|
|
|
DREPTUL COMUNITAR AL AFACERILOR
Drepturi si libertati cetatenesti
in Uniunea Europeana
Drepturi si libertati cetatenesti in UE
Aspecte generale
In literatura de specialitate se aprecoaza,in mod corect,ca filosofia drepturilor omului,a drepturilor individuale,civile,politice,economice,sociale si culturale a invins tezele colectiviste ale primatului interesului general,dar si pe cele ale liberalismului extrem.
In favoarea individului,sunt consacrate prin reglementarile internationale,inca din sec al XIX-lea,numeroase drepturi si lbertat,fara ca,prin aceasta,persoana fizica sa devina subiect de drept international.
Sunt considerate drepturi fundamentale ale omului,apartinand primei generatii,urmatoarele drepturi civile si politice:dreptul la viata,dreptul la libertate,dreptul persoanei la siguranta,cu toate valentele lor.
Drepturi si libertati pentru persoane fizice prevazute in documente internationale
Una dintre problematicile filosofiei dreptului este si aceea a naturii drepturilor omului.Iusnaturalismul concepe existenta unor drepturi anterioare oricarei consacrari legale,izvorand din natura umana,care este unica si imuabila.Drepturile omului au fost recunoscute in mod treptat intr-un lung interval de timp.
Drepturile omului au o incarcatura politica,sociala,emotionala care le particularizeaza.Ele au fost obiect de lupta,de revendicari,nu au fost recunoscute in toate cazurile cu usurinta.Drepturile omulu au format astfel obiectul revendicarilor unor miscari largi.O serie de forte progresiste,care au inteles directia progresului umanitatii,si-au asumat rolul de luptatori pentru afirmare drepturilor omului.
Drepturile omulu sunt consacrate prin constitutiile statelor.Nu exista in lume state care sa se pretinda democratice si care sa nu aiba in constitutie un capitol dedicat drepturilor si libertatilor fundamentale.Existenta acestora,numarul lor si garantiile care le asigura punerea in practica contrbuie hotarator la aprecierea gradului de democratism al unei constitutii si al statului de drept.
Drepturile civile si politice ale omului sunt prevazute in numeroase acte normative international,ele rezulta si in mod indirect,din majoritatea pactelor,tratatelor si conventiilor internationale care se refera la persoane.Vom mentiona cateva documente cu caracter national sau international,care au consfintit cele mai importante drepturi ale omului.Desi se considera ca istoria drepturilor omului coincide cu istoria omenirii,urmand vicisitudinile acesteia din urma,primele documente care schiteaza unele elemente ale protectiei juridice a persoanei au fost Magna Carta Libertatum; In 1719 Constitutia SUA,care a conacrat "dreptul poporului de a-i fi asigurata apararea personala,a locuintelor,documentelor si bunurilor impotriva unor perchezitii si confiscari nejustificate",libertatea religiei,a cuvantului,a presei,dreptul la intrunire pasnica,iar in 1776,Bill Of Rights proclama ca "toti oamenii sunt de la natura si liberi si independenti si dispun de cateva drepturi inerente" de care nimeni nu poate fi privat.
Declaratia drepturilor omului si cetateanului,din 1789,este documentul in care a fost inscris principiul potrivit caruia "oamenii se nasc si raman liberi si legali in drepturi".
In secolul al XIX-lea au fost incheiate de catre statele lumii conventii bilaterale si multilaterale care au antamat,tangential,problematica drepturilor omului.Toate aceste documente nu folosesc conceptul de "drepturi ale omului" in sensul cunoscut astazi,ele cuprinzand mai ales elemente de tip sectorial,nestructurate inca,creatoare de mentalitati si care se vor constientiza pe parcursul timpului.Abia decomentele adoptate in secolul al XX-lea folosesc acest concept,in sensul propriu.Astfel,Carta Natiunilor Unite din 1945 afirma hotararea popoarelor lumii de a proclama credinta in "drepturile fundamentale ale omului,in demnitatea si valoarea persoanei umane,in egalitatea in drepturi a barbatilor si femeilor,precum si a natiunilor mari si mici".Carta ONU consacra principiul egalitatii in drepturi a tuturor fara distinctie in rasa,de sex,de limba sau religie,precum si obligatia statelor membre ale ONU de a executa,de o maniera efectiva,drepturile de ea consacrate.
Corolarul acestor documente cu incidenta directa in materia drepturilor omului este reprezentat de Carta Internatioana a Drepturilor Omului,care cuprinde un ansamblu de documente:Declaratia universala a drepturilor omului,Pactul interantional privind drepturile economice,sociale si culturale,Pactul international privind drepturile civile si politice si Protocolul facultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice.
Declaratia universala a drepturilor omului a fpost primul document adoptat in acest domeniu,de o comunitate organizata de natiuni si enunta principalele drepturi economice,sociale si culturale,civile si politice pe care le pot pretinde,fara nici o discriminare fiintele umane,intrucat sunt inzestrate cu ratiunea si constiinta,precum si principiile nediscriminarii si egalitatii in drepturi.Carta Natiunilor Unite s-a concentrat asupra drepturilor omului si al libertatilor fundamentale pentru toate persoanele,oriunde ar fi acestea.Dar reglementarile din Carta Natiunilor Unite nu au fost considerate suficiente deoarece nu specifica natura obligatiilor asumate de state.De aceea,s-a impus adoptarea unui alt document international,Declaratia universala a drepturilor omului,care reprezinta o combinatie unica a drepturilor civile si politice si a celor economice,sociale si culturale,sub semnul constant al egalitatii si al nediscriminarii.Pactul international a fost adoptat prin rezilutia Adunarii generale a ONU nr 2200 A (XXI) din 16 decembrie 1966;Conventia internationala pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala a fost adoptata de Adunarea Generala a ONU din 1965.Alte acte sunt Conventia europena din 1950,Conventia americana din 1969,Conventia africana din 1981 si multe alte documente.
Persoane beneficiare ale drepurilor civile si politice
Potrivit Pactului international privind drepturile civile si politice,prevederile sale se aplica tuturor persoanelor aflate pe teritoriul unui stat parte si supuse jurisdictiei sale.Aceasta inseamna ca sunt avute in vedere numai peroanele fizce,nu corporatii sau alte persoane juridice.Protocolul facultativ acorda dreptul de a depune plangeri numai persoanelor victime ale incalcarilor drepturilor stabilite.Aceasta este si practica constanta a Comitetului Drepturilor Omului.In acest sens,Conventia americana a drepturilor omului se refera la persoane ,precizand ca aceasta inseamna orice fiinta umana.
Spre deosebire de Pact,Conventia europeana din 1950 se refera la "oricine" ca beneficiar al drepturilor garantate iar in art.25 in forma originala si in art.34 in forma modificata prin Protocolul nr. 11,adoptat in 1994,acorda dreptul de petite "oricarei persoane,organizatii neguvernamentale sau grup de persoane" care pretind ca sunt victime ale unei incalcari de catre un stat parte a drepturilor enuntate in Conventie sau in protocoale.O prevedere similara este inscrisa in art.44 din Conventia americana.
Drepturi si libertati in UE
In cadrul Uniunii Europene,drepturile si libertatile fundamentale ale omului au o semnificatie deosebita.In prezent,Uniunea Europeana contine 27 de state,ceea ce a permis realizarea dorintelor de pace,libertate si de afirmare plenara a drepturilor omului in spatiul european.
