GERMANIA - Istoric, Principiile Constitutiei de la Weimar, Guvernul federal, Sistemul constitutional din R.D.G.

GERMANIA

1. Istoric

In antichitate, teritoriul Germaniei de astazi era populat de triburi germanice, celtice si slave^[1]. Apoi, in secolele I-IV d.Chr., regiunile de Sud si de Apus au devenit teritorii ale Imperiului Roman. Mai tarziu, o importanta zona a ceea ce consideram in prezent Germania a devenit o parte a Statului Franc. Acesta, prin Tratatul de la Verdun (843), a fost impartit intre urmasii lui Carol cel Mare. Regatul Franc de Rasarit a fost precursorul statului federal german. Otto I (936-973), denumit si 'Otto cel Mare', a fost incoronat in anul 936 de Papa Leon al VII-lea la Aix-la-Chapelle imparat al Sfantului Imperiu Roman de natiune germana. Intre timp, feudalismul - afirmat poate mai puternic aci decat in alte tari din Europa - a dus la o faramitare fara precedent a teritoriului german in nenumarate principate, ducate si comitate autonome, care recunosteau doar in anumite privinte autoritatea imparatului. Concomitent cu expansiunea germana spre rasarit si cresterea puterii Imperiului German apare rivalitatea dintre Imperiul Roman de natiune germana si papalitate ('lupta pentru investitura'), care atinge apogeul in vremea lui Henric al IV-lea si a Papei Grigore al VII-lea Hildebrand. Desi la Canossa, in 1077, Henric al IV-lea - excomunicat - se supune cu umilinta puterii papale, in cele din urma se incheie un compromis intre puterea papala reprezentata de Papa Calixt al II-lea si puterea imperiala germana reprezentata de fiul lui Henric, Henric al V-lea (Concordatul de la Worms, din 1122), prin care Papa isi rezerva numai investirea spirituala a episcopilor germani, investitura temporara a suveranitatii asupra domeniilor bisericesti revenind imparatului. Cu timpul, pe teritoriul Germaniei incep sa se dezvolte orase, care devin importante centre economice dar si politice ('Liga Hanseatica'), iar pe plan spiritual se afirma ideologia Reformei. Razboiul de 30 de ani (1618-1648) transforma intreaga Germanie intr-un camp de batalie, iar Pacea de la Westphalia din 1648 consfinteste faramitarea Germaniei in peste 300 de statulete. Secolul XVIII este marcat de ascensiunea Prusiei si Austriei, care isi disputa hegemonia lumii germanice. Congresul de la Viena din 1815 consfinteste din nou faramitarea Germaniei, in pofida crearii unei Confederatii Germane sub patronajul Austriei. Anul revolutionar 1848 se manifesta cu putere in Germania dar, ca si in alte tari europene, revolutia este innabusita de fortele conservatoare. In rivalitatea dintre Prusia si Austria, Prusia - dupa razboiul impotriva Austriei (186) si Frantei (1870-1871) - isi afirma in cele din urma suprematia, devenind forta unificatoare a intregii Germanii, cu exceptia Austriei care isi pastreaza si intareste propriul imperiu, extinzandu-si dominatia asupra unor popoare din centrul si sud-estul Europei. Spre sfarsitul secolului XIX, Germania a devenit una dintre promotoarele Triplei Aliante, manifestandu-si dorinta unei reasezari a echilibrului european in folosul sau. Primul razboi mondial, dupa numeroase fluctuatii militare si evolutii politico-diplomatice contradictorii, a dus in final la infrangerea Puterilor Centrale, care au fost nevoite sa ceara armistitiu.

Cu doua zile inainte de incheierea armistitiului, la 9 noiembrie 1918, a fost proclamata Republica Germana, iar Adunarea Nationala Constituanta intrunita la Weimar a votat, la 10 februarie 1919, o lege cu privire la guvernul provizoriu al imperiului. Dupa noua luni de deliberari, Adunarea a adoptat, la 31 iulie 1919, Constitutia de la Weimar, promulgata si publicata la 11 august 1919^[2]

1.1. Principiile Constitutiei de la Weimar.

Constitutia de la Weimar a consfintit vointa poporului german de a-si consolida tara in libertate si justitie, servind pacea interna si externa si promovand progresul social.

In prima parte a Constitutiei se precizeaza ca statul german este o republica in care puterea politica emana de la popor. Teritoriul statului se compune din teritoriile landurilor germane. Regulile de drept international general recunoscute sunt considerate ca fiind 'parte integranta a dreptului Reichului german' (art.4). Trebuie observat ca desi statul este denumit 'republica', textul constitutiei pastreaza peste tot, din motive istorice si afective, terminologia de 'Reich', dorind sa sublinieze prin aceasta continuitatea juridica a tinerei republici cu vechiul stat german.

Constitutia prevedea ca Reichul (statul german) este un stat federal in care sunt delimitate prerogativele guvernului central si cele ale landurilor (statelor). Reichul are dreptul exclusiv⁴ de a legifera in problemele ce privesc relatiile cu strainatatea, nationalitatea, organizarea vietii publice, sistemul monetar, regimul vamal, asigurand unitatea teritoriala din punct de vedere vamal si comercial si libera circulatie a marfurilor.

Intr-o serie de importante domenii, dreptul de legiferare al Reichului nu era exclusiv. Asa de pilda, Constitutia de la Weimar consacra dreptul de a legifera al autoritatilor centrale in problemele dreptului civil, dreptului penal, procedurii judiciare, regimului pasapoartelor, regimului presei, regimului sanitar, dreptului muncii, dreptului de expropriere, regimului asigurarilor etc. Cu toate acestea, in masura in care Reichul nu folosea dreptul sau de a legifera, landurile isi conservau dreptul de legiferare, cu exceptia materiilor care intrau in competenta legislativa executiva a Reichului.

1.2. Raporturile dintre Reich si landuri.

Guvernul Reichului exercita supravegherea in toate problemele in care puterea legislativa apartinea acestuia. Daca legile Reichului erau executate de autoritatile landurilor, guvernul Reichului putea stabili instructiuni cu caracter general. In cazul unei divergente intre autoritatile Reich-ului si landuri, in legatura cu interpretarea unor legi, hotararea revenea Inaltei Curti de Justitie (Staatsgerichtshof).

Constitutiile landurilor trebuiau sa fie republicane, Adunarile reprezentative fiind alese prin vot universal, egal, direct si secret, iar guvernele fiecaruia trebuiau sa se bucure de increderea adunarilor.

Diviziunea Reichului in landuri trebuia sa favorizeze la maximum dezvoltarea economica si culturala a tarii, modificarile teritoriale sau formarea unor noi landuri neputand sa intervina decat in virtutea unor legi ale Reichului, revizuind Constitutia. In acest scop, dand expresie ideii constitutiei flexibile, era suficienta o lege ordinara a Reichului dupa ce, in prealabil, vointa populatiei ar fi fost stabilita pe calea unui plebiscit.

1.3. Reichstag-ul

Adunarea legislativa o constituia Reichstag-ul (art.20-40), format din deputatii poporului german alesi prin vot universal, egal si secret, de toate persoanele care au implinit varsta de 20 de ani. Reichstag-ul era ales pe o perioada de 4 ani. El avea dreptul sa instituie comisii de ancheta, precum si comisii permanente pentru afacerile externe. Reichstag-ul putea institui insa si alte comisii. El avea dreptul de a invita sa se infatiseze inaintea sa pe Cancelarul Reich-ului si pe ceilalti ministri. Landurile aveau dreptul sa trimita la aceste sedinte delegati pentru a-si exprima punctele de vedere.

Pe langa Reichstag functiona un Tribunal electoral care decidea in problema regularitatii alegerilor si in ceea ce priveste pierderea mandatului de deputat.

Presedintele Reichului nu putea sa dizolve Reichstag-ul decat o singura data pentru acelasi motiv. Membrii Reichstag-ului nu puteau sa constituie obiectul unor urmariri judiciare sau disciplinare. Fara autorizatia Camerei din care faceau parte, ei nu puteau sa fie arestati in cursul sesiunii, afara de cazurile de flagrant delict. Autorizatia Reichstag-ului era, in egala masura, necesara pentru orice restrictie a libertatii individului, care ar fi afectat exercitarea mandatului parlamentar.

O dispozitie oarecum aparte este aceea care dispunea ca 'membrii Reichstag-ului sau unei Diete au dreptul sa refuze sa depuna marturie cu privire la persoanele care le-au incredintat fapte in calitatea lor de deputati sau care le-au fost marturisite in exercitiul mandatului lor, precum si cu privire la aceste fapte insesi. Ei sunt, in ceea ce priveste pastrarea secretelor, asimilati cu persoanele care in mod legal pot sa refuze sa depuna marturie. Nu se poate proceda la o perchezitie sau confiscarea in localurile Reichstag-ului sau al unei Diete decat cu asentimentul presedintelui' (art.38).

1.4. Presedintele Reichului

Pentru functia de presedinte al Reichului se cerea o varsta de cel putin 35 de ani. Presedintele era ales prin vot universal, pentru o perioada de 7 ani, putand fi reales. Exista posibilitatea destituirii presedintelui Reich-ului printr-un plebiscit, la propunerea Reichstag-ului, cu o majoritate de doua treimi. Incepand din momentul in care Reichstag-ul decidea destituirea presedintelui, acesta nu mai putea sa-si exercite functiile. In cazul in care poporul se pronunta impotriva destituirii, presedintele trebuia considerat reales si Reichstag-ul dizolvat.

Presedintele era si comandantul suprem al fortelor armate. Daca unul din landuri nu executa obligatiile care ii reveneau in virtutea Constitutiei, Presedintele putea sa-l constranga la aceasta folosind - daca era cazul - si forta armata.

1.5. Guvernul Reich ului

Guvernul Reich-ului se compunea din Cancelar si ministri. Acestia trebuiau sa se bucure de increderea Reichstag-ului. In cazul in care Reichstag-ul retragea increderea Cancelarului sau unuia dintre ministri, printr-un vot expres, cel in cauza trebuia sa-si prezinte demisia.

Participarea tarilor germane la elaborarea legislatiei si administrarea statului era asigurata prin consiliul Reich-ului (Consiliul de Stat - Reichsrat). In acest consiliu, fiecare land avea cel putin un vot, landurilor mai importante fiindu-le atribuit un vot pentru 700.000 de locuitori. Un excedent de 300.000 de locuitori dadea dreptul la un vot in plus. Cu toate acestea, nici un land nu putea sa dispuna mai mult de doua treimi din ansamblul voturilor consiliului.

Consiliul Reich-ului si comisiile sale erau prezidate de catre un membru al guvernului.

1.6. Initiativa legislativa

Initiativa legislativa apartinea Guvernului si membrilor Reichstag-ului (art.68). Proiectele de lege prezentate de guvern trebuiau sa fie aprobate, in prealabil, de Consiliul de Stat. Daca acesta refuza aprobarea, Guvernul putea depune proiectul pe biroul Reichstag-ului, dar adauga si expunerea parerii divergente a Consiliului de Stat. Daca Consiliul de Stat vota un proiect de lege pe care Guvernul nu-l aproba, in mod similar proiectul urma sa fie transmis Reichstag-ului, cu indicarea punctului de vedere diferit al Guvernului.

Legile adoptate de Reichstag puteau fi supuse unui referendum inainte de publicare, in cazul in care presedintele Reichului ar fi hotarat astfel, in termen de o luna. Consiliul Reich-ului putea opune insa veto-ul sau legilor votate de Reichstag. In acest caz, legea urma sa fie supusa unei noi deliberari in cadrul Reichstag-ului.

1.7. Drepturile cetatenilor

In ceea ce priveste drepturile cetatenilor (art.109-165) se observa consacrarea lor detaliata si analitica. In afara de drepturile traditionale, inscrise in toate constitutiile democratice, sunt de retinut drepturile economice, ca de pilda libertatea comertului, cerinta ca viata economica sa fie organizata dupa principii de justitie. Proprietatea era garantata, ca si dreptul de mostenire. Constitutia prevedea ca repartizarea si utilizarea solului urmau sa fie controlate de catre stat, pentru a impiedica abuzurile si pentru a asigura fiecarui german o habitatie sanatoasa, iar familiilor numeroase o habitatie si o exploatare corespunzand nevoilor lor. Proprietatile funciare puteau sa fie expropriate pentru a satisface nevoile de locuinta, de a favoriza colonizarea interna si defrisarile sau dezvoltarea agriculturii.

Toate bogatiile solului si toate fortele naturale economic utilizabile se gaseau sub controlul statului. Munca era plasata sub protectia speciala a statului. Totodata, statul acorda o atentie deosebita muncii intelectuale, drepturilor de autor, de inventator si artistice. Constitutia dispunea ca salariatii si muncitorii aveau dreptul la obtinerea unui timp necesar pentru a-si indeplini datoriile civice si in masura in care nu ar fi rezultat un prejudiciu grav pentru exploatare, pentru a-si exercita functiile publice onorifice care le erau incredintate. Statul organiza un sistem de asigurare pentru conservarea sanatatii si capacitatii de munca, pentru protectia maternitatii si asigurari impotriva consecintelor economice la batranete, in caz de invaliditate si pentru urmarile accidentelor. O dispozitie interesanta pentru momentul respectiv este si cea prevazuta de articolul 162, care dispunea ca statul va interveni in favoarea unei reglementari internationale a muncii, care sa asigure clasei muncitoare din lumea intreaga un minimum de drepturi sociale. Constitutia prevedea ca fiecarui german trebuia sa i se recunoasca posibilitatea de a-si castiga existenta printr-o munca productiva. Legislatia si administratia trebuiau sa favorizeze clasa mijlocie independenta in agricultura, industrie si comert, protejand-o, pentru ca ea sa nu fie coplesita de sarcini si nici absorbita. Muncitorii si functionarii erau chemati sa colaboreze cu intreprinzatorii, pe picior de egalitate, la stabilirea salariilor si a conditiilor de munca. Constitutia prevedea in mod special crearea unor consilii muncitoresti (art.165) in intreprinderi, districte, regiuni, si un consiliu al muncitorilor la nivelul statului. Acesta putea propune legi in problemele relatiilor de munca si aviza in mod obligatoriu proiectele de legi intocmite de guvern in aceasta privinta.

Constitutia de la Weimar a reprezentat, fara indoiala, la timpul sau, una dintre constitutiile cele mai evoluate din Europa, in special sub aspectul drepturilor sociale. Din pacate, instaurarea hitlerismului in Germania a dus practic la abolirea acestei Constitutii si la edificarea unei ordini constitutionale autoritare, cu totul straina principiilor democratice. La 30 ianuarie 1933, devenit cancelar al Reich-ului, Hitler a depus in fata venerabilului presedinte von Hindenburg juramantul solemn de a respecta Constitutia de la Weimar^[3]. La 27 februarie 1933, in preajma desfasurarii alegerilor generale, a avut loc insa incendiul Reichstag-ului, infaptuit de catre Goering, incendiu care a constituit pretextul suprimarii libertatilor democratice. Hindenburg s-a lasat indus in eroare de Hitler si a semnat un decret privind instituirea starii de asediu, care a adus grave atingeri unor drepturi fundamentale ale cetatenilor precum: libertatea persoanei, libertatea de exprimare, libertatea presei, dreptul de asociere si intrunire, secretul corespondentei, inviolabilitatea domiciliului si a persoanei, dreptul de a nu fi perchezitionat sau arestat fara un mandat emis de organul competent.

De notat este faptul ca, devenit Cancelar al Reich-ului, Hitler nu a abolit insa niciodata, in mod expres, Constitutia de la Weimar. Mai curand, dupa expresia lui Roger Bonnard, a 'deconstitutionalizat'-o, stabilind principiul ca ea poate fi modificata sau amendata de catre Führer in baza unor simple legi ordinare (art.2 din Legea de abilitare din 24 martie 1933 si art.4 din Legea cu privire la noua organizare a Reich-ului din 30 ianuarie 1934)^[4]

1.8. Suprimarea libertatilor democratice de catre regimul nazist

Urmare instituirii regimului de dictatura nazista, in Germania au fost adoptate o serie de legi care incalcau grav drepturile omului. Asa, de pilda, prin legea din 7 aprilie 1933 se excludea de la exercitiul unor functiuni (ziarist, avocat etc.) persoanele care nu apartineau rasei ariene. Pentru a se constata daca cineva apartine rasei ariene se cercetau ascendentii individului - de obicei pana la bunici^[5]. Legea pentru cetatenia germana facea deosebire intre nationalitate si cetatenie, aceasta din urma fiind subordonata conditiei de rasa, numai cetatenii de origine ariana reprezentand poporul german. Legea pentru protectia sangelui german, emisa tot la 7 aprilie 1933, interzicea casatoriile intre evrei si nationalii germani, de sange german sau inrudit. Erau de asemenea interzise 'raporturile extraconjugale intre evrei si nationalii germani de sange german sau inruditi'. Evreii nu puteau angaja in serviciul lor nationali germani 'de sex femenin, de sange german sau inrudit, in varsta mai mica de 45 de ani'. Ulterior, aceasta limita a fost redusa la 35 de ani, prin instructiunea de aplicare ea aplicandu-se la gospodariile evreiesti 'unde exista un barbat mai mare de 16 ani'.

In timpul dominatiei naziste intreaga ordine de drept a fost subordonata statului totalitar de tip fascist, in baza principiului autoritar al conducerii (Führung). La 15 septembrie 1935 Reichstag-ul a renuntat singur la dreptul sau de initiativa legislativa, stabilind ca nu va putea delibera in viitor decat asupra problemelor care ii vor fi supuse de presedintele sau (Hermann Goering). In afara de faptul ca fusesera interzise libertatile democratice, este de remarcat ca legislatia fascista consacra in mod expres obligatia cetatenilor germani sa denunte autoritatilor pe cei care unelteau impotriva Reich-ului sau care pronuntau cuvinte injurioase la adresa persoanei Fuhrer-ului.

2. Evolutiile intervenite dupa 1945

Dupa infrangerea nazismului german si ocuparea temporara a Germaniei de catre Puterile Aliate, imprejurarile bine cunoscute au facut ca pe teritoriul german sa apara doua state: Republica Federala a Germaniei, in fostele zone de ocupatie americana, engleza si franceza, si Republica Democrata Germana, pe teritoriul fostei zone sovietice. Constituirea celor doua state germane si legalizarea diviziunii Germaniei a reprezentat o consecinta a razboiului rece, a degradarii relatiilor dintre puterile invingatoare in cel de al doilea razboi mondial. Timp de patru decenii, pe teritoriul german au functionat doua state separate, natiunea germana reunificandu-se de abia in 1989, ca urmare a prabusirii regimului comunist al lui Erick Honecker si a acceptarii Republicii Democrate Germane ca cel de al unsprezecelea land al Republicii Federale a Germaniei.

3. Constitutia R.F.G. din 1949

Constitutia din 23 mai 1949 a R.F.G. (in prezent Republica Germania) este si astazi in vigoare, ea reprezentand un document minutios elaborat, care se remarca prin precizia reglementarilor si cadrul pe deplin democratic pe care il ofera pentru infaptuirea drepturilor poporului german la autodeterminare^[6]

Constitutia cuprinde un numar de 146 articole, care sunt grupate in 11 capitole.

Este de remarcat ca, desi elaborata cu patru decenii in urma, Constitutia germana din 1949 face referire la vointa germanilor 'de a-si apara unitatea nationala si politica si de a contribui la pacea mondiala, ca membru de sine statator al unei Europe unite'. Mentionand landurile care au participat la adoptarea noii Constitutii, se precizeaza ca poporul german 'a actionat, de asemenea, in numele germanilor carora li s-a interzis sa colaboreze la aceasta sarcina', referirea vizand, in mod evident, populatia germana din fosta zona sovietica de ocupatie, devenita ulterior Republica Democrata Germana.

3.1. Drepturile fundamentale ale omului

Urmand o schema moderna, constitutia germana inscrie chiar in primul sau capitol drepturile fundamentale ale omului. Retine atentia, de pilda, prevederea care dispune ca demnitatea omului este intangibila, orice persoana reprezentand autoritatea de stat fiind obligata sa o respecte si sa o protejeze. Este de remarcat formularea ca 'poporul german ii recunoaste omului drepturi inviolabile si imprescriptibile, ca fundamentale ale oricarei comunitati umane, ale pacii si justitiei in lume'. Este de mentionat si precizarea ca drepturile fundamentale obliga in egala masura puterea legislativa, puterea executiva si puterea judiciara 'cu titlu de drept direct aplicabil', prin aceasta intelegandu-se aplicarea directa a tuturor conventiilor internationale privind drepturile omului, a marilor principii juridice care definesc aceste drepturi pe teritoriul german.

Printre drepturile inscrise de Constitutie mentionam: dreptul la libera dezvoltare a personalitatii, dreptul la viata si la integritatea fizica, egalitatea in fata legilor, libertatea credintei, libertatea exprimarii opiniilor, protectia casatoriei si familiei, libertatea invatamantului, intrunirilor, asociatiilor, secretul corespondentei, libertatea de circulatie, libera alegere a profesiunii, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate s.a.

In ceea ce priveste modul in care sunt enuntate si reglementate aceste drepturi, sunt de remarcat anumite formulari specifice. Asa, de pilda, articolul in care se defineste libertatea credintei precizeaza in acelasi timp ca nimeni nu poate fi constrans impotriva constiintei lui la serviciul militar in timp de razboi. In ceea ce priveste casatoria si familia, o prevedere importanta este aceea care dispune ca legislatia trebuie sa asigure copiilor naturali aceleasi conditii ca si copiilor legitimi (art.6 pct.5) cat priveste dezvoltarea lor fizica si morala si situatia lor sociala. In legatura cu invatamantul se prevede ca dreptul de a fi infiintate scoli particulare este garantat. Asemenea scoli trebuie sa primeasca aprobarea statului, dar ele nu trebuie sa fie inferioare scolilor publice in ce priveste mijloacele aflate in dotare, formatia stiintifica a personalului didactic si sa nu favorizeze in nici un caz o discriminare intre elevi in functie de averea parintilor. Cu privire la dreptul de asociere se prevede ca dreptul de a forma asociatii in vederea apararii si ameliorarii conditiilor de munca si conditiilor economice este garantat pentru toata lumea si pentru toate profesiile. Acordurile care ingradesc acest drept sau cauta sa impiedice exercitarea lui sunt nule, iar masurile luate in acest sens sunt ilegale.

Constitutia germana contine prevederi detaliate in capitolul privind drepturile omului in legatura cu serviciul militar. Se prevede ca orice persoana care, pe motive de constiinta, refuza sa indeplineasca serviciul militar pe timp de razboi poate fi obligata, in schimb, sa indeplineasca un serviciu care sa-l inlocuiasca pe acesta. Durata acestui serviciu nu poate sa depaseasca insa durata serviciului militar. Modalitatile practice ale organizarii unor asemenea servicii urmeaza a fi reglementate printr-o lege care sa prevada posibilitatea efectuarii unui serviciu care sa nu aiba nici o legatura cu Fortele armate sau cu Corpul federal al granicerilor.

Dispozitii interesante sunt legate de cetatenie, extradare si dreptul de azil. Astfel, se prevede ca cetatenia germana nu se poate retrage nici unei persoane. Pierderea cetateniei nu se poate produce decat in virtutea unei legi si ea nu poate interveni impotriva vointei persoanei in cauza, daca are ca efect declararea acestuia drept apatrid. Nici un german nu va putea fi extradat in strainatate. Cei persecutati din punct de vedere politic se bucura de dreptul de azil.

O dispozitie aparte este aceea care prevede ca acele persoane care abuzeaza de anumite libertati, de pilda libertatea presei, libertatea de intrunire, de asociere, libertatea invatamantului, vor pierde aceste drepturi fundamentale pe o durata limitata, printr-o hotarare a Tribunalului constitutional federal. In ce priveste limitarea altor drepturi cu caracter general, aceasta se va putea face numai printr-o lege care sa specifice acele drepturi fundamentale ce urmeaza a fi limitate. Asemenea prevederi - explicabile poate pentru conditiile 'razboiului rece' - diminueaza valoarea prevederilor inaintate ale Constitutiei germane, remarcabile pentru epoca in care a fost elaborata. Ne exprimam convingerea ca asemenea prevederi vor fi eliminate cu timpul, pentru a se asigura Constitutiei germane o deplina unitate de conceptie cu obiectivele fundamentale pe care se intemeiaza.

