BULGARIA - Regimul constitutional bulgar in perioada regimului comunist, Evolutia constitutionala a Bulgariei in perioada trecerii la sistemul multipartid si la economia de piata

BULGARIA

Regat independent, proclamat ca urmare a victoriei revoltei anti-otomane, Bulgaria a avut - de la dobandirea independentei sale - o organizare de stat monarhica, similara celei din celelalte tari sud-est europene, care s-a mentinut pana la abolirea monarhiei si instaurarea regimului comunist^[1]

1.1.1. Regimul constitutional bulgar in perioada regimului comunist

Principii generale

Organizarea de stat a Bulgariei a fost reglementata de Constitutia din 4 decembrie 1947, adoptata dupa evenimentele care au dus la schimbarea formei de guvernamant, inlocuita ulterior printr-o noua lege fundamentala, la 18 mai 1971. Constitutia din 1947 consacra calitatea Bulgariei de republica populara, cu sistem de guvernare reprezentativ, precizand ca intreaga putere emana de la popor si este exercitata prin organe reprezentative alese in mod liber. Primul capitol al Constitutiei se referea si la dreptul de vot ce apartinea cetatenilor care au implinit varsta de 18 ani, cu exceptia persoanelor 'condamnate prin sentinta judecatoreasca la pierderea drepturilor civile si politice'. Era stabilita totodata raspunderea fata de alegatori a reprezentantilor poporului, care puteau fi revocati chiar si inainte de expirarea termenului pentru care au fost alesi.

Regimul social-economic

Capitolul care se refera la oranduirea social-economica a Bulgariei consacra proprietatea statului asupra mijloacelor de productie, bogatiilor naturale, enuntand ideea ca proprietatea intregului popor 'se bucura de protectie speciala'.

Era recunoscuta proprietatea particulara si dreptul de mostenire, specificandu-se totodata ca 'proprietatea particulara poate fi ingradita sau expropriata numai pentru cauza de utilitate publica sau in interesul statului, in schimbul unei drepte despagubiri'. Se preciza insa, in acelasi timp, ca 'statul poate nationaliza in total sau in parte anumite ramuri - sau unele intreprinderi industriale, comerciale, de transport si de credit. Despagubirea se va stabili prin legea de nationalizare'.

Constitutia recunostea proprietatea privata asupra pamantului, dar preciza ca legea determina suprafata maxima de pamant ce poate fi detinuta cu titlu de proprietate de catre particulari, precum si cazurile in care persoanele care nu se indeletnicesc cu agricultura pot poseda pamant arabil. 'Detinerea de mari proprietati funciare de catre particulari nu este admisa'.

Prevederile Constitutiei bulgare consacrau planificarea economiei nationale si indrumarea de catre stat a comertului exterior.

Organele supreme ale puterii de stat

In legatura cu organele supreme ale puterii de stat Constitutia preciza ca acestea sunt Adunarea Populara, aleasa pe termen de 4 ani, pe baza unui procent de reprezentare de 1 deputat la 30.000 de locuitori, si Prezidiul Adunarii Populare, organ reprezentativ, care indeplinea atributiile Adunarii Populare in intervalul in care aceasta nu se gasea in sesiune. Dintre atributiile Adunarii Populare retine atentia aceea enuntata de articolul 25, care prevedea ca 'Numai Adunarea Populara are dreptul sa decida daca au fost respectate toate conditiile cerute de Constitutie in ce priveste edictarea unei legi si daca legea nu este neconstitutionala'. Pentru adoptarea legilor si altor hotarari era necesar, de regula, votul majoritatii simple a deputatilor prezenti. Sedintele erau publice, afara de cazul in care Adunarea Populara ar fi decis ca interese de stat impuneau ca sedintele sa se desfasoare fara participarea publicului.

Guvernul

Organul suprem executiv era guvernul, care conducea administratia de stat, coordonand activitatea ministerelor, a Comisiei de Stat a Planificarii, a Comisiei Controlului de Stat si a Comitetului pentru Stiinta, Arta si Cultura. Guvernul era, totodata, competent pentru a lua masuri in vederea realizarii planului economic si a bugetului, precum si pentru asigurarea ordinii publice, apararea intereselor de stat si ocrotirea drepturilor cetatenilor; el exercita conducerea generala in domeniul politicii externe si in domeniul apararii, veghind la respectarea legilor si a tuturor actelor administrative.

Constitutia recunostea dreptul deputatilor de a pune intrebari si de a adresa interpelari Guvernului si membrilor sai. Membrii Guvernului raspundeau din punct de vedere penal pentru incalcarea Constitutiei si legilor, precum si pentru orice infractiuni comise in exercitiul functiunii, iar din punct de vedere civil - pentru prejudiciile cauzate statului si cetatenilor prin actele lor ilicite.

Organele locale

In sistemul constitutional bulgar organele locale ale puterii de stat in comune si judete erau sfaturile populare comunale si judetene. Acestea conduceau activitatea locala pe taram economic, social si cultural, conform legilor tarii. In cadrul planului de stat al economiei nationale si al bugetului de stat, intocmeau planurile economice, bugetele comunelor si judetelor, conducand executarea lor. Ele se ingrijeau, totodata, de buna administrare a bunurilor si intreprinderilor economice de stat de pe teritoriul lor; asigurau mentinerea ordinei publice, respectarea legilor si ocrotirea drepturilor cetatenilor, conducand totodata activitatea organelor executive si de dispozitie subordonate lor.