Drepturile fundamentale ale omului sunt recunoscute si in cadrul Uniunii Europene,numeroase documente ce emana de la institutiile europene facand referire in mod direct la existenta si protectia lor.
Inca de la constituirea Consiliului Europei,principiul respectarii drepturilor omului a fost una dintre pietrele de temelie ale organizatiei.In timpul unei reuniuni de la Haga din 1948,Congresul Europei a fost unul catalizator pentru crearea Consiliului Eurpoiei,prin adoptarea unei rezolutii avand urmatorul continut : "Congresul apreciaza ca Uniunea sau Federatia ce va lua nastere trebuie sa ramana deschisa catre toate natiunile europene cu o guvernare democratica,ce se vor angaja sa respecte o Carta a Drepurilor Omului.Hotaraste sa creeze o Comisie pentru imediata indeplinire a dublei sarcini de a redacta aceasta Carta si de a enunta normele carora un stat trebuie sa li se conformeze pentru a merita numele de democratie".
Art.3 din Statutul Consiliului Europei dispune: "Orice membru al Consiliului Europei recunoaste procesul suprematiei dreptului si principiul in virtutea caruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale".
Statutul Consiliului Europei,in art.8,stipuleaza :"Grave incalcari ale drepturilor omului si ale libertatilor fundamentale justifica suspendarea sau excluderea unui stat membru al Consiliului Europei".Statutul a fost semnat la 5 mai 1949 si,la numai 18 luni dupa adoptarea lui,cele 10 state membre semnau,la 4 noiembrie 1950,Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.Conventia a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Ea a transformat,pe plan regional european,18 principii proclamate in 1948 in Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de ONU,in obligatii juridice concrete. Fiind cel mai important instrument juridic in sistemul conventional al Consiliului Europei,Conventia Europeana a Drepturilor Omului constituie un reper de marca in dezvoltarea dreptului international. Influenta sa a fost resimtita nu numai de-a lungul Europei,dar si pe toate continentele si in toate tarile in care s-au depus eforturi pentru a se asigura o mai buna protectie a drepturilor omului. La ora actuala,sistemul de protectie european instituit prin Conventie este nu numai cel mai vechi,dar,totodata,si cel mai avansat si eficace din toate sistemele existente de protectie a drepturilor omului. Conventia Europeana a Drepturilor Omului este un tratat international in virtutea caruia statele contractante isi asuma anumite obligatii juridice. Guvernele au obligatia de a veghea ca persoanele care sunt sub jurisdictia lor,si nu numai cetatenii tarii respective, sa se bucure de drepturile si libertatile prevazute in Conventie. Unele tari au integrat Conventia in dreptul national, astfel incat orice individ sa poata prezenta o plangere sau un apel la un tribunal national sau catre o alta autoritate bazandu-se direct pe prevederile acesteia. Dar,chiar daca o tara nu a integrat Conventia in dreptul sau,acesta nu trebuie sa fie in conflict cu instrumentul european. Conventia nu este destinata sa inlocuiasca sistemele nationale de protectie a drepturilor omului,ci sa constituie o garantie internationala ce se adauga dreptului de recurs in fiecare stat. Aceasta garantie se concretizeaza prin posibilitatea indiviziilor care se considera lezati in drepturile lor de a antama proceduri in fata institutiilor create in baza Conventiei in contra guvernului pe care il considera responsabil. Prin tratatul de la Lisabona se fac progrese semnificative la nivelul UE in materia garantarii drepturilor fundamentale ale omului si in acest sens se arata ca literatura de specialitate din Europa arata ca prin tratatul de la Lisabona se deschide calea aderarii UE la conventia europeana pt apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Tratatul de la Lisabona garanteaza aplicarea efectiva in UE a cartei drepturilor fundamentale. Prin urmare, odata cu Lisabona UE dispune de un ansamblu de drepturi care sunt atat civile cat si politice, economice, sociale care sunt obligatorii sub aspect juridic nu doar ptr UE si institutiile sale ci si ptr fiecare stat membru in plan national.
Art.1 din Conventia europeana prevede "Inaltele parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub juristictia lor drepturile si libertatile definite in Titlul I din prezenta conventie".Statele care ratifica aceasta Convenie accepta in mod automat dubla obligatie ce decurge din art.1 .In primul rand,ele trebuie sa se asigure ca dreptul lor intern este compatibil cu Conventia.In al doilea rand statele care se hotarasc sa ratifice Conventia trebuie sa inlature orice nerecunoastere a drepturilor si libertatilor protejate de aceasta.
Drepturile si libertatile protejate de Conventie sunt:dreptul la viata; interzicerea torturii,tratamentelor si a pedepselor inumane sau degradante; interzicerea sclaviei si a munci fortate;libertatea si siguranta persoanei;dreptul la un proces echitabil;nerectroactivitatea legi penale; dreptul la respectarea vietii private,a vietii de familie,a domiciliului si a corespondentei;dreptul de a se casatori,de a intemeia o familie si la egalitatea intre soti;libertatea de convingere si de religie;libertatea de exprimare si informare;libertatea de intrunire si de asociere si dreptul de a constitui sindicate;dreptul la proprietate;dreptul la instruire;dreptul la alegeri libere;drepturi recunoscute strainilor;interzicerea discriminarii;dreptul de recurs individual asupra hotararilor judecatoresti.
In caz de razboi sau alt pericol public ,art 15 din Conventie prevede situatiile in care se pot face derogari de la drepturile mentionate mai sus.
In Conventie sunt mentionate si alte drepturi.
Carta drepturilor fundamentale grupeaza aceste drepturi fundamentale in 6 mari capitole:
1. drepturi care tin de demnitatea umana si anume: dreptul la demnitate, dreptul la viata, dreptul la integritatea persoanei fizica si psihica si de aici deriva interzicerea torturii si a tratamentelor degradante sau inumane, interzicerea sclaviei,etc
2. drepturi care tin de libertatea umana si anume: libertatile legate de economie(cele 4), libertatea de gandire,religie si constinta, libertatea de exprimare,intrunire si asdociere, libertatea de a se casatori,libertatea de a exercita o profesie liber aleasa si de a avea un anumit loc de munca,libertatea de a desfasura o activitate comerciala(consacrata in art.16 al cartei) care trebuie desfasurata in conformitate cu 2 aspecte: dreptul comunitar european si in al2lea rand in conformitate cu legislatia nationala si bunele practici ale fiecarui stat. Legat de libertatea de a desfasura o activitate comerciala avem si dreptul de proprietate.
3. drepturi de egalitate si ne referim la:
a. principiul egalitatii in fata legii care se refera la nediscriminarea pe baza de rasa, sex, nationalitate, varsta,etc
b. principiul nediscriminarii. Interzicandu-se in spatiul UE discriminarea pe orice fel de motive de natura personala ca rasa, sexul, cetatenia, varsta, religia, etc.
c. principiul oportunitilor egale sau al egalitatii de sanse intre femei si barbati.
d. Principiul integrarii persoanelor cu handicap.
e. Drepturile persoanelor in varsta.