3.2. Relatia dintre Federatie si landuri

Al doilea capitol al Constitutiei germane reglementeaza relatia dintre Federatie si landuri. Constitutia precizeaza ca R.F.G. este un stat federal, democratic si social, in care suveranitatea emana de la popor, fiind exercitata de acesta prin alegeri si plebiscite si prin organele special investite cu putere legislativa, executiva si judiciara. Constitutia prevede ca infiintarea partidelor politice este libera, dar organizarea lor interna trebuie sa raspunda principiilor democratice, ele avand obligatia sa informeze in mod public despre provenienta fondurilor lor. Tribunalul Constitutional Federal poate decide caracterul anticonstitutional al unor partide care si-ar propune sa rastoarne ordinea democratica (art.21).

Articolul 23 din Constitutie dispune ca 'Prezenta Lege fundamentala se aplica imediat pe teritoriul Landurilor Baden, Saxonia de Jos, Bavaria, Bremen, Marele Berlin, Hamburg, Hesse, Renania de Nord-Westphalia, Renania-Palatinat, Slesswig-Hollstein, Wurtemberg-Baden si Wurtenberg-Hohenzolern. Ea va intra in vigoare in alte regiuni din Germania dupa aderarea acestora'. Acest articol a stat, dupa cum se stie, la baza aderarii R.D.G. la Federatia germana, in 1989.

3.3. Suprematia dreptului international

Dispozitii importante sunt si acelea care prevad ca Federatia poate transfera, pe cale legislativa, drepturi de suveranitate unor institutii internationale (art.24), recunoscandu-se prin aceasta posibilitatea participarii Germaniei la activitatea unor organisme cu caracter supranational. Recunoscand primatul dreptului international si al eventualelor reglementari convenite de toate statele in problemele securitatii, Constitutia dispune ca 'Pentru apararea pacii, Federatia poate adera la un sistem de securitate mutuala colectiva. In acest sens, ea va consimti la limitari ale dreptului sau de suveranitate care sa duca (la) si sa garanteze o ordine pasnica si durabila in Europa si intre popoarele lumii'. Totodata, acceptand suprematia dreptului international, Constitutia prevede ca 'Pentru reglementarea litigiilor intre state, Federatia va aproba conventiile asupra unui arbitraj international general, cu valoare universala si obligatoriu'. De altfel, Constitutia germana prevede expres ca 'Normele generale ale dreptului international public fac parte integranta din dreptul federal. Ele sunt deasupra legilor si creeaza in mod direct drepturi si obligatii pentru locuitorii teritoriului federal'. Constitutia interzice in mod expres razboiul ofensiv, pedepsind persoanele care ar defasura pregatiri pentru declansarea unui razboi de agresiune. Se prevede, totodata, ca 'Armele destinate razboiului nu pot fi fabricate, transportate si puse in vanzare decat cu aprobarea guvernului federal. Modalitatile vor face obiectul unei legi federale'. In ceea ce priveste landurile, Constitutia dispune ca ordinea constitutionala in länduri trebuie sa fie conforma cu principiile unui stat de drept republican, democratic si social. In landuri, arondismente si comune, poporul trebuie sa dispuna de o reprezentare rezultata din alegeri prin vot universal, direct, liber, egal si secret. In comune, Adunarea municipala va putea tine loc de organism ales.

In ceea ce priveste functiile ländurilor, se prevede ca exercitarea puterii publice si indeplinirea sarcinilor revenind statului apartin landurilor, cu exceptia dispozitiilor contrare legii fundamentale. Cu toate acestea, 'dreptul federal are prioritate fata de dreptul landului' (art.31).

Relatiile externe

Relatiile externe sunt de competenta Federatiei, dar inaintea incheierii unui tratat care afecteaza situatia speciala a unui land, acesta trebuie consultat in timp util. De asemenea, este de remarcat prevederea potrivit careia 'in functie de competenta lor legislativa, landurile pot, cu asentimentul guvernului federal, sa incheie tratate cu state straine'.

3.5. Bundestagul

Bundestagul - forumul legislativ al Germaniei - compus din 669 deputati, este ales pe o perioada de patru ani de catre alegatorii care au implinit varsta de 18 ani, prin sufragiu universal, direct, liber, egal si secret, 328 de deputati sunt alesi in cadrul unor circumscriptii uninominale, iar 328 pe baza listelor de candidati, intocmite de partidele politice la nivelul Ländurilor sau al statului federal.

Actualul Bundestag a fost ales la 18 septembrie 2005. Partidul Social Democrat dispune in total de 222 de voturi, Uniunea Crestin Democrata - 179, Partidul Verzilor (ecologistii) - 51.

Ca urmare a sistemului electoral german, care acorda un numar suplimentar de mandate partidelor care au obtinut in circumscriptii un vot mai mare decat in alegerile pe liste, Partidul Social Democrat a obtinut noua mandate suplimentare

Dezbaterile din Bundestag sunt publice. Sedintele cu usile inchise pot avea loc numai ca urmare a unei hotarari adoptate cu majoritate de doua treimi, la cererea unei zecimi din membrii forumului legislativ, sau la cererea guvernului federal. Decizia privind aceasta cerere se ia intr-o sedinta fara participare publica. Bundestagul poate constitui comisii de ancheta pentru cercetarea unor anumite probleme, la solicitarea unei patrimi din membrii sai. In cadrul Bundestagului functioneaza o comisie pentru afacerile externe, o comisie pentru aparare si o comisie pentru petitii.

Deputatii beneficiaza de imunitate parlamentara. Nici un deputat nu poate sa constituie obiectul unei urmariri judiciare sau disciplinare, nici sa fie implicat intr-un proces in afara Bundestag-ului datorita unui vot dat de el sau a unei declaratii facute in Bundestag ori in cadrul unei comisii. Aceasta dispozitie nu se aplica injuriilor defaimatoare.

Deputatul nu poate fi implicat intr-un proces sau arestat in cazul unei infractiuni decat cu aprobarea Bundestag-ului, in afara de cazul cand el a fost prins in flagrant delict sau a doua zi dupa ce a comis actul respectiv.

Aprobarea Bundestag-ului este, de asemenea, necesara pentru oricare alta limitare (restrictie) adusa libertatii personale a unui deputat sau pentru introducerea impotriva unui deputat a procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare. Deputatii au dreptul sa refuze depunerea unor marturii in ce priveste persoanele care le-au incredintat anumite fapte in calitatea lor de deputati, sau carora le-au incredintat ei anumite fapte in aceasta calitate, precum si in ce priveste chiar faptele respective.

3.6. Bundesrat ul

In sistemul german bicameral exista si o a doua Camera, Bundesrat-ul, compus din 68 reprezentanti ai guvernelor ländurilor. Prin intermediul Bundesrat-ului, landurile participa la legislatia si administratia Federatiei. Bundesrat-ul decide cu majoritatea voturilor; el poate constitui, pentru probleme specifice, anumite comisii.

Constitutia germana instituie, printre alte organe, si o comisie comuna (art.53 a), alcatuita in proportie de doua treimi din deputati ai Bundestag-ului si o treime din membri ai Bundesrat-ului. Competenta acestei comisii este stabilita prin regulament, guvernul federal trebuind sa informeze comisia comuna in legatura cu planurile sale pentru problemele de aparare.

3.7. Presedintele Republicii

Presedintele Republicii Federale Germania este ales de Adunarea Federala, pentru aceasta functie fiind eligibil orice german avand dreptul de vot si care a implinit varsta de 40 de ani. Durata mandatului sau este de 5 ani, Presedintele neputand fi reales decat o singura data.

Actualul presedinte al Germaniei este Johanes Rau, aflat in aceasta functie de la 1 iulie 1999.

Adunarea Federala se compune din membrii Bundestag-ului si dintr-un numar egal de membri alesi potrivit principiului reprezentarii proportionale, in Adunarile reprezentative ale landurilor. Presedintele Republicii Federale nu trebuie sa exercite nici o alta functie remunerata, nici o meserie si nici o profesie, si nu poate sa faca parte din conducerea sau din consiliul de administratie al vreunei intreprinderi cu scop lucrativ. In caz de incapacitate a Presedintelui Republicii Federale sau de incetare prematura a functiei sale, prerogativele sale urmeaza sa fie exercitate de presedintele Bundesrat-ului.

Presedintele Republicii Federale reprezinta Federatia pe plan international. El incheie, in numele Federatiei, tratate cu alte state. El acrediteaza si primeste trimisii diplomatici. Tratatele care reglementeaza relatiile politice ale Federatiei sau privesc probleme ce tin de legislatia federala necesita aprobarea sau interventia, sub forma de lege federala, a organelor respective competente in materie de legislatie federala. Dispozitiile care guverneaza administratia federala se aplica prin analogie acordurilor administrative.

Pentru a fi valabile, ordonantele si decretele Presedintelui Republicii Federale trebuie sa fie contrasemnate de Cancelarul federal sau de ministrul federal competent.

Printre atributiile Presedintelui se pot mentiona: numirea si revocarea judecatorilor, a functionarilor federali, precum si a ofiterilor si subofiterilor, exercitarea dreptului de gratiere - presedintele putand delega unele din aceste prerogative altor autoritati. Pentru cazuri grave, Constitutia instituie procedura punerii sub acuzare a Presedintelui. Bundestag-ul sau Bundesrat-ul poate pune sub acuzare Presedintele Republicii in fata Tribunalului Constitutional Federal pentru violare voluntara a Legii fundamentale sau a unei alte legi federale. Cererea de punere sub acuzare trebuie prezentata de cel putin o patrime din membrii Bundestag-ului sau o patrime din membrii Bundesrat-ului. Decizia de punere sub acuzare trebuie luata cu o majoritate de doua treimi din membrii Bundestag-ului sau doua treimi din Bundesrat. Acuzatia va fi sustinuta, in fata Tribunalului Constitutional, de un reprezentant al Adunarii care a votat punerea sub acuzatie.

Daca Tribunalul Constitutional Federal constata ca presedintele Republicii Federale s-a facut vinovat de o violare voluntara a Legii fundamentale sau a unei alte legi federale, el il poate declara eliberat din functie. Ca masura provizorie luata dupa punerea sub acuzare, el poate declara ca Presedintele Republicii federale este impiedicat sa-si exercite functiile.

3.8. Guvernul federal

Guvernul federal se compune din Cancelarul federal si ministrii federali. Cancelarul federal este ales fara dezbateri de catre Bundestag, la propunerea Presedintelui Republicii, fiind declarat ales candidatul care obtine majoritatea voturilor. Ministrii federali sunt numiti si revocati de Presedintele Republicii, la propunerea Cancelarului federal.

Cancelarul federal stabileste liniile directoare ale politicii si isi asuma raspunderea pentru traducerea lor in practica (art.65). Actionand in limitele acestor orientari, fiecare ministru federal conduce departamentul sau in mod autonom si pe propria sa raspundere. Guvernul federal decide asupra divergentelor de opinie intre ministrii federali. Cancelarul federal conduce afacerile guvernamentale potrivit unui Regulament interior adoptat de guvernul federal si aprobat de Presedintele Republicii. Cancelarul si ministrii federali nu trebuie sa exercite nici o alta functie remunerata, meserie sau profesie, ei neputand face parte din consiliul de administratie al unei intreprinderi cu scopuri lucrative. De la 27 octombrie 1998, noul cancelar al Germaniei este Gerhard Schröder.

3.9. Controlul executivului de catre legislative

Constitutia prevede o serie de masuri de natura a asigura controlul executivului de catre forumul legislativ, instituind o procedura de inlaturare a Cancelarului in cazuri intemeiate. Astfel, Constitutia prevede ca Bundestag-ul isi poate exprima neincrederea fata de Cancelarul federal prin alegerea unui succesor al acestuia, cu o majoritate absoluta, invitand Presedintele Republicii federale sa-l elibereze din functie. Presedintele Republicii Federale trebuie sa raspunda la aceasta cerere si sa numeasca personalitatea aleasa. Votul asupra motiunii nu poate interveni decat la expirarea unui interval de 48 de ore.

Constitutia prevede si posibilitatea respingerii unei motiuni de incredere si a dizolvarii Bundestag-ului. In cazul in care o motiune de incredere introdusa de cancelarul federal nu este aprobata de Bundestag printr-o majoritate a membrilor sai, Presedintele Republicii Federale poate, la propunerea Cancelarului federal, sa dizolve Bundestag-ul intr-un interval de 21 zile. Dreptul de dizolvare nu opereaza insa in cazul in care Bundestag-ul a ales un alt Cancelar federal printr-o majoritate a membrilor sai. In asemenea cazuri, votul asupra motiunii nu poate interveni decat la expirarea unui interval de 48 de ore.

Cancelarul Republicii Federale Germania va desemna un ministru federal pentru a-i tine locul (art,69). Functiile Cancelarului federal sau ale unui ministru federal vor lua intotdeauna sfarsit odata cu reuniunea unui nou Bundestag; functiile unui ministru federal iau sfarsit ori de cate ori inceteaza, pentru alte motive, functia Cancelarului federal. Daca Presedintele Republicii Federale o cere, Cancelarul este obligat sa rezolve problemele curente pana la desemnarea succesorului sau; la fel trebuie sa procedeze si ministrii federali atunci cand Cancelarul federal sau Presedintele solicita acest lucru.

3.10. Dreptul de legiferare

Landurile au dreptul de a legifera in masura in care puterea legislativa nu este conferita Federatiei.

Constitutia R.F.G. distinge - dupa modelul Constitutiei de la Weimar - doua categorii de probleme, unele in care Federatia are dreptul exclusiv de a legifera, cum sunt problemele apararii, afacerile externe, nationalitatii federale, libertatii de circulatie, pasapoartelor, colaborarii in problemele politiei criminale, protectiei impotriva activitatilor care compromit interesele R.F.G. in strainatate s.a. Alte probleme formeaza, in schimb, domeniul legislatiei 'concurente', in care landurile au puterea de a legifera atata timp si in masura in care Federatia nu face uz de dreptul sau de a legifera (probleme de drept civil, drept penal, organizare judiciara, stare civila, prevederi sociale etc.). Sunt de domeniul legislatiei concurente si problemele legate de salariile si pensiile persoanelor din functii publice, in masura in care Federatia nu are in acest domeniu un drept de legiferare exclusiv.

3.11. Procedura de legiferare

In ceea ce priveste procedura de legiferare este de notat ca proiectele si propunerile de legi sunt supuse Bundestag-ului de catre membrii acestuia sau de catre Bundesrat. Proiectele Guvernului Federal urmeaza sa fie supuse mai intai Bundesrat-ului, care se va pronunta intr-un termen de 6 saptamani asupra proiectului respectiv. In cazuri urgente, proiectele de legi pot fi trimise direct Bundestag-ului, urmand ca Bundesrat-ul sa-si faca cunoscuta pozitia imediat ce ii va parveni proiectul in cauza.

Legile federale sunt adoptate de catre Bundestag iar dupa adoptare, presedintele Bundestag-ului are obligatia sa le supuna de indata Bundesrat-ului (art.77). Exista posibilitatea convocarii unei comisii formata din membri ai Bundestag-ului si Bundesrat-ului in vederea discutarii comune a proiectului. Daca aceasta propune o modificare a textului adoptat, Bundestag-ul va trebui sa ia o noua hotarare asupra legii in cauza. Guvernul federal, un minister federal sau guvernele landurilor pot fi autorizate prin lege sa emita decrete reglementare. O asemenea lege trebuie sa stabileasca continutul, scopul si intinderea autorizatiei conferite. Decretul reglementar va trebui intotdeauna sa precizeze fundamentul sau juridic. In cazul in care legea prevede ca o autorizare poate fi subdelegata, este necesar un decret reglementar pentru subdelegare (art.80 alin.1).

In ceea ce priveste aplicarea legilor federale, Guvernul federal trebuie sa vegheze ca landurile sa aplice legile federale conform dreptului in vigoare. In acest scop, el va putea sa trimita delegati pe langa autoritatile superioare ale landurilor, cu acordul acestora si in caz de refuz, cu aprobarea Bundesrat-ului. El va putea trimite asemenea delegatii si pe langa autoritatile subalterne.

3.12. Rolul armatei

In ceea ce priveste rolul armatei, Constitutia precizeaza ca 'fortele armate au puterea de a proteja obiectivele civile si de a asigura sarcini privind reglementarea traficului, in masura in care acest lucru este necesar pentru indeplinirea misiunii lor de aparare'. In plus, fortelor armate le poate fi incredintata protectia obiectivelor civile prin intarirea pazei efectuate de organele politiei; in asemenea situatii, ele vor colabora cu autoritatile competente. 'Pentru a contracara un pericol iminent care ameninta insasi existenta sau libertatile democratice ale Federatiei sau ale unui Land, guvernul federal poate, daca sunt intrunite conditiile prevazute la articolul 91 alin.2, si daca fortele politiei si ale granicerilor nu sunt suficiente, sa detaseze forte armate pentru intarirea politiei si corpurilor de graniceri pentru protejarea obiectivelor civile si lupta impotriva unor insurgenti organizati militar si inarmati. Angajarea fortelor militare trebuie sa fie oprita in cazul in care Bundestag-ul sau Bundesrat-ul o solicita'.

3.13. Puterea judiciara

Puterea judiciara este incredintata judecatorilor, ea fiind exercitata de Tribunalul Constitutional Federal, Tribunalele federale si tribunalele landurilor.

Tribunalul Constitutional este competent in problemele interpretarii legii fundamentale, in ce priveste extinderea drepturilor si obligatiilor unui organ federal, in caz de divergente privind compatibilitatea dintre dreptul federal si dreptul landului cu legea fundamentala, asupra recursurilor constitutionale facute de catre persoanele care considera ca au fost lezate de catre puterea publlica intr-unul din drepturile fundamentale s.a.

Pentru domeniul jurisdictiei ordinare administrative, financiare si sociale, Federatia institutionalizeaza, ca instante de rangul cel mai inalt, Curtea de Casatie, Tribunalul administrativ federal, Curtea federala suprema in probleme fiscale, Tribunalul federal al muncii si Curtea federala de arbitraj social. In sistemul Constitutiei germane sunt interzise tribunalele exceptionale, dar pot fi create tribunale pentru probleme speciale, insa numai prin lege. Pedeapsa cu moartea este abolita.

3.14. Starea de aparare

Dand expresie momentului istoric in care a fost adoptata, Constitutia Germaniei contine un capitol referitor la 'starea de aparare' (de urgenta), ce poate fi proclamata de catre Bundestag cu acordul Bundesrat-ului, in cazurile in care teritoriul tarii face obiectul unui atac armat sau cand un asemenea atac ar fi iminent. In astfel de situatii, autoritatilor federale le-ar reveni anumite competente speciale, iar procedura de legiferare ar urma o modalitate mai rapida. Daca intrunirea Parlamentului pentru a declara starea de aparare nu poate fi realizata, se va convoca Comisia comuna (formata din reprezentantii celor doua Camere), care va indeplini, pe toata durata starii exceptionale, atributiile forumului legislativ.

4. Sistemul constitutional din R.D.G.

In ceea ce priveste fosta Republica Democrata Germana, aceasta a fost proclamata la 7 octombrie 1949, pe teritoriul zonei de ocupatie sovietica din Germania. La 17 iunie 1953 a avut loc o revolta a sute de mii de cetateni est-germani impotriva regimului comunist, reprimata de autoritatile sovietice (21 de morti). In noaptea de 12/13 august 1961 a fost inchisa frontiera zonei de ocupatie sovietica din Berlinul rasaritean si s-a inceput ridicarea 'zidului Berlinului'.

Din punct de vedere constitutional, Republica Democrata Germana a cunoscut doua Constitutii. Prima a fost adoptata de Camera Populara Provizorie la 7 octombrie 1949, cand a fost proclamata Republica Democrata Germana (presedinte al statului Wilhelm Pieck, si presedinte al Consiliului de Ministri - Otto Grothewohl). La 12 septembrie 1960 a fost constituit Consiliul de Stat, al carui presedinte reprezenta Republica Democrata Germana in relatiile cu celelalte state. O noua Constitutie a fost adoptata la 6 aprilie 1968, amendata ulterior la 7 octombrie 1974.

Potrivit prevederilor Constitutiei R.D.G., aceasta avea un sistem politic unicameral, singurul organ legislativ fiind Camera Poporului (Wolkskammer), aleasa pe 4 ani si cuprinzand 500 de deputati (in timp ce Bundestag-ul vest-german, ales tot pe 4 ani, cuprindea 518 membri; 496 membri alesi prin sufragiu universal si 22 de membri alesi de Camera reprezentantilor din Berlinul occidental)^[7]

In sistemul constitutional al fostei R.D.G., initiativa legislativa apartinea parlamentarilor, guvernului, Consiliului de Stat (organul prezidential de conducere), comisiilor parlamentare si Confederatiei muncitorilor germani liberi. Procedura legislativa cuprindea prezentarea proiectelor si trimiterea lor la comisii, examinarea in comisii si depunerea de amendamente, dezbaterea in sedinta plenara - eventual cu mai multe lecturi - si, in final, adoptarea proiectului, dupa care urma promulgarea legii de catre presedintele Consiliului de Stat si publicarea ei in Jurnalul Oficial (Geselzblatt). Legile intrau in vigoare in R.D.G. la 14 zile dupa publicarea lor, afara de cazul cand legea insasi ar fi stabilit o alta data. Procedura legislativa din R.F.G. era oarecum similara (intrarea in vigoare la 14 zile de la publicare), dar in ceea ce priveste modalitatea de adoptare a legii, aceasta consta in trei lecturi in Bundestag, transmiterea textului Bundesrat-ului pentru aprobare, intrunirea - eventual - a unei comisii de mediere pentru a clarifica eventualele dezacorduri si, in final, semnarea legii de catre Presedintele Federal si contrasemnarea ei de catre Cancelarul Federal si ministrul de resort. In R.F.G. promulgarea se face prin publicarea in Jurnalul Oficial Federal (Bundesgeselzblatt).

Spre deosebire de R.F.G., in R.D.G. comisiile parlamentare nu puteau respinge proiectele care le erau supuse. In R.D.G. nu exista nici dreptul executivului de a solicita reexaminarea unei legi adoptate si nici exercitiul dreptului de veto sau refuzul sefului statului de a sanctiona o lege, posibilitati consacrate de Constitutia R.F.G.

In sistemul R.D.G. functia de sef al statului era exercitata de Consiliul de Stat^[8] organ colegial ales de Camera Populara. Presedintele Consiliului de Ministri era ales de Camera Populara, ministrii fiind desemnati de Camera la propunerea presedintelui Consiliului de Ministri. Presedintele Consiliului de Ministri trebuia sa prezinte programul guvernului sau in fata Camerei care l-a investit. In sistemul R.D.G. Constitutia prevedea responsabilitatea Consiliului de Ministri fata de Camera poporului, care il putea revoca. In fiecare an, Consiliul de Ministri era obligat sa prezinte o informare asupra activitatii sale in fata Camerei, care se pronunta asupra acesteia prin vot. Teoretic, Camera putea sa revoce Consiliul de Ministri sau pe un ministru in mod individual. Pentru dizolvarea Camerei poporului era necesara o hotarare a doua treimi din membrii sai. Camera dispunea de prerogativa de a-si prelungi mandatul prin hotararea a doua treimi a deputatilor.

Spre deosebire de R.F.G., unde Constitutia permite punerea sub acuzare a presedintelui federal in caz de violare a Constitutiei, Constitutia R.D.G. nu continea nici un fel de asemenea prevederi care ar fi permis forumului legislativ sa controleze activitatea organelor supreme ale statului.

5. Evolutii politice si constitutionale

Ca urmare a valului de actiuni antitotalitariste si anticomuniste ce a marcat puternic Europa Centrala si de Rasarit, in anul 1989 s-au produs schimbari importante si in viata R.D.G. In urma miscarilor populare ce au avut loc la Leipzig si in Berlinul rasaritean, Erick Honecker a fost inlocuit la conducerea P.S.U.G. si a R.D.G. cu Egon Krenz. La 7 noiembrie 1989 s-a produs demisia Guvernului condus de Willi Stoph, iar o saptamana mai tarziu, comunistul reformator Hans Modrow a devenit prim-ministru. La 9 noiembrie 1989, confruntat cu noi actiuni populare, Consiliul de Ministri a decis deschiderea frontierei intergermane si daramarea Zidului Berlinului, care incepuse deja sa fie demolat din initiativa cetatenilor. La 18 martie 1990 au avut loc primele alegeri legislative libere din istoria R.D.G., in care au iesit victorioase partidele necomuniste. La 12 aprilie 1990, Camera populara a aprobat componenta noii coalitii guvernamentale, condusa de crestin-democratul Lothar de Maiziere. Principalul punct al programului guvernamental l-a constituit unificarea Germaniei. La 1 iulie 1990 a intrat in vigoare uniunea economica, monetara si sociala intre R.F.G. si R.D.G., iar la 16 iulie acelasi an, cu prilejul intalnirii Kohl-Gorbaciov, din Caucaz, liderul sovietic si-a dat acordul pentru apartenenta Germaniei unite la N.A.T.O.

