|
|
|
Cauzele care inlatura raspunderea penala
I. Plan de seminar:
IA. Aspecte generale:
notiune
cadrul de reglementare
efecte
IB. Amnistia
IC. Prescriptia
ID. Lipsa plangerii prealabile si/sau retragerea acesteia
IE. Impacarea partilor
IA. Aspecte generale:
- savarsirea unei infractiuni, indiferent de gravitatea ei, atrage automat raspunderea penala a faptuitorului,
- exista totusi situatii, stari, imprejurari, care conduc la concluzia ca tragerea la raspundere penala a infractorului nu mai este necesara ori nu mai poate avea loc, datorita:
* scurgerii unui anumit interval de timp de la comiterea infractiunii (prescriptia),
* producerii anumitor schimbari social-politice ce l-au determinat pe legiuitor sa nu mai considere utila tragerea la raspundere penala (amnistia),
* existenta anumitor relatii intre infractor si victima
- aceste stari, situatii, imprejurari recunoscute de legiuitor si reglementate prin institutii distincte sunt cauze care inlatura raspunderea penala.
a. Notiune: Cauzele care inlatura raspunderea penala constau in anumite stari, situatii, imprejurari posterioare savarsirii infractiunii, reglementate de lege, in prezenta carora se stinge raportul juridic penal de conflict si dreptul statului de a aplica o sanctiune infractorului.
Aceste cauze nu trebuie confundate cu cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.
b. Cadrul juridic de reglementare:
- cauzele care inlatura raspunderea penala sunt reglementate in Titlul VII al partii generale din C.pen.
- acestea se impart in doua categorii:
* generale - se regasesc in partea generala a C.pen., fiind incidente pentru orice infractiune: amnistia, prescriptia, lipsa plangerii prealabile, retragerea plangerii prealabile, impacarea partilor. In aceste situatii fapta savarsita ramane in continuare infractiune inlaturandu-se doar consecinta ei - raspunderea penala.
* speciale - se regasesc in partea speciala a C.pen. si se mai numesc cauze de nepedepsire sau de impunitate. Acestea au in vedere conduita faptuitorului in timpul savarsirii infractiunii. Ele se pot regasi si in partea generala a C.pen. (art. 22 si 30). Sunt cauze speciale de nepedepsire: denuntarea faptei de catre mituitor (art. 255 alin. 3 C. pen., retragerea marturiei mincinoase art. 260 alin. 2 C. pen.).
c. Efecte:
- cauzele care inlatura raspunderea penala, fie generale, fie speciale, au ca principal efect neaplicarea unei sanctiuni penale,
- fapta comisa ramane in continuare infractiune,
- inlaturand consecintele penale ale infractiunii, cauzele care inlatura raspunderea penala nu inlatura insa intotdeauna si consecintele civile ale acesteia.
IB. Amnistia (art. 119 C.pen.):
a. Definitie: Amnistia reprezinta actul de clementa al Parlamentului Romaniei prin care, din considerente de politica penala, este inlaturata raspunderea penala pentru infractiuni comise pana la data aparitiei legii de amnistie.
b. Caracterizare:
- este o cauza generala care inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita,
- inlatura consecinta savarsirii unei infractiuni - aplicarea si executarea pedepsei,
- ea nu inlatura caracterul penal al faptei, care a fost si ramane infractiune; orice fapta de acelasi fel comisa dupa adoptarea legii de amnistie atrage raspunderea penala,
- aceasta are, in principiu, un caracter general si obiectiv in sensul ca se refera la infractiunile savarsite si nu la faptuitor,
- efectele ei se produc "in rem" si vor profita tuturor participantilor la comiterea faptei amnistiate,
- cand actul de amnistie leaga beneficiul acesteia de anumite conditii privind pe infractor, amnistia capata caracter mixt, operand nu numai "in rem" ci si "in personam",
- beneficiul amnistiei poate fi refuzat de faptuitor, care are dreptul sa-si dovedeasca nevinovatia si deci sa inlature banuiala ce planeaza asupra sa, ca efect al lipsei temeiului raspunderii penale, nu ca efect al amnistiei, art. 13 C.p.p.,
- prin amnistie, potrivit art. 119 C.pen., se inlatura raspunderea penala pentru infractiunile comise pana la data adoptarii legii de amnistie. Ea reprezinta "un fel de uitare aruncata asupra infractiunilor savarsite".
c. Natura juridica:
- este mixta sau dubla: de drept penal si de drept constitutional,
- in C. pen. se prevad efecetele si limitele acesteaia, iar in Constitutie, art. 73 alin. 3 lit. i) se prevede ca prin lege organica se acorda amnistia si gratierea colectiva.
