuta expres in definitia infractiunii:
♣ fie intr-o singura modalitate - ex. art. 246 C. pen.
♣ fie in modalitati alternative - ex. art. 248 C. pen.
in cazul infractiunilor de pericol rezultatul consta intr-o stare contrara existenta anterior;
C. Legatura de cauzalitate: Legatura de cauzalitate este liantul intre elementul material (cauz ) si urmarea imediata (efectul) cerut de lege pentru existenta infractiunii. Cu alte cuvinte, existenta infractiunii este conditionata de legatura de cauzalitate.
Caracterizare:
este un element constitutiv al continutului oricarei infractiuni;
fara legatura de cauzalitate nu se realizeaza elementul laturii obiective, deci nu poate exista infractiunea;
stabilirea existentei legaturii de cauzalitate este necesara doar in cazul infractiunilor zise materiale, si nu in cazul infractiunilor zise formale cand ea rezulta din insasi savarsirea faptei.
Teorii privitoare la legatura de cauzalitate: Aceste teorii pot fi grupate in doua curente:
1. un curent care sustine teza monista (care considera ca urmarea imediata are o singura cauza si de aceea in situatia unei pluralitati de contributii umane, acestea trebuie considerate ca simple, fara semnificatie penala);
Acestui curent ii apartin urmatoarele teorii:
teoria cauzei eficiente - propune sa fie considerata cauza a rezultatului pe aceea care a declansat procesul genetic si a creeat pentru celelate conditii aptitudinea de a produce urmarea imediata;
teoria cauzei proxime - considera drept cauza contributia ce se situeaza in timp imediat anterior rezultatului;
teoria cauzei preponderente - considera drept cauza energia care a contribuit cel mai mult la producerea rezultatului;
teoria cauzei adecvate sau tipice - considera drept cauza pe aceea care este proprie sau apta prin natura ei sa produca acel rezultat; astfel se trage concluzia ca o actiune sau inactiune are caracter cauzal numai daca se inscrie in aceasta cauzalitate tipica. Se reproseaza acestrei teorii ca restrange antecedenta cauzala la o singura contributie umana.
2. un curent care sustine teza pluralista (care considera ca producerea rezultatului se datoreaza unui concurs de cauze).
Acestui curent ii apartin urmatoarele teorii:
teoria echivalentei conditiilor (sine qua non) - formulata in 1860 de penalistul german Von Buri; potivit acestei teorii sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate conditiile care l-au precedat si fara de care rezultatul nu s-ar fi produs. Caracterul "sine qua non" al unei conditii se stabileste folosind procedeul eliminarii ipotetice a acesteia din antecedenta rezultatului si daca rezultatul nu s-ar fi produs, atunci acea conditie este eliminata. Acestei teorii i s-a reprosat ca pune pe acelasi plan toate conditiile fara a diferentia contributia lor la producerea rezultatului;
teoria conditiei necesare - care propune sa fie considerata drept cauza a rezultatului orice conditie necesara pentru producerea acestuia, tinandu-se seama de contributia concreta adusa de fiecare conditie. Ea recomanda pentru stabilirea legaturii de cauzalitate izolarea temporara si artificiala a cauzelor mecanice, chimice si biologice pentru a retine numai actele omenesti ce au contribuit la producerea rezultatului. Deci, fiecare cauza urmeaza sa fie cercetata in parte. Acestei teorii i se reproseaza ca nu aduce nimic nou in problema legaturii de cauzalitate si ca sterge deosebirile dintre cauza si conditie.
Orientari practice pentru stabilirea legaturii de cauzalitate:
identificarea in antecedenta cauzala a tuturor contributiilor umane care ar putea avea legatura cauzala cu rezultatul. Aceasta se face cu ajutorul teoriei "sine qua non";
stabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate. Vor fi retinute din antecedenta cauzala a rezultatului numai contributiile fata de care s-a stabilit atat aspectul fizic, cat si cel psihic;
delimitarea si determinarea exacta a contributiilor esentiale si a contributiilor inlesnitoare din antecedenta cauzala Aceasta se realizeaza cu ajutorul teoriei "sine qua non".