Reunite in sesiune comuna, la 26 iulie 1990, Parlamentele din R.F.G. si R.D.G. au decis ca viitorul parlament german sa fie ales printr-un vot unic. La 23 august 1990, Camera Populara din R.D.G. - cu 294 voturi pentru, 62 impotriva si 7 abtineri - s-a pronuntat in favoarea aderarii R.D.G. la R.F.G. pe data de 3 octombrie 1990, in temeiul articolului 23 din Constitutia R.F.G., care dispune ca legea fundamentala va intra in vigoare si in alte regiuni din Germania, dupa aderarea acestora. In felul acesta, cele cinci Landuri est-germane sunt integrate in R.F.G., ridicand astfel la 16 numarul provinciilor. Anterior, Constitutia R.F.G. intrase in vigoare in regiunea Saare, in virtutea aceluiasi articol (articolul 1 al Legii federale din 23 decembrie 1956).

Pe teritoriul actualei Germanii, principala forta politica ce s-a impus incepand din anul 1949 a fost Partidul Democrat Crestin, fondat de Konrad Adenauer. El a guvernat cea mai mare parte a perioadei postbelice Germania, cu exceptia unei perioade de treisprezece ani in care la conducerea tarii s-a aflat Partidul Social Democrat in alianta cu Partidul Liber Democrat, coalitie care a dominat alegerile din 1969, 1972, 1976 si 1980. In toata aceasta perioada s-au impus, pe planul politicii interne si internationale, conducatorii Partidului Social Democrat Wiily Brandt si apoi Helmut Schmidt, de numele carora este legata 'Ost politik'. In timpul guvernarii socialiste impreuna cu Partidul Liber Democrat, au fost semnate tratatele cu U.R.S.S. si Polonia (ratificate in 1972), Tratatul cu R.D.G. din 21 decembrie 1972 si Tratatul cu Cehoslovacia, din 1973. Ca urmare a disensiunilor dintre P.S.D. si P.L.D., acesta din urma s-a retras din Guvern, trecand intr-o noua coalitie cu Partidul Democrat Crestin si cu ramura sa bavareza - Uniunea Crestin Sociala. De la 1 octombrie 1982, cancelar al Germaniei a devenit Helmut Kohl, care a condus mai multe Guverne.

La 23 mai 1984, candidatul Uniunii Crestin Democrate, dr.Roman Herzog, a fost ales ca fiind cel de al VII-lea Presedinte al statului german. Un eveniment important in viata politica si constitutionala l-a constituit si Hotararea Curtii Constitutionale a Germaniei din 12 iulie 1994 care a statuat ca trupele germane pot participa la misiuni internationale de pace peste hotare, cu aprobarea Parlamentului, fara ca prin aceasta sa se incalce prevederile Constitutiei sau ale acordurilor de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

In Germania s-au desfasurat festivitati separate care au marcat, pe de o parte retragerea trupelor ruse din Germania (31 august1994), iar pe de alta parte - retragerea finala a trupelor engleze, franceze si americane din Berlin (8 septembrie 1994).

Alegerile parlamentare care s-au desfasurat la 16 octombrie 1994 au consfintit succesul coalitiei guvernamentale, formata din U.C.D., U.C.S. si P.L.D. La 15 noiembrie 1994, Helmut Kohl a fost reales Cancelar federal cu 338 voturi dintr-un Parlament de 672 de membri, 'defectiunea' a 3 membri ai coalitiei cu prilejul votului secret facand astfel ca actualul Cancelar sa obtina investitura doar cu un singur vot mai mult decat ar fi fost necesar^[9]

Alegerile pentru Bundestag din 29 septembrie 1998 au fost castigate de Partidul Social-Democrat (40,9% din voturi), care a desemnat pentru functia de cancelar pe Gerhard Schröder. U.C.D./U.C.S. care a obtinut cel mai slab rezultat de la proclamarea R.F.G. in 1949 a fost nevoita sa traduca in opozitie, dupa 16 ani de exercitare neintrerupta a puterii (Era lui Helmut Kohl, 'cancelarul unificarii').

In anii care au trecut de la preluarea functiei de cancelar de catre Gerhard Schröder, Germania a continuat sa se afirme ca o importanta forta economica, politica si militara. Germania a contribuit cu un efectiv de 8.500 militari la fortele de securitate NATO in Kosovo (KFOR). Pe plan continental se numara printre promotorii cei mai activi si mai dinamici ai integrarii europene, avansand totodata si propuneri privind viitoarea structura federala a Europei.

La alegerile parlamentare din 22 septembrie 2002 s-au prezentat 79,1% din alegatori, iar repartitia celor 603 mandate in Bundestag a devenit urmatoarea: P.S.D. - 251 (38,5), C.D.U.- 190 (29,5%), C.S.U. - 58 (9%), Alianta verde (Ecologist) - 55 (8,6%), Partidul Liber Democrat - 47 (7,4%) si Partidul Socialismului Democratic (din fosta R.D.G.) - 2 (4,3%)^[10]

Ca urmare a infrangerii suferite de partidul cancelarului Gerhard Schroder in alegerile din Westphalia de Nord la 22 mai 2005, cancelarul a solicitat dizolvarea Bundestagului si organizarea de alegeri anticipate. Potrivit Constitutiei germane, dizolvarea Bundesatgului nu se poate face decat de catre presedintele Horst Kohler, deoarece Bundestagul nu are dreptul de a se dizolva singur.

Pe de alta parte, presedintele nu putea pronunta o asemenea dizolvare decat in urma esecului unei motiuni de incredere in favoarea cancelarului. Acest vot de incredere a fost organizat in iulie 2005, la cererea cancelarului Schroder, iar deputatii au votat impotriva Guvernului cu 296 de voturi contra 151.

La 21 iulie 2005, Horst Kohler a dizolvat Budnestagul, dispunand organizarea unor alegeri anticipate in ziua de 18 septembrie 2005.

Chiar in ziua votarii motiunii, deputatul ecologist Werner Schulz si deputata Jelena Hoffmann au sesizat Curtea Constitutionala, criticand modalitatea prin care s-a ajuns la discutarea motiunii de cenzura si dizolvarea Parlamentului. Curtea Constitutionala a respins insa plangerea adresata de cei doi parlamentari, la 25 august 2005, si a validat decizia presedintelui de a dizolva Bundestagul.

Rezultatele alegerilor pana la desfasurarea scrutinului din Dresda, indicau un raport de forte aproximativ egal intre Partidul Social Democrat al cancelarului Schroder si Uniunea Democrat Crestina, condusa de Angela Merkel. Rezultatul alegerilor din Dresda, care s-au desfasurat la 2 octombrie 2005, au acordat o majoritate de voturi democrat crestinilor, iar Speaker-ul Bundestagului a fost ales Norbert Lammert, un democrat crestin. Noul guvern a fost creat, totusi, dupa sapte saptamani de negocieri, la 11 noiembrie 2005, fiind creata o "Mare coalitie", a doua din istoria Germaniei (prima "mare coalitie" a fiintat intre anii 1966-1969, fiind condusa de cancelarul George Kissinger), iar doamna Angela Merkel a fost aleasa cancelar la 22 noiembrie 2005, devenind prima femeie care detine acest post in istoria Germaniei.

LEGEA FUNDAMENTALA A
REPUBLICII FEDERALE A GERMANIEI

din 23 mai 1949

(cu modificarile intervenite pana in 1992)

Preambul

Constient de responsabilitatea sa fata de Dumnezeu si fata de oameni, insufletit de vointa de a sluji pacea internationala in calitate de membru cu drepturi depline intr-o Europa unita, poporul german a adoptat, in conformitate cu puterea sa constitutionala, prezenta Lege fundamentala.

Germanii din landul Baden-Wurtemberg, Saxonia de Jos, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hessen, Mecklemburg-Pomerania occidentala, Renania de Nord-Westfalia, Renania-Palatinat, Sarrland, Saxonia, Saxonia-Anhalt, Schleswig-Holstein si Turingia, dispunand in mod liber de ele insele, au pus bazele unitatii si libertatii Germaniei. Prezenta Lege fundamentala este, de aceea, aplicabila intregului popor german.

I. DREPTURILE FUNDAMENTALE

Articolul intai

Protectia drepturilor omului

1. Demnitatea omului este intangibila. Orice putere publica este obligata sa o respecte si sa o protejeze.

2. In consecinta, poporul german recunoaste omului drepturi inviolabile si imprescriptibile, pe care le considera ca fiind fundamentul oricarei comunitati umane, al pacii si justitiei in lume.

3. Drepturile fundamentale specificate in continuare obliga puterea legislativa, puterea executiva si puterea judiciara, avand forta unor reguli de drept direct aplicabile.

Articolul 2

Demnitatea persoanei umane

1. Fiecare persoana are dreptul la libera dezvoltare a personalitatii sale, cu conditia ca sa nu aduca atingere drepturilor altuia, ordinii constitutionale sau legii morale.

2. Fiecare persoana are dreptul la viata si la integritate fizica. Acestor drepturi nu le pot fi aduse restrangeri decat in baza unei legi.

Articolul 3

Egalitatea in fata legii

1. Toti oamenii sunt egali in fata legii.

2. Barbatii si femeile au aceleasi drepturi.

3. Nimeni nu poate fi dezavantajat ori favorizat in ratiunea sexului, ascendentei sale, rasei, limbii, tarii sale si originii sale, credintei sale ori conceptiilor religioase sau politice.

Articolul 4

Libertatea credintei

1. Libertatea credintei si constiintei, precum si libertatea de a practica convingerile religioase si filosofice sunt inviolabile.

2. Libertatea de a exercita cultul este garantata.

3. Nimeni nu trebuie sa fie constrans, impotriva constiintei sale, sa presteze serviciul militar in timp de razboi. Modalitatile (de exercitare a acestui drept, n.tr.) vor face obiectul unei legi federale.

Articolul 5

Libertatea de exprimare

1. Fiecare are dreptul sa-si exprime si sa-si difuzeze in mod liber opiniile prin cuvant, prin scris si prin imagine, precum si de a se informa in mod liber de la surse general accesibile. Libertatea presei si libertatea de informare prin radio si prin film sunt garantate. Nu exista cenzura.

2. Aceste drepturi sunt limitate prin prevederi ale legilor generale, prin dispozitii legale asupra protectiei tineretului si prin dreptul la respectul onoarei personale.

3. Arta si stiinta, cercetarea si invatamantul sunt libere. Libertatea de invatamant nu inlatura fidelitatea fata de Constitutie.

Articolul 6

Casatoria, familia, copiii din afara casatoriei

1. Casatoria si familia se bucura de protectia deosebita a ordinii politice.

2. Ingrijirea acordata copiilor si educatia acestora constituie un drept natural al parintilor si o obligatie care le revine in primul rand. Indeplinirea acestei obligatii este supravegheata de comunitatea nationala.

3. Copiii nu pot fi separati de familia lor impotriva vointei celor care au sarcina de a-i educa decat in temeiul unei legi, atunci cand cei din urma nu-si indeplinesc obligatia lor sau daca copiii risca sa fie abandonati pentru alte motive.

4. Orice mama are dreptul la protectie si la asistenta din partea comunitatii.

5. Legislatia trebuie sa asigure copiilor naturali aceleasi conditii ca si copiilor legitimi in ceea ce priveste dezvoltarea lor fizica si morala si situatia lor sociala.  

Articolul 7

Invatamantul scolar

1. Orice fel de invatamant este situat sub supravegherea statului.

2. Persoanele insarcinate cu educatia copiilor au dreptul de a decide participarea lor la instructia religioasa.

3. Instructia religioasa constituie o materie de invatamant obisnuit in scolile publice, cu exceptia scolilor laice. Fara a prejudicia dreptul de supraveghere al statului, instructia religioasa va fi asigurata in conformitate cu principiile diferitelor religii. Nici un scolar nu poate fi constrans sa invete o religie impotriva vointei sale.

4. Dreptul de a intemeia scoli private este garantat. Scolile private care inlocuiesc scolile publice sunt supuse aprobarii statului si reglementate prin legi ale landurilor. Aprobarea trebuie sa fie data numai daca scolile private nu sunt inferioare scolilor publice in ce priveste scopurile invatamantului, dotarea lor, precum si pregatirea stiintifica a personalului de predare si daca ele nu favorizeaza o discriminare intre elevi, intemeiata pe starea de bogatie a parintilor. Aprobarea trebuie sa fie refuzata daca situatia economica si juridica a personalului de invatamant nu este suficient asigurata.

5. O scoala primara privata nu trebuie sa fie admisa decat daca administratia invatamantului public recunoaste ca ea prezinta un interes pedagogic deosebit sau, la cererea persoanelor insarcinate cu educarea copiilor, daca aceasta scoala urmeaza sa aiba un statut confesional, interconfesional sau filozofic, si nu exista scoala primara publica de acest fel in comuna.

6. Scolile pregatitoare raman desfiintate.

Articolul 8

Libertatea de intrunire

1. Toti germanii au dreptul de a se intruni in mod pasnic si fara arme, fara declaratie si autorizatie prealabila

2. In ce priveste intrunirile in aer liber, acest drept nu poate fi restrans decat prin lege sau in temeiul unei legi.

Articolul 9

Libertatea de asociere

1. Toti germanii au dreptul de a crea asociatii si societati.

2. Asociatiile ale caror scopuri sau activitati sunt contrare legilor penale sau care sunt indreptate impotriva ordinii constitutionale, ori impotriva ideii de intelegere intre popoare sunt interzise.

3. Dreptul de a crea asociatii in vederea salvgardarii si imbunatatirii conditiilor de munca si conditiilor economice este garantat pentru toate persoanele si pentru toate profesiunile. Acordurile care restrang acest drept sau cauta sa impiedice exercitiul sau sunt nule iar masurile adoptate in acest sens sunt ilegale. Nu vor putea fi adoptate masurile prevazute la art.12a, 35 alin.2 si 3, 87a alin.4, si 91 in cazul conflictelor sociale menite sa salvgardeze si sa amelioreze conditiile de munca si conditiile economice de asociere, in sensul primei fraze a acestui alineat.

Articolul 10

Secretul corespondentei, al postei si telecomunicatiilor

1. Secretul corespondentei, al postei si telecomunicatiilor este inviolabil.

2. Restrictii la acest secret nu pot fi instituite decat in baza unei legi. In cazul in care restrictia urmareste sa protejeze regimul liberal si democratic, existenta sau securitatea Federatiei sau a unui Land, legea poate sa prevada ca cel interesat sa nu fie informat, iar controlul in loc sa urmeze calea judiciara, sa fie efectuat de catre organe principale si auxiliare desemnate printr-o reprezentare populara.

Articolul 11

Libertatea de circulatie

1. Toti germanii se bucura de libertatea de circulatie pe teritoriul federal.

2. Acest drept nu poate fi restrans decat prin lege sau in virtutea unei legi si numai in cazurile in care nu exista o baza materiala satisfacatoare sau daca ar rezulta sarcini speciale pentru colectivitate, precum si in cazurile in care restrictia ar fi necesara pentru a evita un pericol care ameninta existenta sau regimul liberal si democratic al Federatiei sau a unui Land, pentru a lupta impotriva unui pericol de epidemie, impotriva cataclismelor sau accidentelor deosebit de grave, pentru a apara tinerii de abandon sau pentru a preveni delicte.

Articolul 12

Alegerea libera a profesiei

1. Toti germanii au dreptul de a-si alege in mod liber profesia, munca si locul in care urmeaza sa dobandeasca formatiunea lor profesionala. Exercitiul profesiei poate fi reglementat prin lege sau in baza unei legi.

2. Nimeni nu poate fi constrans la o anumita munca daca aceasta nu reprezinta un serviciu in cadrul unei obligatii cutumiare generale, egala pentru toti si cu caracter public.

3. Munca fortata nu este permisa decat in cazurile unei pedepse privative de libertate pronuntate de catre un tribunal.

Articolul 12 a

Serviciul militar si alte obligatii de serviciu

1. Barbatii pot, la implinirea varstei de 18 ani, sa fie inrolati in fortele armate, in corpul de paza a frontierelor federale sau intr-o organizatie a protectiei civile.

2. Orice persoana care, pentru motive de constiinta, refuza sa indeplineasca serviciul militar in timp de razboi, poate sa fie obligat la un serviciu complementar. Durata serviciului complementar nu va putea sa depaseasca durata serviciului militar. Modalitatile vor fi reglementate printr-o lege care nu trebuie sa ingradeasca libertatea de constiinta si care trebuie sa prevada, de asemenea, posibilitatea efectuarii unui serviciu complementar care sa nu aiba in nici un fel legatura cu fortele armate si corpurile federale de paza a frontierelor.

3. Persoanele obligate la serviciul militar, care nu s-au inrolat intr-un serviciu dintre cele prevazute la alin.1 sau 2, pot sa fie afectate, in timpul starii de aparare printr-o lege sau in baza unei legi, unui serviciu civil in scopuri de aparare, inclusiv pentru protectia populatiei civile, in baza unui contract de munca; afectarile la servicii de drept public nu sunt admise decat pentru asumarea unor sarcini politienesti sau sarcini specifice ale administratiei publice care nu pot fi indeplinite decat in cadrul unui contract de serviciu de drept public. Raporturile de munca prevazute in fraza I pot sa fie infiintate pe langa fortele armate, pe langa intendenta lor, ca si pe langa administratia publica; afectarile la aprovizionarea populatiei civile nu sunt admise decat pentru a satisface nevoile sale vitale sau pentru a-i asigura protectia.

4. In cazul in care in timpul starii de aparare cerintele pentru serviciile civile de stabilimente sanitare civile si pentru spitalele militare stabile nu pot sa fie acoperite in mod voluntar, femeile in varsta de 18 ani impliniti pana la 55 de ani impliniti pot sa fie afectate acestor servicii printr-o lege sau in baza unei legi. In nici un caz ele nu trebuie sa fie folosite intr-un srviciu militar.

5. In perioada care precede starea de aparare nu se poate proceda la afectari in termenii alin.3 decat in conformitate cu prevederile art.80a alin.1. In vederea pregatirii prestatiilor serviciilor prevazute in termenii alin.3, care implica cunostinte sau practica, participarea la un exercitiu de antrenament poate sa fie solicitata in mod obligatoriu prin lege sau in baza unei legi. In acest caz, fraza I nu se aplica.

6. Daca, in timpul starii de aparare, nevoia de mana de lucru a sectoarelor mentionate la alin.3 fraza 2 nu poate fi acoperita in mod voluntar, libertatea germanilor de a renunta la exercitiul unei profesii sau de a parasi locul lor de munca poate fi restransa printr-o lege sau in baza unei legi pentru a asigura acoperirea acestei nevoi de mana de lucru. Alineatul 5, fraza 1, este aplicabil numai inaintea starii de aparare.

Articolul 13

Inviolabilitatea domiciliului

1. Domiciliul este inviolabil.

2. Nu pot fi ordonate perchezitii decat de catre judecator, iar numai daca este in pericol locuinta, de catre alte organisme prevazute de lege; ele nu pot sa fie efectuate decat in forma prevazuta de lege.

3. Nu pot fi admise nici un fel de derogari si restrictii acestei inviolabilitati decat pentru a se evita un pericol comun sau un pericol care ameninta viata individuala, precum si in virtutea unei legi, pentru a preveni pericole iminente care ar ameninta securitatea si ordinea publica, in special pentru a remedia lipsa de locuinte, pentru a lupta impotriva epidemiilor sau pentru a proteja tinerii aflati in pericol.

Articolul 14

Proprietatea, dreptul de succesiune si exproprierea

1. Proprietatea si dreptul de succesiune sunt garantate. Continutul si limitele lor sunt stabilite prin legi.

2. Proprietatea obliga. Folosirea sa trebuie sa contribuie in acelasi timp la binele public.

3. Exproprierea nu este permisa decat in interesul general. Ea nu poate fi efectuata decat prin lege sau in baza unei legi care sa stabileasca modalitatea si nivelul indemnizatiei. Indemnizatia trebuie sa fie stabilita avandu-se in vedere atat interesul general cat si cel al partilor interesate. Recursul in fata tribunalelor ordinare este deschis in caz de litigiu asupra nivelului indemnizatiei.

Articolul 15

Socializarea

Solul, resursele naturale si mijloacele de productie pot fi transferate, in scopuri de socializare, in proprietatea colectiva sau in alte forme de economie colectiva printr-o lege care stabileste felul si nivelul indemnizatiei. Alin.3 al art.14, fraza 3 si 4, se aplica in mod similar indemnizatiei.

Articolul 16

Pierderea nationalitatii, extradarea, dreptul de azil

1. Nationalitatea germana nu poate fi retrasa. Pierderea nationalitatii nu poate avea loc decat in baza unei legi; ea nu poate sa intervina impotriva vointei celui interesat in cazul in care ar avea ca efect transformarea acestuia in apatrid.

2. Nici un german nu trebuie sa fie extradat strainatatii. Cei persecutati politic se bucura de dreptul de azil.

Articolul 17

Dreptul de petitionare

Fiecare are dreptul de a se adresa prin scris, individual sau in asociere cu altii, cu reclamatii sau plangeri autoritatilor competente si reprezentantei poporului.

Articolul 17a

Limitarea drepturilor fundamentale pentru militari

1. Legile cu privire la serviciul militar si la serviciul complementar pot sa prevada pentru membrii fortelor armate si serviciului complementar, pe timpul duratei serviciului lor, o limitare a dreptului fundamental de a se exprima si de a difuza in mod liber opiniile lor prin cuvant, prin scris si prin imagine (prima parte a primei fraze a alin.1 din art.5), a dreptului fundamental la libertatea de intrunire (art.8), precum si a dreptului de petitionare (art.17), in masura in care acesta confera dreptul de a prezenta plangeri si reclamatii in asociere cu altii.

2. Legile destinate apararii, intelegand prin aceasta protectia populatiei civile, pot sa prevada limitarea drepturilor fundamentale al libertatii de miscare (art.11) si al inviolabilitatii domiciliului (art.13).

Articolul 18

Pierderea (decaderea din) drepturilor fundamentale

1. Oricine abuzeaza de libertatea de exprimare, in special de libertatea presei (alin.1 al art.5), de libertatea invatamantului (art.5 alin.3), de libertatea de intrunire (art.8), de libertatea de asociere (art.9), de secretul corespondentei, al postei si telecomunicatiilor (art.10), de dreptul de proprietate (art.14) sau de dreptul de azil (alin.2 al art.16) pentru a lupta impotriva libertatii si democratiei este declarat decazut din aceste drepturi fundamentale. Tribunalul constitutional federal pronunta decaderea si ii stabileste limitele.

Articolul 19

Restrangerea drepturilor fundamentale

1. In masura in care potrivit prezentei legi fundamentale, un drept fundamental poate sa fie restrans printr-o lege sau in baza unei legi, aplicarea acestei legi trebuie sa fie generala si sa nu se limiteze la un caz particular. In afara de aceasta, legea trebuie sa specifice dreptul fundamental (pe care il limiteaza - n.tr.) si sa indice articolul care il enunta.

2. In nici un caz nu se poate aduce atingeri substantiale unui drept fundamental.

3. Drepturile fundamentale se aplica, de asemenea, persoanelor juridice de drept intern in masura in care le sunt aplicabile acestora, in functie de natura lor.

4. Oricine este lezat in drepturile sale de o autoritate publica poate recurge la calea judiciara. In cazul in care o alta jurisdictie nu este competenta, se va recurge la jurisdictia ordinara. Prin aceste prevederi nu sunt afectate dispozitiile art.10 alin.2 fraza 2.

II. FEDERATIA SI LANDURILE

Articolul 20

Principii constitutionale. Dreptul la impotrivire

1. Republica Federala Germania este un stat federal democratic si social.

2. Suveranitatea emana de la popor. Ea este exercitata de popor prin alegeri si plebiscite, precum si prin organele speciale investite cu puterea legislativa, executiva si judecatoreasca.

3. Puterea legislativa se supune ordinii constitutionale; puterile executiva si judecatoreasca se supun legii si dreptului.