4. drepturile referitoare la solidaritatea sociala si intra:
a. dreptul lucratorilor de informare si consultare cu privire la marile decizii ce se iau in intreprindere
b. dreptul la negocieri si la actiuni colective
c. protectia fata de concedierile nejustificate
d. aspecte legate de securitatea sociala si asistenta sociala
e. aspecte legate de protectia sanatatii persoanelor
f. protectia mediului
g. protectia consumatorilor
5. Drepturilor cetatenesti propriu-zise sau drepturile civice si aici sunt: dreptul de a alege si a fi ales in parlamentul european, dreptul de a avea acces la documentele UE astfel incat exista obligatia afisarii lor pe internet cu exceptia celor secrete, dreptul la buna-administrare din partea institutiilor UE. Orice cetatean al UE are dreptul ca in ceea ce priveste problemele sale sa beneficieze din partea institutiilor UE de un tratament impartial si echitabil intr-un termen rezonabil. Acest drept inseamna ca orice cetatean al UE se poate adresa oricarei institutii a uniunii europene in limba sa materna si trebuie sa primeasca raspuns in aceea limba-sub aspect formal.De asemenea mai inseamna ca orice cetatean al UE are dreptul de a fi audiat sau ascultat de institutiile UE inainte de a se lua masuri cu caracter individual care ar putea sa-i aduca atingere. Oricare institutie a UE trebuie sa isi motiveze deciziile in raport cu cetatenii UE si oricare persoana care este cetatean UE are dreptul de a cere repararea de catre UE a eventualelor prejudicii aduse prin exercitarea activitatii institutiilor UE sau a functionarilor acesteia (si aici ne referin si la persoane fizice si la cele juridice). Tot aici in categoria drepturilor civice putem baga institutia avocatului poporului la nivel european, acestuia i se vor adresa plangeri sau sesizari cu privire la respectarea celor 4 libertati din tratate, cu privire la respectarea acestei carte a drepturilor fundamentale,la incalcarea unor aspecte din tratate in ce priveste buna functionare a institutilor europene.
6. Capitolul referitor la Justitie si aici se arata ca orice cetatean european are dreptul la un proces echitabil intr-un termen rezonabil in fata unei instante judecatoresti independente si impartiale. Legat de acest lucru avem dreptul la reprezentare si aparare in instanta,dreptul la asistenta juridica gratuita si din oficiu pt persoanele ce nu dispun de resurse materiale suficiente,dreptul de a avea acces la o cale de atac eficienta, prezumtia de nevinovatie, principiul legalitatii.Aplicarea principiului legalitatii inseamna ca nici o persoana nu poate fi condamnata si judecata ptr o actiune sau omisiune decat daca la momentul savarsire constituia infractiune si era ca atare prevazuta de lege. De asemenea avem consacrat in carta principiul proportionalitatii infractiunilor si pedepselor conform caruia nu se poate aplica o pedeapsa mai mare decat cea care era prevazuta la momentul savarsirii infractiunii daca intre timp insa intervine o lege mai favorabila aceasta se va aplica. De aici rezulta si ca pedepsele nu trebuie sa fie disproportionate in raport cu fapta comisa.
Se introduc inca 2 elemente noi fata de conventia CvEDO si anume:
- dreptul la protectia datelor cu caracter personal,aici vb si de persoanele fizice si de cele juridice
- chestiuni legate de bioetica. Bioetica inseamna utilizarea normelor morale si etice in descoperirile biologice, geneticii,etc.
Tratatul de la Lisabona introduce in premiera o prevedere potrivit careia daca o anumita petitie este semnata de cel putin 1.000.000 cetateni din statele membre atunci comisia europeana este obligata sa o ia in seama si sa faca o propunere in acest sens cu motivare.
In continuare voi face o analiza a celor mai importante drepturi cetatenesti din Uniunea Europeana.
Dreptul la viata
Potrivit art 2 din Conventie "Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat de lege.Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat,decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul cand infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege".Pedeapsa cu moartea a fost insa abolita.Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat.
Se accepta in Conventie ca un stat poate prevedea in legislatia sa pedeapsa cu moartea pentru acte savarsite in timp de razboi sau de pericol iminent de razboi.O asemenea pedeapsa nu poate fi aplicata decat in cazurile prevazute de acea legislatie.Statul respectiv va comunica Secretariatului General al Consiliului Europei dispozitiile aferente.
Conventia prevede ca dreptul la viata al oricarei persoane este protejat de lege,ceea ce inseamna ca statele trebuie sa elaboreze o legislatie care sa clarifice drept infractiuni omuciderile savarsite cu intentie de catre persoanele fizice.Sunt enuntate trei exceptii de la interdictia generala de cauzare a mortii cu intentie,acestea fiind:
necesitatea de a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei nelegale;
- efectuarea unei arestari legale sau impiedicarea evadarii unui detinut;
- reprimarea unei revolte sau insurectii.Eventuala recurgere la forta trebuie sa se dovedeasca "absolut necesara".
Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, 1950
Articolul 1 - Abolirea pedepsei cu moartea (in timp de pace)
"Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici
executat.
Articolul 2 - Pedeapsa cu moartea in timp de razboi
Un Stat poate sa prevada in legislatia sa pedeapsa cu moartea pentru acte savarsite in timp de
razboi sau de pericol iminent de razboi. Asemenea pedeapsa nu va fi aplicata decat in cazurile
prevazute de aceasta legislatie si conform dispozitiilor sale. Statul respectiv va comunica
secretarului general al Consiliului Europei dispozitiile aferente ale legislatiei in cauza."
* Protocolul nr. 6 privind abolirea pedepsei cu moartea, 1983
Dreptul la viata, garantat oricarei persoane, este primul drept subiectiv reglementat de Conventie. El reprezinta "valoarea suprema pe scara drepturilor omului in plan international"1, iar protejarea sa constituie "una dintre valorile
fundamentale ale democratiilor care fac parte din Consiliul Europei". Respectarea dreptului la viata este o preconditie a exercitarii tuturor celorlalte drepturi. Astfel, statul este obligat nu numai "sa se abtina de la a lua viata in mod intentionat", ci trebuie sa ia toate masurile necesare protejarii vietii.
Art. 2 garanteaza protectie oricarei persoane impotriva mortii provocate intr-o maniera arbitrara. Initial, aceste prevederi nu interziceau recurgerea la pedeapsa cu moartea daca aceasta era prevazuta de lege. In 1983, a fost adoptat Protocolul nr. 6 care aboleste pedeapsa cu moartea in timp de pace, ea continuand
sa fie aplicabila in timp de razboi. Prin adoptarea, in 2002, a Protocolului nr. 13 a fost abolita pedeapsa cu moartea in orice situatii pe teritoriul tuturor statelor semnatare, membre ale CoE.
Titularul dreptului la viata
Art.2 garanteaza dreptul la viata al oricarei persoane fizice, umane. Acest drept nu este absolut; el prevede anumite exceptii, precum: executarea unui condamnat la moarte (pedeapsa aplicata pana in 2002), legitima aparare, arestarea
sau evadarea unei persoane detinute si reprimarea unei insurectii.
Intinderea aplicabilitatii art.2
Protectia dreptului la viata este garantata de Sistemul european de protectie a drepturilor omului oricarei persoane, din momentul nasterii si pana la decesul acesteia. Prin deces trebuie sa se inteleaga moartea fizic constatata, nu si
declararea pe cale judecatoreasca a mortii sau a disparitiei unei persoane.
