|
|
|
INCIDENTE PROCEDURALE CU PRIVIRE LA INSTANTA SESIZATA
1.Stramutarea pricinilor
Stramutarea pricinii este o institutie menita a inlatura suspiciunile ce ar putea sa apara cu privire la obiectivitatea instantei de judecata, pentru motivele expres prevazute de lege.
Potrivit art.37C.proc.civ motivele pentru care se poate cere stramutarea procesului civil sunt urmatoarele:
cand una din parti are doua rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii instantei sau asistentii judiciari ai instantei;
motive de banuiala legitima;
motive de siguranta publica.
Solutionarea cererii de stramutare
Procedura de solutionare a cererii de stramutare este reglementata in art.40C.proc.civ. Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac (art.40alin.4 C.proc.civ.).
2.Delegarea instantei
Delegarea instantei intervine in ipoteza in care din anumite imprejurari instanta competenta in mod normal ar fi impiedicata sa functioneze un timp indelungat, caz in care instanta suprema la cererea partii interesate va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa solutioneze pricina.
Cererea de delegare se solutioneaza in toate cazurile de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
3. Exceptia de necompetenta
Exceptiile procesuale sunt mijloace prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu invoca in cadrul procesului civil si fara a pune in discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale ori lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune, urmarind, dupa caz, respingerea sau anularea cererii formulate de reclamant.
Necompetenta reprezinta situatia in care instanta sesizata cu o pricina civila nu o poate solutiona intrucat nu are aptitudinea impusa de lege. Necompetenta este o stare anormala in desfasurarea procedurii judiciare, fapt ce impune inlaturarea acesteia, din initiativa partilor sau a instantei de judecata, in anumite situatii, prin mijloacele procedurale expres prevazute de lege.
Mijloacele procesuale de invocare a necompetentei difera dupa etapa in care se gaseste pricina si caracterul normei de competenta incalcate.
Exceptia de necompetenta este mijlocul procesual prin care partea chemata in fata instantei necompetente poate solicita acesteia sa se desesizeze si sa trimita cauza spre solutionare la instanta de judecata sau la organul cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii.
Natura juridica a normelor de competenta incalcate determina regimul juridic aplicabil exceptiei. In consecinta, nesocotirea unei norme de competenta absoluta (competenta generala, materiala sau teritoriala exceptionala) implica o necompetenta absoluta, in timp ce incalcarea unei norme de competenta relativa (celelalte situatii de competenta teritoriala) atrage dupa sine necompetenta relativa.
Exceptia de necompetenta relativa poate fi invocata numai de catre parat in fata primei instante, pana la prima zi de infatisare si inaintea oricaror alte exceptii sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai putea invoca aceasta exceptie.
Daca paratul nu a invocat exceptia in termenul si in conditiile aratate nu va mai putea ridica aceasta exceptie in caile de atac.
In conformitate cu dispozitiile incidente in materie (art.158alin.5 Cod.proc.civ.), exceptia de necompetenta relativa nu poate fi invocata de reclamant sau de intervenienti.
De asemenea, aceasta exceptie nu poate fi invocata de procuror sau de instanta din oficiu.Totusi in virtutea rolului sau activ instanta, poate atrage atentia paratului asupra posibilitatilor procesuale pe care le are.
Procedura de solutionare a exceptiei de necompetenta este aceeasi indiferent de felul necompetentei.
1.Conflictele de competenta. Regulatorul de competenta
Potrivit acestui text legal conflictele de competenta pot fi pozitive (cand doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa solutioneze aceeasi pricina,refuzand sa-si decline competenta) sau negative (in acele situatii in care doua sau mai multe instante se declara necompetente sa solutioneze o anumita pricina,declinandu-si reciproc competenta).
Conflictele de competenta pot exista nu numai intre instantele judecatoresti, ci si intre acestea, pe de o parte, si alte organe cu activitate jurisdictionala, pe de alta parte (art.22alin4C.proc.civ.).