d. Feluri:
- dupa aria de incidenta:
* generala - cand priveste orice infractiune indiferent de gravitate, natura sau sediul de incriminare al faptei (C.pen. si/sau legi speciale)
* speciala - cand priveste anumite infractiuni, particularizate prin cuantumul pedepsei, natura lor ori calitatea infractorilor (minor, batran,)
- dupa conditiile in care amnistia devine incidenta:
* neconditionata (pura si simpla) - cand incidenta ei nu este subordonata indeplinirii vreunei conditii speciale
* conditionata - cand incidenta acesteia este subordonata indeplinirii anumitor conditii (cu privire la prejudiciu, la infractor, la locul sau timpul savarsirii infractiunii)
- dupa stadiul procesului in care se gaseste infractiunea amnistiata
* antecondamnatorie (proprie) - este amnistia inainte de condamnare
* postcondamnatorie (improprie) - este amnistia dupa condamnare
e. Obiectul amnistiei:
- amnistia priveste infractiunile savarsite pana la data aparitiei ei si care sunt anume prevazute in legea prin care este acordata,
- infractiunile savarsite in ziua aparitiei legii de amnistiei nu cad sub incidenta acesteia,
- delimitarea sferei de incidenta a actului de amnistie este conditionata uneori de varsta infractorului, de antecedentele penale (sa nu fie recidivist), de prejudiciul cauzat prin infractiune si de forma de vinovatie cu care sunt savarsite infractiunile,
- in cazul infractiunilor continui, continuate si de obicei, acestea trebuiau sa fie epuizate in ziua aparitiei actului de clementa,
- in cazul infractiunilor progresive, amnistia este incidenta chiar daca acestea s-a epuizat dupa adoptarea legii de amnistie (cfm. Deciziei de Indrumare 1/1987 a Plenului Tribunalului Suprem),
- cand in textul legii de amnistie sunt indicate infractiunile prin pedeapsa prevazuta de lege, se are in vedere maximul special prevazut pentru infractiunea fapt consumat din momentul acordarii actului de amnistie si nu din momentul comiterii faptei.
f. Efecte:
Ele sunt deosebite dupa cum aceasta este anterioara sau posterioara condamnarii.
I.Amnistia inainte de condamnare:
- inlatura raspunderea penala pentru infractiuinea savarsita,
- daca nu s-a pornit procesul penal, acesta nu se va mai porni,
- daca s-a pornit procesul acesta va inceta, art. 10 lit. g) C.p.p.,
- amnistia are un caracter obligatoriu, efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar.
II.Amnistia dupa condamnare:
- inlatura raspunderea penala si executarea pedepsei,
- nu se mai executa nici pedepsele complementare,
- amenda incasata anterior actului de clementa nu se mai restituie,
- totodata se vor inlatura si celelalte consecinte ale condamnarii, facand sa inceteze interdictiile, incapacitatile si decaderile ce ar decurge din condamnare,
o condamnare amnistiata nu poate forma primul termen al recidivei (art. 38 lit. b) C.pen.),
- cu toate acestea amnistia nu are aceleasi efecte depline ca si reabilitarea,
- amnistia nu reprezinta o "restitutio in integrum",
- in cazul concursului de infractiuni, amnistierea uneia dintre ele duce la inexistenta concursului, cand sunt numai doua infractiuni concurente si implicit la recalcularea pedepsei.
g. Limite (art. 119 alin. 2 C.pen.)
nu are efect asupra drepturilor persoanei vatamate, adica nu inlatura raspunderea civila pentru pagubele provocate persoanei vatamate,
- nu are efect nici asupra masurilor de siguranta si a masurilor educative.
IC. Prescriptia (art. 121 -130 C.pen.):
a. Definitie: Este o cauza ce consta in inlaturarea raspunderii penale pentru infractiunea savarsita pe temeiul trecerii, in anumite conditii, a unui interval de timp, cu consecinta stingerii raportului juridic de conflict nascut prin savarsirea infractiunii si scoaterea acestuia de sub incidenta legii penale.
