|
|
|
PROPRIETATEA PERIODICA
Proprietatea, in sens economic, este, raportul de insușire de catre om a bunurilor materiale, care constituie o condiție a oricarei producții de marfuri și, implicit, o condiție fundamentala a existenței oricarei societați. A aparut odata cu societatea, stand la baza acesteia și va dainui cat timp va exista societatea.
In sens juridic, proprietatea este dreptul de proprietate care exprima in plan juridic conținutul economic al raportului social de apropiere. A aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societații, odata cu apariția statului și dreptului, moment in care apropierea bunurilor materiale a devenit un drept de insușire consacrat prin lege și garantat prin forța de constrangere statala.
Dreptul de proprietate este prin natura sa un drept pur și simplu, avand ca titular o singura persoana care deține și exercita prerogativele acestuia, exclusiv, deplin, singur și ireversibil și care dobandește intreaga utilitate a bunului obiect. Uneori, in anumite imprejurari, atributele dreptului de proprietate pot aparține mai multor proprietari concurenți, ținand sa le exercite in respectul drepturilor celorlalți. In aceasta situație, dreptul subiectiv de proprietate imbraca aspecte juridice complexe manifestandu-se in raport de imprejurarile ce le determina, in diferite modalitați.
Modalitatea dreptului de proprietate este modul specific in care, mai mulți titulari concurenți, actuali ori succesivi, exercita atributele proprietarului asupra aceluiași bun sau bunuri, ca o consecința a unui fapt exterior dreptului subiectiv, ce le restricționeaza, il face nesigur ori impune exercițiul sau comun.
Dupa imprejurarile care le determina, modalitațile dreptului de proprietate sunt proprietatea rezolubila, anulabila și comuna.
Proprietatea comuna se caracterizeaza prin faptul ca mai mulți titulari concurenți și actuali, exercita impreuna și concomitent prerogativele lor asupra bunului obiect, in intregul lui, fara a fi fracționat in materialitatea sa.
Dupa criteriul duratei starii de coproprietate și dupa cel al posibilitații de a inceta prin partaj, proprietatea poate fi: proprietate pe cote-parți obișnuita și temporara și proprietate pe cote-parți forțata și perpetua.
Coproprietatea forțata prezinta urmatoarele caractere juridice: ia naștere independent de voința copartașilor, deci are un caracter forțat; are un caracter accesoriu deoarece depinde de proprietatea exclusiva asupra unor bunuri principale.
Aceasta are numeroase aplicații practice, și anume: proprietatea forțata asupra parților comune din cladirile cu mai multe apartamente ce aparțin in proprietate exclusiva unor proprietari diferiți; coproprietatea forțata asupra desparțiturilor comune dintre doua fonduri; coproprietatea forțata asupra bunurilor necesare sau utile pentru folosirea a doua fonduri vecine; coproprietatea forțata asupra unor bunuri de familie.
Ca și caz particular a coproprietații forțate, proprietatea periodica nu poate inceta prin partaj. Aceasta se naște, in principal, prin act juridic (contract sau testament) și este caracterizata de doua trasaturi esențiale, și anume: pe de o parte, are mai mulți titulari, iar pe de alta parte, prerogativele acestui drept se exercita in mod succesiv de catre titulari in intervale de timp determinate, egale sau inegale.
De lege lata, proprietatea periodica nu a primit inca o reglementare proprie, dar exista o aplicare a acestui concept in legea 282/2007, care, prin articlolul 3, lit.a) definește contractul privind dobandirea unui drept de utilizare pe durata limitata a unor bunuri imobiliare.
Proprietatea periodica nu presupune ca asupra aceluiași bun sa existe, in același timp, mai multe drepturi de proprietate aparținand unor persoane diferite. Din contra, exista un singur drept de proprietate, dar mai mulți titulari, care exercita prerogativele acestui drept. Aceasta exercitare succesiva in timp nu privește toate prerogativele dreptului de proprietate. Numai atributul folosinței, ca element de drept, iar nu ca stare de fapt, este exercitat succesiv in timp de catre titularii acestui drept. Chiar și așa, unele dintre elementele folosinței sunt exercitate totuși in comun.
Cotele parți in care este divizat intelectual dreptul de proprietate nu se mai exprima prin fracții sau procente, ci prin intermediul unitaților de timp in funcție de care este partajata folosința bunului (saptamani, luni,zile). Aceste unitați de timp ce caracterizeaza proprietatea periodica au nu numai funcția de a exprima cotele-parți privind partajarea folosinței bunului, ci reprezinta chiar cotele parți din dreptul de proprietate.
Posesia , caracteristica a proprietații periodice, poate fi insușita și de alte persoane, iar oricare din titularii acesteia poate folosi o acțiune posesorie pentru a restabili situația anterioara. In aceasta privința nu mai funcționeaza regula unanimitații.
BIBLIOGRAFIE
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil. Drepturile reale, Editura LUMINA LEX, Bucuresti, 2001
Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Dicționar de drept civil de la A la Z, ed.a 2-a, Ed. Hamangiu, București 2007
Gheorghe Durac, Julieta Manoliu, Drept civil. Dreptul de proprietate și dezmembramintele sale, Ed. Sanvialy, Iași, 1996
Codul Civil, Cartea II, Titlul I, Cap. I
Ibid, Cartea II, Titlul II, Art. 480, 481, 482