Interzicerea torturii, a tratamentelor si a pedepselor inumane sau degradante
Potrivit dispozitiilor din Conventie, "nimeni nu poate fi supus torturii,tratamentelor si a pedepselor inumane sau degradante".Drepturile protejate astfel sunt,in mod direct,legate de integritatea persoanei si de demnitatea umana.
Interzicerea sclaviei si a muncii fortate
Sclavia si munca fortata presupun forme de control asupra individului si sunt caracterizate de conditii opresive pe care individul nu le poate schimba sau pe care nu le poate inlatura.
Cat priveste munca fortata,Curtea Europeana a Drepturilor Omului a facut apel, in definirea acesteia, la conventiile Organizatiei Internationale a Muncii,conform carora ea priveste "orice munca sau serviciu pretins unui individ sub
amenintarea unei pedepse oarecare, si pentru care respectiva persoana nu s-a oferit de bunavoie
In conformitate cu dispozitiile din Conventie:
- nimeni nu poate fi tinut in scavie,nici in aservire;
- nimeni nu poate fi silit sa efectueze o munca fortata sau obligatorie;
Conventia referitoare la sclavie (1926) defineste sclavia ca fiind "starea sau conditia unui individ asupra caruia sunt exercitate atributele dreptului de proprietate".
Conventia suplimentara cu privire la abolirea sclaviei, a traficului de
sclavi si a institutiilor si practicilor analoge sclaviei2 defineste aservirea unei
persoane care se afla in una sau mai multe din situatiile prevazute la art.7 lit.b):
1. aservirea pentru datorii reprezinta starea sau conditia rezultand din faptul ca un debitor s-a angajat sa furnizeze in garantia unei datorii serviciile sale personale sau cele ale unei alte persoane asupra careia are autoritate, insa valoarea acestor servicii nu afecteaza lichidarea datoriei sau durata acestor servicii nu este limitata, iar caracterul lor nu este definit;
2. serbia/sevajul - conditia persoanei care este obligata prin lege, obicei sau acord, de a trai si munci pe un pamant apartinand unei alte persoane, facand cateva servicii determinate, remunerate sau gratuit,fara posibilitatea de a-si schimba conditia;
este considerata aservire a femeii sau copilului, orice institutie sau
practica in virtutea careia
femeia este, fara ca ea sa aiba dreptul de a refuza,promisa sau data in casatorie in schimbul unei
despagubiri in bani sau in natura platita parintilor, tutorelui, familiei sau unei alte persoane sau unui alt grup de persoane;
femeia este cedata unei alte persoane, cu titlu oneros sau in alt mod de catre sot, familia sau clanul acestuia;
femeia care, la moartea sotului, este transmisa prin succesiune unei alte persoane;
copilul sau adolescentul care are mai putin de 18 ani si este dat, fie de catre parinti sau de catre unul din ei, fie de
tutorele sau unei alte persoane contra unei sume de bani sau nu, in vederea exploatarii persoanei sau a muncii
copilului sau adolescentului.
Nu se considera "munca fortata sau obligatorie" in sensul prezentuli articol:
- orice munca impusa in mod normal une persoane supuse detentiei in conditile prevazute in Conventie sau pe timpul punerii sale in libertate conditionala;
- orice serviciu cu caracter miltar sau,in cazul celor care refuza efectuarea acestua pe motive de constiinta in tarile in care refuzul efectuarii serviciului militar pe motive de constiinta este recunoscut de lege,un alt serviciu inlocuind serviciul militar obligatoriu;
- orice munca sau serviciu impus in situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii;
- orice munca sau serviciu ce face parte din obligatiile civile normale.
Libertatea si siguranta persoanei
In conformiatate cu prevederile din Conventie, "orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta.Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa,cu exceptia urmatoarelor cazuri si in conformitate cu prevederile legale":
- cele cu privire la detentia pronuntata de o instanta de judecata;
- pe perioada retinerii sau arestarii preventive,dispuse de organele judiciare competente,ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;
- daca masura se refera la detinerea legala a unui minor,hotarata pentru educatia sa supravegheata sau despre detinerea legala a unei persoane, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente;
- daca masura se refera la detinerea legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa,a unui alienat,a unui alcoolic,a unui toxicoman;
- daca masura priveste arestarea sau retinerea legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe un teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare sau de extradare.
Orice persoana arestata sau detinuta trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii.Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea celui interesat la judecata.
Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau retinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal pentru ca aceasta sa statueze, intr-un termen scurt, asupra legalitati detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.
Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei retineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la despagubiri.
Dreptul la un proces echitabil
Potrivit dispozitiilor din Conventie din art.6,orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil,in mod public si intr-un termen rezonabil a cazei sale,de catre o instanta independenta si impartiala,instituita prin lege.
Orice persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita.
Orice acuzare are dreptul,in special:
- sa fie informat,in termenul cel mai scurt,intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
- sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
- sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a-l plati,sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu,atunci cand interesele justitiei impun acest lucru;
- sa ceara ascultarea martorilor si sa obtina in acest citarea lor;
- sa ceara sa fie asistat,in mod gratuit,de un interpret,daca nu intelege limba folosita in timpul procesului.
Garantarea libertatii si a securitatii juridice a persoanei ar fi lipsita de sens daca aceasta nu ar fi incredintata unei justitii independente si impartiale, garantie a unui proces echitabil.
Sistemul european de protectie a drepturilor omului garanteaza principiul suprematiei legii ca principiu fundamental al oricarei democratii si principiu de baza al ordinii publice europene.
Sfera de aplicare a art.6, alin.1
Garantiile reglementate de art.6 nu sunt aplicabile tuturor litigiilor, ci numai"contestatiilor privind incalcarea drepturilor si a obligatiilor cu caracter civil" si"acuzatiilor in materie penala". CEDO apreciaza ca cele doua notiuni, materie
civila si materie penala, nu pot fi interpretate in conformitate cu prevederile dreptului intern al statului parat care difera de la un sistem juridic la altul, ci ele sunt "concepte autonome" carora Curtea le confera un sens european. Garantiile
art.6 nu se aplica tuturor nivelurilor procedurale, in materie civila si penala. Ele intervin, in primul rand, la nivelul jurisdictiilor de prima instanta, prin acestea intelegandu-se nu numai structurile judiciare de drept comun, ci si organele
nonjurisdictionale - administrative sau disciplinare. In cazul celor din urma(organelor nonjurisdictionale), justitiabilul trebuie sa dispuna de un drept de recurs in fata unui organ judecatoresc independent si impartial cu jurisdictie deplina, in masura sa respecte garantiile prevazute de art.6.