Justitia

In ceea ce priveste justitia, Constitutia bulgara consacra principiul independentei judecatorilor, al alegerii acestora si al desfasurarii sedintelor de judecata cu participarea asesorilor populari. Controlul judiciar suprem asupra instantelor judecatoresti de toate categoriile si gradele se exercita de catre Tribunalul Suprem al Republicii Populare, ai carui membri erau alesi de Adunarea Populara pe termen de 5 ani. Supravegherea generala a respectarii stricte a legilor de catre diferite organe guvernamentale, de catre functionari si cetateni, a fost incredintata Procurorului General al Republicii. Acesta trebuia sa vegheze in special la urmarirea si pedepsirea infractiunilor contra intereselor nationale si economice ale statului, precum si a infractiunilor si faptelor care lezau independenta si suveranitatea de stat a tarii.

Raporturile dintre organele puterii si organele administratiei de stat

Constitutia reglementa raporturile dintre organele puterii si cele ale administratiei de stat, consacrand dreptul organelor puterii de stat de a anula actele ilegale ale organelor administratiei neconforme cu Constitutia si legile. Guvernul si ministrii, in limitele competentei lor, precum si comitetele executive ale sfaturilor populare superioare aveau dreptul sa suspende executarea actelor ilegale, ca si a celor intocmite fara a se respecta toate prevederile legale, sesizand Prezidiul Adunarii Populare sau sfatul popular corespunzator, in vederea anularii lor.

Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor

Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor erau reglementate intr-un capitol distinct (Capitolul VIII, art.71-94), in care erau inscrise egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii, egalitatea femeii cu barbatul, dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la pensie precum si ajutoare si dreptul de asigurare in caz de boala, accident, invaliditate, lipsa de lucru si batranete. Era consacrata ocrotirea familiei, preocuparea pentru dezvoltarea tineretului, libertatea religiei. Cu toate acestea, Constitutia prevedea ca 'Folosirea abuziva a bisericii si religiei in scopuri politice, precum si constituirea de organizatii politice pe baze religioase sunt interzise' (art.78 alin.final).

Desi, asa cum s-a aratat, erau garantate din punct de vedere juridic, inviolabilitatea persoanei, a corespondentei, dreptul de asociere, Constitutia consacra in mod expres si unele prevederi limitative. Asa, de pilda, remarcam dispozitia potrivit careia 'Este interzisa si se pedepseste de lege constituirea si participarea la organizatii care urmaresc privarea sau incalcarea drepturilor si libertatilor poporului bulgar - cucerite prin insurectia populara din 9 septembrie 1944 si garantate prin prezenta Constitutie -, la organizatii care ameninta independenta nationala si suveranitatea de stat a tarii sau care propovaduiesc fie fatis, fie indirect, o ideologie cu caracter fascist si antidemocratic sau care favorizeaza agresiunea imperialista'. O asemenea prevedere era practic de natura sa anihileze activitatea oricaror organizatii politice, cu exceptia celor controlate de partidul comunist.

Alte prevederi. Modificarea Constitutiei

Ca si toate celelalte constitutii ale tarilor foste socialiste, Constitutia Bulgariei cuprindea prevederi legate de stema, sigiliul, drapelul si capitala tarii (Capitolul IX, art.95-98), precum si cu privire la modificarea Constitutiei. Este de mentionat ca potrivit acestor prevederi, Constitutia putea fi modificata la propunerea Guvernului sau a cel putin unei patrimi din numarul total al deputatilor. Proiectul de lege privind modificarea Constitutiei nu putea fi inscris insa pe ordinea de zi decat dupa cel putin o saptamana de la data cand a fost depus. El se considera adoptat daca era votat de doua treimi din numarul total al deputatilor.

1.1.2. Evolutia constitutionala a Bulgariei in perioada trecerii la sistemul multipartid si la economia de piata

Schimbari inregistrate pe plan politic

Evolutia constitutionala a Bulgariei a fost direct influentata de evenimentele politice din anii '89 si '90. Astfel, la 10 noiembrie 1989, Todor Jivkov a fost inlocuit in functia de lider al Partidului Comunist Bulgar cu Peter Mladenov, demisionand ulterior si din functia de sef al statului. Rand pe rand s-au anuntat: organizarea de alegeri libere, acceptarea pluralismului de opinii si abolirea rolului conducator al Partidului Comunist Bulgar (15 ianuarie 1990). La cel de al XIV-lea Congres al P.C.B., Peter Mladenov a renuntat la functia de secretar general al partidului, pastrand-o numai pe cea de sef al statului. In locul sau, Alexander Lilov a fost ales presedinte al Partidului Comunist Bulgar. Ca premier a fost desemnat Andrei Lukanov (3 februarie 1990), ceea ce a facut ca multi reformisti sa paraseasca randurile Partidului Comunist Bulgar. La 10 si 17 iunie 1990 s-au desfasurat, in doua tururi de scrutin, alegeri libere care au fost castigate de fostii comunisti, dar au fost viu contestate de opozitie. Intre timp, Partidul Comunist Bulgar si-a schimbat numele in Partidul Socialist Bulgar. La 6 iulie 1990, Mladenov a demisionat din functia de sef al statului, ca urmare a marilor manifestatii organizate impotriva sa, in urma descoperirii unei casete care demonstra ca si-ar fi exprimat parerea sa fie folosite tancurile impotriva demonstrantilor anticomunisti in decembrie 1989. Dupa demisia lui Mladenov, seful opozitiei, Jelio Jelev, a fost ales presedinte al tarii. La 25 septembrie 1990, Alexander Lilov a fost reales in fruntea Partidului Socialist Bulgar^[2]

Adoptarea Constitutiei din 1991

Constitutia Republicii Bulgaria adoptata la 12 iulie 1991 prezinta toate trasaturile unei constitutii moderne. Indepartandu-se de la vechile tipare statornicite de regimul anterior, ea proclama neechivoc atasamentul fata de valorile universale ale libertatii, pacii, umanismului, egalitatii, echitatii si tolerantei, 'ridicand - dupa cum se arata in preambulul sau - la rangul de principiu suprem drepturile individului, demnitatea si securitatea sa'^[3]

Constitutia cuprinde un numar de 10 capitole, 169 de articole si 9 prevederi tranzitorii. Principalele domenii abordate de noua reglementare constitutionala sunt: principiile fundamentale, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, Adunarea Nationala, institutia Presedintelui Republicii, Consiliul de Ministri, puterea judecatoreasca, autogestiunea locala si administratia locala, Curtea Constitutionala, procedura modificarii, amendamentelor si adoptarii unei noi constitutii.