Articolul 21

Partidele

1. Partidele coopereaza la formarea vointei politice a poporului. Infiintarea lor este libera. Organizarea lor interna trebuie sa raspunda principiilor democratice. Ele trebuie sa informeze in mod public despre provenienta fondurilor lor si despre valoarea patrimoniului lor.

2. Partidele care prin scopurile si atitudinea aderentilor lor cauta sa aduca atingere ordinii fundamentale libere si democratice, sa o rastoarne sau sa compromita existenta Republicii Federale Germania, sunt anti-constitutionale. Tribunalul Constitutional Federal hotaraste asupra neconstitutionalitatii.

3. Modalitatile (de desfasurare a acestei proceduri - n.tr.) sunt reglementate prin legi federale.

Articolul 22

Drapelul federal

Drapelul federal este negru, rosu si auriu.

Articolul 23

Abrogat.

Articolul 24

Aderarea la un sistem colectiv de securitate

1. Pe cale legislativa, Federatia poate transfera unor institutii internationale drepturi de suveranitate .

2. In scopul apararii pacii, Federatia poate adera la un sistem de securitate mutuala colectiva; in acest sens, ea va consimti la limitari ale dreptului sau de suveranitate care sa duca si sa garanteze o ordine pasnica si durabila in Europa si intre popoarele lumii.

3. Pentru reglementarea litigiilor intre state, Federatia va deveni parte la conventiile care vor institui un arbitraj international general, cu valoare universala si obligatoriu.

Articolul 25

Dreptul international integrat dreptului federal

Normele generale ale dreptului international public fac parte integranta din dreptul federal. Ele primeaza asupra legilor (ca grad de obligativitate - n.tr.) si creeaza in mod direct drepturi si obligatii pentru locuitorii teritoriului federal.

Articolul 26

Interzicerea razboiului agresiv

1. Actele susceptibile de a tulbura viata in comun si pasnica a popoarelor si intreprinse cu aceasta intentie, in special in vederea pregatirii unui razboi de agresiune, sunt anticonstitutionale.

Ele trebuie sa fie pedepsite de lege.

2. Armele destinate razboiului nu pot fi fabricate, transportate si puse in vanzare decat cu aprobarea guvernului federal. Modalitatile (aplicarii acestei interdictii - n.tr.) vor face obiectul unei legi federale.

Articolul 27

Flota comerciala

Ansamblul navelor de comert germane constituie flota comerciala unica.

Articolul 28

Garantia federala a constitutiilor regionale

1. Ordinea constitutionala in Länduri trebuie sa fie conforma cu principiile unui stat de drept republican, democratic si social, in intelesul prezentei Legi fundamentale.

In Länduri, arondismente si comune, poporul trebuie sa aiba o reprezentare rezultata din alegeri, prin vot universal, direct, liber, egal si secret. In comune, adunarea municipala poate tine loc de organism ales.

2. Comunelor trebuie sa li se garanteze dreptul de a reglementa, pe propria lor raspundere, in cadrul legilor, toate problemele comunitatii locale. De asemenea, colectivitatile municipale au, in cadrul atributiilor lor legale, dreptul de autonomie administrativa conform legilor.

3. Federatia garanteaza conformitatea ordinii constitutionale a Ländurilor cu drepturile fundamentale si dispozitiile alineatelor 1 si 2.

Articolul 29

Reorganizarea teritoriului federal

1. Teritoriul federal poate fi restructurat pentru a permite Landurilor sa indeplineasca eficient sarcinile care le revin, in functie de dimensiunea si capacitatea lor. Se va tine cont de afinitatile etnice, de contextul istoric si cultural, de oportunitatea economica, ca si de imperativele amenajarii teritoriului precum si de planul de dezvoltare.

2. Masurile de restructurare a teritoriului federal se vor lua in baza unei legi federale, care va trebui sa fie confirmata prin referendum. Ländurile vizate de aceste masuri urmeaza sa fie consultate.

3. Referendumul are loc in Ländurile ale caror teritorii sau diviziuni teritoriale fac parte din Ländul care urmeaza sa fie constituit sau redelimitat (Ländurile vizate). El urmareste sa afle daca Ländurile vizate raman ca atare sau daca urmeaza sa fie constituit un Länd nou sau redelimitat. Referendumul aproba constituirea unui Länd nou sau redelimitat daca, in viitorul sau teritoriu si in ansamblul teritoriilor sau fractiuni de teritoriu ale unui anumit Länd vizat, a carui apartenenta la Länd va fi modificata in acest sens, se formeaza o majoritate care este in favoarea modificarii. Referendumul o dezaproba daca, in teritoriul unuia din Ländurile vizate, se constituie o majoritate opusa modificarii; dezaprobarea nu produce, totusi, nici un fel de consecinte daca, intr-o fractiune a teritoriului, a carui apartenenta la Ländul vizat se are in vedere, daca o majoritate de doua treimi aproba modificarea, dar in ansamblul teritoriului Ländului vizat o majoritate de doua treimi se pronunta impotriva modificarii.

4. Daca intr-un spatiu aglomerat si care formeaza o unitate economica bine delimitata, ale carei parti diferite se gasesc situate in mai multe Länduri si care numara cel putin un milion de locuitori, o zecime din populatia cu drept de participare la alegerile pentru Bundestag solicita, pe calea unei initiative populare ca toate diviziunile acestui teritoriu sa apartina unuia si aceluiasi Länd, se va decide prin lege federala, in interval de doi ani, fie ca apartenenta sa sa fie modificata conform alin.2, fie ca o consultare populara sa se intreprinda in Ländurile vizate.

5. Consultarea populara urmareste sa constate daca se aproba o modificare a apartenentei, propuse prin lege. Legea poate supune spre consultare populara propuneri diferite, dar nu mai mult de doua. Daca o majoritate se exprima in favoarea unei propuneri de modificare a apartenentei, trebuie ca in decurs de doi ani sa se decida prin lege federala daca apartenenta se va modifica, conform alin.2 de mai sus. Daca o propunere supusa consultarii populare este aprobata in conditiile prevazute de alin.3, fraza 3 si 4, in termen de doi ani dupa ce a avut loc consultarea populara urmeaza sa fie promulgata o lege federala care sa creeze Ländul propus, aceasta lege nu mai are nevoie sa fie ratificata prin referendum.

6. In referendum si in consultarea populara majoritatea voturilor exprimate va fi aceea care cuprinde cel putin o patrime din alegatorii cu drept de vot la alegerile pentru Bundestag. In rest, modalitatile desfasurarii referendumului, initiativei populare si consultarii populare vor fi reglementate printr-o lege federala; aceasta poate, de asemenea, sa prevada ca initiativele populare nu pot avea loc decat odata la cinci ani.

7. Alte modificari ale teritoriului Ländurilor se pot efectua prin tratate incheiate intre Ländurile respective sau prin lege federala cu acordul Bundestag-ului, daca teritoriul a carei apartenenta trebuie modificata are mai putin de 10.000 locuitori. Modalitatile (de modificare a teritoriului - n.tr.) se reglementeaza printr-o lege federala care necesita aprobarea Bundesrat-ului si a majoritatii membrilor Bundestag-ului. Ea trebuie sa prevada consultarea comunelor si arondismentelor interesate.

Articolul 30

Functiile Ländurilor

Exercitarea puterii publice si indeplinirea sarcinilor revenind statului apartin Ländurilor, exceptand dispozitiile sau incuviintarile contrarii prevazute in prezenta Lege fundamentala.

Articolul 31

Prioritatea dreptului federal

Dreptul federal are prioritate fata de dreptul Ländului.

Articolul 32

Relatiile cu statele straine

1. Federatia asigura relatiile cu statele straine.

2. Inaintea incheierii unui tratat care afecteaza situatia speciala a unui Länd, acest Länd trebuie consultat in timp util.

3. In functie de competenta lor legislativa Ländurile pot, cu asentimentul guvernului federal, sa incheie tratate cu state straine.

Articolul 33

Egalitatea civica a germanilor

1. Toti germanii au, in fiecare Länd, aceleasi drepturi si obligatii civice.

2. Toti germanii au acces egal la functii publice in functie de aptitudinile lor, capacitatea si calificarea lor profesionala.

3. Folosinta drepturilor civile si politice, accesul la functii publice, precum si drepturile dobandite in functia publica sunt independente de credinta religioasa. Nimeni nu trebuie sa sufere prejudicii din cauza profesarii sau neprofesarii unei credinte religioase sau filosofice.

4. In general, exercitarea dreptului de suveranitate trebuie incredintat cu titlu permanent functionarilor publici ale caror raporturi de serviciu si fidelitate tin de dreptul public.

5. Dreptul serviciilor publice trebuie sa fie intemeiat pe principiile traditionale ale serviciului civil profesionist.

Articolul 34

Raspunderea administrativa in cazul incalcarii obligatiilor de serviciu

Daca o persoana, in exercitarea functiei publice care i-a fost incredintata, incalca obligatiile care ii revin in aceasta functie fata de alta persoana, raspunderea revine in principiu statului sau organismului in serviciul caruia se afla. Daca incalcarea s-a facut intentionat sau daca este vorba de o greseala, se poate face recurs. Calea judiciara obisnuita nu trebuie exclusa, in cazul acelor actiuni care vizeaza plata unor despagubiri si exercitarea unui recurs.

Articolul 35

Asistenta judiciara, administrativa si de politie   

1. Toate autoritatile Federatiei si Ländurilor isi acorda reciproc asistenta judiciara si administrativa.

2. In vederea mentinerii si restabilirii securitatii sau ordinii publice, un Länd poate, in cazuri deosebite, sa faca apel la efectivele si echipamentele corpului federal al granicerilor pentru a sprijini politia, daca, fara acest ajutor, ea nu este in masura sa-si indeplineasca misiunea sau o poate face numai cu pretul unor mari dificultati. In caz de catastrofa naturala sau de accident foarte grav, un Länd poate face apel la ajutoare politienesti din alte Länduri, la efectivele si echipamentele altor administratii, ca si la corpul federal al granicerilor si la fortele armate.

3. Daca accidentul sau catastrofa naturala pune in pericol un teritoriu mai vast decat un Länd, guvernul federal poate, in scopul eficacitatii, sa ordone guvernelor Ländurilor ca sa detaseze forte de politie ale altor Länduri, precum si unitati ale corpului de graniceri si ale fortelor armate, pentru a servi ca intariri fortele de politie. Masurile luate de guvernul federal conform frazei 1 trebuie revocate la cererea Bundesrat-ului, sau imediat dupa eliminarea pericolului.

Articolul 36

Personalul autoritatilor federale

1. Functionarii autoritatilor federale trebuie alesi in toate Landurile conform unei proportii chitabile. Persoanele care se afla in serviciul celorlalte autoritati federale trebuie alese, in general, in Ländul unde ele isi exercita functiile.

2. In aceeasi masura, legile militare vor tine seama de impartirea Federatiei in Länduri si de conditiile regionale specifice acestora.

Articolul 37

Constrangerea federala

1. Daca un Länd nu indeplineste obligatiile cu caracter federal care ii revin conform Legii fundmentale sau ale altei legi federale, guvernul federal poate, cu aprobarea Bundesrat-ului, sa ia masurile necesare pentru ca Ländul sa fie obligat, prin constrangere federala, sa-si indeplineasca aceste obligatii.

2. Pentru a asigura aplicarea constrangerii federale, guvernul federal sau mandatarul sau are dreptul de a da instructiuni tuturor Ländurilor si autoritatilor lor.

III. BUNDESTAG-ul

Articolul 38

Alegeri

1. Deputatii pentru Bundestag-ul german sunt alesi prin sufragiu universal, direct, liber, egal si secret. Ei reprezinta intregul popor, nu sunt obligati sa respecte nici un fel de mandat sau instructiuni, supunandu-se numai propriei lor constiinte.  

2. Dreptul de a alege se dobandeste la varsta de 18 ani impliniti, iar eligibilitatea la varsta majoratului.

3. Modalitatile (de traducere in practica a acestui drept - n.tr.) vor face obiectul unei legi federale.

Articolul 39

Reuniune si legislatura

1. Bundestag-ul este ales pe patru ani. Mandatul sau legislativ ia sfarsit atunci cand se reuneste noul Bundestag. Noile alegeri au loc cel mai devreme la 45 luni si cel mai tarziu la 47 luni dupa inceperea legislaturii. In cazul dizolvarii Bundestag-ului, noile alegeri vor avea loc in intervalul de 60 zile.

2. Bundestag-ul se reuneste cel tarziu in a 30-a zi dupa alegeri.

3. Bundestag-ul stabileste inchiderea si reluarea sesiunilor sale. Presedintele Bundestag-ului il poate convoca la o data anterioara. El este obligat sa faca aceasta convocare la cererea unei treimi din membrii sai, a Presedintelui Republicii Federale sau a Cancelarului federal.

Articolul 40

Presedinte, regulament interior

1. Bundestag-ul isi alege presedintele, vicepresedintii si secretarii. El isi stabileste regulamentul interior.

2. Presedintele este insarcinat sa vegheze la siguranta acestui for si tot lui ii revin sarcini de politie in cladirile Bundestag-ului. Nici o perchezitie sau sechestru nu se poate efectua in localul Bundestag-ului fara autorizatia sa.

Articolul 41

Verificarea legalitatii mandatelor

1. Verificarea regularitatii mandatelor este de competenta Bundestag-ului. De asemenea, acesta se pronunta si cu privire la pierderea mandatului de catre membrii sai.

2. Impotriva deciziei Bundestag-ului se poate face recurs la Tribunalul Constitutional Federal.

3. Modalitatile (de verificare a regularitatii - n.tr.) vor face obiectul unei legi federale.

Articolul 42

Dezbateri, scrutin

1. Dezbaterile din Bundestag sunt publice. Dezbaterile fara participarea publicului vor putea fi hotarate printr-o majoritate de doua treimi, la cererea unei zecimi din membrii sai sau la cererea guvernului federal. Decizia privind aceasta cerere se ia cu usile inchise.

2. Bundestag-ul adopta hotarari cu majoritatea voturilor exprimate, cu exceptia dispozitiilor contrare ale prezentei Legi fundamentale. Regulamentul interior poate admite unele exceptii pentru scrutinurile la care urmeaza sa recurga Bundestag-ul.

3. Rapoartele autentice ale sedintelor publice ale Bundestag-ului si ale comisiilor sale nu angajeaza (implica) nici o raspundere.

Articolul 43

Prezenta guvernului federal

1. Bundestag-ul si comisiile sale pot solicita prezenta (la sedintele sale - n.tr.) oricarui membru al guvernului federal.

2. Membrii Bundesrat-ului si ai guvernului federal, ca si delegatii lor, au acces la toate sedintele Bundestag-ului si ale comisiilor sale. Urmeaza sa li se dea cuvantul oricand solicita aceasta.

Articolul 44

Comisiile de ancheta

1.Bundestag-ul are dreptul si, la cererea unei patrimi din membrii sai, obligatia sa numeasca o comisie de ancheta insarcinata sa stranga probele necesare, prin audieri publice. Aceasta se poate face si cu usile inchise.

2. Normele procedurii penale se aplica prin analogie si procedurii de administrare a probelor. Secretul corespondentei, al postei si telecomunicatiilor nu poate fi afectat.

3. Tribunalele si autoritatile administrative sunt obligate sa acorde asistenta judiciara si administrativa.

4. Deciziile comisiilor de ancheta nu sunt supuse examinarii de catre tribunale. Acestea sunt libere sa aprecieze si sa judece faptele care formeaza obiectul anchetei.

Articolul 45

Comisia permanenta

Abrogat.

Articolul 45a

Comisiile pentru afaceri externe si pentru aparare

1. Bundestag-ul numeste o comisie pentru afacerile externe si o comisie pentru aparare.

2. Comisia pentru aparare are, in mod egal, drepturile unei comisii de ancheta. Ea este obligata sa ancheteze intr-o anumita problema, daca o patrime din membrii sai o cer.

3. Alin.1 al art.44 nu se aplica in domeniul apararii.

Articolul 45b

Comisarul pentru aparare

Un comisar pentru probleme de aparare va fi numit de Bundestag in vederea apararii drepturilor fundamentale si pentru a ajuta Bundestag-ul in exercitarea controlului parlamentar. O lege federala va reglementa modalitatile (de indeplinire a competentei acestuia - n.tr.).

Articolul 45c

Comisia pentru petitii

1. Bundestag-ul numeste o comisie pentru petitii care are sarcina sa examineze cererile si reclamatiile care sunt adresate Bundestag-ului, in temeiul art.17.

2. O lege federala reglementeaza prerogativele comisiei in ceea ce priveste verificarea plangerilor.

Articolul 46

Imunitatea parlamentara

1. Un deputat nu poate constitui, in nici un moment, obiectul unei urmariri judiciare sau disciplinare, nici sa fie pus in cauza in vreun fel in afara Bundestag-ului, pe motivul unui vot emis sau al unei declaratii facute de el in Bundestag sau in cadrul unei comisii. Aceasta dispozitie nu se aplica injuriilor defaimatoare.

2. Un deputat nu poate fi implicat intr-un proces sau arestat, daca a comis un act pedepsit de lege, decat cu aprobarea Bundestag-ului, afara de cazul cand el a fost arestat in flagrant delict sau a doua zi dupa ce a comis actul respectiv.

3. Aprobarea Bundestag-ului este, de asemenea, necesara pentru oricare alta restrictie adusa libertatii personale a unui deputat sau pentru introducerea impotriva unui deputat a procedurii prevazute la art.18.

4. Orice procedura penala si orice procedura in sensul art.18, intentata contra unui deputat, orice detentie si orice alta limitare a libertatii sale personale urmeaza sa fie suspendata la cererea Bundestag-ului.

Articolul 47

Dreptul de a refuza depunerea unei marturii

Deputatii au dreptul sa refuze depunerea unor marturii in ce priveste persoanele cre le-au incredintat anumite fapte in calitatea lor de deputati sau carora le-au incredintat ei anumite fapte in aceasta calitate, precum si in ce priveste chiar faptele respective.

Confiscarea documentelor este interzisa in masura in care deputatii au dreptul de a refuza asemenea marturii.

Articolul 48

Drepturile deputatilor

1. Orice candidat la un mandat in Bundestag are dreptul la un concediu, necesar pentru pregatirea candidaturii sale in alegeri.

2. Nimeni nu poate fi impiedicat sa dobandeasca un mandat parlamentar si sa-l exercite. Orice denuntare a unui contract de munca sau orice concediere pe acest motiv este interzisa.

3. Deputatii au dreptul la o indemnizatie echitabila care le asigura independenta. Ei au dreptul de a utiliza in mod gratuit toate mijloacele de transport ale statului. Modalitatile (pentru aceasta, n.tr.) vor forma obiectul unei legi federale.

Articolul 49

Abrogat

IV BUNDESRAT-ul

Articolul 50

Functia

Prin intermediul Bundesrat-ului, Ländurile participa la legislatia si administrarea Federatiei.

Articolul 51

Componenta

1. Bundesrat-ul se compune din membrii guvernelor Ländurilor, care ii numesc si ii revoca. Ei pot fi reprezentati si de alti membri ai guvernului lor.

2. Fiecare Länd dispune de cel putin trei voturi. Ländurile care au mai mult de doua milioane locuitori dispun de patru voturi, cele care au mai mult de sase milioane locuitori dispun de cinci voturi, iar cele care au mai mult de sapte milioane de locuitori au sase.      

3. Fiecare Länd poate delega atati membri cate voturi are. Voturile unui Länd nu pot fi exprimate insa decat global si doar de catre membrii prezenti sau suplinitorii lor.

Articolul 52

Presedinte, regulament interior

1. Bundesrat-ul isi alege presedintele pe o perioada de un an.

2. Presedintele convoaca Bundesrat-ul. El este obligat sa o faca la cererea reprezentantilor a cel putin doua Länduri sau a guvernului federal.

3. Bundesrat-ul adopta hotarari cu cel putin majoritatea voturilor. El isi stabileste regulamentul interior. Dezbaterile sale sunt publice. El poate hotari ca dezbaterile sa se desfasoare cu usile inchise.

4. Comisiile Bundesrat-ului pot cuprinde si alti membri sau delegati ai guvernelor Landurilor.

Articolul 53

Participarea guvernului federal

Membrii guvernului federal au dreptul si, la cerere, obligatia de a lua parte la dezbaterile Bundesrat-ului si ale comisiilor sale. Bundesrat-ul va fi tinut la curent cu conducerea problemelor de catre guvernul federal.

IVa COMISIA COIMUNA

Articolul 53 a

Comisia comuna

1. Comisia comuna se compune din doua treimi alcatuite din deputati ai Bundestag-ului si o treime din membri ai Bundesrat-ului. Deputatii vor fi desemnati de Bundestag, in functie de importanta numerica a grupurilor parlamentare; ei nu pot face parte din guvernul federal. Fiecare Länd desemneaza un membru al Bundesrat-ului pentru a-l reprezenta; acesti membri nu se supun unor instructiuni. Componenta comisiei comune si procedura sa vor fi stabilite printr-un regulament interior, care este votat de Bundestag si necesita aprobarea Bundesrat-ului.

2. Guvernul federal trebuie sa informeze comisia comuna in legatura cu planurile sale in probleme de aparare. Drepturile Bundestag-ului si ale comisiilor sale potrivit art.43, alin.1 nu sunt afectate.

V. PRESEDINTELE REPUBLICII FEDERALE           

Articolul 54

Alegerea de catre Adunarea federala

1. Presedintele Republicii Federale este ales fara dezbateri de catre Adunarea Federala. Este eligibil orice german avand drept de vot in alegerile pentru Bundestag si in varsta de 40 de ani impliniti.

2. Durata mandatului Presedintelui Republicii Federale este de cinci ani. El nu poate fi reales consecutiv decat o singura data.

3. Adunarea Federala se compune din membrii Bundestag-ului si dintr-un numar egal de membri alesi potrivit principiului reprezentarii proportionale prin adunarile reprezentative ale Ländurilor.

4. Adunarea Federala se reuneste cu cel tarziu 30 de zile inainte de expirarea functiei Presedintelui Republicii Federale si, in caz de expirare prematura a acesteia, la cel tarziu 30 de zile dupa aceasta data. Ea este convocata de presedintele Bundestag-ului.

5. La expirarea legislaturii, intervalul prevazut la prima fraza a alin.4 incepe sa curga de la data primei reuniuni a Bundestag-ului.

6. Este ales candidatul care obtine majoritatea voturilor membrilor Adunarii Federale. In cazul in care nici un candidat nu va obtine aceasta majoritate in cursul a doua tururi de scrutin, va fi considerat ales candidatul care va obtine majoritatea voturilor in cursul unui al treilea tur de scrutin.

7. Modalitatile (privind aceasta procedura - n.tr.) vor forma obiectul unei legi federale.

Articolul 55

Incompatibilitati

1. Presedintele Republicii Federale nu poate sa faca parte din guvern, nici din organul legislativ al Federatiei sau al unui Länd.

2. Presedintele Republicii Federale nu poate sa exercite nici o alta functie remunerata, nici o meserie si nici o profesie; de asemenea, el nu poate sa faca parte din conducerea sau din consiliul de administratie al unei intreprinderi cu scop lucrativ.

Articolul 56

Juramantul la preluarea functiei

La preluarea functiei, Presedintele Republicii Federale depune urmatorul juramant in fata membrilor Bundestag-ului si Bundesrat-ului reunite:

'Jur sa imi consacru fortele mele pentru binele poporului german, pentru cresterea bunastarii sale, pentru a-l feri de prejudicii, sa respect si sa apar Legea fundamentala si legile federale, sa-mi indeplinesc cu constiinciozitate datoria si sa fiu drept fata de toti. Asa sa ma ajute Dumnezeu'.

Juramantul se poate rosti, de asemenea, si fara formula religioasa.

Articolul 57

Suplinire

In caz de incapacitate a Presedintelui Republicii federale sau de incetare prematura a functiei sale, prerogativele sale vor fi exercitate de presedintele Bundesrat-ului.

Articolul 58

Contrasemnatura

Pentru a fi valabile, ordonantele si decretele Presedintelui Republicii Federale trebuie sa fie contrasemnate de Cancelarul federal sau de ministrul federal competent. Aceasta prevedere nu se aplica la numirea si revocarea Cancelarului federal, la dizolvarea Bundestag-ului, prevazuta la art.63 si la solicitarea prevazuta la alin.3 al art.69.