b. Caracterizare:
- este o cauza care inlatura incidenta legii penale,
- presupune descoperirea la timp a infractorilor si tragerea lor la raspunderea penala,
- face sa se stinga dreptul statului de a trage la raspundere penala pe infractor si obligatia infractorului de a raspunde penal,
- consta in stingerea raportului juridic penal de conflict ca urmare a nerealizarii lui intr-un anumit termen prevazut de lege,
- raspunderea penala se prescrie pentru orice infractiune cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii (art. 356-360 C.pen.) si a infractiunilor ce intra in competenta de judecata a Curtii Penale Internationale de la Haga,
- aceasta institutie este deosebit de importana, din punct de vedere al justificarii, intrucat trecerea timpului stinge rezonanta sociala pe care a provocat-o infractiunea,
- are un caracter real, deoarece se refera la fapta,
- este strans legata de principiul celeritatii procesului penal.
c. Termenele de prescriptie a raspunderii penale (art. 122 C.pen.):
I. pentru persoana fizica:
- 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani,
- 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 15 ani,
- 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani,
- 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, dar care nu depaseste 5 ani,
- 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an sau amenda.
!!! Termenele de mai sus re reduc la jumatate in doua cazuri:
1. in cazul infractiunilor savarsite de minorii care raspund penal (art. 129 C.pen.), deoarece minoritatea este o stare generala de atenuare
2. in cazul comiterii unei tentative pedepsibile. Desi, C.pen. nu prevede in mod expres, termenele de mai sus se reduc la jumatate si in cazul comiterii unei tentative pedepsibile (art. 21 C.pen. - pedeapsa pentru tentativa se reduce la jumatate; acelasi procedeu se aplica si in cazul stabilirii termenului de prescriptie - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus).
II. pentru persoana juridica:
- 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani,
- 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda.
* La calcularea termenelor de mai sus se are in vedere maxima speciala prevazuta de norma de incriminare.
d. Calcul termenelor de prescriptie:
- termenele de prescriptie a raspunderii penale incep sa curga de la data savarsirii infractiunii,
- in cazul infractiunilor continui, continuate si de obicei prescriptia incepe sa curga de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni ce formeaza elementul material (momentul epuizarii),
- in cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul comiterii elementului material, (cfm. Deciziei de Indrumare 1/1987 a Plenului Tribunalului Suprem),
- pentru infractiunile savarsite in concurs real termenul de prescriptie curge separat, distinct, pentru fiecare infractiune,
- pentru infractiunile savarsite in concurs ideal, la care termenul curge pentru toate infractiunile de la data comiterii actiunii sau inactiunii infractionale, afara de cazul cand se produce si o infractiune progresiva,
- acesta curge pentru toti participantii de la data comiterii de catre autor a actiunii sau inactiunii, indiferent de momentul in care ceilalti participanti si-au adus contributia.
e. Intreruperea termenului de prescriptie:
- potrivit art. 123 C. pen. cursul termenului prescriptiei se intrerupe prin indeplinirea oricarui act care potrivit legii trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal,
- efectul intreruperii cursului prescriptiei consta in stergerea timpului scurs anterior actului intreruptiv si inceperea unui nou termen de prescriptie,
- noul termen se calculeaza din momentul incetarii actului de intrerupere,
- intreruperea cursului prescriptiei va opera fata de toti participantii la savarsirea unei infractiuni chiar daca actul de intrerupere s-a facut doar fata de unul ori unii din acestia,
- prescriptia inlatura raspunderea penala, oricate intreruperi ar fi interveni, daca termenul prevazut de lege in raport cu situatia data este depasit cu inca jumatate. Aceasta prescriptie prevazuta de art. 124 C. pen. este cunoscuta in doctrina sub denumirea de "prescriptie speciala".
f. Suspendarea prescriptiei:
- potrivit art. 128 C.pen. cursul termenelor prescriptiei prevazut in art. 122 este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut sau de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
- cauzele de suspendare a termenului de prescriptie a raspunderii penale sunt urmatoarele:
* existenta unei dispozitii legale prin care termenele de prescriptie sunt suspendate (dispozitiile prevazute in art. 5 alin. 2 C.pen. care prevad conditia punerii in miscare a actiunii penale numai cu autorizarea procurorului general
* existenta unei situatii de fapt care impiedica organele judiciare sa actioneze (cutremur, catastrofa, inundatii, etc.).
- ca efect al suspendarii, cursul prescriptiei se opreste,
- la incetarea cauzei care a determinat suspendarea, cursul prescriptiei este reluat, iar partea care a curs anterior va intra in termenul de prescriptie a raspunderii penale,
- interventia mai multor suspendari in cursul aceluiasi termen de prescriptie conduce la amanarea implinirii acestuia cu timpul cat a fost suspendat,
- isi produce efectele fata de toti participantii.
g. Efecte:
- prescriptia inlatura raspunderea penala si celelalte consecinte ce ar fi decurs din aceasta,
- prescriptia poate fi invocata in tot cursul urmaririi penale si in cursul judecatii,
- dupa incidenta prescriptiei, faptuitorul poate cere continuarea procesului pentru a obtine o solutie de scoatere de sub urmarire penala sau achitare,
- nu produce efecte asupra infractiunilor contra pacii si omenirii (Titlul XI C.pen.).