Dreptul la un proces echitabil in materie civila
Aplicarea alin.1 in materie civila este determinata de existenta unei contestatii cu privire la un drept recunoscut de legislatia interna a statului parat. CEDO a refuzat interpretarea restrictiva a notiunii de "drepturi si a obligatii
cu caracter civil", considerand ca aceasta sintagma vizeaza "orice procedura al carei rezultat este determinant pentru niste drepturi si obligatii cu caracter privat" . Prin urmare, ceea ce conteaza este caracterul privat al dreptului in cauza, caracterul personal sau patrimonial al dreptului contestat.Aceasta acceptie materiala a dreptului cu caracter privat a determinat judecatorul european sa integreze in sfera de aplicabilitate a alin.1 contenciosul disciplinar si contenciosul social. Astfel, alin.1 este aplicabil sanctiunilor disciplinare pronuntate de jurisdictiile profesionale atunci cand se pune in discutie dreptul unei persoane de a-si exercita profesia sau situatiilor cu caracter social, precum atribuirea unor prestatii de asigurare sociala sau de ajutor social. CEDO a considerat "civile"numeroase cauze de contencios care in mod traditional apartin dreptului public apreciind ca "trebuie sa ne raportam la esenta si efectele unui drept, iar nu la
clasificarea sa juridica in dreptul intern al statului in cauza
Dreptul la un proces echitabil in materie penala
Aplicarea alin.1 in materie penala este determinata de existenta unei acuzatii de a fi savarsit o infractiune. CEDO defineste aplicarea art.6 alin.1 in materie penala in decizia Engel si altii c. Olandei pe baza a 3 criterii:
incadrarea data de legislatia interna a statului in cauza;
natura infractiunii;
gravitatea sanctiunii atrase.
Aceasta decizie a Curtii stabileste faptul ca desi o anumita situatie nu intra in sfera de aplicare a normelor de drept penal national, exista totusi posibilitatea includerii acesteia in sfera materiei penale in sensul art.6 alin.1. Astfel, CEDO aplica prevederile art.6 in cazul actiunilor disciplinare, al sanctiunilor administrative si fiscale.
Dreptul de acces la un tribunal
Art.6 garanteaza dreptul la un tribunal care implica dreptul de a avea acces corect si efectiv la judecata.1 Acesta include:
un tribunal cu deplina jurisdictie prin tribunal nu se intelegein mod necesar o jurisdictie de tip clasic, ci se dobandeste o acceptiune autonoma in sensul Conventiei, aplicandu-se si organelor nonjurisdictionale. "Tribunalul" este caracterizat prin functia sa jurisdictionala - solutionarea unei cauze pe baza normelor de drept si in urma unei proceduri legal stabilite;
accesul efectiv la judecator: justitiabilul beneficiaza de posibilitatea de a contesta un act ce aduce atingere drepturilor sale. Prin urmare, el trebuie sa dispuna de mijloace concrete de a ajunge in fata unui judecator si, in acelasi timp, de a fi asistat de un avocat in cadrul procedurii judiciare. Lipsa asistentei judiciare gratuite pe parcursul procedurii civile incalca dreptul de acces la un tribunal in cazul in care complexitatea procedurii sau a cauzei face ca aceasta asistenta sa fie indispensabila;
obtinerea unei hotarari judecatoresti: dreptul partilor de a obtine o decizie motivata, care solutioneaza litigiul definitiv.
Tribunalul are obligatia de a examina efectiv sustinerea partilor,fiind obligatorie motivarea corespunzatoare a hotararilor judecatoresti.
principiul securitatii juridice: presupune ca solutia pronuntata in mod definitiv intr-o cauza de catre o instanta de judecata sa nu poata face obiectul unei noi proceduri judiciare. Pana in anul 2003, legislatia romana permitea desfiintarea unor hotarari definitive si irevocabile, prin cai extraordinare de atac -recursurile in anulare promovate de catre procurorul general al Romaniei.
principiul egalitatii armelor: implica obligatia tribunalului de a oferi fiecarei parti posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care nu o plaseaza intr-o situatie dezavantajoasa in raport cu partea adversa. Acest principiu se aplica doar partilor in litigiu si permite sanctionarea oricarei discriminari intervenite in comunicarea actelor catre parti,oferind acestora posibilitatea de a participa in mod egal la cercetarea probelor;
principiul contradictorialitatii: reprezinta dreptul partilor de a li se comunica si de a dezbate orice act sau observatie adusa judecatorului. Acest principiu, spre deosebire de cel al egalitatii armelor, nu priveste numai situatia partilor, una in raport cu cealalta, ci si situatia partilor in raport cu Ministerul public sau orice alta jurisdictie independenta care poate influenta, prin actele sau informatiile puse la dispozitia instantei, decizia acesteia.
In cazul in care comunicarea unui act afecteaza doar una dintre parti, CEDO ia decizia in conformitate cu principiului egalitatii armelor care impune instantei obligatia de a trata partile in mod egal. Daca ambele parti au fost private, in egala masura, de posibilitatea de a lua cunostinta de o informatie utila furnizata judecatorului, se va aplica principiul contradictorialitatii
Neretroactivitatea legii penale
In conformitate cu dispozitiile prevazute in Conventie:
- nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care in momentul in care a fost savarsita nu era considerata o infractiune,potrivit dreptului national sau international.De asemenea,nu poate fi aplicata vreo pedeapsa mai grava decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii;
- dispozitiile din acest articol nu vor aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care,in momentul savarsirii sale era considerata o infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate.
Dreptul la respectarea vietii private,a vietii de familie,a domiciliului si a corespondentei,dreptul de a se casatori,de a intemeia o famile si egalitatea intre soti
In baza acestor drepturi:
- orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale (fiind incriminate faptele care aduc atingere acestor drepturi);
- nu este admisa ingerinta unei autoritati publice in viata privata a persoanei decat in masura in care interventia este prevazuta de lege si daca aceasta constitue o masura care,intr-o societate democratica,este necesara securitatii nationale,sigurantei publice,bunastarii economice a tarii,apararii ordinii si prevenirii faptelor penale,protectiei sanatatii sau a moralei ori protectiei drepturilor si libertatilor acestuia.
Libertatea de gandire,de convingere si de religie
Consacrarea acestor drepturi are in vedere ca:
- orice persoana are dreptul la libertate de gandire,de constiinta si de religie.Acest drept presupune libertatea de a schimba religia sau convingerea,cat si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau colectiv,in public sau in particular,prin cult,invatamant sau practici;
- libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate forma obiectul altor restrictii decat al acelora care,fiind prevazute de lege,constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea publica,protectia ordinii,a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altuia.
Libertatea de exprimare si informare
In baza acestor libertati:
- orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare.Acest drept cuprinde liberatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara sa poata exista vreun amestec al autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna intreprinderile de radiodifuziune,cinematograf sau de televiziune unui regim de autorizare;
- exercitarea acestor libertati,presupunand indatoriri si obligatii poate fi supusa unor anumite formalitati,conditii,restrictii sau sanctiuni prevazute de lege care constituie masuri necesare,intr-o societate democratica,pentru securitatea nationala,integritatea teritoriala sau siguranta publica,pentru apararea ordinii si prevenirea infractiunilor,pentru protectia sanatatii sau a moralei,pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altuia,pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
Libertatea de intrunire si de asociere si dreptul de a constitui sindicate
Acestea se reflecta in faptul ca:
- orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere,inclusiv dreptul de a constitui impreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia unor sindicate pentru apararea intereselor sale;
- exercitarea acestor drepturi nu poate forma obiectul altor restrictii,decat al acelora care,fiind prevazute de lege,constituie masuri necesare,intr-o societate democratica,pentru securitatea nationala,siguranta publica,apararea ordinii si prevenirii infractiunilor,pentru protectia sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altor persoane.Prezentul articol nu interzice ca exercitarii acestor drepturi sa-i fie impuse restrictii legitime de catre membrii fortelor armate,ai politiei sau a-i administratiei de stat.