Articolul 59

Dreptul de reprezentare pe plan intenational

1. Presedintele Republicii Federale reprezinta Federatia pe plan international. El incheie tratate cu alte state, in numele Federatiei. El acrediteaza si primeste trimisii diplomatici.

2. Tratatele care reglementeaza relatiile politice ale Federatiei sau care privesc probleme ce tin de legislatia federala necesita aprobarea sau interventia, pe calea unei legi federale, a organelor respective competente in materie de legislatie federala. Dispozitiile care guverneaza administratia federala se vor aplica prin analogie cu acordurile administrative.

Articolul 60

Numirea functionarilor si oficialilor

1. Cu exceptia unei dispozitii legale contrare, Presedintele Republicii Federale numeste si revoca judecatorii si functionarii federali, precum si persoanele oficiale si pe loctiitorii acestora.

2. El exercita, in numele Federatiei, dreptul de gratiere.

3. El poate delega aceste prerogative altor autoritati.

4. Alin.2 si 4 ale art.46 se aplica, prin analogie, Presedintelui Republicii Federale.

Articolul 61

Punerea sub acuzare in fata Tribunalului Constitutional Federal

1. Bundestag-ul sau Bundesrat-ul poate pune sub acuzare Presedintele Republicii in fata Tribunalului Constitutional Federal pentru violare voluntara a Legii fundamentale sau a unei alte legi federale. Cererea de punere sub acuzare trebuie prezentata de cel putin o patrime din membrii Bundestag-ului sau o patrime din membrii Bundesrat-ului. Decizia de punere sub acuzare trebuie luata cu o majoritate de doua treimi din membrii Bundestag-ului sau doua treimi din Bundesrat. Acuzatia va fi sustinuta de un reprezentant al Adunarii care a votat punerea sub acuzare.

2. Daca Tribunalul Constitutional Federal constata ca Presedintele Republicii Federale s-a facut vinovat de o violare voluntara a Legii fundamentale sau a unei alte legi federale, il poate declara eliberat din functie. Ca masura provizorie adoptata dupa punerea sub acuzare, Tribunalul Constitutional Federal poate statua ca Presedintele Republicii Federale se afla in imposibilitate de a-si exercita functiile.

VI. GUVERNUL FEDERAL

Articolul 62

Compunere

Guvernul Federal se compune din Cancelarul federal si ministrii federali.

Articolul 63

Alegerea Cancelarului. Dizolvarea Bundestag-ului

1. Cancelarul federal este ales fara dezbateri de catre Bundestag, la propunerea Presedintelui Republicii Federale.

2. Va fi ales candidatul care obtine majoritatea voturilor membrilor Bundestag-ului.

Candidatul ales trebuie sa fie numit de catre Presedintele Republicii Federale.

3. In cazul in care candidatul propus nu este ales, Bundestag-ul poate alege cancelarul federal cu o majoritate absoluta a membrilor sai, in cele 15 zile care urmeaza scrutinului.

4. Daca alegerea nu se poate face in acest interval, se procedeaza imediat la un nou tur de scrutin in care va fi ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi. Daca acest candidat obtine majoritatea voturilor membrilor Bundestag-ului, Presedintele Republicii Federale va trebui sa il numeasca in cele sapte zile care urmeaza alegerii. Daca el nu intruneste aceasta majoritate, Presedintele Republicii Federale are obligatia de a-l numi in urmatoarele sapte zile sau de a dizolva Bundestag-ul.

Articolul 64

Numirea ministrilor federali

1. Ministrii federali sunt numiti si revocati de Presedintele Republicii Federale, la propunerea Cancelarului federal.

2. La intrarea lor in functie, Cancelarul federal si ministrii federali depun in fata Bundestag-ului juramantul prevazut la art.56.

Articolul 65

Repartizarea raspunderii

Cancelarul federal elaboreaza liniile directoare ale politicii si isi asuma raspunderea in acest sens. In aceste limite, fiecare ministru federal conduce departamentul sau in mod autonom si pe propria sa raspundere. Guvernul federal decide asupra divergentelor de opinie intre ministrii federali. Cancelarul federal conduce afacerile guvernamentale potrivit unui regulament interior adoptat de guvernul federal si aprobat de Presedintele Republicii Federale.

Articolul 65a

Autoritatea de comandament

1. Ministrul federal al apararii exercita functia de comandant al fortelor armate.

Articolul 66

Incompatibilitati

Cancelarul federal si ministrii federali nu au dreptul sa presteze nici o alta functie remunerata, nici o meserie sau profesie, si nici nu pot sa faca parte din conducerea, iar fara aprobarea Bundestag-ului, nici din consiliul de administratie al unei intreprinderi cu scopuri lucrative.

Articolul 67

Cenzura

1. Bundestag-ul nu isi poate exprima neincrederea fata de Cancelarul federal decat prin alegerea unui succesor cu o majoritate absoluta si prin invitarea Presedintelui Republicii Federale sa-l elibereze din functie. Presedintele Republicii Federale trebuie sa raspunda la aceasta cerere si sa numeasca personalitatea aleasa.

2. Votul asupra motiunii nu poate interveni decat la expirarea unui interval de 48 ore.

Articolul 68

Vot de incredere. Dizolvarea Bundestag-ului

1. Daca o motiune de incredere in Cancelarul federal nu este aprobata de Bundestag printr-o majoritate a membrilor sai, Presedintele Republicii Federale poate, la propunerea Cancelarului federal, sa dizolve Bundestag-ul intr-un interval de 21 zile. Dreptul de dizolvare inceteaza de indata ce Bundestag-ul a ales un alt cancelar federal printr-o majoritate a membrilor sai.

2. Votul asupra motiunii nu poate interveni decat la expirarea unui interval de 48 ore.

Articolul 69

Suplinitorul Cancelarului

1. Cancelarul federal desemneaza un ministru federal ca suplinitor al sau.

2. Functiile Cancelarului federal sau ale unui ministru federal iau totdeauna sfarsit dupa convocarea unui nou Bundestag; functiile unui ministru inceteaza de fiecare data cand, pentru alte motive, ia sfarsit functia Cancelarului federal.

3. Daca Presedintele Republicii Federale o cere, Cancelarul federal este obligat sa rezolve problemele curente pana la desemnarea succesorului sau; la fel trebuie sa procedeze ministrii federali atunci cand Cancelarul federal sau Presedintele Republicii Federale le-o cer.

VII. LEGISLATIA FEDERATIEI

Articolul 70

Legislatia Federatiei si a Ländurilor

1. Ländurile au dreptul de a legifera in masura in care puterea legislativa nu este conferita Federatiei prin prezenta Lege fundamentala.

2. Competentele Federatiei si ale Ländurilor sunt delimitate prin prevederile prezentei Legi fundamentale cu privire la legislatia exclusiva si legislatia concurenta.

Articolul 71

Legislatia exclusiva a Federatiei; notiune

In problemele ce priviesc legislatia exclusiva a Federatiei, Ländurile au puterea de a legifera numai daca o lege federala le autorizeaza in mod expres si numai in masura prevazuta de aceasta lege.

Articolul 72

Legislatia concurenta a Federatiei; notiune

1. In problemele privind legislatia concurenta, Ländurile au putere de a legifera atata timp si in masura in care Federatia nu face uz de dreptul sau de a legifera.

2. In acest domeniu, Federatia are dreptul de a legifera in masura in care apare o cerinta de reglementare legislativa la nivel federal:

1) pentru ca o problema nu poate fi reglementata eficient de catre legislatia diferitelor Länduri, sau

2) pentru ca, reglementarea unei probleme de catre o lege de Länd ar putea afecta interesele altor Länduri sau ale colectivitatii, sau

3) pentru ca o solicita protectia unitatii juridice sau economice si, in mod special, mentinerea omogenitatii conditiilor de viata dincolo de frontierele unui Land, o solicita.

Articolul 73

Legislatia exclusiva; enumerare

Federatia are dreptul exclusiv de a legifera in urmatoarele probleme:

1) afaceri externe, aparare, inclusiv protectia populatiei civile;

2) nationalitatea in Federatie;

3) libertatea de miscare, pasapoarte, imigrare, emigrare, extradare;

4) schimb, credit si moneda, greutati si masuri, calcul;

5) unitate a teritoriului vamal si comercial, tratate de comert si navigatie, libertatea circulatiei marfurilor, schimburi de marfuri si reglementarea platilor cu strainatatea, inclusiv protectia vamala si protectia frontierelor;

6) cai ferate federale si trafic aerian;

7) posta si telecomunicatii;

8) statutul personalului aflat in serviciul Federatiei si al organismelor de drept public care depind direct de Federatie;

9) protectia proprietatii industriale, drepturile de autor si drepturile de editare;

10) colaborarea Federatiei si a Ländurilor:

a) in problema politiei criminale

b) pentru apararea regimului liberal si democratic, existentei si securitatii Federatiei sau a unui Länd (protectia Constitutiei) si

c) protectia pe teritoriul federal impotriva unor activitati care, prin utilizarea fortei sau efectuarea de pregatiri in acest sens, compromit interesele pe plan extern ale Republicii Federale Germane, precum si crearea unui Oficiu federal al politiei criminale si represiunea internationala a criminalitatii;

11) statistica destinata unor scopuri federale.

Articolul 74

Legislatie concurenta; enumerare

Legislatia concurenta se extinde asupra domeniilor enumerate mai jos:

1. drept civil, drept penal si regim penitenciar, organizare judiciara, procedura judiciara, barou, notariat si consultare juridica;

2. stare civila;

3. dreptul de asociere si de intrunire;

4. dreptul de rezidenta si de stabilire a strainilor;

4a. regimul armelor si substantelor explozive;

5. protejarea bunurilor culturale germane impotriva exportului lor in strainatate;

6. refugiati si expulzati;

7. prevederi sociale;

8. nationalitatea in Landuri;

9. pagube de razboi si reparatii;

10. asistenta mutilatilor de razboi si supravietuitorilor victimelor razboiului, ca si fostilor prizonieri de razboi.

10a. morminte militare si morminte ale altor victime ale razboiului si victime ale tiraniei;

11. drept economic (mine, industrie, energie, artizanat, profesii industriale si comerciale, banci si bursa, asigurari de drept privat);

11a. producerea si utilizarea energiei nucleare in scopuri pasnice, construirea si exploatarea de instalatii in acest scop, protectia impotriva pericolelor ocazionate de eliberarea de energie nucleara ori de catre radiatiile ionizante si eliminarea substantelor radioactive;

12. dreptul muncii, inclusiv organizarea sociala a intreprinderilor, protectia muncii, plasarea, ca si asigurari sociale, inclusiv asigurarea de somaj;

13. alocatii de studii si ucenicie, incurajarea cercetarii stiintifice;

14. dreptul de expropriere in ceea ce priveste materiile vizate de art.73 si 74.

15. transferarea de teren, resurse naturale si mijloace de productie in proprietate colectiva sau in alte forme de economie colectiva;

16. prevenirea abuzurilor de putere economica;

17. dezvoltarea productiei agricole si forestiere, masuri destinate asigurarii aprovizionarii, import si export de produse agricole si forestiere, pescuitul in larg si pescuitul de coasta, protectia coastelor;

18. transmiterea de bunuri funciare, dreptul de proprietate funciara, locuinte, colonizare interioara si proprietatea familiala;

19. masuri impotriva epidemiilor si epizootiilor periculoase pentru colectivitate, accesul la profesiuni medicale, alte profesii si activitati in domeniul terapeuticii, comertul produselor medicale si farmaceutice, stupefiantelor si substantelor toxice;

19a. securitatea economica a spitalelor si reglementarea tarifelor de spitalizare;

20. protectia comertului produselor alimentare si stimulativelor, produsele de uz curent, furaje, seminte si rasaduri agricole, si forestiere, protectia arborilor si plantelor impotriva bolilor si parazitilor, ca si protectia animalelor;

21. navigatia de cursa lunga, cabotaj, semnalizare maritima, navigatie interioara, serviciu meteorologic, rute maritime si ape interioare care servesc traficului public;

22. trafic rutier, circulatia automobilelor, constructia, si repartizarea taxelor pentru utilizarea drumurilor publice de catre automobile.

23. alte cai ferate decat cele federale, cu exceptia cailor ferate montane;

24. ridicarea deseurilor, lupta impotriva poluarii aerului si impotriva zgomotului.

Articolul 74a

Competentele legislative concurente pentru salariile si pensiile functionarilor si judecatorilor

1. Legislatia concurenta se refera si la salariile si pensiile persoanelor din functii publice, legate printr-un contract de servici si de fidelitate de drept public, in masura in care Federatia nu are drept de legislatie exclusiva in virtutea art.73 pct.8.

2. Legile federale in virtutea alin.1 necesita aprobarea Bundesrat-ului.

3. Aprobarea Bundesrat-ului este necesara, de asemenea, pentru legile federale in virtutea art.73 pct.8, in masura in care acestea reglementeaza ierarhia sau calculul salariului si pensiei, inclusiv evaluarea functiilor sau a altor nivele minime sau maxime, baremuri diferite de cele ale legilor federale in virtutea alin.1.

4. Alin.1 si 2 sunt valabile mutatis mutandis pentru salariile si pensiile judecatorilor de Länd. Alin.3 se aplica mutatis mutandis legilor, in virtutea art.98 alin.1.

Articolul 75

Reglementari generale ale Federatiei; enumerare

Sub rezerva conditiilor prevazute la art.72, Federatia are dreptul de a edicta reglementari generale privind:

1. Statutul persoanelor in serviciul functiei publice a Ländurilor, comunelor si altor organisme de drept public, in masura in care art.74 nu stipuleaza altfel.

1a. Principiile generale ale invatamantului superior.

2. Statutul general al presei si industriei cinematografice.

3. Vanatoarea, protectia parcurilor naturale si privelistilor.

4. Repartitia pamanturilor, amenajarea teritoriului si regimul apelor.

5. Declaratiile de sedere si identitate.

Articolul 76

Proiecte de legi

1. Proiectele si propunerile de legi sunt prezentate Bundestag-ului de catre membrii Bundestag-ului sau de catre Bundesrat.

2. Proiectele guvernului federal trebuie supuse mai intai Bundesrat-ului. Acesta are dreptul sa se pronunte, intr-un termen de sase saptamani, cu privire la ele. Guvernul federal poate supune Bundestag-ului in termen de trei saptamani un proiect pe care-l considera extraordinar de urgent, chiar daca luarea de pozitie a Bundesrat-ului nu i-a parvenit inca; aceasta va trebui transmisa Bundestag-ului imediat dupa ce a fost primita.

3. Proiectele de lege ale Bundesrat-ului sunt transmise Bundestag-ului, in termen de trei luni, prin intermediul guvernului federal, care trebuie sa-si expuna punctul de vedere referitor la ele.

Articolul 77

Proceduri de votare a legilor. Opozitia Bundesrat-ului

1. Legile federale sunt adoptate de catre Bundestag. Dupa adoptare, presedintele Bundestag-ului trebuie sa le supuna imediat Bundesrat-ului.

2. In urmatoarele trei saptamani care urmeaza de la primirea textului de lege adoptat, Bundesrat-ul poate cere convocarea unei comisii formata din membri ai Bundestag-ului si Bundesrat-ului in vederea unei discutii comune asupra proiectului. Competenta si procedura acestei comisii vor fi stabilite printr-un regulament intern, care este adoptat de catre Bundestag si necesita aprobarea Bundesrat-ului. Membrii Bundesrat-ului delegati in aceasta comisie nu trebuie sa aplice anumite instructiuni. Daca aprobarea Bundesrat-ului este solicitata pentru o lege, Bundestag-ul si guvernul federal au, de asemenea, dreptul sa solicite convocarea comisiei. In cazul in care Comisia propune o modificare de text a legii adoptate, Bundestag-ul trebuie sa adopte o noua decizie.

3. Daca o lege nu necesita aprobarea Bundesrat si daca procedura prevazuta la alin.2 este incheiata, Bundesrat-ul se poate opune intr-un termen de doua saptamani unei legi adoptate de catre Bundestag. Termenul de opozitie incepe sa curga, in cazul prevazut in ultima fraza a alin.2, de la primirea textului de lege adoptat din nou de catre Bundestag, iar in toate celelalte cazuri, de la incheierea procedurii in fata comisiei prevazute la alin.2.

4. In cazul in care opunerea este decisa cu majoritate de voturi a Bundesrat-ului, ea poate fi respinsa printr-o decizie luata de majoritatea membrilor Bundestag-ului. Daca Bundesrat-ul a decis opunerea cu o majoritate de cel putin doua treimi a membrilor sai, respingerea de catre Bundestag trebuie sa fie decisa si ea cu majoritatea de doua treimi, si nu mai putin, cu majoritatea membrilor Bundestag-ului.

Articolul 78

Conditii de adoptare definitiva a legilor

O lege adoptata de catre Bundestag devine definitiva daca Bundesrat-ul o aproba, daca nu face solicitarea prevazuta la alin.2 al art.77, daca nu se opune in termenul prevazut de alin.3 al art.77, daca retrage aceasta opunere sau daca aceasta este respinsa de catre Bundestag.

Articolul 79

Modificarea Legii fundamentale

1. Legea Fundamentala nu poate sa fie modificata decat printr-o lege care modifica sau completeaza in mod expres textul sau. In ceea ce priveste tratatele internationale care au drept obiect incheierea unei paci, pregatirile pentru incheierea unei paci sau abolirea unui regim de ocupatie, ori care sunt destinate sa serveasca apararii Republicii Federale, va fi de ajuns, pentru a preciza ca dispozitiile Legii Fundamentale nu se opun incheierii si punerii in aplicare a tratatelor respective, sa se adauge la textul Legii fundamentale un supliment, limitandu-se sa aduca aceasta precizare.

2. O astfel de lege trebuie sa intruneasca aprobarea a doua treimi din membrii Bundestag-ului si a doua treimi din voturile Bundesrat-ului.

3. Nu va putea fi admis nici un amendament la prezenta Lege Fundamentala, care ar afecta impartirea Federatiei in Länduri, principiul participarii Ländurilor la procesul de legiferare sau principiile enuntate in articolele 1 si 20.

Articolul 80

Decrete reglementare

1. Guvernul federal, un minister federal sau guvernele Ländurilor pot fi autorizate prin lege sa emita decrete reglementare. Aceasta lege trebuie sa precizeze continutul, scopul si intinderea autorizatiei date. Decretul reglementar trebuie sa precizeze temeiul sau juridic. Daca legea prevede ca o autorizare poate fi subdelegata, pentru subdelegare va fi necesar un decret reglementar.

2. Sub rezerva faptului ca o lege federala nu prevede altfel, va fi necesara aprobarea Bundesrat-ului pentru decretele reglementare ale guvernului federal sau ale unui ministru federal cu privire la reguli generale si tarife de utilizare ale instalatiilor cailor ferate federale si de posta si telecomunicatii, ca si pentru decretele reglementare emise in virtutea legilor federale supuse aprobarii Bundesrat-ului ori a caror aplicare este asigurata de catre Länduri, prin delegare din partea Federatiei sau in virtutea propriilor lor atibutii.

Articolul 80a

Caz de tensiune

1. Daca Legea fundamentala sau o lege federala privind apararea, inclusiv protectia populatiei civile, stipuleaza ca nu pot fi emise decrete reglementare decat conform acestui articol, aplicarea lor in afara starii de aparare va fi permisa numai daca Bundestag-ul constata ca exista un caz de tensiune ori daca a aprobat in mod special aplicarea (acestui decret reglementar - n.tr.). Constatarea cazului de tensiune si aprobarea speciala in cazurile art.12a, alin.5, fraza 1 si alin.6, fraza 2, necesita o majoritate de doua treimi a voturilor exprimate.

2. Masurile luate in virtutea decretelor reglementare conform alin.1 urmeaza sa fie raportate in cazul in care Bundestag-ul solicita acest lucru.

3. Prin derogare de la prevederile alin.1, aplicarea unor asemenea decrete reglementare va fi permisa pe baza si in functie de o decizie luata de un organism international in cadrul unui tratat de alianta, cu acordul guvernului federal. Masurile luate conform acestui alineat trebuie sa fie raportate daca Bundestag-ul o solicita cu majoritatea membrilor sai.

Articolul 81

Stare de criza legislativa

1. Daca, Bundestag-ul nu este dizolvat, in cazul prevazut la art.68, Presedintele Republicii Federale poate, la cererea guvernului federal si cu aprobarea Bundesrat-ului, sa declare stare de urgenta legislativa referitor la un proiect de lege a carui adoptare a fost refuzata de catre Bundestag cu toate ca guvernul federal l-a declarat urgent. Situatia este aceeasi ca si atunci cand un proiect de lege a fost respins, cu toate ca fusese facuta solicitarea prevazuta de art.68 de catre Cancelarul federal.

2. Daca, dupa declararea starii de urgenta legislativa, Bundestag-ul respinge din nou proiectul de lege ori il voteaza intr-o forma inacceptabila pentru guvernul federal, legea va fi considerata adoptata daca Bundesrat-ul o aproba. Situatia este aceeasi daca proiectul nu este votat de catre Bundestag intr-un interval de patru saptamani dupa ce proiectul a fost depus din nou.

3. In timpul duratei functiunilor unui Cancelar federal, orice proiect de lege respins de catre Bundestag poate fi adoptat, de asemenea, conform prevederilor alin.1 si 2, in cele sase luni care urmeaza primei declarari a starii de urgenta legislativa. Dupa expirarea acestui termen, starea de urgenta legislativa nu mai poate fi declarata pe perioada functiunilor aceluiasi Cancelar federal.

4. Legea fundamentala nu poate fi nici amendata nici abrogata total sau partial printr-o lege adoptata conform procedurii prevazute la alin.2.

Articolul 82

Promulgarea si intrarea in vigoare a legilor

1. Legile adoptate conform prevederilor prezentei Legi fundmentale vor fi, dupa contrasemnare, semnate de catre Presedintele Republicii Federale si publicate in Gazeta oficiala federala. Reglementarile sunt semnate de catre autoritatea care le emite si vor fi publicate in gazeta oficiala federala, cu exceptia unor dispozitii legale contrare.

2. Orice lege precum si orice regulament vor trebui sa precizeze data intrarii lor in vigoare. In lipsa unei asemenea prevederi, ele intra in vigoare in cea de a patrusprezecea zi de la publicarea in Gazeta federala.

VIII. EXECUTAREA LEGILOR FEDERALE SI ADMINISTRATIA FEDERALA

Articolul 83

Principiul executivului regional

Cu exceptia dispozitiilor contrare prevazute sau admise de prezenta Lege fundamentala, Ländurile vor aplica legile federale in virtutea propriilor lor atributii.

Articolul 84

Administratia regionala si controlul federal

1. In situatia in care Ländurile aplica legile federale in virtutea propriilor lor atributii, ele reglementeaza organizarea administratiei si procedura administrativa, cu aprobarea Bundesrat-ului, cu exceptia cazurilor cand legile federale ar dispune altfel.

2. Cu aprobarea Bundesrat-ului, guvernul federal poate edicta reguli administrative generale.

3. Guvernul federal vegheaza ca Ländurile sa aplice legile federale conform dreptului in vigoare. In acest scop, el poate sa trimita delegati pe langa autoritatile superioare ale Ländurilor; cu acordul acestora si, in caz de refuz, cu aprobarea Bundesrat-ului, el ii poate trimite, de asemenea, si pe langa autoritatile subalterne.

4. Daca deficientele descoperite de catre guvernul federal in aplicarea legilor federale in Länduri nu sunt indreptate, Bundesrat-ul va constata, la cererea guvernului federal sau al Ländului, daca acesta din urma a incalcat dreptul. Impotriva deciziei Bundesrat-ului este deschisa calea recursului la Tribunalul Constitutional Federal.

5. O lege federala, supusa aprobarii Bundesrat-ului, poate conferi guvernului federal puterea de a da instructiuni speciale pentru anumite cazuri, in vederea asigurarii aplicarii legilor federale. In afara de situatiile pentru care guvernul federal considera ca exista urgenta, ele vor trebui sa fie adresate autoritatilor superioare ale Ländurilor.

Articolul 85

Legi aplicate prin delegatie din partea Federatiei

1. In cazurile in care Ländurile aplica legile federale prin delegatie din partea Federatiei, asigurarea administratiei va ramane de competenta Ländurilor, in masura in care legile federale nu dispun altfel, cu aprobarea Bundesrat-ului.

2. Guvernul federal poate edicta reguli administrative generale, cu aprobarea Bundesrat-ului. El poate asigura pregatirea in mod unitar a functionarilor publici si a altor categorii de angajati. Directorii administratiilor intermediare sunt numiti cu acordul sau.