Principii fundamentale

In ceea ce priveste principiile fundamentale, noua Constitutie precizeaza ca Bulgaria este o republica cu regim parlamentar, in care toata puterea emana de la popor. Retine atentia prevederea potrivit careia 'nici o parte a poporului, nici un partid politic sau alta organizatie, institutie publica sau individ nu poate sa-si asume realizarea suveranitatii poporului' (art.1 pct.1). O asemenea prevedere condamna implicit dictatura unui singur partid - indiferent de ce orientare ar fi acesta - ca si preeminenta unei clase sociale in detrimentul altora. Constitutia prevede ca Bulgaria este un stat unitar, cu autogestiune locala, in care nu sunt admise formatiuni teritoriale autonome. Integritatea teritoriala a republicii este inviolabila. Limba oficiala a tarii este limba bulgara. Bulgaria este un stat de drept, guvernat in conformitate cu prevederile Constitutiei si ale legilor tarii. Viata politica a tarii este intemeiata pe principiile pluralismului politic, nici un partid politic si nici o ideologie neputand fi proclamata sau afirmata ca partid sau ideologie de stat. Constitutia dispune ca nu pot fi constituite partide pe principii etnice (art.11 pct.4), rasiale sau religioase, ori partide care si-ar propune sa preia prin forta puterea in stat.

In cadrul principiilor fundamentale ale Constitutiei mai este inscrisa egalitatea cetatenilor, respectul drepturilor omului, libertatea religioasa, protectia familiei, a muncii, grija pentru mediul de viata.

Structura social-economica

Consacrand existenta mai multor forme de proprietate, Constitutia Bulgariei prevede ca bogatiile solului, fasia care imprejmuieste plajele, drumurile nationale, apele, padurile si parcurile de importanta nationala, rezervele nationale si arheologice reprezinta proprietatea exclusiva a statului. Statul exercita totodata drepturi suverane asupra platoului continental si in zona economica exclusiva de prospectare, de exploatare, de utilizare, de aparare si de gestiune a resurselor energetice din aceste spatii marine. Statul exercita drepturi suverane si asupra spectrului de frecvente radio si a pozitiilor orbitei geostationare stabilite pentru Republica Bulgaria in virtutea acordurilor internationale. Printr-o lege speciala urmeaza sa fie stabilit monopolul statului asupra transportului feroviar, retelei nationale de posta si telecomunicatii, folosirii energiei nucleare, producerii unor produse radioactive, armelor, explozivelor si substantelor biologice puternice.

Economia Bulgariei este intemeiata - potrivit Constitutiei - pe libera initiativa economica, legea consacrand si garantand tuturor cetatenilor si persoanelor juridice drepturi egale pentru a putea exercita activitati economice, prohibind instaurarea monopolului si concurenta neloiala. Investitorii si activitatile economice ale cetatenilor si strainilor, precum si cele ale persoanelor juridice, sunt protejate de lege.

Dezvoltarea echilibrata a regiunilor

O prevedere importanta a Constitutiei bulgare este aceea potrivit careia statul  creeaza conditii pentru dezvoltarea echilibrata a diferitelor regiuni ale tarii, sprijinind organele si activitatile teritoriale prin politica sa de finantare si de investitii.

Regimul strainilor

In ceea ce priveste regimul strainilor (art.22), Constitutia prevede, in art.22, ca strainii si persoanele juridice straine nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra pamantului decat pe cale de succesiune, dar in asemenea situatii ei trebuie sa transfere proprietatea astfel dobandita. In anumite cazuri determinate de lege, strainii si persoanele juridice straine pot sa dobandeasca insa dreptul de uz, de constructie si alte drepturi reale.

Drepturile fundamentale ale omului

In legatura cu drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor retine atentia prevederea potrivit careia nu poate sa fie decazut din nationalitatea sa un cetatean bulgar prin nastere, si aceea ca nici un cetatean al Bulgariei nu poate sa fie expulzat de pe teritoriul tarii sau predat unui alt stat.

Dintre prevederile privitoare la drepturile omului, remarcam pe aceea ca nimeni nu poate fi supus unor experiente medicale, stiintifice sau de alta natura (art.29 pct.2)  decat cu consimtamantul sau scris. Orice persoana invinuita are dreptul sa fie aparata de catre un avocat, incepand chiar din momentul arestarii sale sau al punerii sale sub acuzare. Orice persoana invinuita are dreptul la o intrevedere 'intre patru ochi' cu avocatul sau, fara prezenta altor persoane, inclusiv a anchetatorilor, secretul comunicarii intre avocat si cel invinuit fiind inviolabil.

Retine atentia prevederea legata de protectia vietii particulare a cetatenilor, care dispune ca nimeni nu poate sa fie urmarit, fotografiat, filmat sau supus unor actiuni similare fara stirea sa sau impotriva refuzului sau, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

O alta prevedere noua ce se impune a fi semnalata este aceea care garanteaza cetatenilor dreptul de a obtine informatii din partea unor organe sau institutii publice cu privire la unele probleme care prezinta pentru ei un interes legitim, cu exceptia cazurilor cand asemenea informatii ar constitui un secret de stat sau divulgarea lor ar aduce atingere drepturilor altor persoane.

