|
|
|
MIJLOACELE DE PROBA
1.Inscrisurile
1.1.Notiune.Inscrisurile sunt declaratii sau consemnari ale partilor, facute in forma scrisa, cu privire la acte sau fapte din care izvorasc raporturi juridice intre ele.
1.1.Clasificare. Inscrisurile se pot clasifica in functie de mai multe criterii:
A.In functie de intentia cu care au fost intocmite:
inscrisuri preconstituite, adica consemnari facute de parti sau de una din ele anume cu intentia de a servi ca proba a unui act sau fapt juridic;
inscrisuri nepreconstituite, adica intocmite in alte scopuri, dar care pot fi, totusi, folosite si ca mijloace de dovada: registrele comerciale, diferitele insemnari casnice, mentiuni facute de creditor pe titlul creantei sau pe chitanta, precum si simplele scrisori care fac referire la anumite acte sau fapte juridice.
B. Dupa cum contin sau nu semnaturile partilor, inscrisurile pot fi:
semnate (de catre parti sau de catre una din ele), cum sunt inscrisurile autentice, cele sub semnatura privata si scrisorile;
nesemnate, cum sunt rabojurile, registrele comerciale, biletele si tichetele.
C. Dupa scopul in care sunt intocmite, inscrisurile sunt:
primordiale, cand se intocmesc cu ocazia incheierii actului juridic sau constatarii faptului juridic, spre a servi ca proba;
recognitive, cand se intocmesc ulterior, pentru a inlocui un inscris primordial pierdut sau pe cale de a se pierde ori distruge;
confirmative, cand se intocmesc pentru a constata si dovedi confirmarea unui act juridic anulabil.
D. Se mai face distinctia intre
inscrisurile originale si
copiile dupa inscrisuri originale;
inscrisurile a caror putere doveditoare este prevazuta de lege ;
inscrisuri a caror putere doveditoare este lasata la aprecierea instantei.
Inscrisurile preconstituite se clasifica, dupa modul deintocmire, in:
inscrisuri autentice- care s-au facut cu respecarea conditiilor prevazute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a incheiat;
inscrisuri sub semnatura privata- semnate de partile de la care emana.
Alte inscrisuri care pot fi folosite ca mijloc de dovada:
A. Cele la care se refera art. 1183-1187 C. civ., si anume:
registrele comerciantilor;
registrele si hartiile casnice;
'Orice adnotatie' (mentiune scrisa) 'facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu de creanta';
Rabojurile, atunci cand 'crestaturile dupa amandoua bucatile sunt egale si corelative', fac deplina dovada intre partile 'care au obicei a se servi de un asemenea mijloc de probatiune' (art. 1187 C. civ.);
B.Inscrisurile si celelalte imprimari asimilate lor care au aparut ulterior elaborarii Codului (inregistrari magnetice, fonice sau video, fotografii etc.
C. Simplele scrisori pot fi si ele folosite ca mijloc de proba, daca, prin continutul lor, invedereaza existenta unor acte juridice ori savarsirea unor fapte juridice pertinente si concludente.
D. copiile dupa inscrisuri(art. 1188 C. civ.), actele recognitive (art. 1189 C. civ.) si actele confirmative (art. 1190 C. civ.).
2.Marturia (proba testimoniala)
2.1.Notiune.Marturia este relatarea facuta oral in fata instantei de catre o terta persoana - alta decat partile - numita martor, cu privire la acte sau fapte intamplate in trecut si aflate in legatura cu pretentiile partilor, despre care are cunostinta personala marturiile se mai numesc si depozitii de martori, iar proba cu martori se mai numeste si proba testimoniala.
2.2.Conditii specifice de admisibilitate :
- relatarea martorului sa se faca oral in fata instantei de judecata (eventualele declaratii date in scris in alta parte si depuse la dosar de catre una din parti nu constituie marturii);
- depozitia sa se refere la fapte precise (determinate) care au legatura cu pretentiile partilor (cu drepturile si obligatiile invocate de ele);
- martorul sa cunoasca personal faptele relatate, in sensul ca le-a vazut, le-a auzit sau le-a perceput altfel, prin propriile simturi;
2.3. Admisibilitatea probei cu martori. Spre deosebire de proba cu inscrisuri, care este general admisibila pentru a se dovedi orice acte sau fapte juridice si de catre oricine, proba cu martori are o admisibilitate mai restransa.
