ESTONIA - Elemente de ordin istoric, Organizarea Constitutionala

ESTONIA

1.1.1. Elemente de ordin istoric

Locuita din vechime de populatii finice, Estonia a devenit tinta expansiunii ordinelor cavaleresti germane si danezilor, in secolul XVI-XVII fiind viu disputata de Suedia, Polonia, Danemarca si Rusia. Initial sub dominatie poloneza si apoi suedeza, Estonia intra sub dominatia Rusiei, pana in 1917. Guvernul provizoriu de la Petrograd recunoaste, la 30 martie 1917, autonomia Estoniei, care isi proclama independenta la 24 februarie 1918^[1]

Disputata intre trupele germane si armata rosie, Estonia reuseste sa-si afirme independenta in 1919, adoptand o declaratie de independenta, o noua Constitutie precum si legea reformei agrare. Desi independenta Estoniei a fost recunoscuta de Rusia Sovietica la scurt timp dupa proclamarea sa, prin Protocolul secret al Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, Estonia intra din nou sub sfera de influenta sovietica, fiind proclamata republica sovietica si incorporata in U.R.S.S. in 1940^[2]

In anul 1990, in cadrul amplului val de miscari care au dus la destramarea Imperiului Sovietic, Estonia isi proclama din nou independenta la 20 august 1991, ca urmare a unui referendum, in cadrul caruia 77,8% din populatie a optat pentru independenta tarii^[3]

1.1.2. Organizarea Constitutionala

Adunarea Constituanta estoniana, convocata in 1992, a adoptat forma finala a noii Constitutii la 10 aprilie, iar la 28 iunie acelasi an, 91% dintre cetatenii prezenti la referendum au aprobat textul acesteia. La 3 iulie 1992 Constitutia a fost promulgata de catre Consiliul Suprem al Estoniei si a intrat in vigoare.

Constitutia Estoniei cuprinde un preambul si 15 capitole, insumand 168 de articole^[4]. Diviziunea Constitutiei Republicii Estonia este urmatoarea: prevederi generale, drepturile si libertatile fundamentale, poporul, Presedintele Republicii, Guvernul republicii, legislatia, bugetul si finantele statului, relatiile externe si comertul international, apararea nationala Curtea de Conturi, Cancelarul judiciar, tribunalele, amendamentele la Constitutie.

Potrivit prevederilor Constitutiei estoniene, poporul isi exercita puterea suprema pe calea alegerii de catre cetateni a Adunarii legislative (Riigikogu) si prin participarea la referendum.

Adunarea legislativa se compune din 101 membri, alesi in cadrul unor alegeri libere, pe termen de patru ani, prin vot secret, pe baza principiului proportionalitatii. Cele mai recente alegeri parlamentre au avut loc la 5 martie 1995.

Presedintele Republicii este ales de Parlament, iar in cazul cand acesta nu reuseste sa aleaga un presedinte in cursul a trei runde, alegerea Presedintelui se va face de catre un colegiu electoral, compus din membrii Riigikogu si reprezentantii autoritatilor locale.

Actualul presedinte al Estoniei este Toomas Hendrik Ilves, iar prim ministru Andres Ausip.

Printre atributiile presedinelui tarii figureaza reprezentarea tarii in relatiile internationale, precum si alte atributii ce revin sefului statului in cadrul sistemelor de guvernare parlamentare. In cazul in care presedintele este in imposibilitate de a-si indeplini atributiile, prerogativele sale vor fi asumate de presedintele Parlamentului. Presedintele poate fi trimis in judecata pentru fapte grave numai la propunera Cancelarului judiciar, cu consimtamantul majoritatii membrilor Riigikogu.

Guvernul este titularul puterii executive. El este confirmat de Parlament, dupa ce propunerea de prim ministru a fost facuta de seful statului si candidatul la postul de prim ministru a obtinut din partea Adunarii autoritatea de a forma guvernul.

