|
Traditii si adaptabilitate in sistemul politic american
Experienta democratiei americane demonstreaza persistenta unor valori care au fost consacrate prin textele constitutionale. Se adeveresc intru totul cuvintele lui John Marshall, presedintele Curtii Supreme in 1819, potrivit carora 'constitutia a fost menita sa dureze in secolele care urmeaza, pentru secole in viitor, si, in consecinta sa fie adaptata variatelor crize ale problemelor umane'[1] Evolutia organizarii politice a Statelor Unite, ca si afirmarea tot mai puternica a acestei tari in lume, se datoreste in buna parte si Constitutiei pe care aceasta tara a adoptat-o in 1787 si care, in pofida timpului ce a trecut de atunci, si-a justificat valoarea principiilor pe care le-a enuntat. Desi Constitutia a fost amendata de 27 de ori, procedura sa de adaptare a fost aceea a unor amendamente, care nu au alterat textul initial. Primele 10 amendamente s-au constituit - asa cum s-a aratat - intr-un adevarat Cod al drepturilor omului, respectat cu strictete de guvernul american si promovat de instantele judiciare in activitatea lor
Filozofia pe care se bazeaza Constitutia americana - separarea puterilor si drepturile omului - a rezistat si rezista timpului, ceea ce explica pentru ce o serie de state care au adoptat regimurile prezidentiale inteleg sa aiba drept model Constitutia Statelor Unite.
Fara indoiala, sistemul politic american prezinta particularitatile sale, uneori greu de inteles pentru alte tari. Aparent, sistemul american consacra atributii din cele mai largi presedintelui, dar acestea, dupa cum s-a vazut, sunt in foarte multe cazuri conditionate de aprobarea Congresului. Puterea prezidentiala in sistemul american - desi foarte mare - nu este totusi nelimitata, iar cazurile in care au existat suspiciuni asupra modului in care au actionat anumiti presedinti, au starnit reactia poporului american. Anumite structuri conservatoare au trebuit sa se plieze in fata miscarilor populare, exemplul cel mai cunoscut fiind actiunea pentru drepturile civile. In anumite situatii, opozitia populara a influentat anumite actiuni guvernamentale, cum a fost cazul dezangajarii Statelor Unite din razboiul din Vietnam, pe care istoricul Arthur M.Schlesinger Jr. il considera un mod 'imperial' de exercitare a functiei prezidentiale.
In pofida unor critici care s-au adus democratiei americane, aceasta este totusi o democratie eficienta si sigura, care a permis indepartarea din functie a unor persoane acuzate de abuzuri sau coruptie.
Puterea judecatoreasca din Statele Unite are un rol dintre cele mai mari, ea infaptuindu-si in mod real atributiile ce-i revin intr-un sistem de separatie a puterilor.
Antagonismul dintre conducerea centrala si drepturile statelor nu mai este atat de vizibil astazi, in conditiile in care complexitatea vietii economice si sociale, angajarea statelor pe plan extern reclama participarea activa a intregii natiuni. Privite ca un stat federal, Statele Unite ale Americii sunt unul dintre cele mai ilustrative, deoarece in aceasta tara statele federate se bucura de o reala autonomie si de posibilitatea de a adopta decizii in probleme importante. Acele aspecte ale vietii politice si sociale ce se concentreaza la nivel guvernamental isi au justificarea lor si devine tot mai evident ca un guvern federal puternic este conditia progresului continuu al acestei tari si a garantarii regimului democratic.
In ce priveste Congresul american, acesta se bucura de un inalt prestigiu si serveste nu rareori ca un instrument de contrabalansare a unei puteri prezidentiale ce este considerata de unii a fi prea mare. Seriozitatea cu care se dezbat problemele in cadrul Congresului, calitatea oamenilor politici care fac parte din forumul legislativ constituie o garantie a reprezentarii adecvate si eficiente a cetatenilor tarii in organismul reprezentativ chemat sa le apere interesele.