ID. Lipsa plangerii prealabile si/sau retragerea acesteia (art. 131 C.pen.)
a. Aspecte generale:
- savarsirea unei infractiuni, nasterea unui raport juridic penal de conflict, implica tragerea la raspunderea penala a infractorului,
- titular al dreptului de a pedepsi este statul. Acest drept se realizeaza prin intermediul actiunii penale care are ca obiect aducerea inaintea organelor judiciare a raportului juridic penal de conflict,
- tragerea la raspundere penala a infractorului se realizeaza in majoritatea cazurilor din oficiu (art. 2 C.p.p.),
- diversitatea infractiunilor, gradul lor de pericol social diferit, rezonanta sociala a faptelor au impus insa o limitare a oficialitatii procesului penal, existand asadar unele exceptii de la acest principiu,
- exista asadar situatii in care actiunea penala este pusa in miscare la initiativa persoanei vatamate (infractiunea de insula, calomnie, loviri sau alte violente),
- plangerea prealabila nu trebuie confundata cu plangerea,
- plangerea prealabila reprezinta o conditie de tragere la raspundere penala a infractorului pentru o infractiune anume prevazuta de lege, in timp ce plangerea reprezinta doar o incunostiintare despre savarsirea unei infractiuni a carei victima a fost insasi cel ce face plangerea ori una din persoanele care poate face plangerea, potrivit dispozitiilor art. 222 alin. 5 si 6 C.p.p.,
- plangerea, ca mod de sesizare a organelor penale, poate privi atat o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila, cat si orice infractiune pentru care tragerea la raspundere penala se face din oficiu,
- plangerea prealabila beneficiaza de o reglementare speciala in art. 279-287 C.p.p.,
- fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atragre raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele,
- fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la comiterea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.
b. Natura juridica:
- aceasta reprezinta o categorie juridica complexa cu un caracter mixt de drept penal si de drept procesual, reprezentand o conditie pentru tragerea la raspundere penala a infractorului,
- plangerea prealabila sub aspect penal reprezinta o conditie de pedepsibilitate, iar sub aspectul procedurii penale aceasta reprezinta o conditie de procedibilitate.
c. Conditii in care trebuie facuta plangerea prealabila:
- plangerea prealabila trebuie:
* facuta de catre persoana vatamata sau de catre reprezentantul legal al acesteia (parinte, tutore, curator); daca prin infractiune s-a adus atingere mai multor persoane, pentru a interveni raspunderea penala a infractorului este suficienta plangerea prealabila a uneia dintre persoanele vatamate,
sa indeplineasca conditiile de forma deoarece aceasta este un act de sesizare (datele de identificare a persoanei vatamate, descrierea faptei, aratarea faptuitorului, a mijloacelor de proba si eventualii martori - art. 283 C.p.p.),
* adresata cfm. art. 279 C.p.p. organului de cercetare penala sau procurorului,
* introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul; in cazul infractiunilor continui, continuate si de obicei termenul curge din momentul epuizarii faptei.
d. Cazurile in care lipseste plangerea prealabila:
- plangerea prealabila lipseste atunci cand persoana vatamata, desi cunoaste fapta si pe faptuitor, nu face o astfel de plangere, ori nu o face in termenul prevazut de lege,
- plangerea prealabila se considera inexistenta cand este facuta de catre o alta persoana decat cea vatamata, fara a avea din partea acesteia un mandat special,
- in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, lipsa plangerii prealabile nu conduce la inlaturarea raspunderii penale, deoarece actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu.
e. Efectele lipsei plangerii prealabile:
- inlatura raspunderea penala si toate consecintele acesteia.
Retragerea plangerii prealabile (art. 131 al. 2 C.pen.):
a. Notiune: Aceasta reprezinta o cauza care inlatura raspunderea penala si reprezinta manifestarea de vointa a persoanei vatamate printr-o infractiune, care, dupa ce a introdus plangerea prealabila necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, revine si renunta la plangerea facuta mai inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare definitiva.