Un al treilea moment al procesului de investitura il constituie prezentarea intregului guvern Parlamentului, dupa care Presedintele Republicii procedeaza la numirea Guvernului. In cazurile in care candidatul pentru postul de prim ministru propus de seful statului nu obtine un vot afirmativ, Presedintele Republicii va avea dreptul sa prezinte un alt candidat, iar daca nu poate sau nu face acest lucru in termen de sapte zile, dreptul de a prezenta un candidat pentru postul de prim ministru revine Adunarii parlamentare, care va desemna un candidat, care - la randul sau - va prezenta compunerea guvernului republicii. Schimbarile in componenta guvernului se fac insa de Presedintele Republicii, la propunerea primului ministru.

Dreptul de initiativa legislativa apartine membrilor Adunarii, grupurilor parlamentare, comitetelor parlamentare, guvernului republicii, dar si Presedintelui Republicii (insa numai pentru amendamente la Constitutie).

Anumite legi (cum ar fi in sistemul constitutional al Romaniei 'legile organice') pot fi adoptate de Parlament numai cu majoritatea membrilor Riigikogu. Asemenea legi sunt cele care privesc cetatenia, sistemul electoral, referendumul, guvernul republicii, autonomia culturala pentru minoritatile etnice, bugetul de stat s.a. Legile adoptate pe calea unui referendum trebuie sa fie imediat promulgate de Presedintele Republicii. Deciziile adoptate pe cale de referendum obliga toate organele statului.

Constitutia Republicii Estonia recunoaste dreptul Presedintelui Republicii de a refuza sa promulge o lege, situatie in care legea este retrimisa spre o noua dezbatere Adunarii legislative. Daca legea este adoptata in aceiasi forma, Presedintele Republicii va trebui fie sa o promulge, fie sa se adreseze Curtii Nationale (Curtea Constitutionala), pentru a aprecia asupra constitutionalitatii sau neconstitutionalitatii acesteia.

Numai in situatiile in care Adunarea legislativa nu se poate intruni, Presedintele poate adopta prin decret, in probleme de interes national, reglementari avand forta de lege,  care sunt contrasemnate de primul ministru si de presedintele Riigikogu. Asemenea acte vor trebui insa supuse imediat Parlamentului, in momentul in care acesta va fi in masura sa-si inceapa lucrarile.

O institutie specifica Constitutiei Republicii Estonia o constituie Cancelarul pentru problemele judiciare,  care este un demnitar independent, avand competenta de a examina daca actele adoptate de puterea legiuitoare, cea executiva sau de autoritatile locale sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei si ale legilor. El este numit de Parlament, la propunerea Presedintelui Republicii. El are dreptul sa analizeze propuneri de modificari ale legilor si poate propune initierea unor procese impotriva Presedintelui, membrilor Parlamentului, membrilor Guvernului sau altor demnitari.

Cancelarul pentru probleme judiciare are dreptul de a participa la sedintele Parlamentului si ale Guvernului, fara a avea insa dreptul sa ia cuvantul. In cazul constatarii unor  contradictii intre Constitutie si un anumit act adoptat de organele legislative sau executive, Cancelarul pentru probleme judiciare va trimite organelor respective actul in cauza, pentru ca ele sa se conforme Constitutiei. Se va putea adresa, de asemenea, Curtii Nationale (Curtii Constitutionale) cerand anularea actului.

In Estonia exista o Curte Nationala, care cumuleaza  atributiile de cea mai inalta instanta judiciara ordinara si totodata de Curte Constitutionala.

De altfel, Capitolul XIII din Constitutia Estoniei include prevederile legate de Curtea Nationala in capitolul consacrat organelor judecatoresti. De mentionat mai este si faptul ca la 28 iunie 1992, prin referendum, impreuna cu Constitutia a fost adoptata si Legea cu privire la aplicarea Constitutiei Republicii Estone. Aceasta, printre altele, prevede ca toate actele juridice anterioare Constitutiei raman in vigoare, cu conditia de a nu fi in contradictie cu ea. Totodata, in lege sunt cuprinse o serie de prevederi in legatura cu alegerile legislative si alegerea Presedintelui Republicii.