3. Administratiile Ländurilor sunt supuse instructiunilor emise de administratiile federale superioare. Cu exceptia situatiilor in care guvernul federal considera ca exista urgenta, instructiunile trebuie adresate autoritatilor superioare ale Ländurilor. Acestea trebuie sa asigure aplicarea lor.

4. Controlul exercitat de catre Federatie priveste legalitatea executarii si utilitatea masurilor luate in acest scop. In acest sens, guvernul federal poate solicita rapoarte si comunicarea dosarelor, si poate, de asemenea, sa trimita delegati pe langa toate administratiile.

Articolul 86

Administratia proprie Federatiei

Daca federatia aplica legile prin intermediul unei administratii federale sau unor organisme sau institutii de drept public care depind direct de ea, guvernul federal edicteaza, cu exceptia dispozitiilor legislative speciale, reguli administrative generale. El reglementeaza, cu exceptia situatiilor in care legea ar prevedea altfel, organizarea administratiilor.

Articolul 87

Obiectele administratiei proprii Federatiei

1. Vor fi administrate direct de catre Federatie si dotate cu o infrastructura administrativa proprie afacerilor externe, administratia federala a finantelor, cailor ferate federale, posta federala si, in termenii art.89, administratia cailor fluviale federale si navigatia. Prin lege federala pot fi instituite servicii federale de protectie a frontierelor, a centrelor de informatii generale, a politiei criminale si de documentare avand ca scop protectia Constitutiei si protejarea impotriva desfasurarii unor activitati pe teritoriul federal care, prin utilizarea fortei sau prin efectuarea unor pregatiri in acest scop, compromit interesele externe ale R.F.G.

2. Sunt gerate ca organisme de drept public depinzand direct de Federatie, institutiile de asigurari sociale a caror comptenta teritoriala depaseste teritoriul unui Länd.

3. In afara de aceasta, pentru probleme de competenta legislativa a Federatiei pot fi create prin lege federala organisme federale superioare independente precum si organisme si institutii de drept public noi, depinzand direct de Federatie. In cazul in care Federatiei ii revin sarcini noi in domeniii in care are competenta legislativa, pot fi create administratii federale medii si subordonate, atunci cand exista o cerinta urgenta, cu aprobarea Bundesrat-ului si a majoritatii membrilor Bundestag-ului.

Articolul 87a

Organizarea, efectivele, utilizarea si misiunile fortelor armate

1. Federatia organizeaza fortele armate in scopul apararii. Efectivele lor si elementele de organizare trebuie sa respecte prevederile bugetare.

2. In afara apararii tarii, fortele armate nu pot fi angajate decat in masura in care Legea fundamentala autorizeaza aceasta in mod expres.

3. In caz de aparare sau de tensiune, fortele armate au imputernicirea de a proteja obiectivele civile si de a-si asuma sarcini privind reglementarea traficului, in masura in care aceasta este necesar pentru indeplinirea misiunii lor de aparare. In plus, in caz de aparare sau de tensiune, fortelor armate le poate fi incredintata, de asemenea, protectia obiectivelor civile prin intarirea in acest fel a masurilor politiei; in acest caz ele vor colabora cu autoritatile competente.

4. Pentru a contracara un pericol iminent care ameninta insasi existenta sau libertatile democratice ale Federatiei sau ale unui Länd, guvernul federal poate, daca sunt reunite conditiile prevazute la art.91 alin.2 si daca fortele politiei ca si ale granicerilor nu sunt suficiente, sa detaseze forte armate pentru intarirea politiei si corpurilor de graniceri pentru apararea obiectivelor civile si lupta impotriva unor insurgenti organizati si inarmati in mod militar. Angajarea fortelor militare trebuie sa fie stopata daca Bundestag-ul sau Bundesrat-ul solicita aceasta.

Articolul 87b

Administrarea armatei federale

1. Armata federala este administrata de catre Federatie si dotata cu o infrastructura administrativa proprie. Aceasta administratie isi asuma sarcinile referitoare la personal, ca si la acoperirea directa a nevoilor materiale ale fortelor armate. Sarcinile privind ajutorul persoanelor mutilate si efectuarea de constructii nu pot fi transferate administratiei armatei federale decat printr-o lege federala, supusa aprobarii Bundesrat-ului. Sunt supuse aprobarii Bundesrat-ului si legile care autorizeaza administratia armatei sa efectueze acte care ar afecta drepturile unor terti; aceasta dispozitie nu se aplica legilor referitoare la personal.

2. De asemenea, legile federale privind apararea, inclusiv recrutarea fortelor armate si protectia populatiei civile, pot dispune, cu aprobarea Bundesrat-ului, ca ele sa fie aplicate in totalitate sau in parte, de catre administratia federala dotata cu o infrastructura administrativa proprie, sau de catre Länduri, prin delegare de catre Federatie. Daca asemenea legi vor fi aplicate de catre Länduri, prin delegare de catre Federatie, ele pot dispune, cu aprobarea Bundesrat-ului, ca puterile conferite in virtutea art.85 guvernului federal si autoritatilor federale supreme competente sa fie transferate in totalitate sau in parte unor autoritati federale superioare; de asemenea, se poate prevedea ca regulile administrative generale edictate de catre aceste autoritati conform primei fraze a alin.2 art.85 sa nu fie supuse aprobarii Bundesrat.

Articolul 87c

Producerea si utilizarea energiei nucleare

Legile promulgate in virtutea art.74 nr.11a) pot stipula, cu acordul Bundesrat-ului, ca sa fie aplicate de catre Länduri, in contul Federatiei.

Articolul 87d

Administrarea traficului aerian

1. Administrarea traficului aerian revine administratiei proprii Federatiei.

2. Prin lege federala care necesita acordul Bundesrat-ului, cheltuieli privind administrarea traficului aerian pot fi transferate Ländurilor in calitate de administratie delegata.

Articolul 88

Banca federala

Federatia creeaza o banca de emisie in calitate de banca federala.

Articolul 89

Cai fluviale federale

1. Federatia este proprietara fostelor cai fluviale ale Reich-ului.

2. Federatia administreaza caile fluviale federale prin propriile ei servicii. In problema navigatiei interioare, ea isi asuma sarcinile guvernamentale care depasesc cadrul unui Länd si, in problema navigatiei maritime, sarcinile care-i sunt conferite prin lege. La cererea unui Länd, ea ii poate incredinta acestuia, cu titlu de administratie delegata, administrarea cailor fluviale federale situate pe teritoriul Ländului respectiv. In situatia in care o cale ferata fluviala traverseaza teritoriul mai multor Länduri, Federatia poate incredinta administrarea acesteia Ländului care este propus de catre celelalte.

3. In probleme de administrare, amenajare si construire de cai fluviale, cerintele cultivarii solului si ale economiei hidraulice trebuie sa fie protejate de comun acord cu Ländurile.

Articolul 90

Drumurile federale

1. Federatia este proprietara fostelor autostrazi si drumuri nationale ale Reich-ului.

2. Ländurile sau organismele dotate cu autonomie administrativa conform dreptului Ländului administreaza autostrazile federale si celelalte drumuri federale de mare circulatie, prin delegare din partea Federatiei.

3. La solicitarea unui Länd, Federatia poate lua sub administratie proprie autostrazile federale si alte drumuri federale de mare circulatie situate pe teritoriul acestui Länd.

Articolul 91

Apararea impotriva pericolelor care ameninta existenta Federatiei sau a unui Länd

1. Pentru a inlatura un pericol amenintand existenta sau regimul liber si democratic al Federatiei sau al unui Länd, Ländul poate solicita asistenta fortelor de politie ale altor Länduri sau fortelor si echipamentelor altor administratii, precum si ale corpului federal de graniceri.

2. Daca Ländul in care exista amenintarea nu este pregatit sa combata el insusi pericolul sau nu este in masura sa o faca, guvernul federal poate subordona autoritatii sale politia acestui Länd si fortele de politie ale altor Länduri si, totodata, sa solicite sprijinul unor unitati ale serviciilor federale ale frontierelor. Aceasta masura trebuie revocata imediat ce pericolul a luat sfarsit si, de altfel, de fiecare data cand Bundesrat-ul ar solicita-o. In cazul in care pericolul s-ar extinde dincolo de limitele unui Länd, guvernul federal poate da dispozitii guvernelor Ländurilor, in masura in care aceasta s-ar impune, pentru o actiune eficienta; prevederile alin.1 si 2 nu vor fi afectate.

VIII RESPONSABILITATI COMUNE

Articolul 91a

Precizari privind responsabilitatile comune

1. Federatia colaboreaza la executarea responsabilitatilor Ländurilor in sectoarele specificate mai jos, daca ele prezinta importanta pentru colectivitate si daca este necesara cooperarea Federatiei pentru imbunatatirea conditiilor de viata (responsabilitati comune):

1) Extinderea si construirea de universitati si scoli noi, inclusiv clinici universitare;

2) Imbunatatirea structurii economice regionale;

3) Imbunatatirea structurii agrare si a protectiei coastelor maritime.

2. Responsabilitatile comune vor fi precizate prin lege federala, cu acordul Bundesrat-ului. Legea va trebui sa contina principii generale privind executarea lor.

3. Legea va contine dispozitii referitoare la procedura si la institutii, in vederea elaborarii unui plan-cadru comun. Inscrierea unui proiect in planul cadru necesita acordul Ländului pe teritoriul caruia urmeaza sa fie executat.

4. In cazurile prevazute la alin.1 pct.1 si 2, Federatia isi asuma jumatate din cheltuieli in fiecare Länd. In cazurile prevazute la alin.1 pct.3, Federatia isi asuma cel putin jumatate; participarea trebuie sa fie uniforma pentru toate Ländurile. Modalitatile (de repartizare si suportare a cheltuielilor - n.tr.) vor fi reglementate prin lege. Atribuirea fondurilor se va face in functie de prevederile bugetare.

5. Guvernul federal si Bundesrat-ul vor trebui sa fie tinuti la curent, la cererea lor, in legatura cu aducerea la indeplinire a responsabilitatilor comune.

Articolul 91b

Cooperarea Federatiei si Ländurilor la planificarea ivatamantului si cercetarii

In temeiul unor conventii incheiate intre ele, Federatia si Ländurile pot coopera la planificarea invatamantului si la promovarea institutiilor si proiectelor de cercetare stiintifica de importanta supraregionala. Repartizarea costurilor va fi reglementata prin dispozitiile conventiei.

IX. PUTEREA JUDICIARA

Articolul 92

Organizarea judiciara

Puterea judiciara este incredintata judecatorilor; ea va fi exercitata de catre Tribunalul Constitutional Federal, de catre tribunalele federale prevazute prin prezenta Lege fundamentala si de catre tribunalele Ländurilor.

Articolul 93

Tribunalul Constitutional Federal. Competenta

1. Tribunalul Constitutional Federal statueaza:

1) Asupra interpretarii prezentei Legi fundamentale in caz de litigii referitoare la intinderea drepturilor si obligatiilor unui organ federal sau ale altor organe, prevazute cu drepturi proprii prin prezenta Lege fundamentala sau prin regulamentul interior al unui organ federal suprem.

2) In caz de divergente de opinii sau dubii privind compatibilitatea federala si materiala a dreptului federal sau a dreptului Ländului cu prezenta Lege fundamentala sau privind compatibilitatea dreptului Ländului cu orice alt drept federal, la solicitarea guvernului federal, a unui guvern de Land sau a unei treimi din membrii Bundestag-ului.

3) In caz de divergente de opinii asupra drepturilor si obligatiilor Federatiei si ale Ländurilor, in special in ceea ce priveste aplicarea dreptului federal de catre Länduri si aplicarea controlului federal.

4) In celelalte litigii de drept public intre Federatie si Landuri, intre diferite Länduri sau in interiorul unui Länd, cu exceptia cazurilor cand nu este deschisa o cale de atac in fata altor jurisdictii.

4a) Asupra recursurilor constitutionale care pot fi facute de oricine considera ca a fost lezat de catre puterile publice in ce priveste unul din drepturile sale fundamentale sau unul din drepturile sale garantate prin art.20 alin.4, 33, 38,101, 103 si 104.

4b) Asupra recursurilor constitutionale introduse de comune si asociatii comunale pentru violarea dreptului de autogestiune in virtutea art.28 printr-o lege; daca este vorba de legi regionale, Tribunalul Constitutional Federal nu va putea statua decat in masura in care nu poate fi introdusa o cale de atac in fata tribunalului constitutional al Ländului.

5) In celelalte cazuri prevazute de prezenta Lege fundamentala.

2. In afara de aceasta, Tribunalul Constitutional Federal isi exercita jurisdictia si in alte cazuri in care legile federale ii atribuie competenta.

Articolul 94

Tribunalul Constitutional. Componenta

1. Tribunalul Constitutional Federal se compune din judecatori federali si din alti membri. Jumatate din membrii Tribunalului Constitutional Federal vor fi alesi de catre Bundestag, cealalta jumatate de catre Bundesrat. Ei nu pot sa faca parte din Bundestag si nici din Bundesrat, din guvernul federal ori din organismele corespunzatoare ale unui Länd.

2. O lege federala reglementeaza organizarea si procedura sa, stabilind totodata cazurile in care deciziile sale au putere de lege. Ea poate stipula ca interesatul sa epuizeze calea judiciara inainte de a face recurs constitutional si sa prevada o procedura speciala pentru admiterea ei.

Articolul 95

Curtile Supreme ale Federatiei. Senat comun

1. Pentru domeniile jurisdictiei ordinare, administrative, financiare si sociale, Federatia creaza, in calitate de curti supreme, Curtea de Casatie, Tribunalul Administrativ Federal, Curtea Federala Suprema in materie fiscala, Tribunalul Federal al Muncii si Curtea Federala de arbitraj social.

2. Numirea judecatorilor acestor tribunale este hotarata de catre ministrul federal competent impreuna cu o comisie de desemnare a magistratilor, care se compune din ministri competenti ai Ländurilor si un numar egal de membri alesi de catre Bundestag.

3. In vederea asigurarii unitatii practicii judiciare, va fi constituit un Senat comun al Curtilor specificate la alin.1. Modalitatile (desemnarii lui - n.tr.) vor fi stabilite printr-o lege federala.

Articolul 96

Tribunalele federale

1. Federatia poate crea un tribunal federal pentru probleme privind protectia proprietatii industriale.

2. Federatia poate crea tribunale disciplinare pentru fortele armate, avand calitatea de tribunale federale. Acestea nu pot exercita jurisdictia penala decat in caz de aparare si numai in ceea ce priveste pe membrii fortelor armate care sunt trimisi in strainatate sau sunt imbarcati pe nave de razboi. Modalitatile (de constituire a unor asemenea tribunale - n.tr.) vor fi reglementate printr-o lege federala. Aceste tribunale sunt de resortul ministrului federal al justitiei. Judecatorii lor titulari trebuie sa aiba pregatire juridica.

3. Pentru tribunalele specificate la alin.1 si 2, Curtea Suprema este Curte de Casatie.

4. Pentru persoanele legate de ea printr-un contract de serviciu de drept public, Federatia poate constitui tribunale federale pentru procedurile disciplinare si procedurile de recurs.

5. Pentru procedurile penale ce tin de art.26 alin.1 si de siguranta statului, o lege federala va putea prevedea, cu acordul Bundesrat-ului, ca jurisdictia Federatiei sa fie exercitata de tribunalele Ländurilor.

Articolul 97

Independenta judecatorilor

1. Judecatorii sunt independenti si nu se supun decat legii.

2. Judecatorii numiti cu titlu definitiv in cadrul reglementar nu pot, inainte de expirarea functiunilor lor si impotriva vointei lor, sa fie revocati, scosi din functii definitiv sau temporar, destinati unui alt post sau promovati, decat in virtutea unei decizii judiciare si numai pentru motivele si in forma prevazute de lege. Legea poate stabili limitele de varsta la care judecatorii numiti pe viata pot solicita pensionarea. In cazul modificarii organizarii tribunalelor sau competentei lor teritoriale, judecatorii pot fi transferati intr-un alt tribunal sau eliberati din functii; totodata, ei vor beneficia de pastrarea integrala a salariului lor.

Articolul 98

Statutul judecatorilor

1. Statutul judecatorilor federali va fi reglementat printr-o lege federala speciala.

2. In cazul cand un judecator federal ar contraveni, in exercitiul functiunilor sale sau in afara acestora, principiilor Legii fundamentale sau ordinii constitutionale a unui Länd, Tribunalul federal poate dispune, la solicitarea Bundestag-ului, cu majoritate de doua treimi, transferarea judecatorului in alte functii sau pensionarea acestuia. In cazul unei abateri voluntare, Tribunalul poate pronunta revocarea.

3. Statutul judecatorilor in Länduri va fi reglementat prin legi speciale ale Ländului. Federatia poate edicta reguli generale in masura in care art.74a alin.4 nu stipuleaza contrariul.

4. Ländurile pot dispune ca ministrul justitiei al unui Länd sa decida asupra numirii judecatorilor in Länduri, de comun acord cu o comisie insarcinata cu alegerea judecatorilor.

5. Ländurile pot stabili pentru judecatorii de Länd un regulament corespunzator celui prevazut la alin.2. Acest regulament nu afecteaza dreptul constitutional in vigoare al Ländului. Regulile de procedura in cazul destituirii unui judecator vor fi stabilite de Tribunalul Constitutional Federal.

Articolul 99

Transferul competentelor regionale catre Tribunalul Constitutional Federal si Curtile Supreme Federale

O lege de Länd poate incredinta Tribunalului Constitutional Federal dreptul de a statua asupra litigiilor constitutionale in interiorul Ländului si curtilor supreme specificate la art.95 alin.1 dreptul de a decide in ultima instanta asupra problemelor in care este pusa in cauza aplicarea dreptului de Länd.

Articolul 100

Controlul normelor

1. Daca un tribunal apreciaza ca o lege de a carei validitate depinde decizia sa este anticonstitutionala, el trebuie sa suspende procedura si sa supuna problema deciziei tribunalului competent pentru litigiile constitutionale ale Landului, daca este vorba de violarea Constitutiei unui Länd iar daca este vorba de violarea prezentei Legi fundamentale deciziei Tribunalului Constitutional Federal. Situatia este aceeasi in cazul violarii prezentei Legi fundamentale de catre legislatia unui Länd sau a incompatibilitatii unei legi de Länd cu o lege federala.

2. Daca in cursul unui litigiu exista dubii asupra faptului ca o reglementare de drept international public face parte integranta din dreptul federal si daca ea creeaza direct drepturi si obligatii pentru indivizi (art.25), tribunalul va trebui sa supuna problema deciziei Tribunalului Constitutional Federal.

3. Daca, cu ocazia interpretarii Legii fundamentale, Tribunalul Constitutional al unui Länd doreste sa deroge de la o hotarare a Tribunalului Constitutioanl Federal sau a Tribunalului Constitutional al altui Länd, el trebuie sa supuna problema deciziei Tribunalului Constitutional Federal.

Articolul 101

Interzicerea tribunalelor exceptionale

1. Sunt interzise tribunalele exceptionale. Nimeni nu se poate sustrage judecatorului sau legal.

2. Tribunale pentru probleme speciale pot fi create numai prin lege.

Articolul 102

Abolirea pedepsei cu moartea

Pedeapsa cu moartea este abolita.

Articolul 103

Drepturi fundamentale in fata tribunalului

1. Oricine are dreptul sa fie audiat in fata tribunalelor, conform procedurii legale.

2. Un act nu este pasibil de o pedeapsa daca infractiunea a fost definita printr-o lege inainte ca actul sa fi fost comis.

3. Nimeni nu poate fi condamnat de mai multe ori pentru aceeasi fapta in virtutea dreptului penal comun.

Articolul 104

Garantii juridice in caz de detentie

1. Libertatea individului nu poate fi restransa decat in temeiul unei legi explicite si tinand seama de formele care sunt prevazute acolo. Persoanele arestate nu trebuie sa fie maltratate nici moral si nici fizic.

2. Numai judecatorul statueaza asupra admisibilitatii si prelungirii unei privari de libertate. Pentru orice privare de libertate care nu este hotarata de catre un judecator, va trebui imediat solicitata o decizie judiciara. Politia nu are voie, prin propria ei autoritate, sa retina pe cineva mai mult de sfarsitul zilei care urmeaza arestarii sale. Modalitatile (aplicarii acestui articol - n.tr.) vor fi stabilite de lege.

3. Orice persoana banuita de a fi comis o infractiune si retinuta provizoriu din acest motiv trebuie sa fie condusa, cel tarziu in ziua in care urmeaza arestarii, in fata judecatorului, care-i va notifica motivele arestarii sale, o va interoga si-i va da posibilitatea sa formuleze obiectii. Judecatorul trebuie sa emita imediat un mandat de arestare motivat sau sa ordone punerea in libertate.

4. O ruda a detinutului sau o persoana care se bucura de increderea sa va trebui sa fie incunostiintata imediat asupra oricarei decizii judiciare care prevede arestarea sau prelungirea privarii de libertate.

X. FINANTELE

Articolul 104a

Repartizarea cheltuielilor. Ajutor financiar

1. Federatia si Landurile angajeaza separat cheltuielile pe care le necesita indeplinirea sarcinilor lor, cu exceptia unei dispozitii contrare a Legii fundamentale.

2. Daca Ländurile actioneaza in contul Federatiei, aceasta isi va asuma cheltuielile care decurg.

3. Legile federale care acorda prestatii determinate si sunt aplicate de catre Länduri, pot stipula ca acestea sa revina in totalitate sau partial in sarcina Federatiei. Daca legea stipuleaza ca Federatia isi asuma jumatate sau mai mult din cheltuieli, ea va fi executata in contul Federatiei. Daca legea stipuleaza ca Landurile preiau in sarcina un sfert al cheltuielilor sau mai mult, va trebui solicitat acordul Bundesrat-ului.

4. Federatia poate acorda Ländurilor un ajutor financiar pentru investitii deosebit de importante ale Ländurilor si comunelor (asociatiile intercomunale) in vederea evitarii unei dereglari a echilibrului ansamblului economiei, pentru a compensa diferentele de potential economic pe teritoriul federal sau pentru promovarea expansiunii economice. Modalitatile (aplicarii acestui text - n.tr.), in special natura investitiilor care vor fi incurajate, vor fi reglementate printr-o lege federala necesitand acordul Bundesrat-ului sau in virtutea legii finantelor, pe calea unui acord administrativ.

5. Federatia si Ländurile suporta cheltuielile administrative ale serviciilor lor si raspund mutual de o gestiune regulata. Modalitatile vor fi stabilite printr-o lege federala care necesita acordul Bundesrat-ului.

Articolul 105

Vama, monopoluri, impozite

1. Federatia are drept de legislatie exclusiva in materie de vama si monopoluri fiscale.

2. Federatia are drept de legislatie concurenta in privinta altor impozite, daca produsul acestor impozite ii revin ori daca sunt intrunite conditiile art.72 alin.2.

2a. Ländurile au competenta de a legifera in materie de impozite asupra bunurilor de consum si impozitelor asupra semnelor exterioare de bogatie, in masura in care nu sunt similare impozitelor reglementate prin legile federale.

3. Legile federale in materie de impozite al caror produs revine total sau partial regiunilor sau comunelor (asociatiilor intercomunale) necesita aprobarea Bundesrat-ului.

Articolul 106

Repartizarea produsului impozitului

1. Federatia are dreptul la produsul monopolurilor si impozitelor urmatoare:

1) taxe de vama;

2) impozitul asupra consumului, in masura in care, in temeiul alin.2, acesta nu revine Ländurilor impreuna cu Federatia; conform alin.3, Ländurilor si conform alin.6, comunelor;

3) impozitele asupra traficului rutier al marfurilor;

4) impozitele asupra transferurilor de capitaluri, impozitele asupra conventiilor de asigurari, taxele asupra scrisorilor de schimb;

5) impozite exceptionale asupra capitalului si prelevari cu titlu de sarcini;

6) impozit complementar impozitului asupra venitului si impozitului asupra societatilor;

7) taxe percepute in cadrul Comunitatii Europene.

2. Ländurile au dreptul la produsul urmatoarelor impozite:

1) impozit asupra capitalului;

2) impozit pe succesiuni;

3) taxa pe circulatia automobilelor;

4) impozit asupra transferurilor si tranzactiilor, in cazul in care acesta nu revine Federatiei in temeiul alin.1 sau Federatiei si Ländurilor, in temeiul alin.3;

5) impozit pe bere;

6) impozit pe casele de jocuri.