*Retragerea plangerii este un act unilateral, spre deosebire de impacarea partilor care este bilateral.
b. Conditii:
- retragerea plangerii prealabile sa reprezinte o manifestare expresa a vointei persoanei vatamate de a renunta la plangerea facuta
- retragerea trebuie sa fie totala si neconditionata, adica sa priveasca atat latura penala, cat si pe cea civila a procesului
- caracterul neconditionat al acesteia este strans legat de caracterul total al acesteia, in sensul ca nu se inlatura raspunderea penala, daca retragerea plangerii prealabile este facuta sub conditia unor reparatii civile,
- trebuie sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare,
- in caz de pluralitate de faptuitori, retragerea se va face cu privire la toti, nu numai cu privire la unii dintre ei.
IE. Impacarea partilor (art. 132 C.pen.):
a. Notiune: Impacarea partilor reprezinta intelegerea intervenita intre persoana vatamata si faptuitor de a pune capat conflictului nascut din savarsirea infractiunii, inlaturand astfel consecintele sale penale si civile si de a impiedica punerea in miscare a actiunii penale ori, daca procesul a inceput, de a-l face sa inceteze.
b. Caracterizare:
- este un act juridic bilateral (spre deosebire de retragerea plangerii care este un act unilateral), pentru realizarea lui trebuind sa concure vointa ambilor subiecti ai raportului juridice de drept penal,
- in plan penal este o cauza care inlatura raspunderea penala, iar in plan procesual penal reprezinta un impediment in desfasurarea procesului penal, incetarea urmaririi penale si a procesului penal, deci are o dubla natura juridica.
c. Conditii:
- impacarea partilor sa se realizeze in cazurile in care legea admite impacarea; ea este admisa la toate infractiunile la care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate (de ex., la infractiunea prevazuta de art. 180 C.pen.); exista cazuri in care desi actiunea penala se pune in miscare din oficiu, legea permite impacarea partilor (de ex., la infractiunea prevazuta de art. 199 C.pen.),
- impacarea trebuie sa intervina intre faptuitor si persoana vatamata, reprezentantii legali ai persoanei vatamate lipsita de capacitatea de exercitiu sau persoana vatamata cu capacitate restransa de exercitiu asistata de reprezentantii legali ai acesteia, pe de alta parte; acest acord de vointa trebuie sa fie explicit, expres, iar nu dedus din anumite imprejurari;
- impacarea trebuie sa fie personala, adica sa se refere expres la persoanele cu care s-a cazut de acord; spre deosebire de lipsa plangerii prealabile si de retragerea plangerii, care au efecte "in rem", impacarea partilor produce efecte numai asupra faptuitorilor cu care s-a realizat impacarea ("in personam"),
- impacarea trebuie sa fie totala (priveste atat latura penala cat si latura civila), neconditionata (stingerea conflictului nu este subordonata vreunei conditii - predarea unui bun) si definitiva (irevocabila - nu se permite reluarea procesului penal, partile declarand ca impacarea este irevocabila); cand aceasta este partiala, conditionata sau provizorie (revocabila) organul judiciar in fata caruia se desfasoara procesul penal nu va putea lua act de impacarea partilor si nu va inceta procesul penal,
- impacarea trebuie sa fie expresa, caci ea nu se poate deduce din imprejurari de fapt,
- impacarea trebuie sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti
* Toate aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ.
d. Efecte:
- impacarea partilor inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal, care nu va mai putea fi reiterata nici pe calea unei actiuni separate in fata instantei civile,
- sub aspect procesual, in faza urmaririi penale impacarea partilor atrage incetarea urmaririi penale, iar in faza judecatii atrage incetarea procesului penal, atat in fata primei instante cat si in fata instantei de apel sau recurs (art. 11 C.p.p.),
- impacarea partilor fiind irevocabila, actiunea penala si cea civila se sting din oficiu ("ope legis") din momentul realizarii impacarii.
II. Idei fundamentale:
1. Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt: amnistia, prescriptia, lipsa plangerii prealabile si/sau retragerea acesteia si impacarea partilor.
2. Amnistia are o dubla natura juridica si poare fi acordata numai de catre Parlament.
3. Termenele de prescriptie sunt diferite, in raport cu gravitatea fapei comise.
4. Plangerea prealabila nu trebuie confundata cu plangerea.
5. Retragerea plangerii prealabile poate interveni numai pana la ramanerea definitiva a hotararii.
6. Impacarea partilor se deosebeste de retragerea plangerii, deoarece prima este bilaterala, iar cea de-a doua unilaterala.