In ceea ce priveste dreptul de asociere, Constitutia dispune ca sunt interzise organizatiile a caror activitate este indreptata contra suveranitatii, integritatii teritoriale a tarii si unitatii natiunii, care incita la ura rasiala, nationala sau religioasa, la incalcarea drepturilor omului, precum si acele organizatii 'care isi constituie structuri clandestine sau militariste sau care vizeaza sa-si atinga obiectivele prin violenta'.

Constitutia recunoaste dreptul muncitorilor de a se asocia in sindicate, precum si dreptul la greva, 'pentru apararea intereselor colective, in sfera economica si sociala'.

O inovatie o constituie si obligatia statului de a se ingriji de persoanele in varsta care nu au rude apropiate si nu pot sa se intretina din propriile venituri, precum si de persoanele care sunt afectate de un handicap fizic sau mental.

Retine atentia si prevederea potrivit careia fiecare are dreptul de a se bucura de beneficiul valorilor culturale nationale si universale, Constitutia garantand libertatea creatiei stiintifice, drepturile de inventator, drepturile de autor si alte drepturi protejate de lege. In ce priveste invatamantul scolar, acesta este obligatoriu pana la varsta de 16 ani. Invatamantul superior se bucura de autonomia universitara. Cu referire la invatamantul particular, Constitutia prevede ca cetatenii si organizatiile pot intemeia scoli, dar numai in conditiile si potrivit modalitatilor stabilite de lege, invatamantul in astfel de institutii urmand sa fie 'conform exigentelor stabilite de stat'.

O prevedere interesanta este aceea care dispune ca nu este permis abuzul de drept si nici exercitiul drepturilor intr-o maniera care sa prejudicieze exercitarea drepturilor legitime ale altor persoane. Constitutia prevede totusi posibilitatea unor limitari ale drepturilor omului in caz de razboi, stare de asediu sau alta stare de urgenta. In astfel de cazuri, limitarea unor drepturi ale omului se face numai in virtutea unei legi, dar nu se vor putea aduce limitari sau restrictii dreptului la viata, interzicerii torturii, garantiilor judiciare, respectului vietii particulare a cetatenilor si libertatii de constiinta.

Sistemul parlamentar

Constitutia bulgara din 1991 consacra sistemul parlamentar unicameral, singurul organ legiuitor fiind Adunarea Nationala, compusa din 240 de deputati, alesi pe timp de 4 ani, in cadrul a 31 circumscriptii plurinominale, in baza sistemului reprezentarii proportionale (Capitolul III, art.62-91). Ea isi poate prelungi mandatul in caz de razboi sau circumstante extraordinare. In ceea ce priveste statutul deputatilor, retine atentia prevederea potrivit careia deputatii nu pot sa ocupe un alt post public, ori sa exercite o activitate care in termenii legii este incompatibila cu statutul deputatului. Deputatului care este ales ministru i se suspenda mandatul pe toata perioada in care exercita aceasta functie. Constitutia garanteaza imunitatea penala a deputatilor in legatura cu opiniile exprimate si modul in care acestia voteaza in cadrul Adunarii Nationale. Deputatii nu pot sa fie arestati sau tradusi in fata justitiei decat in caz de crima grava, cu autorizarea Adunarii Nationale, iar in cazul in care aceasta nu se gaseste in sesiune, cu autorizarea presedintelui sau. Respectiva autorizare nu este ceruta in cazurile de flagrant delict de crima grava, dar in legatura cu o situatie de acest gen va trebui informata imediat Adunarea Nationala ori, daca aceasta nu se gaseste in sesiune, presedintele sau.

In ceea ce priveste modalitatile de lucru ale Adunarii Nationale, acestea impun prezenta unei majoritati simple din numarul total al deputatilor pentru ca sedintele sa se desfasoare legal, principala modalitate de vot fiind votul deschis. Sedintele Adunarii Nationale au de asemenea un caracter public, cu exceptia situatiilor in care Adunarea ar decide altfel.

Retine atentia faptul ca in Constitutia bulgara sunt precizate atributiile presedintelui Adunarii Nationale, printre care aceea de a confirma, prin semnatura sa, autenticitatea textului actelor adoptate. In ce priveste atributiile propriu zise ale Adunarii Nationale, acestea sunt similare celor din alte constitutii. Este de remarcat insa, printre alte prevederi noi, aceea care include printre atributiile Adunarii Nationale acordarea consimtamantului pentru semnarea unor contracte de imprumuturi de stat. Totodata, Adunarea Nationala este singura competenta sa aprobe trimiterea si utilizarea fortelor armate bulgare in afara tarii, precum si instalarea unor trupe straine pe teritoriul tarii, ori tranzitarea lor prin teritoriul national. In ce priveste acordurile internationale, sunt de competenta exclusiva a Adunarii cele care au un caracter politic si militar, care implica participarea Bulgariei la organisme internationale, care prevad modificarea frontierelor, implica obligatii financiare pentru stat s.a. Semnarea unor acorduri internationale care implica amendamente la Constitutie trebuie sa fie precedata intotdeauna de adoptarea amendamentelor respective.

Cat priveste dreptul de initiativa legislativa, acesta apartine fiecarui deputat si Consiliului de Ministri, cu exceptia proiectului de lege asupra bugetului de stat, care este de competenta exclusiva a Guvernului. Adoptarea legilor implica doua lecturi ale proiectului, in cadrul a doua sedinte diferite; in mod exceptional cele doua lecturi pot sa aiba loc in cadrul uneia si aceleiasi sedinte. Celelalte acte ale Adunarii Nationale (apeluri, motiuni etc.) sunt adoptate numai ca urmare a unei singure lecturi si dezbateri in fata forului legiuitor.

O cincime din deputati poate propune un vot de cenzura la adresa Consiliului de Ministri care, daca este adoptat de jumatate plus unu din numarul deputatilor, impune demisia Guvernului. In cazul respingerii propunerii votului de cenzura, o noua propunere in acest sens nu poate fi facuta inainte de 6 luni. Deputatii au dreptul sa formuleze intrebari la adresa Guvernului sau a unor  ministri, care vor trebui sa raspunda in fata Adunarii. La propunerea unei cincimi din numarul deputatilor, problemele care au format obiectul intrebarii pot sa constituie obiectul unor dezbateri si adoptarii de hotarari.