Regula generala privind restrangerea admisibilitatii probei testimoniale este stabilita de art. 1191 C. civ.:
a) Potrivit art. 1191 alin. 1 C. civ., proba testimoniala este inadmisibila atunci cand se tinde a se dovedi un act juridic a carui valoare este mai mare de 250 lei: 'dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin inscris sub semnatura privata'.
b) Potrivit art. 1191 alin. 2 C. civ., 'nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul (inscrisul), nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inainte, in timpul sau in urma confectionarii actului (inscrisului) chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei'.
Exceptii
A. Proba cu martori nu este admisibila, chiar daca valoarea actului este inferioara plafonului legal de 250 lei, in cazul:
- actelor solemne, pentru care forma solemna este ceruta de lege ad validitatem:;
- actele pentru care legea cere forma scrisa ad probationem.
B. Proba cu martori este admisibila chiar daca valoarea actului juridic depaseste suma de 250 lei:
cand exista un inceput de dovada scrisa (care poate fi completat cu martori);
- cand preconstituirea sau conservarea unui inscris a fost imposibila.
2.4. Puterea doveditoare a probei cu martorieste lasata la aprecierea instantei de judecata.
3. Marturisirea.
3.1.Notiune.Marturisirea este declaratia unei persoane prin care aceasta recunoaste ca adevarat un fapt pe care adversarul ei isi intemeiaza pretentiile sale in justitie, declaratie de natura a produce efecte juridice impotriva autorului ei.
3.2.Clasificare.
Art. 1204-1206 C. Civ. disting:
judiciara - cand este facuta in fata instantei judecatoresti, in cursul procesului in care urmeaza a fi utilizata ca proba si se refera la obiectul acelui proces;
extrajudiciara cand este facuta in afara instantei sau chiar in fata unei alte instante decat aceea care judeca litigiul in care ea ar urma sa fie folosita ca proba;
Dupa natura si continutul marturisirii:
marturisirea simpla (sau fara rezerve), constand in recunoasterea de catre parat a faptului pretins de reclamant, asa cum a fost el formulat de catre acesta;
marturisirea calificata- paratul recunoaste nu doar faptul pretins de reclamant, dar si alte imprejurari strans legate de acesta, anterioare sau concomitente lui si care schimba semnificatia juridica a faptului pretins si recunoscut;
marturisirea complexa- atunci cand paratul recunoaste atat faptul pretins de reclamant, cat si un alt fapt sau o alta imprejurare, distincta si posterioara faptului pretins de reclamant, care ii restringe sau ii anihileaza complet efectele;
3.3. Puterea doveditoare. Problema admisibilitatii.
In prezent, forta probanta a marturisirii este lasata la aprecierea instantei de judecata.
Potrivit art.1206 alin 2 C. Civ., marturisirea nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit.
IV. 2.4. Prezumtiile.
4.1. Notiune. Notiune. Potrivit art. 1199 C. civ., 'prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut'.
4.2. Clasificare.
Dupa cum rationamentul deductiv specific prezumtiilor este opera legiuitorului sau doar a judecatorului, prezumtiile pot fi:
legale 'acelea care sunt determinate special prin lege' (art.1200 C. Civ.); prezumtiile legale se subclasifica, in functie de puterea lor doveditoare, in:
- prezumtii relative, care pot fi combatute prin proba contrara;
- prezumtii absolute, care nu pot fi combatute prin proba contrara.
simple, judecatoresti, acelea pe care legea nu le prevede expres, ci le lasa 'la lumina si intelepciunea magistratului' (art. 1203 C. civ.);toate prezumtiile simple, judecatoresti, sunt relative.
Probleme de solutionat:
1. Enumerati conditiile generale de admisibilitate a probei.
2. Caruia dintre partile unui litigiu ii incumba sarcina probei?
3. Considerati ca interogatoriul esre un mijloc de proba?
4. Ce fel de mijloc de proba este 'chitanta'?
5. Cre este mijlocul de proba admis pentru a face dovada contrara in cazul unei prezumtii absolute?