III. Vocabular specific:
act de sesizare - procedura de sesizare a organului judiciar sau trimiterea in judecata a inculpatului,
actiunea in justitie - mijlocul legal in temeiul caruia se poate duce inaintea justitiei conflictul de drept,
amnistie (gr. amnesia) - uitare,
computarea retinerii si arestarii preventive - scaderea din durata pedepsei inchisorii ponuntate perioada retinerii si arestarii,
incriminare - prevederea in legea penala a unei fapte si sanctiunea ce se aplica in cazul savarsirii ei,
in dubio pro reo - indoiala favorizeaza inculpatul,
incadrarea juridica - operatiune efectuata de organele de cercetare penala sau de instanta de judecata prin care se stabileste concordanta deplina intre fapta concreta comisa si norma penala speciala care prevede acea fapta, precum si in raport cu dispozitiile generale aplicabile faptei comise,
jurisdictie (lat. jus, juris - drept si dictio - rostire) - competenta de a judeca a instantelor judecatoresti,
plangere, plangere prealabila, denunt - modalitati de incunonstiintare a organelor judiciare privind comiterea unei infractiuni.
IV. Articole (texte de lege) de analizat:
Art. 119 alin. 2 C.pen. coroborat cu art. 120 alin. 3 si 4 C.pen.,
- Art. 121 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 125 alin. 1 C.pen,
- Art. 129 C.pen coroborat cu art. 99 C.pen.,
- Art. 131 alin. 2 C.pen coroborat cu art. 132 C.pen.
V. Aplicatii teoretice si practice:
- Subiecte teoretice
1. Aspecte generale privind cauzele care inlatura raspunderea penala: notiune, cadru, efecte.
2. Amnistia: definitie, caracterizare si natura juridica.
3. Amnistia: feluri.
4. Obiectul amnistiei.
5. Efectele amnistiei inainte de condamnare.
6. Efectele amnistiei dupa condamnare.
7. Limitele amnistiei.
8. Prescriptia: definitie si caracterizare.
9. Termenele de prescriptie a raspunderii penale: pentru persoana fizica si pentru persoana juridica.
10. Calculul termenelor de prescriptie.
11. Intreruperea termenului de prescriptie.
12. Suspendarea prescriptiei.
13. Efectele prescriptiei.
14. Lipsa plangerii prealabile: definitie si natura juridica.
15. Conditii in care trebuie facuta plangerea prealabila.
16. Cazurile in care lipseste plangerea prealabila.
17. Efectele lipsei plangerii prealabile.
18. Retragerea plangerii prealabile: notiune si conditii.
19. Impacarea partilor: notiune si caracterizare.
20. Conditiile impacarii partilor.
21. Efectele impacarii partilor.
VI. Grile:
1. Pentru a putea produce efecte, retragerea plangerii prealabile:
a) trebuie sa se faca fata de toti participantii
b) este suficienta, daca este facuta numai fata de un participant
c) poate fi facuta si numai de catre una dintre persoanele vatamate prin aceeasi fapta.
2. Impacarea partilor in cazurile prevazute de lege:
a) inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila
b) nu stinge actiunea civila
c) inlatura doar executarea pedepsei.
3. In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile, iar actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu inlaturarea raspunderii penale se poate face:
a) prin retragerea plangerii prealabile
b) atat prin retragerea plangerii prealabile cat si prin impacarea partilor
c) prin impacarea partilor.
4. Amnistia se acorda de:
a) Parlament
b) Guvern
c) Ministrul justitiei
d) Presedintele tarii.
5. Amnistia:
a) poate inlatura caracterul penal al faptei
b) inlatura raspunderea penala
c) nu inlatura executarea pedepsei complementare.
6. Amnistia nu are efecte asupra:
a) executarii pedepsei principale
b) drepturilor persoanei vatamate prin infractiune
c) executarii pedepselor complementare.
7. Efectele amnistiei si gratierii sunt:
a) amandoua inlatura raspunderea penala
b) amandoua inlatura consecintele condamnarii
c) amandoua inlatura executarea pedepsei.
8. Atat amnistia cat si gratierea:
a) inlatura in toate cazurile executarea pedepsei complementare
b) nu au efecte asupra masurilor de siguranta
c) pot conduce la inlocuirea raspunderii penale.
9. Termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga in cazul infractiunilor continuate:
a) de la data comiterii primei actiuni sau inactiuni
b) de la data consumarii infractiunii
c) de la data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni.
10. Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul infractiunilor:
a) de omor deosebit de grav
b) contra sigurantei statului
c) contra pacii si omenirii.
11. Amnistia inlatura:
a) efectul masurilor de siguranta
b) executarea pedepsei
c) caracterul penal al faptei
d) raspunderea penala.
12. Amenda incasata anterior intervenirii amnistiei:
a) nu se restituie
b) se restituie
c) se restituie numai daca prin actul de clementa se prevede astfel.
