AUSTRALIA - Elemente de ordin istoric, Organizarea constitutionala

AUSTRALIA

1. Elemente de ordin istoric

Continentul australian a fost populat, cu mult timp inainte de Christos, de triburi de pescari si de vanatori aborigeni, sositi in Australia cu cel putin 40.000 de ani in urma, potrivit cercetarilor.

Primele marturii cu privire la o nava europeana care ar fi atins continentul australian dateaza din anul 1606, cand olandezul Duyfken a navigat in vestul coastelor Capului York. De asemenea, cam in aceeasi perioada, o nava spaniola, a lui Luis Vaez de Torres, a trecut pe la Nord de Capul York si prin stramtoarea care ulterior a primit numele navigatorului (stramtoarea Torres), ce separa Noua Guinee de continentul australian.

Dintre navigatorii care au mai fost prezenti in aceasta zona mentionam pe Dyrk Hartog, in 1616, dar cea mai faimoasa expeditie in aceasta zona ramane aceea a capitanului James Cook, care a proclamat Australia, la 23 august 1770, ca posesiune britanica.

Atractia unor zacaminte aurifere a determinat ca numerosi imigranti sa se indrepte catre tarmurile Australiei.

Succesiv au fost constituite pe teritoriul australian, coloniile New South Walles (1823), Tasmania (1825), Australia de Vest (1838), Australia de Sud (1842), Victoria (1851), Queensland (1859), toate aceste colonii primind, dupa 1850, o larga autonomie interna^[1]

La 1 ianuarie 1901, toate cele sase colonii se unesc constituind Commonwealth-ul australian, avand statutul de dominion in cadrul imperiului britanic.

Australia participa la primul razboi mondial, iar in 1927 sediul guvernului se stabileste la Canberra, unde se afla si in prezent. In 1942, Australia obtine autonomia in problemele interne si externe fata de Marea Britanie. La 23 martie 1986^[2], regina Elisabeta semneaza, la Canberra, proclamatia prin care intra in vigoare noua lege asupra Australiei, potrivit careia toate puterile revin autoritatilor australiene, regina britanica ramanand numai nominal sef al statului australian.

2. Organizarea constitutionala

Australia este o monarhie constitutionala si un stat federal. Constitutia sa dateaza din 1901, cand reprezentantii celor sase colonii autonome s-au reunit pentru a perfecta un proiect de Constitutie federala, care a fost adoptata de Parlamentul britanic.

Constitutia Australiei este inspirata atat din structura federala a S.U.A., cat si din reglementarile constitutionale britanice si cele ce privesc regimul parlamentar; ea poate fi considerata apropiata de Constitutia canadiana, urmand o evolutie oarecum asemanatoare.

Constitutia Australiei nu cuprinde o declaratie expresa cu privire la drepturile omului, dar acestea sunt aparate de Curtea de Justitie, pe baza Common Law-ului britanic si al cunoscutului Bill of Rights din 1689.

Textul propriu zis al Constitutiei cuprinde 128 articole structurate in cadrul a opt capitole si anume: Parlamentul, cu cele doua Camere ale sale (Senatul si Camera reprezentantilor), aceasta problematica (despre Parlament) insumand in total 60 de articole, puterea executiva, puterea judecatoreasca, finantele si comertul, statele (membre ale federatiei), statele noi, dispozitii diverse si modificarea Constitutiei^[3]

In ceea ce priveste Parlamentul, urmand exemplul S.U.A., Australia a adoptat sistemul bicameral.  Senatul se compune din 76 senatori desemnati, cate 12 de fiecare stat si cate doi din teritorii, alesi prin vot direct de catre locuitorii fiecarui stat sau teritoriu, pe un termen de sase ani. In caz de vacanta a unor locuri de senator, Camerele Parlamentului din statul in care acest senator a fost ales se vor intruni si vor alege o persoana care sa ocupe functia de senator pana la expirarea mandatului.

In legatura cu Senatul, mai este de remarcat prevederea art.20 potrivit careia locul unui senator devine vacant daca intr-un interval de doua luni consecutive senatorul absenteaza  la sase sedinte, fara permisiunea Senatului.