Presedintele Republicii

Presedintele Republicii simbolizeaza, potrivit Constitutiei, unitatea poporului si reprezinta tara pe plan international. El este ales pe termen de 5 ani prin sufragiu direct, conditiile cerute pentru a fi presedinte fiind: nationalitatea bulgara, varsta de 40 de ani si domiciliul in tara in timpul ultimilor 5 ani anteriori alegerilor. Presedintele Republicii este considerat ales daca a intrunit majoritatea voturilor exprimate, in cazul in care la alegeri au luat parte mai mult decat jumatate din numarul alegatorilor. Daca la primul tur de scrutin nici un candidat nu este declarat ales, intr-un interval de 7 zile se vor prezenta la alegeri primii doi candidati care au obtinut cele mai multe voturi, fiind ales cel care va intruni cele mai multe sufragii. Litigiile cu privire la legalitatea alegerii presedintelui urmeaza sa fie solutionate de Tribunalul Constitutional in termen de o luna de la desfasurarea alegerilor.

Vicepresedintele republicii este ales in acelasi timp si pe aceeasi lista cu Presedintele. Ambii nu pot fi alesi in aceste demnitati decat cel mult doua mandate, pe timpul exercitarii functiei respective neputand ocupa alte functii publice, sociale sau economice, ori sa fie membri ai conducerii vreunui partid politic.

Atributiile Presedintelui sunt cele similare in republicile parlamentare. Retine atentia obligatia Presedintelui de a informa Adunarea Nationala in legatura cu principalele probleme care tin de competentele sale. Printre atributiile sale se numara si conferirea sau retragerea nationalitatii bulgare si anularea unor creante nerecuperabile pentru stat.

Presedintele dispune formarea guvernului ca urmare a unor consultari, iar daca aceasta operatiune nu se soldeaza cu succes, are dreptul sa numeasca un guvern din oficiu, sa dizolve Adunarea Nationala si sa fixeze data unor noi alegeri (art.99 pct.5) . In exercitiul puterii sale, presedintele poate retrimite Adunarii Nationale textul unei legi deja votata, pentru o noua discutie. El dispune nu numai de dreptul de a interveni in procedura de legiferare; el are si dreptul de a emite decrete, de a adresa apeluri si mesaje. Decretele vor fi contrasemnate de primul ministru sau de ministrul de resort. Nu vor fi contrasemnate decretele prezidentiale prin care se numeste un guvern din oficiu, prin care se acorda un mandat exploratoriu pentru formarea unui guvern, se dizolva Adunarea Nationala, se retrimite pentru o noua discutare textul unei legi votate, se determina organizarea serviciilor presedintiei, se stabileste data alegerilor sau a referendumului, ori se dispune publicarea legilor.

In principiu, Presedintele si vicepresedintele nu sunt raspunzatori pentru actele efectuate in decursul exercitarii functiilor lor, afara de cazurile de inalta tradare sau de infractiuni impotriva Constitutiei. In asemenea situatii, punerea sub acuzare poate sa fie declansata la propunerea a cel putin o patrime din numarul deputatilor, fiind mentinuta daca Adunarea Nationala o voteaza cu o majoritate de doua treimi. Tribunalul Constitutional va examina acuzatia, avand dreptul sa suspende mandatul Presedintelui sau al vicepresedintelui in cazul in care constata temeinicia acuzatiilor aduse.

Consiliul de Ministri

Consiliul de Ministri aplica politica interna si externa a tarii, garanteaza ordinea publica si suveranitatea nationala, realizand conducerea generala a administratiei statului. El dirijeaza exercitiul bugetului, organizeaza gestiunea bunurilor publice, semneaza, ratifica si denunta acordurile internationale in cazurile prevazute de lege. In atributiile Consiliului de Ministri intra si dreptul de a anula actele ilegale ale ministrilor sau cele efectuate fara respectarea formelor legale.

Consiliul de Ministri se compune din presedinte, vicepresedinti si ministri. Pot fi alesi membri ai Consiliului de Ministri numai cetateni bulgari care intrunesc conditiile pentru alegerea deputatilor. Puterile Consiliului de Ministri inceteaza in cazul unui vot de cenzura, al acceptarii demisiei sau al decesului presedintelui Consiliului de Ministri.

Consiliul de Ministri poate sa solicite Adunarii Nationale un vot de incredere (art.112) cu privire la politica sa globala, la programul sau sau in cazuri concret determinate. In asemenea situatii, hotararea urmeaza a fi luata cu majoritatea absoluta a deputatilor prezenti. Cand Consiliul de Ministri nu obtine votul de incredere, presedintele sau trebuie sa prezinte demisia guvernului.

Puterea judecatoreasca

In legatura cu puterea judecatoreasca (Capitolul VI, art.117-134), Constitutia bulgara prevede independenta autoritatilor judecatoresti dispunand ca judecatorii, juratii, procurorii si judecatorii de instructie, in indeplinirea atributiilor lor, nu se supun decat legii.

Activitatea judiciara este exercitata de Curtea Suprema de Casatie, Curtea Suprema Administrativa, curtile de apel, tribunalele depar­tamentale, militare si de arondisment. Prin lege pot fi create tribunale speciale, dar nu pot fi create tribunale exceptionale. In competenta tribunalelor revine si controlul legalitatii actelor ce provin de la organele administrative. Procedura judiciara trebuie sa garanteze partilor conditii de egalitate si sa respecte principiul contradictorialitatii dezbaterilor. Sedintele tribunalelor sunt publice, cu exceptia unor cazuri speciale, iar hotararile judiciare vor fi intotdeauna motivate.