Dreptul la proprietate
Protocolul nr 1 prevede ca orice persoana fizca sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale.Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor (un exemplu in Romania ar fi domeniul silvic),conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor a altor contributii sau a amenzilor.
Dreptul la instruire
Conform acestui drept,nimanui nu ii poate fi refuzat dreptul la instruire.Statul,in exercitarea functiilor pe care si le va asuma in domeniul educatiei si invatamantului,va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si acest invatamant conform convingerilor lor religioase si filosofice.
Dreptul la alegeri libere
Dreptul mentionat are in vedere obligatia statelor membre de a angaja si de a organiza,la intervale rezonabile,alegeri libere cu vot secret,in conditii care asigura libera exprimare a opiniilor poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Drepturi recunoscute strainilor
Drepturile respective au in vedere :
- dreptul de circulatie in mod liber si de a-si alege in mod liber resedinta;
- dreptul oricarei persoane de a parasi orice tara,inclusiv pe a sa;
- faptul ca exercitarea acestor drepturi nu poate constitui obiectul unor alte restrangeri decat al acelor care,fiind prevazute de lege,constituie masuri necesare,intr-o societate democratica,pentru securitatea nationala,pentru siguranta publica,pentru mentinerea ordinii publice,pentru prevenirea infractiunilor,pentru protectia sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altuia;
- drepturile recunoscute pot,de asemenea,in anumite zone determinate ,sa constituie obiectul unor restrangeri care,fiind prevazute de lege,sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica.
Interzicerea discriminarii
Conform prevederilor din Conventie,exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute in Conventie trebuie sa fie asigurate,fara vreo deosebire,intemeindu-se,in special,pe sex,rasa,culoare,limba,religie,opinii politice sau orice alte opinii,origine nationala sau sociala,apartenenta la o minoritate nationala,avere,nastere sau orice alta situatie.
Conventia prevede si anumite derogari referitoare la drepturile mentioante mai sus,dar numai in caz de razboi sau alte pericole publice.
Obligatiile statelor referiroare la respectarea drepturilor civile si politice
In Pactul International,ca si in conventiile regionale,prevederile afirma,in general,ca fiecare persoana sau fiecare cetatean beneficiaza de drepturile mentioante in actele respective.Rezulta ca statele sunt obligate sa respecte si sa asigure realizarea drepturilor mentionate in documentele internationale.
Conventia europeana angajeaza statele parti sa asigure oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile pe care le enunta.Conventia americana obliga statele sa respecte drepturile si libertatile prevazute si sa asigure deplina lor exercitare de catre toate persoanele.Carta africana prevede ca statele parti se obliga sa recunoasca drepturile si libertatile prevazute si sa adopte masuri pentru a le asigura aplicarea.
Obligatia de a respecta drepturile si libertatile omului inseamna a nu incalca aceste drepturi si libertati,a nu intreprinde nimic in acest scop.Obligatia se refera la orice masura sau actiune a guvernului,a oricarei autoritati publice si a oricarei oficial ,la orice nivel administrativ.
Derogari de la obligatia respectarii drepturilor civile si politice
Documentele privind drepturile civile si politice ,cu exceptia Cartei africane,prevad posibilitatea uror derogari limitate in timp in privinta sferei drepturilor omului.Derogarile pot fi aplicate numai in perioade de pericol public care ameninta existenta natiunii.
Conventiile americana si europeana,se refera si la perioade de razboi,dar si la alte pericole,cum ar fi amenintarea la independenta sau securitatea statului respectiv.
Totusi,potrivit Pactului international,masurile derogarii nu se pot referi la dreptul la viata,nu pot admite tortura,sclavajul,intemnitarea pentru imposibilitatea platii unor datorii contractuale,interzicerea pedepsirii pentru acte sau actiuni sau omisiuni care la data comiterii nu constituiau infractiuni,potrivit dreptului intern sau international,dreptul fiecaruia de a i se recunoaste personalitatea in fata legii,libertatea de gandire,constiinta si religie.
Concluzie personala:
Consider ca aceste drepturi cetatenesti prevazute in special de Conventia Europeana a Drepturilor Omului sunt niste drepturi fara de care nu se poate vb de o adevarata democratie si sunt fundamentale ptr ca o societate sa functioneze in cele mai bune conditii. Din pacate,nu cred sa existe vreo tara care sa respecte fara nici o abatere toate aceste drepturi ci este doar un deziderat ca aceste sa fie respectate cumulativ de toate ta care au acceptat aceasta Conventie si alte documente ce stabilesc drepturi cetatenesti. De asemenea consider ca deoarece aceste drepturi si respectarea lor incumba cu precadere statelor,acestea ar trebui sanctionate foarte drastic in momentul in care se observa ca desi au acceptat CvEDO sau alte documente in care sunt prevazute drepturi cetatenesti nu le respecta sau nu vegheaza in mod corespunzator la respectarea acestor drepturi.
Spete
Dreptul la viata
Desi Romania nu a fost condamnata ptr incalcarea acestui drept,cea mai relevanta cauza ramane Gheorghe Ursu c. Romaniei.
Situatia de fapt
Inginerul, poetul si disidentul Gheorghe Ursu a fost arestat, torturat si ucis de politia politica a regimului comunist la 17 noiembrie 1985, in inchisoarea Rahova din Bucuresti. Gheorghe Ursu fusese urmarit de Securitate inca din anii '70 cand trimitea scrisori la Europa Libera. In decembrie 1984 Securitatea i-a rechizitionat jurnalul personal in care demasca in detaliu absurditatea si falimentul national-comunismului romanesc. A fost anchetat si amenintat aproape zilnic, pentru a divulga modalitatile prin care a transmis materiale la Europa Libera, precum si contactele cu alti disidenti din tara si din Occident. Nedorind sa colaboreze cu Securitatea, a fost arestat la 21 septembrie 1985, torturat sistematic si in final ucis.
Situatia dosarului
Dupa decembrie 1989, ancheta Parchetului a aratat ca "vinovati de moartea lui Gheorghe Ursu sunt ofiterii anchetatori", coloneii T.S., V.G., P.M. si C.M. In 1996, un fost detinut de drept comun, Cl.M., a fost condamnat la 20 de ani pentru uciderea lui Gheorghe Ursu. Acesta a recunoscut ca nu facuse decat sa indeplineasca ordinele ofiterilor mai sus-amintiti.Cl.M. a executat numai doi ani de inchisoare.
Desi existau suficiente probe impotriva coloneiilor T.S., V.G., P.M. si C.M., Ministerul Justitiei a permis procurorului sa trimita in judecata pe doi dintre inculpati, T.S. si C.M, numai in noiembrie 2000. Pana in mai 2003, judecatorii Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti au tergiversat verdictul, incercand in mai multe randuri sa inchida cazul. La 14 mai 2003, judecatorul P.L. sfarseste prin a se auto-dezinvesti sub un pretext fara acoperire legala. Cauza este judecata la Curtea de Apel Bucuresti, unde pe 14 iulie 2003, inculpatii sunt condamnati la cate 11 ani de inchisoare pentru autorat si complicitate la omor. Este pentru prima data cand justitia romana post-decembrista condamna o crima politica ce a fost comisa sub regimul comunist. Cu toate ca instanta a emis mandat de arestare pentru cei doi, autoritatile nu au pus imediat in aplicare hotararea instantei, pretinzand ca nu-i poate gasi pe vinovati, desi acestia au fost vazuti in Bucuresti de martori oculari. Mai mult, procurorului general J.T., a facut recurs la Curtea Suprema de Justitie pentru a le usura inculpatilor situatia. La cateva luni de la data arestului, T.S. a fost eliberat din penitenciar pe motive de boala in baza unor documente emise de Spitalul Penitenciarului Rahova. Cauza se gaseste pe rolul instantei de la Strasbourg.