Camera reprezentantilor se compune din 150 deputati alesi in mod direct, numarul acestora fiind, potrivit Constitutiei,  pe cat posibil, dublu decat cel al senatorilor si trebuind, totodata, sa fie proportional cu ponderea populatiei statelor. Cele sase state ce formeaza Commonwealth-ul australian sunt: Noul Wales de Sud, Queensland, Australia de Sud, Tasmania, Victoria si Australia de Vest, iar cele doua teritorii: Teritoriul de Nord si Teritoriul Capitalei (Canberra).

Principalele partide reprezentate sunt: Partidul Australian al Muncii, Partidul Liberal din Australia si Partidul National din Australia.

Durata mandatului membrilor Camerei reprezentantilor este de trei ani, deputatii fiind alesi pe circumscriptii.

Pentru a fi ales membru al Camerei reprezentantilor, persoana in cauza trebuie sa aiba varsta de 21 de ani impliniti, sa dispuna de drepturile electorale si sa fi locuit cel putin trei ani pe teritoriul australian.

Exista posibilitatea ca sa fie alesi membri ai Parlamentului si persoane care sunt supusi ai Reginei prin nastere sau prin naturalizare, sunt de peste cinci ani cetateni britanici sau ai unei colonii devenita stat in cadrul Federatiei australiene.

Pentru conducerea lucrarilor Camerelor va fi ales un Speaker. Functia de Speaker poate fi retrasa prin votul Camerei, dar el poate si sa demisioneze printr-o scrisoare adresata Guvernatorului general.

Pentru ca lucrarile Camerei reprezentantilor sa se poata desfasura este necesara prezenta a cel putin o treime din numarul deputatilor, iar proiectele de legi sau alte acte se considera adoptate daca majoritatea voturilor este in sensul adoptarii lor. Speaker-ul nu va vota decat in caz de egalitate de voturi, situatie in care votul sau este preponderent.

Parlamentul dispune de un numar foarte larg de prerogative, el putand adopta legi intr-un numar de 39 de domenii, printre care comert, impozite, aparare, dreptul de autor, naturalizare, cai ferate, drepturile populatiei aborigene, imigrarea persoanelor foste condamnate, afacerile externe s.a.

Propunerile de legi privind veniturile si taxele sunt de competenta Camerei reprezentantilor, Senatul neputand sa le modifice.

In legatura cu anumite proiecte de legi, Senatul poate sa trimita observatiile sale Camerei reprezentantilor, care le poate adopta numai daca le considera necesare. Cu exceptia acestor situatii (legi financiare, taxe, impozite), Senatul dispune de aceleasi puteri ca si Camera reprezentantilor, in ceea ce priveste propunerile de legi.

In cazurile in care un proiect de lege este votat in forme diferite de cele doua Camere, iar Camera reprezentantilor nu accepta observatiile Senatului, se va recurge la o noua dezbatere asupra proiectului de lege. Daca divergentele persista, Guvernatorul general poate sa dizolve ambele Camere in mod simultan. In situatiile in care dupa aceasta dizolvare Camerele intrunite voteaza din nou proiectul de lege, in forme diferite, Guvernatorul general poate sa convoace o sedinta comuna (joint sitting) a celor doua Camere. Daca proiectul, cu amendamentele respective, va fi acceptat de majoritatea absoluta a totalului membrilor Camerei si Senatului, el va fi considerat aprobat si va fi prezentat de Guvernatorul general  Reginei, spre promulgare.

Guvernatorul general are si el dreptul sa retrimita legile Camerelor, spre a fi rediscutate, formuland totodata propriile sale amendamente.

La randul sau, Regina poate sa dezavueze o lege, in termen de un an dupa ce Guvernatorul si-a dat consimtamantul pentru aprobarea si trimiterea ei spre promulgare. Aceasta dezavuare are ca efect anularea legii, de la data cand dezavuarea a devenit publica.