Constitutia bulgara admite institutia juriului in cazurile prevazute de lege.

Curtea Suprema de Casatie exercita un control judiciar suprem privind aplicarea stricta si uniforma a legilor de catre toate tribunalele. Curtea Suprema Administrativa exercita controlul aplicarii uniforme a legilor in cadrul jurisdictiei administrative. Ea se pronunta in litigiile ce privesc legalitatea unor acte emanand de la Consiliul de Ministri sau de la ministri, precum si asupra altor acte prevazute de lege.

Procurorul General exercita controlul legalitatii si orientarea metodica a activitatii procurorilor. Procuratura vegheaza la respectarea legilor, trimitand in judecata persoanele care au comis fapte penale, supraveghind aplicarea masurilor coercitive, intreprinzand actiuni pentru anularea actelor ilegale si participand in cazurile prevazute de lege la judecarea proceselor civile si administrative.

Constitutia bulgara instituie Consiliul Superior Judiciar, avand atributii in ce priveste numirea, promovarea, retrogradarea si demiterea judecatorilor si procurorilor. Acest consiliu este compus din 25 de membri, incluzand in randurile sale pe presedintele Curtii Supreme de Casatie, presedintele Curtii Supreme Administraive si Procurorul General. Sedintele Consiliului Superior Judiciar sunt prezidate de ministrul justitiei, care nu poate insa sa participe la vot. Deciziile Consiliului in ce priveste promovarea, retrogradarea, demiterea unor judecatori sau procurori sunt adoptate prin vot secret.

Autogestiunea locala si administratia locala

Un capitol special al Constitutiei se ocupa de autogestiunea locala si administratia locala. Teritoriul Bulgariei este impartit in comune si regiuni, alte unitati administrative si teritoriale neputand fi create decat prin lege. Inscriind un principiu similar celui existent in Constitutia Iugoslaviei, Constitutia bulgara prevede ca cetatenii participa la gestiunea comunelor atat prin intermediul organelor de autogestiune locala pe care le aleg, cat si direct - prin referendum si adunari generale ale populatiei.

Unitatile teritoriale care se autogestioneaza pot sa se asocieze pentru a solutiona anumite probleme comune.

Consiliul municipal este organul de autogestiune locala al comunei - unitatea administrativ-teritoriala de baza - ales pe termen de 4 ani. Organul puterii executive in comuna este primarul, ales de populatie si de consiliul municipal pe un interval de 4 ani.

Regiunile sunt unitati administrative si teritoriale care pun in aplicare politica regionala pentru a realiza armonizarea intereselor nationale cu cele locale. In regiuni, administratia este realizata de catre un guvernator regional, asistat de o administratie regionala.

Curtea Constitutionala

Curtea Constitutionala (Capitolul VIII, art.147-152), un alt organ important in sistemul Constitutiei bulgare, este compusa din 12 judecatori care isi exercita atributiile pe timp de 9 ani. O treime dintre acestia este desemnata de Presedintele Republicii, o treime este aleasa de Adunarea Nationala si o treime de Adunarea judecatorilor de la Curtea Suprema de Casatie si Curtea Suprema Administrativa. In componenta Curtii Constitutionale pot intra numai juristi care au facut dovada unor inalte calitati profesionale si morale, avand cel putin 15 ani vechime in profesiunea juridica. Presedintele Curtii Constitutionale este ales de catre membrii Curtii pe termen de 3 ani, prin vot secret. Membrii Curtii beneficiaza de aceleasi imunitati ca si deputatii.

Curtea Constitutionala se pronunta in legatura cu sesizarile privind neconstitutionalitatea unor legi, reglementeaza litigiile de competenta intre Adunarea Nationala, Presedinte si Consiliul de Ministri, ca si intre organele de autogestiune locala si organele executive centrale; hotaraste asupra conformitatii acordurilor internationale incheiate de Bulgaria cu Constitutia (inaintea ratificarii lor), se pronunta asupra litigiilor referitoare la caracterul constitutional al unor partide si asociatii politice, asupra litigiilor ce privesc legalitatea alegerii presedintelui, vicepresedintelui, deputatilor, precum si in legatura cu acuzatiile formulate fata de Presedinte sau vicepresedinte. Ea are dreptul sa emita interpretari ale Constitutiei, acestea avand caracter obligatoriu.

Curtea Constitutionala se poate reuni la initiativa a cel putin o cincime din numarul deputatilor, a Presedintelui Republicii, a Consiliului de Ministri, Curtii Supreme de Casatie, Curtii Supreme Administrative sau Procurorului General. Curtea Constitutionala hotaraste cu majoritatea simpla, deciziile sale fiind publicate in Jurnalul Oficial in 15 zile de la data pronuntarii, ele devenind obligatorii la trei zile dupa publicarea lor. Actul declarat neconstitutional este considerat abrogat din ziua intrarii in vigoare a deciziei. In schimb, celelalte parti ale unei legi care nu sunt declarate neconstitutionale, isi mentin efectele.

Dupa cum se arata in site-ul pe Internet al Republicii Bulgaria, 'Desi deciziile Curtii Constitutionale care revoca legi sau ordonante au implicatii politice intrucat ele zadarnicesc anumite obiective politice pe care legile sau ordonantele trebuiau sa le indeplineasca, Curtea Constitutionala nu poate fi considerata ca fiind un tribunal politic. Ar insemna o auto-contestare daca ea ar solutiona cauzele pe o baza politica si nu in mod strict legal'.