Interzicerea torturii
Situatia in fapt
In seara zilei de 20 septembrie 1993, in Hadareni s-a iscat o cearta intre 3 barbati romi si un alt satean. Situatia a degenerat intr-un conflict inter-etnic. Uciderea unui roman i-a speriat pe romi; acestia refugiindu-se intr-o casa din apropiere. Vestea mortii romanului i-a nemultumit pe localnici. O multime numeroasa si furioasa, din care faceau parte comandantul postului local de politie si cativa politisti, s-a adunat in fata casei in care se refugiasera romii pe care au incendiat-o. Doi dintre barbati au reusit sa iasa din casa pe geam, dar au fost urmariti de multime si omorati in bataie. Cel de-al treilea a fost impiedicat sa iasa din cladire si a murit ars de viu. Romii au fost alungati din sat. Reclamantii au sustinut ca politistii au incurajat multimea sa distruga si alte bunuri ale romilor din sat. Pana a doua zi, 13 case au fost complet distruse, iar alte cateva au fost avariate grav. Multe dintre obiectele personale ale reclamantilor au fost, de asemenea, distruse. Zile ce au urmat incidentelor au fost marcate de interzicerea reintoarcerii romilor in sat. Numai in urma presiunilor internationale majoritatea familiilor de romi s-au putut intoarce in comuna. Dupa incident, locuitorii romi din Hadareni au formulat o plangere penala la Parchet. Petitionarii au identificat un numar de persoane responsabile pentru evenimentele din 20 septembrie 1993. Printre cei identificati se aflau cativa politisti.
Situatia dosarului
In iulie 1994, 3 civili au fost arestati si acuzati de comiterea infractiunii de omor deosebit de grav. Totusi, acestia au fost pusi in libertate dupa cateva ore, iar mandatele lor de arestare au fost anulate. Avand in vedere implicarea politistilor in incident, cauza a fost trimisa Parchetului militar in octombrie 1994. In septembrie 1995 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a politistilor de la postul local de politie cu motivarea ca incapacitatea lor de a opri multimea nu a reprezentat in sine o forma de participare. In august 1997, procurorul a emis un rechizitoriu prin care a trimis in judecata 11 civili. Procesul penal, la care a fost atasata actiunea civila, a inceput in noiembrie. La proces, mai multi martori au declarat ca politistii au fost implicati activ in omoruri si incendieri. Hotararea care a solutionat latura penala a cauzei a fost pronuntata la data de 17 iulie 1998. Instanta a constatat ca inculpatii au actionat impreuna, in moduri diferite,pentru a elimina romii din satul lor.Urmarirea penala a fost considerata necorespunzatoare. Cinci sateni au fost condamnati pentru omor deosebit de grav, iar 12 sateni, printre care si cei 5, au fost condamnati pentru alte infractiuni. Instanta i-a condamnat la pedepse cuprinse intre 1 si 7 ani de inchisoare. Parchetul a formulat apel, considerand pedepsele prea blande. Instanta de apel a condamnat un al saselea satean pentru omor deosebit de grav si a marit pedeapsa unuia dintre inculpati; celorlalti inculpati le-au fost reduse pedepsele. In noiembrie 1999, Curtea Suprema de Justitie a mentinut condamnarile pentru distrugere, dar a schimbat incadrarea din omor deosebit de grav in omor calificat pentru 3 dintre inculpati. In 2000, 2 dintre satenii condamnati au fost gratiati.
Aprecierea Curtii: Art. 3 din Conventie consacra una dintre valorile fundamentale ale societatii democratice. El interzice in termeni absoluti tortura si pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante, indiferent de circumstante sau de comportamentul victimei. Potrivit jurisprudentei Curtii, relele tratamente aplicate victimei trebuie sa atinga un prag minim de gravitate pentru a cadea sub incidenta art. 3. Aprecierea gravitatii minime este relativa. Ea depinde de numerosi factori, precum durata tratamentului aplicat, efectele sale fizice si psihice asupra persoanei care le-a suferit, iar, in unele situatii, sexul, varsta si starea de sanatate a victimei. Curtea a retinut tratamentul ca fiind 'inuman' in situatia in care, inter alia, a fost premeditat, fiind aplicat pe durata mai multor ore, si a provocat fie leziuni corporale, fie suferinte intense de natura psihica sau mentala. Tratamentul a fost calificat ca fiind 'degradant' intrucat a cauzat victimelor sentimente de teama, de neliniste si de inferioritate, de natura a le umili si a le injosi. Pentru a decide daca un anumit tratament este sau nu degradant in sensul art. 3, Curtea examineaza daca scopul aplicarii lui este acela de a umili sau injosi victima si daca, prin efectele produse, a fost adusa o atingere personalitatii acesteia, intr-o maniera incompatibila cu art. 3. Cu toate acestea, absenta unui asemenea scop nu ar putea exclude intr-o maniera definitiva constatarea unei incalcari a art. 3.
Referitor la situatia actuala, Curtea retine ca distrugerea imobilelor si a bunurilor reclamantilor, precum si indepartarea lor fortata din localitate au avut loc in cursul lunii septembrie 1993, inaintea ratificarii Conventiei de catre Romania, in iunie 1994. In consecinta, ea nu poate examina aceste aspect. Din probele prezentate de reclamanti si din deciziile civile ale instantelor judecatoresti rezulta in mod evident ca lucratorii de politie au fost implicati in organizarea actiunii de incendiere a imobilelor, iar ulterior, inclusiv dupa luna iunie 1994, au incercat sa musamalizeze incidental. In urma incidentului, fiind izgoniti din caminele lor si din localitate, reclamantii au fost nevoiti sa locuiasca, unii chiar si in prezent, in conditii improprii si supraaglomerate - beciuri, cotete de pasari, grajduri etc. - si sa-si schimbe frecvent adresa, mutandu-se la prieteni sau rude in conditii de extrema supraaglomerare. In consecinta, fata de repercusiunile directe ale actelor agentilor statului asupra drepturilor reclamantilor, Curtea apreciaza ca se poate angaja raspunderea statului parat in ceea ce priveste conditiile locative in care au trait ulterior reclamantii. Curtea reaminteste ca orice discriminare rasiala poate constitui prin ea insasi un tratament degradant, in sensul art. 3 din Conventie. Curtea apreciaza ca discriminarea etnica la care reclamantii au fost supusi in mod public prin modul de solutionare a petitiilor acestora de catre autoritati, precum si conditiile locative ale reclamantilor aduc atingere demnitatii lor umane, constituind, in lumina circumstantelor cauzei, tratamente degradante in sensul art. 3 din Conventie. In consecinta, Curtea considera ca a avut loc o incalcare a art. 3 din Conventie.