IC. Latura subiectiva
Cuprinde totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constiintei si vointei infractorului fata de fapta si urmarile acesteia.
Structura:
elementul subiectiv (vinovatia)
mobilul (motivul)
scopul
A. Elementul subiectiv (art. 19 alin. 2 si 3 C.pen.): Acesta reprezinta atitudinea psihica a persoanei care a savarsit o fapta, fata de fapta si urmarile acesteia, atitudine exprimata in vinovatia ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni
!!!Trebuie sa se faca deosebirea dintre vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii si vinovatia ca element constitutiv al unei infractiuni.
Asemanari:
ambele concepte se refera la pozitia psihica, subiectiva a faptuitorului fata de fapta si urmarile acesteia,
ambele sunt formate din cei doi factori: volitiv si intelectiv,
ambele pot imbraca cele trei forme: intentia, culpa, praeterintentia,
ambele sunt reglementate in acelasi text de lege - art. 19 C.pen.
Deosebiri:
in primul caz, vinovatia este exprimata in formele si modalitatile prevazute de art. 19 C. pen. (intentie, culpa si praeterintentie). In al doilea caz vinovatia va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege. De ex. in cazul savarsirii unei fapte din culpa, se realizeaza vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii, dar poate lipsi ca element subiectiv, daca legiuitorul incrimineaza aceea fapta numai daca este savarsita cu intentie. De ex. furtul trebuie comis numai cu intentie, comiterea lui din culpa neatragand raspunderea penala. Asadar in acest caz va exista vinovatie ca trasatura a infractiunii, dar nu va exista vinovatie ca element subiectiv cerut de norma de incriminare.
vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii se refera la existenta celor trei forme de vinovatie, pe cand vinovatia ca element subiectiv se refera doar la una din aceste forme cu care o fapta in concret trebuie sa se comita. De ex. omorul de la art. 174 se poate comite numai cu intentie. Daca se comite din culpa se va schimba incadrarea juridica si va fi ucidere din culpa art. 178 C. pen.
de regula cele doua concepte coexista in cazul comiterii infractiunilor, dar in practica pot aparea urmatoarele doua situatii:
♣ sa existe vinovatie ca element subiectiv - fapta se savarseste cu forma de vinovatie ceruta de norma de incriminare - , dar sa nu existe ca trasatura a infractiunii (de ex. in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangere fizica sau morala).
♣ sa existe vinovatia ca trasatura a infractiunii, dar sa lipseasca vinovatia ca element subiectiv cerut de norma de incriminare (de ex. furtul din cupla).
Elementul subiectiv prevazut a se realiza prin intentie presupune atat intentia direca, cat si cea indirecta, dupa cum in cazul culpei sunt prevazute ambele modalitati (cu prevedere si simpla).
Se poate observa ca relatia dintre cele doua concepte este relatia de tipul parte/intreg: intregul il reprezinta vinovatia ca trasatura a infractiunii, iar partea o reprezinta vinovatia ca element component al laturii subiective.
Conform art. 19 alin. 2 si 3 C. pen. : "fapta constand intr-o actiune savarsita din culpa este infractiune numai daca se prevede expres in continutul juridic al infractiunii" (ex.art. 178 C.pen).
"Fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune, fie ca este savarsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul cand, legiuitorul restrange sanctionarea ei numai cand se savarseste cu intentie".
B. Mobilul (motivul): Acesta desemneaza acel sentiment (dorinta, pasiune) ce a condus la nasterea in mintea faptuitorului a ideii savarsirii unei anumite fapte.
Caracterizare:
existenta lui in savarsirea unei fapte reprezinta un indiciu de normalitate psihica a faptuitorului, lipsa acestuia reprezentand un indiciu de anormalitate;
mobilul constituie un element necesar pentru cunoasterea actului de conduita si a periculozitatii infractorului;
acesta contribuie la individualizarea sanctiunilor penale;
poate reprezenta o conditie de reintregire a laturii subiective (art. 247 C.pen.) - abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi pe temei de rasa, nationalitate, religie;
poate reprezenta o circumstanta agravanta speciala (art. 175 lit. b) C. pen.) - omorul savarsit din interes material;
el mai poate constitui o circumstanta agravanta generala (art. 75 lit. d) C.pen.) - savarsirea unei infractiunii din motive josnice;
cunoasterea lui poate da raspuns la intrebarea "De ce s-a savarsit infractiunea?".