Modificarea Constitutiei

Constitutia Bulgariei prevede posibilitatea modificarii sau amendarii oricaror prevederi ale sale, la initiativa unui sfert din numarul deputatilor sau a Presedintelui Republicii (Capitolul IX, art.153-163). Dupa examinarea propunerii (intr-un interval de 1-3 luni de la data cand propunerea a fost elaborata), Adunarea Nationala hotaraste asupra ei cu majoritatea a trei patrimi din numarul deputatilor, in cadrul a 3 votari succesive, ce se desfasoara in 3 zile diferite. Daca propunerea nu obtine cvorumul necesar, ea nu va putea fi supusa din nou dezbaterii decat dupa 2 luni, dar nu mai tarziu de 5 luni de la data propunerii initiale. In asemenea situatii ea va putea fi adoptata cu votul a doua treimi din numarul deputatilor.

Adoptarea unei noi constitutii

Osebit de institutia Adunarii Nationale, Constitutia bulgara consacra si existenta Marii Adunari Nationale (art.162 pct.3), compusa din 400 deputati. Aceasta va putea fi convocata pentru adoptarea unei noi constitutii, pentru a hotari in probleme de modificari teritoriale, ori pentru a schimba forma de organizare a statului. Convocarea va putea fi efectuata la initiativa a jumatate din numarul deputatilor sau a Presedintelui Republicii. Adunarea Nationala poate decide sa se treaca la alegeri pentru convocarea Marii Adunari Nationale, cu majoritatea a doua treimi din deputati. In urma acestui vot, puterile Adunarii Nationale inceteaza, fiind convocata Marea Adunare Nationala, care va decide asupra tuturor problemelor care ii sunt supuse, cu majoritatea de doua treimi a deputatilor, in cadrul a 3 votari succesive. Marea Adunare Nationala nu poate sa hotarasca decat asupra problemelor speciale care sunt de competenta sa. In caz de urgenta, ea va putea sa indeplineasca si functii care in mod obisnuit revin Adunarii Nationale. Puterile Marii Adunari Nationale inceteaza dupa ce ea s-a pronuntat definitiv asupra problemelor pentru care a fost aleasa. Intr-o asemenea situatie, Presedintele Pepublicii dispune organizarea unor noi alegeri, potrivit procedurii stabilite de lege.

1.1.3. Noi evolutii ale vietii politice din Republica Bulgaria

Dupa adoptarea, in iulie 1991, a noii Constitutii, la jumatatea lui octombrie 1991 s-au desfasurat alegeri in care Uniunea Fortelor Democratice (U.F.D.) a obtinut 34% din voturi, in timp ce Partidul Socialist Bulgar (fost comunist) a obtinut 33%. In consecinta, in luna noiembrie 1991, Uniunea Fortelor Democratice a format un nou Guvern condus de Filip Dimitrov, cu sprijinul 'Miscarii pentru drepturi si libertati' (M.R.F.), organizatie reprezentand minoritatea turca; aceasta obtinuse in alegeri 7,5% din voturi. In ianuarie l992 se desfasoara alegeri prezidentiale, in cadrul carora presedintele Jelio Jelev este ales prin vot popular (un prim mandat al sau incepuse dupa decembrie 1989, cand fusese ales presedinte de catre Parlament)^[4]

Intrucat Dimitrov nu a obtinut realizarile scontate in domeniul economic, a fost obligat sa se retraga, dupa un vot de neincredere in cadrul Parlamentului, in octombrie 1992. Ca urmare a crizei guvernamentale intervenite la 30 decembrie 1992, este constituit noul Guvern, sub presedintia lui Liuben Berov, guvern format din socialisti si reprezentanti ai minoritatii turce. Guvernul Berov, considerat un 'guvern de experti', a trebuit sa faca fata unor numeroase dificultati si sa pastreze un echilibru intre diversele forte politice. O criza valutara si imbolnavirea primului ministru Berov in martie 1994, l-au determinat pe presedintele Jelev sa-si retraga sprijinul acordat Guvernului. In mai 1994, primul ministru Berov a solicitat un vot de incredere din partea Parlamentului, pe care l-a obtinut pentru o perioada de trei luni. La 2 septembrie 1994, Guvernul Berov a demisionat, iar dupa indelungate negocieri - care nu s-au soldat cu succes - presedintele Jelev a dizolvat Parlamentul la 17 octombrie si a stabilit alegeri generale pentru 18 decembrie 1994, cu un an mai devreme decat ar fi trebuit sa se desfasoare in mod normal. Pana atunci a fost constituit un guvern de tranzitie, condus de Reneta Indzhova, sefa Agentiei de Privatizare, care devine astfel prima femeie prim  ministru din istoria Bulgariei.

Alegerile din 18 decembrie au oferit o majoritate importanta Partidului Socialist, care a castigat 43,5% din sufragii si 125 de locuri in Parlament. Uniunea Fortelor Democratice a obtinut 24,2% din voturi si 69 de mandate, Uniunea Populara 6,5 din voturi si 18 mandate, Miscarea pentru drepturi si libertati 5,4% din voturi si 15 mandate, Blocul Bulgar al Intreprinzatorilor 4,7% din voturi si 13 mandate. Ulterior, sase deputati din cadrul Blocului Intreprinzatorilor s-au proclamat deputati independenti. Ca o consecinta a noului raport de forte, in ianuarie 1995 liderul Partidului Socialist, Ian Videnov, a devenit prim ministru, obtinand confirmarea mandatului sau cu 138 voturi contra 91. Videnov a anuntat un program anti-criza in scopul revigorarii economiei, pe baza unor principii ale economiei de piata dirijate.

In Bulgaria, in conditiile unui guvern condus de socialisti si ale unui Presedinte apartinand Uniunii Fortelor Democratice, s-au manifestat deosebiri de vederi si chiar vizibile luari de pozitie in probleme importante intre Guvern si institutia prezidentiala. Astfel,  cu prilejul discutarii in Parlament a Legii pamantului au fost adoptate mai multe amendamente care, practic, au restrans dreptul proprietarilor de pamant de a-si vinde terenurile. In iunie 1995, Curtea Constitutionala a declarat aceste prevederi neconstitutionale, estimand ca ele ar incalca inviolabilitatea proprietatii private si principiile economiei de piata. In cadrul Congresului Partidului Socialist (28-29 iulie 1995), primul ministru de atunci, Videnov, a criticat institutia prezidentiala si Curtea Constitutionala, apreciind ca aceasta 'actioneaza ca si cand ar fi un Parlament alternativ'.