Puterea executiva apartine Reginei, dar este exercitata de Guvernatorul general, ca reprezentant al sau. De altfel, la 23 martie 1986 Regina Elisabeta a II-a a semnat, la Canberra, proclamatia prin care intra in vigoare noua 'Lege asupra Australiei', ramanand numai nominal sef al statului Australian. Preocuparile privind transformarea Australiei in republica sunt foarte intense in ultimii ani, un referendum pe aceasta tema urmand a fi organizat in anul viitor.

Pe langa guvernator functioneaza un Consiliu executiv federal, cu scopul  de a prezenta avize; membrii acestui consiliu sunt numiti si convocati de Guvernatorul general. De asemenea, Guvernatorul general poate numi ministri de stat pentru a conduce diverse departamente, avand totodata si dreptul de a-i revoca.

Numarul ministrilor este de sapte, iar atributiile acestora vor fi stabilite de Parlament.

Comanda fortelor armate australiene apartine Guvernatorului general in calitate de reprezentant al Reginei Marii Britanii.

Puterea judecatoreasca apartine unei Curti Supreme federale, denumita Inalta Curte a Australiei, precum si unor Curti federale ce vor fi create de Parlament, ca si altor tribunale, create, de asemenea, de catre Parlament.

Judecatorii Inaltei Curti si ai tribunalelor create de Parlament vor fi numiti de Guvernatorul general, dar nu vor putea fi revocati decat la propunerea celor doua Camere ale Parlamentului, in caz de rea conduita (misbehavieur) sau incapacitate dovedita.

Inalta Curte este competenta sa judece anumite cauze in prima instanta, cum ar fi, de pilda, litigiile intre statele membre ale federatiei, litigiile privind consulii sau reprezentantii diplomatici ai altor tari, problemele ce rezulta din tratate. Ea poate functiona, de asemenea, si ca instanta de apel impotriva deciziilor curtilor federale, curti ce exercita jurisdictia federala, sau curtilor supreme ale unui stat.

De remarcat sunt si prevederile art.80 din Constitutia Australiei care consacra institutia juriului, toate procesele urmand sa se desfasoare in statele in care faptele au fost comise, iar daca nu au fost comise intr-un stat determinat, in locul ce se va stabili de Parlament.

Capitolul consacrat finantelor si comertului cuprinde dispozitii referitoare la fondurile consolidate, proprietatile de stat, drepturile de vama, libertatea comertului intre state etc.

Parlamentul poate, prin orice lege referitoare la trafic sau comert, sa interzica anumite situatii preferentiale stabilite de catre un stat sau de catre o autoritate ce ar depinde de un stat, daca o asemenea preferinta este ilegala sau nejustificata (nerationala). Declararea ca ilegala sau discriminatorie a unei preferinte se face de catre o comisie federala, numita pe termen de sapte ani de catre Guvernatorul general.

Capitolul V se refera la statele membre al federatiei, precizand superioritatea reglementarilor federale fata de cele ale statelor, in cazul unor eventuale conflicte de legi.

In legatura cu statele, Capitolul VI prevede posibilitatea crearii unor noi state si admiterii lor in federatie, precum si a modificarii limitelor teritoriale ale statelor, pe baza aprobarii Parlamentului.

In ce priveste modificarea Constitutiei, exista mai multe trepte. In primul rand, fiecare dintre Camere va trebui sa voteze cu majoritate absoluta proiectul, care dupa doua luni, dar nu mai mult de sase luni de la adoptarea sa, va fi supus votului cetatenilor in fiecare stat. In cazul unor divergente intre cele doua Camere si daca concilierea pozitiilor acestora nu este posibila, proiectul de lege, in ultima forma prezentata de prima Camera, va fi supus votului cetatenilor. Daca acesta intruneste majoritatea voturilor in majoritatea statelor, reunind in acelasi timp majoritatea la nivelul tuturor alegatorilor, el poate fi prezentat Guvernatorului general spre a obtine sanctionarea lui din partea Reginei.

In Australia, sef al statului este Elisabeta a II-a, Regina Marii Britanii,

Guvernator general este Michael Jeffery, de la 11 august 2003, iar prim ministru John Winston Howard, de la 11 martie 1996, care conduce o coalitie formata din Partidul Liberal si Partidul National.