C. Scopul: Consta in reprezentarea clara a rezultatului faptei de catre faptuitor sau in finalitatea urmarita de catre acesta.
Caracterizare:
este caracteristic activitatilor voluntare, dar de regula, nu este prevazut ca element al infractiunii;
el se situeaza in afara infractiunii;
cand faptuitorul urmareste realizarea scopului cerut de lege, el reprezinta in acest caz o cerinta esentiala a elementului subiectiv;
sunt cazuri in care scopul reprezinta o cerinta esentiala a elementului obiectiv (art. 282 C. pen.) - detinerea de valori falsificate in scopul punerii lor in circulatie;
scopul poate aparea si ca element circumstantial in continutul calificat al unor infractiuni (art. 175 lit. g) C.pen.) - omorul savarsit pentru a se sustrage de la urmarirea penala;
in toate cazurile, cunoasterea scopului urmarit de faptuitor este foarte importanta pentru determinarea gradului de pericol social al faptei;
cunoasterea scopului este importanta si pentru individualizarea sanctiunilor;
!!! Asemanari si deosebiri intre urmarea imediata si scop:
Asemanari:
ambele fac parte din continutul constitutiv al infractiunii,
prevederea lor nu este prezenta intotdeauna in norma de incriminare,
nici una nu este definita expres in C.pen.,
ambele se refera la finalitatea unei infractiuni,
Deosebiri:
urmarea imediata face parte din latura obiectiva, deci din faza externa a infractiunii, iar scopul face parte din latura subiectiva a infractiunii, deci din faza interna a acesteia,
din punct de vedere cronologic mai intai apare scopul, proiectat in plan mental si dupa aceea apare urmarea imediata,
raportul dintre scop si urmarea imediata se poate prezenta astfel:
♣ urmarea imediata (rezultatul) sa concorde perfect cu scopul propus
♣ urmarea imediata (rezultatul) sa fie mai grava decat scopul propus
♣ urmarea imediata (rezultatul) sa fie mai putin grava decat scopul propus, caz in care putem fi in prezenta unei tentative.
II. Idei fundamentale:
1. Elementul material al infractiunii mai este denumit si "nucleul infractiunii", deoarece fara comiterea acestuia nu putem vorbi despre savarsirea unei fapte ilicite.
2. Elementul material este o componenta indispensabila existentei infractiunii; nici o infractiune nu poate fi incriminata fara aratarea expresa, in norma de incriminare, a actului de conduita interzis.
3. Nu trebuie sa confundam vinovatia ca trasatura a infractiunii cu vinovatia ca element al laturii subiective.
4. Motivul si scopul nu sunt intotdeauna elemente indispensabile unei infractiuni, dar acestea trebuie descoperite si analizate pentru a face o corecta incadrare juridica a faptei comise.
III. Vocabular specific:
adnotare - actiunea de a face insemnari pe marginea unui text in vederea explicarii sau intregirii lui (lat. adnotatio),
Avocatul Poporului - institutia publica investita sa vegheze la respectarea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice in relatiile cu autoritatile publice. Seful institutiei are acelasi nume si este numit pe o perioada de 5 ani,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) - instanta europeana cu sediul la Strasbourg, care are competenta sa judece incalcarile drepturilor omului prevazute in Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului 1950,
de cujus - locutiune latina prin care este desemnata persoana decedata care a lasat succesiunea,
de facto - locutiune latina prin care este desemnata recunoasterea partiala a unui stat de catre altul,
de iure - locutiune latina prin care este desemnata recunoasterea sub toate aspectele a unui stat de catre altul,
eutanasie - uciderea unei persoane care sufera de o boala grava, la cererea acesteia; ideea eutanasiei a aparut inca din antichitate si este sustinuta si in prezent; unele state au legalizat euthanasia - Olanda (gr. eu, thanatos),
homosexualitate - activitate sexuala la care participa persoane de acelasi sex; acest fenomen se mai numeste si inversiune sexuala; relatiile intre barbati poarta denumirea de pederastie si intre femei lesbianism (gr. homos si lat. sexus);
justitie - totalitatea organelor cu activitate jurisdictionala dintr-un stat sau rezultatul activitatii organelor jurisdictionale (lat. justitia),
ordine de drept - valoare sociala care consta in respectarea normelor juridice de catre toti destinatarii, stare a relatiilor sociale existenta ca urmare a conformarii fata de lege a destinatarilor acesteia,
schimbarea incadrarii juridice - operatiune juridica prin care organul judiciar include fapta ce formeaza obiectul cauzei in alta norma de incriminare, decat cea considerata initial aplicabila faptei,
IV. Articole (texte de lege) de analizat:
Art. 19 C.pen. - analiza vinovatiei sub cele doua aspecte ale ei.