La 29 octombrie 1995, in Bulgaria au avut loc alegerile locale, in cadrul carora Partidul Socialist a obtinut 42% din voturi, iar Uniunea Fortelor Democratice 24%, inclusiv posturile de primari ale marilor orase (Sofia, Plovdiv si Varna).

Pe planul politicii externe si al relatiilor dintre Bulgaria si alte state, sunt de notat, in aceasta perioada, Acordul de asociere semnat de Bulgaria cu Uniunea Europeana, la 8 martie 1993, si anuntarea opririi reactorului nuclear de la Kozlodui, pentru luna mai 1996. De asemenea, trebuie subliniat ca Bulgaria a fost printre primele tari ale fostului Pact de la Varsovia care a semnat initiativa Parteneriatului pentru pace, la 14 februarie 1994.

Desi fortele de stanga revenisera la putere cu o larga majoritate, in 1994, ritmul lent al reformelor, subventionarea intreprinderilor nerentabile, amploarea coruptiei, genereaza tensiuni sociale, iar anul 1996 maarcheaza o criza fara precedent. Partidul Socialist Bulgar - condus de Georgi Parvanov - pierde alegerile prezidentiale din 3 noiembrie 1996, care sunt castigate de Petar Stoianov, candidatul Uniunii Fortelor Democrate. Noul presedinte dizolva, la 19 februarie 1997, Adunarea Nationala si constituie un guvern interimar, sub conducerea primarului Sofiei, Stefan Sofianski.

La 19 aprilie 1997 au fost convocate alegeri parlamentare anticipate, care marcheaza o rasturnare a raportului de forte: alegerile au fost castigate de coalitia dreptei liberale, noul guvern fiind format la 21 mai 1997 de Ivan Kostov.

Din cele 240 mandate in Adunarea Nationala (Narodno Sobranie), 137 au fost atribuite Uniunii fortelor democratice (care a castigat 50 mandate, fata de Parlamentul anterior), 58 Partidului Socialist bulgar (care a pierdut 67), 19 Uniunii pentru salvarea nationala, 14 stangii europene, iar 12 Blocului Business (B.B.B.)^[5]

La 22 septembrie 1999 a fost semnat un acord istoric intre Bulgaria si Macedonia (anexata in timpul celui de al doilea razboi mondial la Bulgaria), prin care guvernul bulgar recunoaste limba si natiunea macedoneana ca entitati de sine statatoare.

In iunie 2001 alegerile legislative au fost castigate de 'Miscarea Nationala Simeon al II-lea', intemeiata numai cu doua luni inainte de Simeon al II-lea de Saxa-Coburg-Gotha, fost suveran al Bulgariei intre 1943-1946. Intr-o istorica proclamatie adresata natiunii bulgare dupa revenirea sa definitiva in tara (6 aprilie 2001), printul Simeon si-a exprimat intentia de a intemeia o Miscare Nationala, care sa poarte numele sau si care sa actioneze pentru o noua moralitate si integritate politice. El mentinuse pe tot timpul sederii sale in emigratie (Egipt, Spania, America) contacte intense cu compatriotii sai. Reintors in tara dupa aproape 50 de ani de exil el si-a exprimat dorinta de a participa intens la viata politica, devenind - in urma alegerilor - prim-ministru al Buglariei, la 24 iulie 2001.

Din cei 240 membri ai Parlamentului, 120 apartineau 'Miscarii Nationale Simeon al II-lea' (52%), 51 Uniunii Fortelor Democratice (18,2%), 48 Coalitiei pentru Bulgaria (17,1%) si 21 Miscarii pentru drepturi si libertati (7,5%)^[6]

Sef al statului a fost desemnat  Ghiorghi Parvanov, care a obtinut la cel de al doilea tur al alegerilor din 18 noiembrie 2001 54% fata de contracandidatul sau, fostul presedinte Peter Stoianov (45,9%).

Cele mai recente alegeri in Bulgaria pentru Parlamentul monocameral  (Narodno Sobranie) au avut loc la 25 iunie 2005 pentru alegerea celor 240 de deputati, pe baza unui sistem de reprezentare proportionala, potrivit metodei Hondt. Alegerile s-au desfasurat cu participarea unor numerosi observatori straini din 11 tari membre ale O.S.C.E.

In cadrul alegerilor s-au confruntat Coalitia pentru Bulgaria (CB) si Miscarea Nationala pentru Simeon al II-lea. Coalitia socialista a obtinut 82 de locuri din 240, in timp ce gruparile care il sustineau pe fostul rege Simeon al II-lea, devenit premier cu patru ani in urma, a obtinut 53 de mandate. Alte partide care au obtinut mandate au fost Miscarea pentru Drepturi si Libertati - 34, Coalitia ATTACK (nationalist) 21, Uniunea Fortelor Democratice (UFD) 20, Democratii pentru o Bulgarie puternica (DSB) 17 si Uniunea Poporului Bulgar (DPU) 13.

Insuccesul in alegeri al Coalitiei condusa de fostul prim ministru Simeon al II-lea s-a datorat slabei performante obtinute in lupta impotriva coruptiei, crimei organizate si saraciei, desi pe ansamblu politica sa economica a fost buna si a facilitat intrarea tarii in Uniunea Europeana.

Ca urmare a alegerilor din 2005, prim ministru al Bulgariei a fost desemnat Serghei Stanisev (de la 16 august 2005).