13. Termenul de prescriptie a raspunderii penale, cand legea prevede pentru infractiunea comisa pedeapsa detentiunii pe viata este de:
a) 20 ani
b) 25 ani
c) 30 ani
d) 15 ani.
14. Inlatura raspunderea penala:
a) lipsa plangerii prealabile
b) impacarea partilor, dar numai in acele cazuri in care legea permite acest lucru
c) retragerea plangerii prealabile.
15. Termenele de prescriptie a raspunderii penale incep sa curga:
a) de la data sesizarii sau autosesizarii organelor judiciare
b) de la data comiterii faptei
c) de la data comiterii ultimei actiuni/inactiuni in cazul infractiunii continuate.
16. Cursul prescriptiei raspunderii penale se intrerupe:
a) in cazul unei perchezitii corporale
b) prin indeplinirea oricarui act care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului
c) si fata de participantii la acea infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste doar pe unul dintre ei.
17. Conditiile impacarii partilor sunt:
a) sa intervina doar in cazurile prevazute de lege
b) sa intervina numai pana la pronuntarea sentintei in prima instanta
c) sa fie personala, totala si neconditionata.
Raspunsuri grile*: 1- b; 2- a; 3 - c; 4 - a; 5 - b; 6 - b; 7 - c; 8 - b; 9 - c; 10 - c; 11 - d; 12 - a; 13 - d; 14 - a,b,c; 15 - b,c; 16 - a,b,c; 17 - a,c;
VII. Spete:
1. Inculpatul X a fost condamnat pentru comiterea mai multor infractiuni, cu retinerea starii de recidiva post-condamnatorie potrivit art. 39 alin. 1 si art. 34 C.pen., la o pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni inchisoare. Dupa aplicarea pedepsei, a intervenit Decretul 115/1977 care, prin dispozitia din art. 1, prevedea ca sunt amnistiate infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de maximum 3 ani.
Avand in vedere ca pentru una din infractiunile comise de inculpat, legea prevedea o pedeapsa cu inchisoarea mai mica de 3 ani, sa se arate daca el beneficiaza de amnistie pentru aceasta infractiune.
2. Prin sentinta penala nr. 179/1993, Judecatoria Constanta a condamnat pe inculpatul X la 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de tainuire, facandu-se si aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul care a aratat ca in mod gresit i s-a retinut in sarcina, starea de recidiva, deoarece infractiunea anterioara, pentru care a fost condamnat, a fost dezincriminata.
Recursul inculpatului a fost admis, cu motivarea ca, desi acesta a fost condamnat atat pentru infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei cat si pentru infractiunea de asociere in vederea comiterii de infractiuni, intrucat prin Decretul-Lege nr. 9/1989 a fost abrogata dispozitia din art. 245 C.pen., privitoare la infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei, inseamna ca a fost amnistiata si infractiunea de asociere in vederea savarsirii de infractiuni.
Instanta de recurs a aplicat corect dispozitiile privitoare la amnistie?
3. Instanta a fost investita cu judecarea plangerii prealabile a reclamantei X impotriva inculpatelor Y si Z, pentru faptul ca, in ziua de 20.10.1968, i-au violat domiciliul, au amenintat-o si au lovit-o, cauzandu-i leziuni corporale care au necesitat 9 zile de ingrijiri medicale.
In sedinta publica din 4.11.1969, reclamanta s-a impacat cu inculpatele, iar instanta luand act de impacarea partilor a hotarat incetarea procesului penal. Desi faptele comise de cele doua inculpate au fost amnistiate prin Decretul 591/21.08.1969, instanta de judecata a solutionat cauza facand abstractie de prevederile acestui decret, luand act de impacarea partilor si dispunand incetarea procesului penal.
Intrucat la data judecarii faptele erau amnistiate prin decretul mentionat, sa se arate daca solutia instantei era corecta.
4. Judecatoria Giurgiu, prin sentinta penala nr. 543/31.03.1997, a condamnat pe inculpatul minor S.P. pentru comiterea infractiunii de furt calificat. S-a retinut ca, la data de 29.01.1992, inculpatul, impreuna cu un alt inculpat, a sustras, din locuinta partii vatamate suma de 5000 lei.
Impotriva acestei hotarari, ramasa definitiva prin neapelare, s-a declarat recurs in anulare, sustinandu-se ca inculpatul nu putea fi condamnat deoarece raspunderea penala era prescrisa. De mentionat ca la data savarsirii furtului calificat, acesta era pedepsit cu inchisoarea cuprinsa intre 1 si 5 ani.