3. Produsul impozitului pe venit, impozitului pe societati si impozitului pe cifra de afaceri revin in comun Federatiei si Ländurilor (impozit comunitar). In cazul in care produsul impozitului asupra venitului nu este afectat comunelor, in virtutea alin.5. Federatia si Ländurile isi impart pe jumatate produsul impozitului asupra veniturilor si produsul impozitului asupra societatilor. Partile respective ale Federatiei si ale Ländurilor din impozitul asupra cifrei de afaceri vor fi stabilite printr-o lege federala care necesita acordul Bundesrat-ului. Repartizarea se inspira din urmatoarele principii:

1) In cadrul sumelor obisnuit incasate, Federatia si Ländurile au drepturi egale pentru acoperirea cheltuielilor necesare lor. Volumul cheltuielilor va trebui calculat in functie de o planificare financiara referitoare la o perioada de mai multi ani.

2) Nevoile de acoperire ale Federatiei si Ländurilor trebuie astfel armonizate incat sa asigure o corecta repartizare, evitand in acest mod grevarea prea mare a contribuabililor si mentinand o anumita unitate, pe intreg teritoriul federal, privind conditiile de viata.

4. Trebuie redefinite cotele parti ale Federatiei si ale Ländurilor privind impozitul asupra cifrei de afaceri, daca raportul intre sumele incasate si cheltuielile Federatiei si Ländurilor evolueaza in mod sensibil diferit. Daca o lege federala impune Ländurilor cheltuieli suplimentare sau le diminueaza din sumele incasate, sarcina suplimentara impusa prin legea federala, daca este de scurta durata, va necesita acordul Bundesrat-ului si va putea fi compensata prin subventii ale Federatiei. Legea va defini principiile care vor sta la baza calculului acestor subventii si la repartizarea lor intre Länduri.

5. Comunele vor primi o parte din sumele incasate din impozitele asupra venitului, pe care Ländurile trebuie sa le transfere comunelor lor in proportie cu impozitele platite de locuitorii lor. Modalitatile (de aplicare a acestor prevederi - n.tr.) vor fi precizate printr-o lege federala care necesita acordul Bundesrat-ului. Ea va putea stabili ca, pentru partea ce le revine, comunele sa-si fixeze procente de percepere.

6. Comunele au dreptul la produsul impozitelor reale, la produsul impozitelor locale asupra consumului, precum si asupra semnelor exterioare ale averilor revenind comunelor sau asociatiilor comunale, in functie de legislatia regionala.

Trebuie acordat comunelor dreptul de a stabili procentele perceperii impozitelor reale in cadrul legilor. Daca un Länd nu are comune, ii vor reveni produsul impozitelor reale, precum si produsul impozitelor locale asupra consumului si asupra semnelor exterioare ale averilor. Federatia si Ländurile pot participa printr-o prelevare la produsul impozitelor asupra beneficiilor industriale si comerciale. Modalitatile de prelevare vor fi stabilite printr-o lege federala care necesita aprobarea Bundesrat-ului. Conform legislatiei regionale, impozitele reale si cota parte comunala a produsului impozitului asupra venitului pot servi ca baza de calcul pentru prelevari.

7. Un anumit procent din partea Ländurilor la produsul total al impozitelor comunitare va fi alocat asociatiilor intercomunale si comunelor; el va fi stabilit prin legislatia regionala. Aceasta va decide daca, si in ce masura, produsul impozitelor regionale va fi alocat comunelor (asociatiilor intercomunale).

8. Daca Federatia realizeaza intr-un Länd sau intr-o comuna (asociatie intercomunala) un proiect special care antreneaza direct pentru Länd sau comuna (asociatie intercomunala) cheltuieli suplimentare ori o diminuare a sumelor incasate (sarcini speciale), Federatia va acorda compensatia necesara, daca si in masura in care ar fi abuziv sa se solicite din partea acestora sa suporte sarcini suplimentare. Compensatia va tine cont de indemnizatiile varsate de catre terti, precum si de avantajele financiare care decurg din acest proiect.

9. Sumele incasate si cheltuielile comunelor (asociatiilor intercomunale) vor fi luate in considerare, in spiritul acestui articol, ca fiind in acelasi timp sume incasate si cheltuieli ale Ländurilor.

Articolul 107

Repartizarea financiara

1. Produsul impozitelor regionale si partea ce revine Ländurilor din produsul impozitului pe venit si impozitului asupra beneficiilor societatilor, va reveni Ländurilor in masura in care impozitele vor fi percepute de catre fisc pe teritoriul lor (produs fiscal local). In ce priveste impozitul pe beneficiile societatilor si impozitul pe salarii, o lege federala care necesita aprobarea Bundesrat-ului va stabili dispozitii referitoare la delimitare, modalitatea si marimea repartitiei produsului fiscal local. Legea poate stabili, de asemenea, modalitatile de delimitare si de repartizare a produsului local al altor impozite. Partea Ländurilor din produsul impozitului pe cifra de afaceri le va reveni acestora, proportional cu numarul de locuitori; o lege federala care necesita aprobarea Bundesrat-ului va putea sa prevada insa ca o fractiune (maximum o patrime) din aceasta cota parte a Ländurilor sa fie prelevata cu titlu de parte complementara pentru Ländurile ale caror incasari fiscale pe cap de locuitor cu titlu de impozite regionale, impozite pe venituri si impozite asupra beneficiului societatilor sunt inferioare mediei Ländurilor.

2. Printr-o lege federala urmeaza sa se asigure o repartizare financiara convenabila intre Ländurile cu productivitate mare si cele cu productivitate scazuta, tinand cont de capacitatea si cerintele financiare ale comunelor (asociatiilor intercomunale). Aceasta lege va trebui sa precizeze totodata conditiile care reglementeaza drepturile la compensare si obligatiile la compensare ale Ländurilor, precum si criteriile pentru calcularea nivelului impozitelor. Legea va putea stipula, de asemenea, ca Federatia, din propriile sale resurse, sa acorde Ländurilor cu productivitate scazuta subventii destinate sa acopere cu titlu complementar nevoile lor financiare generale (subventii complementare).

Articolul 108

Administratia financiara

1. Taxele de vama, monopolurile fiscale, impozitele asupra consumurilor reglementate prin legea federala, inclusiv taxele pe cifra de importuri si drepturile platite in cadrul Comunitatii Europene vor fi girate de administratia federala a finantelor. Structura acestor servicii va fi stabilita printr-o lege federala. Directorii administratiei intermediare vor fi numiti cu acordul guvernelor Ländurilor.

2. Celelalte impozite vor fi girate de catre administratia financiara a Ländurilor. Structura acestor servicii si formarea uniforma a functionarilor pot fi reglementate printr-o lege federala cu acordul Bundesrat-ului. Directorii administratiei intermediare vor fi numiti cu acordul guvernelor Ländurilor.

3. In cazul in care administratia financiara regionala gereaza impozite care sunt varsate in totalitate sau in parte Federatiei, ea actioneaza prin delegare de catre Federatie. Art.85 alin.3 si 4 se vor aplica in sensul ca guvernul federal va fi reprezentat de catre ministrul federal al finantelor.

4. O lege federala care necesita aprobarea Bundesrat-ului poate prevedea, in domeniul gestiunii fiscale, o cooperare intre administratia financiara federala si regionala, pentru impozitele prevazute la alin.1; ea poate prevedea gestiunea de catre o administratie regionala, in timp ce alte impozite pot fi gerate de catre administratia federala, daca si in masura in care aplicarea legilor federale ar fi astfel sensibil imbunatatita sau facilitata. In ce priveste impozitele varsate numai comunelor (asociatiilor intercomunale), gestiunea acestora va putea fi incredintata, in totalitate sau in parte, comunelor (asociatiilor intercomunale).

5. Procedura care se aplica de catre administratia federala a finantelor este reglementata prin lege federala. Procedura care se aplica de catre administratia regionala a finantelor si in cazurile prevazute la alin.4 fraza 2, de catre comune (asociatiile intercomunale) va putea fi reglementata printr-o lege federala necesitand aprobarea Bundesrat-ului.

6. Jurisdictia fiscala este reglementata in mod unitar printr-o lege federala.

7. Guvernul federal va putea sa elaboreze un regulament administrativ general, care necesita aprobarea Bundestag-ului, in masura in care administrarea revine Ländurilor sau comunelor (asociatiilor intercomunale).

Articolul 109

Bugete distincte in cadrul Federatiei si Ländurilor

1. Pe plan bugetar, Federatia si Ländurile sunt autonome si independente unele fata de altele.

2. Regimul bugetar al Federatiei si al Ländurilor trebuie sa tina seama de exigenta echilibrului ansamblului economic.

3. Printr-o lege federala necesitand acordul Bundesrat-ului, Federatia si Ländurile vor putea stabili principii comune de drept al bugetelor, de regim bugetar adaptat situatiei economice si de planificare financiara pe o perioada de mai multi ani.

4. In vederea evitarii unei dereglari a echilibrului ansamblului economic, o lege federala necesitand acordul Bundesrat-ului poate sa prevada:

1) plafoane, conditii si perioade de deschidere de credite de catre colectivitatile teritoriale si asociatii cu scop determinat si

2) obligatia Federatiei si Ländurilor de a depune la Banca Federala a Germaniei (Deutsche Bundesbank) bunuri care nu produc dobanzi (rezerve pentru echilibrul conjunctural). Numai guvernul federal poate fi autorizat sa emita hotarari. Acestea necesita aprobarea Bundesrat-ului. Ele vor trebui raportate in masura in care Bundestag-ul solicita aceasta, modalitatile (de traducere in viata a acestor prevederi - n.tr.) urmand a fi stabilite printr-o lege federala

Articolul 110

Stare previzionala a Federatiei

1. Toate sumele incasate, precum si cheltuielile Federatiei, trebuie inscrise in buget; in cazul intreprinderilor federale si al fondurilor speciale, este suficient ca sa fie inscrise afectatiile sau livrarile. Incasarile si cheltuielile trebuie sa se echilibreze.

2. Starea previzionala este hotarata pentru unul sau mai multe exercitii, pe ani, inainte de inceperea primului exercitiu, prin legea finantelor. In ce priveste anumite parti ale starii previzionale, se poate prevedea ca ele sa fie valabile pentru diverse perioade, separat de exercitiu.

3. Proiectele de lege in virtutea alin.2, fraza 1, ca si proiectele de amendamente ale legii finantelor si ale starii previzionale sunt supuse Bundestag-ului in acelasi timp cu inaintarea lor Bundesrat-ului; acesta are dreptul de a adopta o pozitie intr-un interval de sase saptamani, iar in cazul proiectelor de amendament - in trei saptamani.

4. Legea finantelor nu poate sa contina decat dispozitii care se refera la incasari si cheltuieli ale Federatiei si numai pentru perioada pentru care a fost adoptata legea finantelor. Legea finantelor poate sa prevada ca dispozitiile sale nu vor fi abrogate decat odata cu promulgarea urmatoarei legi a finantelor sau la o data ulterioara in caz de ordonanta de delegare in temeiul art.115.

Articolul 111

Cheltuieli inainte de adoptarea bugetului

1. Daca la sfarsitul unui exercitiu financiar, bugetul anului urmator nu a fost inca stabilit prin lege, pana la intrarea in vigoare a acestei legi guvernul federal va fi autorizat sa angajeze toate cheltuielile necesare:

a) pentru pastrarea institutiilor create prin lege si pentru executarea masurilor stabilite pe o baza legislativa;

b) pentru executarea obligatiilor federale justificate legal;

c) pentru continuarea constructiilor, aprovizionarii si altor prestatii ori pentru continuarea acordarii de subventii in acest scop, daca creditele au fost deja aprobate in bugetul unui an anterior.

2. In masura in care incasarile bazate pe o lege speciala si provenind din impozite, taxe si alte surse sau rezerve financiare pentru fondurile de rulment nu acopera cheltuielile prevazute la alin.1, guvernul federal poate sa-si procure pe cale de imprumut fondurile necesare mentinerii gestiunii, pana la concurenta unei patrimi din nivelul total al bugetului precedent.

Articolul 112

Depasirea creditelor

Creditele aditionale necesita autorizatia ministrului federal al finantelor. Ele nu pot fi acordate decat in caz de nevoie iminenta si absoluta. Modalitatile (aplicarii acestui articol - n.tr.) pot fi precizate printr-o lege federala.

Articolul 113

Cresterea cheltuielilor

1. Legile care prevad o majorare a cheltuielilor inscrise de catre guvernul federal in starea previzionala, cu consecinte pentru viitor, necesita aprobarea guvernului federal. Aceeasi este situatia si pentru acele legi prin care se are in vedere diminuarea incasarilor pentru viitor. Guvernul federal poate solicita ca Bundestag-ul sa amane votarea acestor legi. In acest caz, Bundestag-ul va dispune de o perioada de timp de sase saptamani pentru a-si transmite pozitia.

2. In intervalul de patru saptamani care urmeaza votarii legii de catre Bundestag, guvernul federal poate cere ca Bundestag-ul sa se pronunte din nou.

3. Daca proiectul de lege parcurge drumul prevazut de art.78, guvernul federal dispune de sase saptamani pentru a refuza sa-l confirme, cu conditia insa de a fi introdus inainte procedura prevazuta la alin.1 frazele 3 si 4 sau la alin.2. La expirarea acestui termen, el este obligat sa-si dea acordul.

Articolul 114

Darea de seama asupra conturilor. Curtea de Conturi

1. Ministrul federal al finantelor este obligat, in cursul exercitiului urmator, sa prezinte Bundestag-ului si Bundesrat-ului un bilant referitor la toate incasarile si cheltuielile, precum si asupra activelor si pasivelor in vederea descarcarii guvernului federal.

2. Curtea federala de Conturi, ai carei membri au independenta judiciara, verifica conturile, ca si rentabilitatea si regularitatea gestiunii bugetare si economice. In afara de aceasta, fata de guvernul federal, ea trebuie sa prezinte in plus situatii Bundestag-ului si Bundesrat-ului in fiecare an. Competentele Curtii de Conturi vor fi precizate prin lege federala.

Articolul 115

Mobilizarea fondurilor

1. Imprumuturile, ca si acceptarea de cautiuni sau de garantii susceptibile sa antreneze cheltuielile in cursul urmatoarelor exercitii necesita o autorizare printr-o lege federala in functie de nivelul determinat sau determinabil. Incasarile obtinute pe cale de credit nu trebuie sa depaseasca suma cheltuielilor pentru investitiile inscrise in starea previzionala; exceptiile nu sunt admisibile decat pentru evitarea unei dereglari a echilibrului ansamblului economic. Modalitatile (de aplicare a acestor prevederi - n.tr.) vor fi reglementate printr-o lege federala.

2. Pentru fondurile speciale ale Federatiei, printr-o lege federala pot fi autorizate derogari de la prevederile alin.1.

Xa STAREA DE APARARE

Articolul 115a

Constatarea starii de aparare

1. Constatarea ca teritoriul federal face obiectul unui atac armat sau ca un asmenea atac este iminent (stare de aparare) se face de catre Bundestag cu acordul Bundesrat-ului. Constatarea va avea loc la cererea guvernului federal si necesita o majoritate de doua treimi a voturilor exprimate si cel putin majoritatea membrilor Bundestag-ului.

2. Daca situatia necesita in mod imperios o actiune imediata si daca intrunirea in timp util a Bundestag-ului este impiedicata de obstacole de neinlaturat, ori daca nu intruneste quorumul, aceasta constatare se face de catre Comisia comuna cu majoritate de doua treimi a voturilor exprimate si cel putin cu majoritatea membrilor sai.

3. In baza prevederilor art.82, constatarea va fi confirmata de catre Presedintele Federal in Gazeta oficiala. Daca din lipsa de timp acest lucru nu este posibil, publicarea in Gazeta oficiala se va face dupa ce circumstantele o vor permite.

4. Daca teritoriul federal face obiectul unui atac militar si daca organele federale competente nu pot constata acest lucru imediat conform alin.1 fraza 1, aceasta constatare trebuie facuta si proclamata in momentul in care atacul a inceput. Presedintele Federal face cunoscut acest moment imediat ce circumstantele o permit.

5. Odata ce constatarea starii de aparare a fost proclamata, daca teritoriul federal este atacat manu militari, Presedintele Federal, cu acordul Bundestag-ului, poate sa faca declaratii de drept international privind existenta starii de aparare. In circumstantele prevazute la alin.2, Comisia comuna se reuneste in locul Bundestag-ului.

Articolul 115b

Puterea de comanda in timpul starii de aparare

Odata cu declararea starii de aparare, puterea de comanda a fortelor armate este transferata Cancelarului federal.

Articolul 115c

Competenta legislativa a Federatiei in timpul starii de aparare

1. In timpul starii de aparare, Federatia are dreptul de legislatie concurenta chiar in domeniile care sunt de competenta Ländurilor. Aceste legi necesita insa acordul Bundesrat-ului.

2. In masura in care circumstantele o cer, printr-o lege federala este posibil, in timpul starii de aparare:

1) sa se reglementeze provizoriu indemnizatia de expropriere prin derogare de la prevederile art.14 alin.3 fraza 2;

2) sa se prelungeasca detentiile dincolo de limitele prevazute la art.104 alin.2 fraza 3 si alin.3 fraza 1, fara sa depaseasca totusi un interval de 4 zile, in cazul in care un judecator nu a putut interveni in termenul prevazut pentru perioadele normale.

3. In masura in care apararea impotriva unui atac actual sau iminent o solicita, o lege federala aprobata de catre Bundesrat poate reglementa, pe perioada starii de aparare, administratia si finantele Federatiei si Ländurilor, prin derogare de la capitolele VIII, VIIIa si X, pastrand viabilitatea Ländurilor, comunelor si asociatiilor intercomunale, in special din punct de vedere financiar.

4. Legile federale votate in temeiul alin.1 si 2 pct.1 pot fi aplicate inca inaintea proclamarii starii de aparare, in scopul pregatirii punerii lor in practica.

Articolul 115d

Procedura accelerata pentru proiectele de lege urgente in timpul starii de aparare

1. In timpul starii de aparare, legislatia Federatiei urmeaza procedura definita la alin.2 si 3, prin derogare de la prevederile art.76 alin.2, art.77 alin.1 fraza 2 si alin.2-4, art.78 si art.82 alin.1.

2. Proiectele de lege ale guvernului federal considerate urgente sunt transmise Bundesrat-ului, fiind depuse in acelasi timp la biroul Bundestag-ului. Bundestag-ul si Bundesrat-ul le vor examina imediat, impreuna. In masura in care acordul Bundesrat-ului este cerut pentru o lege, proiectul are nevoie de majoritatea voturilor sale pentru a fi adoptat. Modalitatile (de punere in aplicare a acestei prevederi - n.tr.) vor fi prevazute printr-un Regulament interior, votat de Bundestag si avand aprobarea Bundesrat-ului.

3. Promulgarea legilor se va face conform art.115a, alin.3 fraza 2.

Articolul 115e

Pozitia si functiile Comisiei comune

1. Daca in timpul starii de aparare Comisia comuna constata, cu majoritate de doua treimi din voturile exprimate si cel putin cu majoritatea membrilor sai, ca intrunirea in timp util a Bundestag-ului este impiedicata de obstacole de neinlaturat, sau ca acesta nu reuneste quorumul, Comisia comuna ia locul Bundestag-ului si Bundesrat-ului si vegheaza la respectarea drepturilor lor.

2. Legea fundamentala nu poate fi nici modificata, nici abrogata total sau in parte printr-o lege a Comisiei comune. Aceasta nu va fi imputernicita pentru a promulga legi, conform art.24 alin.1 si art.29.

Articolul 115f

Puteri extraordinare ale guvernului federal in timpul starii de aparare

1. In timpul starii de aparare si atat timp cat conditiile o solicita, guvernul federal poate:

1) sa angajeze trupele de graniceri pe intreg teritoriul federal;

2) sa dea instructiuni guvernelor regionale, in afara celor care le sunt date de administratia federala si, daca considera urgent, si administratiilor regionale, delegand puterea lui membrilor guvernelor regionale desemnate de catre el.

2. Bundestag, Bundesrat si Comisia comuna trebuie sa fie puse imediat la curent cu masurile luate in virtutea alin.1.

Articolul 115g

Statutul si functiile Tribunalului Constitutional Federal in perioada starii de aparare

Statutul constitutional si exercitarea functiilor constitutionale ale Tribunalului Constitutional Federal si al judecatorilor sai nu vor trebui sa fie compromise. Legea privind Tribunalul Constitutional Federal nu poate fi modificata de catre o lege a Comisiei comune decat in masura in care avizul Tribunalului insusi este necesar pentru a putea continua sa-si exercite functiunile. Pana la promulgarea unei asemenea legi,  Tribunalul Constitutional Federal poate lua masurile care se impun pentru a i se permite sa lucreze. Deciziile luate in virtutea frazelor 2 si 3 sunt hotarate de catre Tribunalul Constitutional Federal cu majoritatea judecatorilor prezenti.

Articolul 115h

Legislaturile si durata mandatelor in timpul starii de aparare

1. Legislaturile Bundestag-ului sau ale Dietelor Ländurilor aflate pe punctul de a se incheia in timpul starii de aparare, vor expira la sase luni dupa incetarea acestei stari. Mandatul Presedintelui federal, ca si exercitarea sa de catre presedintele Bundestag-ului vor expira la noua luni dupa incetarea starii de aparare.

2. Daca se dovedeste necesara o noua alegere a Cancelarului federal de catre Comisia comuna, aceasta alege un nou Cancelar cu majoritatea membrilor sai; Presedintele Federal face o propunere Comisiei comune. Aceasta nu poate acorda vot de neincredere, decat alegand un alt cancelar, cu majoritate de doua treimi a membrilor sai.

3. Dizolvarea Bundestag-ului pe durata starii de aparare este exclusa.

Articolul 115i

Puterile extraordinare ale guvernelor Ländurilor

1. Daca organele federale competente nu pot lua masurile care se impun pentru a impiedica pericolul si daca situatia necesita indiscutabil o actiune autonoma imediata in diverse parti ale teritoriului federal, guvernele Ländurilor sau administratiile sau delegatii desemnati de catre acestea vor fi imputerniciti sa ia in domeniul atributiilor lor masuri in sensul art.115f alin.1.

2. Masurile luate in temeiul alin.1 pot fi anulate in orice moment de catre guvernul federal si, de asemenea, de catre ministri-presedinti ai Ländurilor in privinta administratiilor regionale si administratiilor federale subordonate.

Articolul 115k

Autoritatea si durata validitatii legilor si hotararilor extraordinare

1. In ceea ce priveste durata validitatii lor, legile adoptate in temeiul art.115c, 115e si 115g si hotararile pentru aplicarea lor primeaza asupra oricarei prevederi contrarii. Aceasta nu este valabil pentru un drept anterior in temeiul prevederilor art.115c, 115e si 115g.

2. Legile votate de catre Comisia comuna si hotararile pentru aplicarea acestor legi vor fi abrogate cel mai tarziu dupa sase luni de la incetarea starii de aparare.

3. Legile care contin dispozitii ce deroga de la prevederile art.91a, 91b, 104a, 106 si 107, nu vor fi in vigoare cel tarziu pana la expirarea celui de-al doilea exercitiu care urmeaza incetarii starii de aparare. Ele vor putea fi modificate la incheierea starii de aparare printr-o lege federala care necesita aprobarea Bundesrat-ului in vederea revenirii graduale la reglementarea prevazuta la cap.VIIIa si X.

Articolul 115l

Abrogarea legilor extraordinare, incheierea starii de aparare, incheierea pacii

1. Cu acordul Bundesrat-ului, Bundestag-ul poate in orice moment sa abroge legile Comisiei comune. Bundesrat-ul poate solicita ca Bundestag-ul sa se pronunte cu privire la acest subiect. Si alte masuri luate de catre Comisia comuna pentru a face fata starii de aparare trebuie anulate, daca Bundestag-ul si Bundesrat-ul vor decide astfel.

2. Cu acordul Bundesrat-ului, Bundestag-ul poate in orice moment sa proclame incheierea starii de aparare, printr-o decizie care trebuie promulgata de catre Presedintele Federal. In orice moment, Bundesrat-ul poate solicita ca Bundestag-ul sa se pronunte cu privire la acest subiect. Incheierea starii de aparare va trebui proclamata imediat ce nu mai sunt intrunite conditiile pentru decretarea ei.