Art. 174, 178 si 183 C.pen. sub aspectul formei de vinovatie.
Art. 208, 211, 192 C.pen. sub aspectul elemenului material.
Art. 208, 174 si 248 sub aspectul urmarii imediate.
V. Aplicatii teoretice si practice:
- Subiecte teoretice
1. Ce se intelege prin continutul constitutiv al infractiunii.
2. Elmentul material - analiza.
3. Urmarea imediata - analiza.
4. Legatura de cauzalitate - definitie si caracterizare.
5. Teorii privitoare la legatura de cauzalitate.
6. Elementul subiectiv - definitie si caracterizare.
7. Asemanari si deosebiri intre vinavatie ca trasatura fundamentala a infractiunii si vinovatia ca element subiectiv.
8. Mobilul - analiza.
9. Scopul - analiza.
VI. Grile:
1. Sunt adevarate afirmatiile:
a) infractiunile care au un obiect material sunt infractiuni de rezultat
b) toate infractiunile au un obiect juridic specific
c) infractiunile care nu au obiect material sunt infractiuni de pericol
d) in cazul infractiunilor formale nu se cerceteaza legatura de cauzalitate intre actiune -inactiune si urmarea produsa, aceasta rezultand ex-re.
2. Sunt componente ale laturii obiective:
a) elementul material
b) elementul subiectiv
c) urmarea imediata.
3. Prin verbum regens se intelege:
a) latura obiectiva
b) urmarea imediata
c) elementul material.
4. Actiunea sub care se poate realiza elementul material poate consta:
a) in acte materiale
b) in cuvinte
c) intr-o atitudine a faptuitorului care nu face ceva ce legea penala ordona sa se faca.
5. Daca elementul material al unei infractiuni consta in mai multe actiuni sau inactiuni:
a) daca infractorul savarseste mai multe actiuni sau inactiuni, atunci el realizeaza un concurs de infractiuni, in numar corespunzator actiunilor infractiunilor
b) realizarea acestui element prin mai multe actiuni sau inactiuni nu schimba unicitatea infractiunii
c) daca infractorul savarseste o singura actiune sau inactiune, atunci el savarseste o infractiune unica.
6. Conform teoriei conditiei sine qua non:
a) este considerata drept cauza a unui rezultat determinat contributia umana ce se situeaza in timp imediat anterior rezultatului
b) sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate conditiile care le-au precedat si fara de care rezultatul nu s-ar fi produs.
c) este considerata drept cauza a unui rezultat aceea care este proprie sau apta, prin natura ei sa produca acel rezultat.
7. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
a) existenta vinovatiei, ca trasatura esentiala a infractiunii, presupune intotdeauna si existenta vinovatiei ca element al continutului unei infractiuni
b) poate exista vinovatie, ca element al continutului unei infractiuni, fara a exista insa ca trasatura esentiala a infractiunii
c) poate exista vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii fara sa existe vinovatie ca element subiectiv al infractiunii.
8. In dreptul penal mobilul actului de conduita prohibit de lege:
a) reprezinta telul urmarit prin savarsirea faptei
b) trebuie sa fie prevazut expres de norma incriminatoare
c) desemneza sentimentul ce a condus la nasterea in mintea faptuitorului a ideii infractionale.