Pentru existenta unui asemenea incident procedural se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:
doua sau mai multe instante sa fie sesizate cu aceeasi pricina (sa existe tripla identitate de elemente);
partile sa nu se fi desesizat de la judecata in fata vreuneia din aceste instante;
partile sa fi invocat in fata instantelor sesizate, fie exceptia de necompetenta, fie exceptia de litispendenta;
rezolvand aceste exceptii instantele sesizate sa se fi declarat competente sau, dimpotriva, necompetente sa solutioneze pricina.
In plus, in cazul unui conflict negativ de competenta mai este necesar ca hotararea de declinare a competentei sa fi ramas irevocabila.
Procedura de solutionare a conflictelor de competenta este reglementata in art.21-22C.proc.civ.
Competenta sa se pronunte asupra conflictului este instanta ierarhic superioara si comuna instantelor aflate in conflict,sau instanta judecatoreasca ierarhic superioara celei aflate in conflict (in cazul in care acesta se iveste intre o instanta judecatoreasca si un alt organ cu activitate jurisdictionala). Aceasta solutie rezulta din prevederile art.22alin1-3C.proc.civ
2. INTINDEREA COMPETENTEI INSTANTEI SESIZATE
Ca regula generala, instanta sesizata cu o cerere de chemare in judecata este competenta sa se pronunte asupra pretentiilor formulate de reclamant. Solutionarea completa a litigiului, impune instantei sesizate sa se pronunte nu numai asupra pretentiilor invocate de reclamant, ci sa-si extinda competenta si asupra cererilor sau incidentelor ivite in cursul judecatii. Astfel, instanta devine competenta sa se pronunte si asupra apararilor paratului, a incidentelor procedurale ridicate in cursul procesului ori cu privire la alte cereri care in mod normal nu ar intra in competenta sa.
Intinderea competentei instantei sesizate prin cererea reclamantului in privinta apararilor paratului
Potrivit principiului consacrat in dreptul procesual civil 'judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei', instanta sesizata de reclamant este competenta sa se pronunte si asupra mijloacelor de aparare ale paratului chiar daca solutionarea acestora ar fi in mod normal de competenta altei instante.
Intinderea competentei instantei sesizate prin cererea reclamantului in privinta incidentelor de procedura
Incidentele de procedura sunt acele imprejurari intervenite in desfasurarea procesului civil care determina modificari cu privire la cadrul in care se desfasoara procesul civil (interventia tertilor) sau in legatura cu instanta sesizata (recuzarea, abtinerea etc.).
Prorogarea competentei. Prorogarea legala, judecatoreasca si conventionala
Prorogarea competentei semnifica extinderea competentei instantei sesizate si asupra unor cereri care, in mod normal, ar intra in atributiile altor instante.
Prorogarea de competenta poate interveni in temeiul legii, in temeiul unei hotarari judecatoresti sau in temeiul vointei partilor.
Prorogarea legala este acea forma a prorogarii de competenta care intervine in temeiul unei dispozitii exprese a legii.
Constituie cazuri de prorogare legala potrivit dispozitiilor legale in vigoare:
-coparticiparea procesuala pasiva
solutionarea cererilor accesorii si incidentale
conexitatea a se vedea art.164C.proc.civ.:
Conexitatea nu se confunda cu litispendenta. In cazul litispendentei, care presupune in conformitate cu art.163C.proc.civ.tripla identitate de elemente (parti, obiect, cauza) nu are loc o prorogare de competenta, pricinile aflandu-se in fata unor instante deopotriva competente sau chiar in fata aceleiasi instante.
B. Prorogarea judecatoreasca
Prorogarea judecatoreasca este acea forma a prorogarii de competenta care intervine in temeiul unei hotarari judecatoresti.
C. Prorogarea conventionala
Prorogarea conventionala este acea forma a prorogarii de competenta care intervine in temeiul intelegerii dintre parti, cand legea procesuala permite partilor sa deroge de la normele de competenta.
Conventia dintre parti trebuie sa fie expresa si sa mentioneze neechivoc instanta desemnata pentru solitionarea litigiului. De asemenea, este necesar ca partile sa aiba capacitate procesuala de exercitiu, iar consimtamantul lor sa fie liber si neviciat.