3. Decizia privind incheierea pacii va fi luata printr-o lege federala.

XI. DISPOZITII TRANZITORII SI FINALE

Articolul 116

Nationalitatea germana, reintegrarea in nationalitate

1. Cu exceptia unei reglementari legislative contrare, este cetatean german, in sensul prezentei Legi fundamentale, oricine are nationalitatea germana sau a fost admis pe teritoriul Reich-ului german, asa cum era el la 31 decembrie 1937, in calitate de refugiat sau expulzat de apartenenta etnica germana sau de sot sau descendent al acestora din urma.

2. Fostii cetateni germani, decazuti din nationalitatea lor intre 30 ianuarie 1933 si 8 mai 1945 din ratiuni politice, rasiale sau religioase, precum si descendentii acestora, vor fi reintegrati la cerere in nationalitatea lor. Ei nu vor fi considerati decazuti din nationalitatea germana daca si-au stabilit domiciliul in Germania dupa 8 mai 1945 si daca nu au exprimat o dorinta contrara.

Articolul 117

Reglementare tranzitorie pentru art.3 si 11

1. Dreptul contrar alin.2 al art.3 ramane in vigoare pana la adaptarea lui la aceasta prevedere a Legii fundamentale, dar nu mai tarziu de 31 martie 1953.

2. Legile care restrang libertatea de miscare datorita actualei crize de locuinte raman in vigoare pana la abrogarea lor printr-o lege federala.

Articolul 118

Reorganizarea Ländurilor Baden si Würtemberg

Prin derogare de la prevederile art.29, noua organizare teritoriala cuprinzand Ländurile Baden, Würtemberg-Baden si Würtemberg-Hohenzollern poate forma obiectul unui acord intre Ländurile interesate. In cazul in care nu se va putea realiza un acord, noua organizare va fi reglementata printr-o lege federala, care va trebui sa prevada un plebiscit.

(Ländul Baden-Würtemberg a fost creat in mod efectiv pornindu-se de la fostele Länduri enumerate in prezentul articol, in temeiul Legii federale din 4 mai 1951.)

Articolul 119

Refugiatii si expulzatii   

In problemele privind refugiatii si expulzatii, in special repartizarea lor intre Landuri, guvernul federal poate edicta, pana la reglementarea legislativa federala, cu aprobarea Bundesrat-ului, reglementari avand putere de lege. In cazuri speciale, guvernul federal poate fi autorizat sa emita instructiuni de detaliu. Cu exceptia situatiilor speciale, aceste instructiuni trebuie adresate autoritatilor supreme ale Ländurilor.

Articolul 120

Cheltuieli de ocupare si sarcini generate de razboi

1. Federatia suporta cheltuielile de ocupare si alte cheltuieli interne si externe rezultate ca urmare a razboiului, conform prevederilor stabilite prin legi federale. In masura in care aceste cheltuieli generate de razboi au fost reglementate inainte de 1 octombrie 1969 prin legi federale, Federatia si Ländurile vor suporta cheltuielile pe baza de reciprocitate, conform legilor federale. In masura in care cheltuielile cu titlu de sarcini provenind din razboi nu au fost reglementate prin legi federale si nici nu vor fi in viitor, dar au fost facute inainte de 1 octombrie 1965 de catre Länduri, comune (asociatii intercomunale) sau alte organisme insarcinate cu executarea anumitor sarcini in contul Ländurilor sau al comunelor, Federatia nu va fi obligata sa-si asume asemenea cheltuieli, chiar dupa aceasta data. Federatia suporta subventiile care revin securitatii sociale, inclusiv asigurarea de somaj si asistenta de somaj. Aceasta repartizare a cheltuielilor generate de razboi intre Federatie si Länduri nu afecteaza dispozitiile legislative care reglementeaza drepturile de indemnizatie pentru consecintele razboiului.

2. Incasarile vor fi transferate Federatiei in momentul in care aceasta isi va asuma cheltuielile.

Articolul 120a

Executarea repartizarii cheltuielilor

1. Legile destinate executarii repartizarii cheltuielilor pot dispune, cu aprobarea Bundesrat-ului, ca ele sa fie aplicate fie de catre Federatie, fie in temeiul unei delegari din partea Federatiei - de catre Länduri, competentele acordate in acest scop guvernului federal si autoritatilor federale supreme competente in temeiul art.85 urmand a fi transferate, in totalitate sau in parte, Oficiului federal de repartizare a cheltuielilor. In exercitarea acestor competente, Oficiul federal nu va fi supus aprobarii Bundesrat-ului; cu exceptia cazurilor urgente, instructiunile acestui Oficiu vor trebui adresate autoritatilor supreme ale Ländurilor (Oficii de repartizare de Länd).

2. Aceste dispozitii nu afecteaza fraza a 2-a alin.3 a art.87.

Articolul 121

Definirea majoritatii

In sensul prezentei Legi fundamentale, majoritatea membrilor Bundestag-ului si ai Adunarii federale este majoritatea numarului legal al membrilor lor.

Articolul 122

Competente legislative anterioare

1. Incepand de la prima intrunire a Bundestag-ului, legile vor fi adoptate numai de catre puterile legislative recunoscute in prezenta Lege fundamentala.

2. Organele legislative si organele care participa la legislatie cu titlu consultativ si ale caror competente expira in temeiul alin.1, vor fi dizolvate la aceasta data.

Articolul 123

Validitatea fostelor legi si tratatele

1. Legislatia in vigoare inainte de prima intrunire a Bundestag-ului continua sa ramana in vigoare in masura in care nu contravine Legii fundamentale.

2. Tratatele incheiate de catre Reich-ul german, care se refera la probleme care, potrivit Legii fundamentale, sunt de competenta legislativa a Ländurilor, raman in vigoare daca sunt valide conform principiilor generale de drept si daca aceasta validitate subzista, sub rezerva tuturor drepturilor si exceptiilor partilor interesate, pana la incheierea de noi tratate de catre organele competente in temeiul prezentei Legi fundamentale, sau pana ce vor inceta din alte motive, in temeiiul prevederilor pe care le cuprind.

Articolul 124

Dreptul anterior in domeniul legislatiei exclusive

Dreptul referitor la probleme care tin de legislatia exclusiva a Federatiei devine drept federal in limitele domeniului sau de aplicare.

Articolul 125

Drept anterior in domeniul legislatiei concurente

Dreptul referitor la probleme care tin de legislatia concurenta a Federatiei devine drept federal in limitele domeniului sau de aplicare (de Länd sau de zona - n.tr.):             

1) in masura in care se aplica in mod uniform intr-una sau mai multe zone de ocupatie;

2) in masura in care el a modificat vechiul drept al Reich-ului dupa 8 mai 1945.

Articolul 126

Litigii privind validitatea fostelor drepturi

Tribunalul Constitutional Federal statueaza asupra contestatiilor referitoare la aplicabilitatea dreptului anterior cu titlu de drept federal.

Articolul 127

Dreptul Bizoniei

Cu aprobarea guvernelor Ländurilor interesate si in anul care urmeaza promulgarii prezentei Legi fundamentale, guvernul federal poate sa puna in vigoare in Ländurile Baden, Marele Berlin, Renania-Palatinat si Würtemberg-Hohenzollern dreptul Administratiei economice bizonale, in masura in care el continua sa fie in vigoare, cu titlu de drept federal, in temeiul art.124 sau 125.

Articolul 128

Mentinerea dreptului de a da instructiuni

In masura in care dreptul care continua sa fie in vigoare prevede prerogativa de a da instructiuni in sensul alin.5 al art.84, aceasta prerogativa subzista pana la reglementarea legislativa contrara.

Articolul 129

Mentinerea puterilor

1. In masura in care dispozitiile legale care continua sa fie in vigoare cu titlu de drept federal prevad prerogativa de a edicta reglementari sau dispozitii administrative generale sau indeplinirea de acte administrative, aceasta prerogativa se transfera organelor in prezent competente. In caz de dubiu, guvernul federal va statua in acord cu Bundesrat-ul; decizia trebuie sa fie publicata.

2. In masura in care dispozitiile legale care continua sa fie in vigoare cu titlu de drept de Länd prevad o asemenea prerogativa, aceasta este exercitata de catre organele competente conform dreptului Ländului.

3. In masura in care dispozitiile legale in sensul alin.2 si 3 prevad prerogativa de a le amenda sau de a le completa, sau de a edicta dispozitii legislative care tin loc de lege, aceste prerogative inceteaza.

4. Prevederile alin.1 si 2 se aplica prin analogie daca dispozitii legislative trimit la dispozitii care nu mai sunt in vigoare sau la institutii care nu mai exista.

Articolul 130

Organismele de drept public

1. Organele administrative si alte institutii ale administratiei publice sau ale justitiei a caror existenta nu se intemeiaza pe dreptul Ländului sau pe tratate incheiate intre Länduri, ca si Uniunea administrativa a cailor ferate din sud-vestul Germaniei si Consiliul de administratie al postelor si telecomunicatiilor zonei franceze de ocupatie, vor fi subordonate Guvernului federal. Acesta, cu acordul Bundestag-ului, va reglementa transferul, dizolvarea sau lichidarea lor.

2. Ministrul federal competent exercita autoritatea disciplinara suprema asupra membrilor acestor administratii si institutii.

3. Organele si institutiile de drept public care nu sunt subordonate direct unui Länd si care nu sunt intemeiate pe tratatele incheiate intre Länduri vor fi plasate sub supravegherea autoritatii federale supreme competente.

Articolul 131

Fostii membri ai functiei publice

O lege federala va reglementa statutul persoanelor, inclusiv refugiatii si expulzatii care, fiind in serviciul functiei publice la 8 mai 1945, au parasit-o pentru alte motive decat cele care tin de dreptul functiei publice sau de dreptul care reglementeaza contractele colective si care, pana in prezent, nu sunt angajati sau nu sunt intr-un mod care sa corespunda fostei lor situatii. Aceeasi solutie se va aplica persoanelor - inclusiv refugiatii si expulzatii - care, la data de 8 mai 1945, se bucurau de dreptul la pensie si care, pentru alte motive decat cele care tin de dreptul functiei publice sau de dreptul care reglementeaza contractele colective, nu primesc pensie sau nu mai primesc o pensie care sa corespunda situatiei lor anterioare. Pana la intrarea in vigoare a legii federale si cu exceptia unei reglementari legislative contrare a Ländurilor, nu vor putea fi primite cereri solicitand repunerea in drepturi in acest domeniu.

Articolul 132

Abrogarea temporara a statutului functiei publice

1. Functionarii si judecatorii numiti pe viata, aflati in functii la intrarea in vigoare a prezentei Legi fundamentale, pot fi pensionati sau disponibilizati, ori transferati in servicii care comporta un venit inferior, in cele sase luni care urmeaza primei intruniri a Bundestag-ului, daca nu intrunesc calitatile personale sau profesionale necesare pentru functiile lor. Aceasta dispozitie se aplica, prin analogie, si functionarilor al caror contract nu este reziliabil. Pentru functionarii al caror contract este reziliabil, termenele de preaviz care depasesc termenele prevazute in contractele colective pot fi suprimate in acelasi interval de timp.

2. Aceasta dispozitie nu se aplica membrilor functiei publice care nu cad sub incidenta dispozitiilor privind 'eliberarea de national-socialism si militarism' sau care sunt recunoscute victime ale persecutiei national-socialiste, cu exceptia unui motiv important, care tine de persoana lor.

3. Caile de recurs prevazute la alin.4 al art.19 sunt deschise persoanelor afectate de aceste masuri.

4. Modalitatile (de aplicare a acestor prevederi constitutionale - n.tr.) vor forma obiectul unei reglementari a guvernului federal, ce va fi supusa aprobarii Bundesrat-ului.

Articolul 133

Administratia economica a Bizoniei. Succesiunea in drepturi

Federatia succede drepturilor si obligatiilor Administratiei economice a Bizoniei.

Articolul 134

Succesiune juridica a bunurilor Reich-ului

1. Bunurile Reich-ului devin, de principiu, bunuri ale Federatiei.

2. In masura in care, potrivit destinatiei lor initiale, ele serveau in principal unor sarcini administrative care, conform prezentei Legi fundamentale, nu mai constituie in prezent sarcini administrative ale Federatiei, ele vor trebui sa fie transferate in mod gratuit organelor actuale competente si Ländurilor daca, conform utilizarii lor actuale si nu numai provizorii, servesc unor sarcini administrative a caror executare revine in prezent Ländurilor in temeiul prezentei Legi fundamentale. Federatia poate transfera, de asemenea, si alte bunuri Ländurilor.

3. Bunurile care au fost puse in mod gratuit la dispozitia Reich-ului de catre Länduri si comune (colectivitati comunale), redevin bunuri ale Ländurilor si comunelor (colectivitatilor comunale) in masura in care acestea nu sunt necesare Federatiei pentru propriile ei sarcini administrative.

4. Modalitatile (de aplicare a acestor prevederi constitutionale - n.tr.) vor forma obiectul unei legi federale care va fi supusa aprobarii Bundesrat-ului.

Articolul 135

Bunuri ale unui Land care a suferit modificari teritoriale

1. Daca intre 8 mai 1945 si intrarea in vigoare a prezentei Legi fundamentale, apartenenta unui teritoriu la un Länd s-a schimbat, Ländul caruia ii revine in continuare teritoriul are dreptul, in acest teritoriu, asupra bunurilor Ländului caruia i-a apartinut acesta.

2. Bunurile Ländurilor ca si ale altor organe si institutii de drept public care nu mai exista vor fi transferate, in masura in care, potrivit destinatiei lor initiale serveau in principal unor sarcini administrative ori daca, potrivit utilizarii lor actuale si nu numai provizorii, servesc in principal unor sarcini administrative, Ländurilor sau organelor sau institutiilor de drept public care indeplinesc in viitor aceste sarcini.

3. Bunurile funciare ale Ländurilor care nu mai exista, inclusiv accesoriile acestora, vor fi transferate Ländului in al carui teritoriu se afla, in masura in care nu sunt cuprinse in bunurile vizate la alin.1.

4. In masura ceruta de interesul preponderent al Federatiei sau interesul particular al unui teritoriu, printr-o lege federala poate fi edictata o reglementare derogand dispozitiilor alin.1-3.

5. In afara de aceasta, succesiunea si partajul, in masura in care n-au fost facute inainte de 1 ianuarie 1952 printr-un acord intre Länduri sau organele si institutiile de drept public interesate, vor fi reglementate printr-o lege federala care va fi supusa aprobarii Bundesrat-ului.

6. Participarile fostului stat al Prusiei la intreprinderi de drept privat vor fi transferate Federatiei. Modalitatile (aplicarii acestor prevederi constitutionale - n.tr.) vor forma obiectul unei legi federale care va putea contine si dispozitii derogatorii.

7. In masura in care, bunurile care trebuie sa fie transferate, in temeiul alin.1-3, unui Länd sau unui organ sau institutii de drept public, au facut obiectul, din partea detinatorului legal, al unei dispozitii luate printr-o lege de Land la intrarea in vigoare a Legii fundamentale, in baza unei legi de Länd sau printr-un alt mod, transferul va fi considerat a fi avut loc inaintea actului de dispozitie.

Articolul 135a

Abrogarea sau reducerea anumitor obligatii ale Reich-ului, ale Prusiei vechi etc.

1. Legislatia rezervata Federatiei la art.134 alin.4 si art.135 alin.5 poate stipula, de asemenea, ca sa fie anulate sau reduse urmatoarele obligatii :

1) Obligatii ale Reich-ului, ca si obligatii ale fostului Länd al Prusiei si ale altor organe si institutii de drept public care au incetat sa existe;

2) Obligatii ale Federatiei sau ale altor organe si institutii de drept public aflate in conexiune cu transferul de bunuri in temeiul art.89, 90, 134 si 135, precum si obligatii ale acelor subiecti de drept prevazuti la pct.1;

3) Obligatii ale Landurilor si comunelor (asociatii intercomunale) decurgand din masurile luate de catre acesti subiecti de drept inainte de 1 august 1945 in executarea ordinelor puterilor de ocupatie sau pentru remedierea unei situatii cauzate de razboi in cadrul functiilor administrative ale Reich-ului sau celor delegate de Reich.

2. Alineatul 2 se va aplica prin analogie obligatiilor Republicii Democrate Germane sau ale entitatilor sale, precum si obligatiilor Federatiei sau altor colectivitati si stabilimente de drept public in raport cu transferul de bunuri al Republicii Democrate Germane efectuat catre Federatie, Länduri si comunitati, precum si la obligatiile care se intemeiaza pe masuri adoptate de Republica Democrata Germana sau entitatile sale.

Articolul 136

Prima intrunire a Bundesrat-ului

1. Bundesrat-ul se va intruni pentru prima data in ziua primei intruniri a Bundestag-ului.

2. Pana la alegerea primului Presedinte al Republicii Federale, competentele acestuia vor fi exercitate de catre presedintele Bundesrat-ului. Acesta din urma nu are dreptul sa dizolve Bundesrat-ul.

Articolul 137

Eligibilitatea functionarilor

1. Eligibilitatea functionarilor, a salariatilor publici, militarilor de cariera, soldatilor angajati voluntar pe timp limitat si judecatorilor in Federatie, Länduri si comune poate fi reglementata prin lege.

2. Prima alegere a Bundestag-ului, a primei Adunari federale si a primului Presedinte al Republicii Federale va fi reglementata prin legea electorala pe care trebuie sa o adopte Consiliul parlamentar.

3. Competenta Tribunalului Constitutional Federal, prevazuta la alin.2 al art.41, va fi exercitata, pana la crearea acestuia, de catre Curtea Superioara Germana a Administratiei economice a Bizoniei care va hotari potrivit dispozitiilor regulamentului sau de procedura.

Articolul 138

Notariatul

Modificarile institutiilor notariale actuale in Ländurile Baden, Bavaria, Würtemberg-Baden si Würtemberg-Hohenzollern vor fi supuse aprobarii guvernelor acestor Landuri.

Articolul 139

Legea eliberarii

Dispozitiile legislative edictate pentru 'eliberarea poporului german de national-socialism si militarism' nu sunt afectate de dispozitiile prezentei Legi fundamentale.

Articolul 140

Validitatea articolelor Constitutiei de la Weimar

Dispozitiile art.136, 137, 138, 139 si 141 ale Constitutiei de la Weimar din 11 august 1919 fac parte integranta din prezenta Lege fundamentala.

Articolul 141

Clauza Bremen

Prima fraza a alin.3 al art.7 nu se va aplica in acele Länduri in care la data de 1 ianuarie 1949 era in vigoare o reglementare legislativa de Länd contrara.

Articolul 142

Drepturi fundamentale in Constitutiile Ländurilor

In pofida dispozitiilor prevazute la art.31, dispozitiile Constitutiilor Ländurilor raman in vigoare in masura in care ele garanteaza drepturi fundamentale conform art.1-18 ale prezentei Legi fundamentale.

Articolul 142a

Abrogat

Articolul 143

1. Legislatia in vigoare pe teritoriul vizat in art.3 al Tratatului de unificare va putea sa deroge cel mai tarziu pana la 31 decembrie 1992 dispozitiunilor prezentei Legi fundamentale, in masura in care si atata timp cat, ca urmare a conditiilor diferite, nu va putea fi realizata adaptarea integrala la ordinea constitutionala.

Derogarile nu vor putea contraveni alineatului 2 al art.19 si trebuie sa fie compatibile cu principiile mentionate in alineatul 3 al art.79.

2. Derogarile de la sectiunile II, VIII, VIIIa, IX, X si XI nu vor putea fi autorizate mai tarziu de 31 decembrie 1995.

3. Independent de prevederile alineatelor 1 si 2, art.41 al Tratatului de unificare si dispozitiunile referitoare la aplicarea sa vor ramane in vigoare, in masura in care ele asigura ireversibilitatea interventiilor in (dreptul de) proprietate operate asupra teritoriului vizat in art.3 al tratatului mentionat.

Articolul 144

Ratificarea Legii fundamentale. Reprezentanti berlinezi in Bundestag si Bundesrat

1. Prezenta Lege fundamentala va fi supusa aprobarii reprezentantilor poporului in doua treimi dintre Ländurile germane in care ea urmeaza sa se aplice imediat.

2. In masura in care aplicarea prezentei Legi fundamentale este supusa unor restrictii in unul din Ländurile enumerate la art.23 sau o parte de Länd, Ländul sau partea de Länd are dreptul, conform art.38, de a delega reprezentanti in Bundestag si, conform art.50, in Bundesrat.

Articolul 145

Promulgarea Legii fundamentale

1. Consiliul parlamentar, cu participarea deputatilor din Marele Berlin, in sedinta publica, constata adoptarea prezentei Legi fundamentale, o semneaza si o promulga.

2. Prezenta Lege fundamentala va intra in vigoare la sfarsitul zilei promulgarii sale.

3. Ea va fi publicata in Gazeta oficiala federala.

Articolul 146

Durata validitatii Legii fundamentale

Prezenta Lege fundamentala, care va intra in vigoare pentru intreg poporul german dupa infaptuirea unitatii si libertatii Germaniei, inceteaza sa aiba efect in ziua in care va intra in vigoare o Constitutie care va fi adoptata de catre poporul german, stapan pe deciziile sale.

Bonn, 23 mai 1949

A N E X A

Articole ale Constitutiei germane din 11 august 1919 care raman in vigoare

CONSTITUTIA DE LA WEIMAR

Art.136.- (1) Drepturile si indatoririle civile si civice nu sunt conditionate de exercitarea libertatii religioase si nu pot fi restranse prin exercitiul acesteia.

(2) Folosinta drepturilor civile si civice, precum si admiterea in functii publice sunt independente de confesiunea religioasa.

(3) Nimeni nu este obligat sa-si marturiseasca convingerea sa religioasa. Autoritatile nu au dreptul sa se informeze in legatura cu apartenenta la o biserica sau la un cult, decat in masura in care (de aceasta - n.tr.) ar depinde drepturi si indatoriri, sau un recensamant ordonat de catre lege ar cere aceasta.

(4) Nimeni nu poate fi constrans la un act cultural sau la o solemnitate culturala, ori obligat sa ia parte la ceremonii religioase, sau sa pronunte o formula religioasa de juramant.

Art.137.- (1) Nu exista o biserica de stat.

(2) Libertatea de asociere in cadrul unor biserici sau culte este garantata. Unirea bisericilor sau a cultelor in interiorul teritoriului Reich-ului nu este supusa nici unei restrictii.

(3) Fiecare biserica sau cult isi reglementeaza si isi administreaza problemele in mod autonom, in limitele legislatiei, care sunt valabile pentru toti. Ele isi confera responsabilitatile fara interventii din partea statului sau a comunelor.

(4) Bisericile sau cultele dobandesc personalitate juridica in conformitate cu dispozitiile generale ale dreptului civil.

(5) Bisericile sau cultele raman organisme de drept public, in cazul in care ele erau pana in prezent. Celorlalte biserici sau culte le vor fi acordate aceleasi drepturi, la cererea lor, daca ofera garantia duratei din faptul constituirii lor si din numarul membrilor lor. Daca mai multe biserici sau culte, care constituie organisme de drept public, se vor asocia intr-o grupare, aceasta grupare va fi, de asemenea, un organism de drept public.

(6) Bisericile sau cultele care sunt organisme de drept public sunt autorizate sa perceapa impozite, pe baza rolului de contributii, in conditiile stabilite de dreptul Ländului.

(7) Sunt asimilate bisericilor sau cultelor asociatiile care au ca scop sa serveasca in comun o conceptie determinata asupra Universului.

(8) O reglementare mai detaliata, care ar fi ceruta de executarea acestor dispozitii, va fi facuta prin legislatia Ländului.

Art.138. (1) Prestatiile statului fata de biserici si culte, intemeiate pe legi, acorduri sau titluri constitutive particulare, sunt rascumparate in virtutea unui regulament legislativ al Ländului. Principiile aplicabile in aceste cazuri vor fi stabilite de Reich.

(2) Sunt garantate proprietatea si celelalte drepturi ale bisericilor sau cultelor, precum si ale asociatiilor religioase asupra stabilimentelor lor, fundatiilor si altor bunuri destinate unor scopuri aferente cultului, invatamantului si binefacerii.

Art.139.- Duminica si sarbatorile legale raman garantate prin lege, in calitatea lor de zile de repaos si de reculegere spirituala.

Art.141.- In masura in care exista nevoia unui cult religios si a unui educator spiritual in cadrul armatei, spitalelor, stabilimentelor penitenciare si altor stabilimente publice, trebuie sa li se permita bisericilor si cultelor sa indeplineasca actul religios in absenta oricarei constrangeri.