* Cauza Moldovan si altii c. Romaniei, 12 iulie 2005
Jurisprudenta
Traducere din limba franceza
Consiliul Europei
Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Sectia a III-a
HOTARAREA
din 21 iunie 2007
in Cauza Dura impotriva Romaniei
(Cererea nr. 10793/02)
Strasbourg
Hotararea este definitiva. Poate suferi modificari de forma.
In Cauza Dura impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand in cadrul unei camere formate din:
DomniiB.M. Zupančič, presedinte,
C. Birsan,
Doamnele E. Fura-Sandström,
A. Gyulumyan,
DomniiE. Myjer,
David Thor Björgvinsson,
Doamna I. Ziemele, judecatori,
si domnul S. Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la data de 31 mai 2007,
a pronuntat urmatoarea hotarare, adoptata la aceeasi data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla cererea nr. 10793/02, introdusa impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Marcel Dura (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 4 martie 2002 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
In urma decesului reclamantului, la 26 decembrie 2005, copiii sai, in continuare denumiti mostenitorii reclamantului, Marcel Andrei Dura, Ionut Marius Dura, Mihaela Dura si Lucian Dura, reprezentati de Doamna Irina Beldiman, mama lor, si-au exprimat la 3 februarie 2006 dorinta de a continua cererea.
2. Guvernul
roman (Guvernul) a fost
reprezentat de co-agentul guvernamental, doamna Ruxandra Pasoi, de
3. Reclamantul s-a plans in special de o atingere adusa dreptului sau de acces la instanta, garantat de art. 6 alin. 1 din Conventie, datorita neexecutarii unei hotarari interne definitive.
4. Printr-o Hotarare din 8 septembrie 2005 Curtea a declarat cererea partial admisibila.
5. La 23 ianuarie 2007, dupa un schimb de corespondenta, grefierul a propus partilor incheierea unei intelegeri amiabile in sensul art. 38 alin. 1 b) din Conventie. La 3 si respectiv 12 aprilie 2007 Guvernul si mostenitorii reclamantului au prezentat declaratii formale de acceptare a unei solutionari amiabile a cauzei.
IN FAPT
6. Reclamantul s-a nascut in anul 1954 si a locuit la Iasi.
7. Printr-o sentinta din 3 decembrie 1997 Judecatoria Iasi a condamnat pe M.F. si societatea U. sa plateasca reclamantului o despagubire de 4.210.014 lei vechi romanesti (ROL) pentru repararea prejudiciului cauzat masinii sale in urma unui accident rutier si suma de 588.514 ROL cu titlu de cheltuieli de judecata.
8. Aceasta sentinta a fost confirmata in apel de Tribunalul judetean Iasi, printr-o hotarare din 23 noiembrie 1998. Printr-o hotarare definitiva din 29 aprilie 1999, Curtea de Apel Iasi a anulat recursul lui M.F. pentru nerespectarea cerintelor procedurale.
9. Reclamantul a trimis scrisori societatii E. si lui M.F., somandu-i sa execute sentinta din 3 decembrie 1997. Demersurile sale au ramas fara raspuns.
10. Datorita neexecutarii din partea celor doi debitori a obligatiei, reclamantul a sesizat la 27 mai 1999 Judecatoria Iasi cu o actiune in reactualizare a despagubirii stabilite prin sentinta din 3 decembrie 1997.
11. Printr-o sentinta din 19 ianuarie 2000, Judecatoria a admis actiunea sa si a reactualizat suma datorata. Printr-o hotarare din 29 septembrie 2000, Tribunalul judetean Iasi a admis apelul lui M.F. si a respins actiunea reclamantului. El a considerat ca reclamantul ramasese pasiv in conditiile in care putea cere executarea silita a sentinti definitive in locul reactualizarii sumei. El a remarcat ca o asemenea cale era posibila si a considerat ca reclamantul a fost de rea credinta cerand reactualizarea despagubirii. Aceasta hotarare a fost confirmata la 10 ianuarie 2001 printr-o hotarare definitiva a Curtii de Apel din Iasi.
12. La 20 octombrie 2000 reclamantul a depus la executorul judecatoresc de pe langa Judecatorie o cerere de executare silita a sentintei din 3 decembrie 1997. La o data neprecizata executorul judecatoresc a somat pe M.F. sa execute sentinta. Dupa aceasta somatie executorul judecatoresc nu a luat nicio alta masura de executare.
IN DREPT
13. La
3 aprilie 2007 Curtea a primit de
« Subsemnata, Ruxandra
PASOI, co-agent al Guvernului roman in fata Curtii Europene a
Drepturilor Omului, declar ca Guvernul roman propune sa
plateasca Doamnei Irina Beldiman, in calitate de reprezentanta a
lui Marcel Andrei Dura, Ionut Marius Dura, Mihaela Dura si Lucian
Dura, cu titlu gratuit, impreuna, suma de 3.000 euro (trei mii euro) in
vederea unei solutionari amiabile a cauzei avand la baza cererea
mentionata anterior in curs
Aceasta suma va acoperi orice prejudiciu material si moral precum si costurile si cheltuielile si va fi platita in urmatoarele trei luni de la data notificarii hotararii Curtii pronuntate in conformitate cu art. 39 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In caz de neplata in termenul respectiv Guvernul se obliga sa plateasca, incepand de la expirarea acestuia si pana la achitarea efectiva a sumei respective o dobanda simpla la o rata echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga trei puncte marginale. Aceasta plata va solutiona definitiv cauza. »
14. La 12 aprilie 2007, Curtea a primit declaratia urmatoare, semnata de mostenitorii reclamantului :
« Subsemnata, Irina Beldiman,
in calitate de reprezentanta a lui Marcel Andrei Dura, Ionut Marius
Dura, Mihaela Dura si Lucian Dura, constat ca Guvernul roman este
dispus sa-mi plateasca, cu titlu gratuit, impreuna, suma de
3.000 euro (trei mii euro) in vederea unei solutionari amiabile a
cauzei avand la baza cererea mentionata anterior in curs
Aceasta suma va acoperi orice prejudiciu material si moral precum si costurile si cheltuielile si va fi platita in urmatoarele trei luni de la data notificarii hotararii Curtii pronuntate in conformitate cu art. 39 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In caz de neplata in termenul respectiv Guvernul se obliga sa plateasca, incepand de la expirarea acestuia si pana la achitarea efectiva a sumei respective o dobanda simpla la o rata echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga trei puncte marginale.
Accept aceasta propunere si renunt la orice alta pretentie fata de Romania in legatura cu faptele aflate la baza respectivei cereri. Declar cauza definitiv solutionata.
Prezenta declaratie se inscrie in cadrul intelegerii amiabile la care Guvernul si eu personal am ajuns.»
15. Curtea ia act de
intelegerea amiabila la care au ajuns partile (art. 39
din Conventie). Ea este convinsa ca aceasta intelegere
se intemeiaza pe respectarea drepturilor omului recunoscute de Conventie
sau Protocoalele sale (art. 37 alin.
15. In consecinta, cauza va fi scoasa de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
IN UNANIMITATE:
1. declara cauza scoasa de pe rol;
2. ia act de angajamentul partilor de a nu cere trimiterea cauzei la Inalta Camera;
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la data de 21 iunie 2007, in aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.
Bostjan M. Zupančič,
presedinte
Santiago Quesada
grefier
Bibliografie