In opinia specialistilor americani, sistemul de guvernamant al acestei tari este perfectibil. Desi toata lumea este de acord ca sistemul american a reusit sa ajute o tara sa se afirme si sa obtina realizari dintre cele mai mari in domeniile economiei, bunastarii materiale, stiintei si tehnicii, americanii se pronunta pentru continua perfectionare a sistemului tarii lor. Asa cum se subliniaza intr-o lucrare editata de Agentia pentru Informatii a Statelor Unite, 'Democratia americana este intr-o stare permanenta de evolutie. Pe masura ce americanii recitesc istoria lor, ei recunosc erori de performanta si greseli de a actiona care au intarziat progresul natiunii. Ei stiu ca greseli mai mari vor fi facute in viitor. Astazi Guvernul Statelor Unite inca reprezinta poporul si se consacra apararii libertatii sale. Dreptul de a critica Guvernul garanteaza dreptul de a-l schimba atunci cand se abate de la principiile fundamentale ale Constitutiei. Atata timp cat preambulul Constitutiei este respectat, republica va dainui. Cuvintele lui Abraham Lincoln, «Guvernarea poporului de catre popor si pentru popor nu vor pieri de pe planeta»'[2]
Atentatele teroriste de la World Trade Center, din 11 septembrie 2001, care au zguduit intreaga lume, cu prilejul carora au pierit cateva mii de oameni si au fost distruse importante valori materiale, nu au clintit cu nimic vointa ferma a poporului american de a milita pentru democratie, libertate si respectul drepturilor omului. Dimpotriva, S.U.A. s-au situat in fruntea campaniei mondiale impotriva terorismului - devenit principala amenintare la acest inceput de mileniu.
Dupa cum arata presedintele George W.Bush, 'Responsabilitatea noastra fata de istorie este acum clara: sa raspundem acestor atacuri si sa eliberam omenirea de rau. Razboiul a fost purtat impotriva noastra pe ascuns, prin inselatorie si crima. Aceasta natiune este pasnica, dar hotarata atunci cand i se provoaca mania. Conflictul a inceput in cronometrarea si termenii altora. El se va sfarsi intr-un fel si la o ora pe care o vom decide noi'[3]
Valoarea si inalta semnificatie a principiilor pe care se intemeiaza democratia americana se regasesc in angajarea plenara intr-o politica externa, promotoare neabatuta a respectului pentru valorile umaniste, pentru combaterea oricaror atingeri aduse demnitatii omului.
In legatura cu modul in care este apreciata astazi Constitutia americana in lume si sistemul sau de valori ne permitem sa reproducem punctele de vedere exprimate de doi bine cunoscuti si apreciati juristi romani, cadre universitare de prestigiu. Profesorul Ioan Muraru, in prefata la lucrarea 'Constitutia Statelor Unite ale Americii', aparuta sub ingrijirea conf.univ.dr.Elena Simina Tanasescu si conf.univ.dr.Nicolae Pavel, releva ca 'Deseori se pune intrebarea de a sti care este secretul longevitatii acestei Constitutii, o constitutie care cu cele 7 articole ale sale (este adevarat, dense in continut) si cu cele 27 de amendamente, guverneaza viata Statelor Unite de mai bine de doua secole.
Raspunsul trebuie cautat in sistemul economic, social si statal american, care s-a dezvoltat, diversificat si perfectionat pe baza unor constante, in randul carora libera initiativa, democratia si respectul drepturilor omului au triumfat.
Dar, acest raspuns se regaseste si in supletea aparte a acestei Constitutii, care a permis un larg camp de actiune interpretarii juridice'[4]. La randul sau, profesorul Mihai Constantinescu, in postfata la aceeasi lucrare, subliniaza ca 'ideile fundamentale ale constitutionalismului american au o valoare in sine. Dreptul omului la fericire, guvernarea oamenilor cu consimtamantul guvernatilor, dreptul acestora de a inlatura guvernul ce nu respecta aceasta cerinta, respectul drepturilor inerente fiintei umane si celelalte principii de baza ale Declaratiei de independenta, adoptata de Congresul de la Philadelphia la data 4 iulie 1776, se regasesc in forme si modalitati diferite in ideologia marilor miscari sociale europene ce au marcat evolutia statelor spre democratie'[5]
[1] An Outline of American Government, U.S.A., ian.1990, pag.6.
[2] Ibidem, pag.122.
[3] World Almanac and book of facts, 2002, World Almanac Books, New York, 2002, pag.3.
[4] Constitutia Statelor Unite ale Americii, traducere si note de Elena Simina Tanasescu si Nicolae Pavel, Editura ALL-Beck, Bucuresti, 2002, pag.1.
[5] Ibidem, pag.87.