Tinand seama de dispozitiile art. 121 si 122 coroborate cu art. 129 din C.pen., sa se arate daca recursul in anulare declarat in cauza era intemeiat.
5. Prin sentinta penala 638/12.11.1998 a Judecatoriei Faurei, ramasa definitiva prin neapelare, au fost condamnate inculpatele minore X si Z pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) si c), cu aplicarea art. 13 din C.pen.
Instanta a retinut ca, intr-o noapte din luna noiembrie 1994, impreuna cu altii, inculpatele au sustras de la o societate comerciala diferite bunuri. Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs in anulare pe motivul ca la data pronuntarii ei era implinit termenul prescriptiei raspunderii penale si se impunea solutia incetarii procesului penal.
Recursul in anulare este fondat si trebuie admis?
6. Prin sentinta penala 754/22.11.1999, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul X, pentru savarsirea infractiunilor de insulta si de calomnie prevazute in art. 205 si 206, prin schimbarea incadrarii juridice a faptelor din doua infractiuni de ultraj, prevazute in art. 239 alin. 1 si 3 C.pen. Apelul inculpatului a fost respins prin decizia penala 292/13.06.2000 a Curtii de Apel Craiova.
Impotriva acestei hotarari inculpatul a declarat recurs, cu motivarea ca instantele au gresit ca nu au chemat persoana vatamata si intrebata daca intelege sa faca plangere pentru infractiunile respective asa cum prevede art. 286 C.p.p.
Recursul inculpatului este intemeiat?
7. Prin sentinta 322/1.09.1992, Judecatoria Oravita a condamnat pe inculpatul X pentru savarsirea infractiunii prevazuta in art. 180 alin. 2 C.pen. si a dispus incetarea procesului penal fata de inculpata Y, ca urmare a retragerii plangerii prealabile fata de aceasta inculpata. Instanta a retinut ca la 23.11.1992, inculpatii au lovit partea vatamata Z. Tribunalul Caras-Severin, prin decizia penala 9/13.01.1994, a respins apelul inculpatului condamnat. In cauza s-a declarat recurs in anulare pe motivul ca instantele au pronuntat hotarari gresite prin nesocotirea dispozitiilor art. 131 alin. 4 C. pen.
Recursul in anulare este fondat?
Raspunsuri spete:
1. Inculpatul beneficiaza de amnistie pentru aceasta infractiune.
2. Instanta nu a aplicat corect dispozitiile privitoare la amnistie. Prin Decretul-Lege 9/1999 a fost abrogata dispozitia din art. 245 C.pen. nu si cea din art. 323 C.pen.
3. Solutia instantei era discutabila, deoarece a acordat prioritate impacarii in raport cu amnistia, care avea prioritate.
4. Recursul declarat in cauza era intemeiat. Termenele pentru minori se reduc la jumatate.
5. Recursul in anulare este fondat si trebuie admis, cfm. art.121 alin. 1 si art. 122 alin. 1 lit.d) C.pen. coroborate cu art. 129 C.pen.
6. Recursul inculpatului este intemeiat, cfm. art. 286 C.p.p.
7. Recursul in anulare este fondat, deoarece retragerea plangerii prealabile produce efecte in rem, inlaturand raspunderea penala a tuturor participantilor.
VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)
1. Enumerati cauzele generale care inlatura raspunderea penala.
2. Dati exemple de cauze speciale care inlatura raspunderea penala.
3. De cate feluri este amnistia?
4. Care sunt limitele amnistiei?
5. Termenele de prescriptie in cazul persoanei fizice.
6. Termenele de prescriptie in cazul persoanei juridice.
7. Infractiuni imprescriptibile.
8. Unde trebuie depusa plangerea prealabila?
9. Raportul dintre retragerea plangerii si impacarea partilor.
VIII. Activitate de cercetare:
A. Teme de seminar:
1. Justificarea existentei cauzelor care inlatura raspunderea penala in legislatia penala romana.
2. Aspecte comune cauzelor care inlatura raspunderea penala.
3. Justificarea limitelor amnistiei.
4. Comparatie intre retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor.
B. Teme de cerc stiintific:
1. Comparatie intre amnistie si dezincriminare.
2. Justificarea imprescriptibilitatii anumitor infractiuni.
C. Teme de licenta:
1. Institutia amnistiei in legea penala romana.
2. Aspecte de teorie si practica judiciara privind prescriptia raspunderii penale.
3. Politica penala a statului roman in materia lipsei plangerii prealabile, retragerea acesteia si impacarea partilor.