9. Fapta constand intr-o inactiune:
a) este infractiune numai daca este savarsita cu intentie
b) este infractiune atunci cand este savarsita din culpa, afara de cazul cand legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie
c) este infractiune, atunci cand este savarsita din culpa, numai atunci cand in lege este prevazuta in mod expres.
11. Fapta constand intr-o actiune:
a) constituie infractiune cand este savarsita cu intentie
b) constituie infractiune cand este savarsita din culpa
c) constituie infractiune cand este savarsita din culpa, numai atunci cand in lege se prevede in mod expres aceasta.
12. Lipsa unui mobil al faptuitorului in savarsirea faptei penale:
a) inlatura caracterul penal al faptei
b) constituie un indiciu de anormalitate psihica al faptuitorului
c) constituie cauza de impunitate.
13. Latura obiectiva a infractiunii este formata din:
a) obiectul juridic al infractiunii
b) elementul material
c) subiectul activ.
15. Elementul material se poate realiza:
a) numai prin fapte
b) atat prin fapte cat si prin scris
c) numai prin scris.
16. Elementul material se poate realiza:
a) numai prin inactiune
b) atat prin actiune cat si prin inactiune
c) numai prin actiune.
17. Inactiunea poate constitui element material al laturii obiective a infractiunii:
a) in toate cazurile
b) numai in cazul in care exista o obligatie legala de a actiona
c) cand apreciaza instanta de judecata.
18. Verbum regens se poate realiza:
a) numai intr-o singura forma
b) numai in variante alternative
c) fie intr-o singura forma fie in variante alternative
d) fie in variante cumulative.
19. Elementul material al laturii obiective se poate prezenta in variante alternative:
a) numai prin actiuni
b) numai prin inactiuni
c) prin actiuni si inactiuni.
20. Elementul material:
a) este expres desemnat de norma incriminatoare
b) se deduce din imprejurarile aratate in norma
c) poate lipsi.
21. Legatura de cauzalitate intre actiune sau inactiune si urmarea imediata:
a) in cazul infractiunilor de pericol rezulta "ex re"
b) nu trebuie stabilita la infractiunile asa-zise materiale
c) trebuie stabilita la orice infractiune.
22. Urmarea imediata in cadrul laturii obiective reprezinta:
a) doar o stare de pericol
b) fie o stare de pericol fie o vatamare materiala
c) numai o vatamare materiala.
23. Forma de vinovatie ca element subiectiv este prevazuta in norma incriminatoare:
a) intotdeauna
b) doar in unele cazuri
c) numai in cazul culpei cu prevedere.
24. Forma de vinovatie ca element subiectiv cand nu este prevazuta se deduce:
a) si dupa locul de comitere a faptei interzise
b) prin raportare la elementul material al laturii obiective
c) prin raportare la timpul de comitere a faptei.
Raspunsuri grile*: 1-a,b,c,d; 2-a,c; 3-c; 4-a,b; 5-b,c; 6-b; 7-b,c; 8-c; 9-b; 11-a,c; 12-b; 13-b; 15-b; 16-b; 17-b; 18-c,d; 19-c; 20-a; 21-a; 22-b; 23-b; 24-a,b;
VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)
1. Enumerati elementele laturii obiective a infractiunii.
2. Enumerati elementele laturii subiective a infractiunii.
3. Felurile elementului material.
4. Ce reprezinta urmarea imediata?
5. Tezele si teoriile privind legatura de cauzalitate.
6. Asemanari si deosebiri intre vinovatie ca trasatura a infractiunii si vinovatie ca element al laturii subiective.
7. Analizati importanta mobilului infractiunii.
8. Analiza scopului infractiunii.
9. Explicati notiunea de homosexualitate.
VIII. Activitate de cercetare:
A. Teme de seminar:
1. Modalitati de comitere a elementului material si formele acestuia.
2. Importanta descoperiri si cercetarii corecte a urmarii imediate a infractiunii.
B. Tema de cerc stiintific:
1. Raportul dintre vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii si vinovatia ca element al laturii subiective.
C. Teme de licenta:
1. Formarea laturii subiective in cazul infractiunilor intentionate si praeterintentionate.
2. Vinovatia in dreptul penal.
