|
|
|
Ministrul de externe
Introducere: Ministrului de extrne ii revine unul dintre rolurile de protagonist al activitatii diplomatice.
Obiectiv: descrierea statutului si a atibutiilor sefului serviciului diplomatic al unui stat.
Concepte cheie: ministru, ministru de externe, conducerea serviciului diplomatic
Rezumat
Ministrul de externe, membru al guvernului si subordonat primului-ministru, conduce serviciul diplomatic, alcatuit din ramura interna, adica ministerul de externe, caruia ii revine administrarea relatiilor externe, si ramura externa, adica reteaua oficiilor diplomatice ale statului in strainatate.
In esenta, rolul ministrului de externe este sa realizeze legatura sefului statului si sefului guvernului cu institutiile autoritatii din statele straine.
Declaratiile ministrului de externe pot angaja responsabilitatea statului pe plan extern.
Ministrul de externe este, in timp, primul interlocutor politic al fiecarui ambasador strain, care, inainte de a-si incepe activitatea, aduce la ministerul de externe copiile scrisorilor de acreditare. Prin acest act, se deschide seria de audiente in cadrul carora ministrul si ambasadorul pot aborda spectrul intreg al relatiilor bilaterale, precum si problematica vietii internationale, isi pot transmite comunicari oficiale, informatii, proiecte, pot negocia.
Este de datoria ministrului de externe sa fie prezent la audientele solemne, in cadrul carora ambasadorii straini isi prezinta scrisorile de acreditare sefului de stat.
Ministrului de externe ii revine responsabilitatea privind aplicarea prevederilor conventiilor in vigoare la care statul este parte.
Sub conducerea ministrului de externe se redacteaza proiectele de conventii bilaterale si multilaterale la care statul urmeaza sa devina parte si se desfasoara negocierea acestora in vederea pregatirii textelor pentru procedurile legale de exprimare a consimtamantului, in numele statului, potrivit reglementarilor interne si internationale.
Ministrul de externe are datoria de a-i informa pe seful de stat, pe primul-ministru si pe ceilalti membri ai guvernului cu privire la evolutiile pe plan international care au sau pot avea efecte asupra promovarii si apararii intereselor statului.
Ministrul de externe ii trimite in misiuni ad hoc sau permanente, adica in delegatii sau la ambasade si posturi consulare, pe diplomatii si consulii de cariera.
Oficiile diplomatice - ambasadele si posturile consulare - din strainatate se organizeaza si isi desfasoara activitatea, executand ordinele si instructiunile primite de la ministrul de externe.
Printre raspunderile prioritare ale ministrului de externe se numara si aceea pentru pastrarea arhivei diplomatice a statului.
Activitatea concreta actuala a ministrului de externe are doua laturi dominante: contributia la misiunile diplomatice ale conducerii statului prin lucrari pregatitoare si premergatoare si indeplinirea misiunilor proprii.
O parte foarte mare a activitatii ministrului de externe este dedicata participarii statului la forurile internationale. Majoritatea misiunilor ministrului de externe este constituita in prezent din participari la conferinte internationale si la reuniunile ministeriale ale organizatiilor internationale.
Programul anual al unui ministru de externe european, precum cel al Romaniei, cuprinde, printre altele: participarea, in septembrie, la dezbaterile generale ale Adunarii Generale a ONU; participarea, macar ocazionala, la lucrarile Consiliului de Securitate al ONU, pentru indeplinirea obligatiilor periodice ale statului (ca membru permanent sau nepermanent) fata de acest for; participarea la reuniunile ministeriale bilunare ale Consiliului pentru Afaceri Generale si Relatii Externe al Uniunii Europene; participarea la reuniunile ministeriale ale Consiliului Nord-Atlantic; participarea la reuniunile ministeriale ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa si la reuniunile ministeriale ale organizatiilor zonale (Europa Centrala, Europa de Sud-Est, regiunea Marii Negre etc.).
Din aceasta rasfoire a agendei cu misiuni obligatorii ale ministrului de externe rezulta ca el este protagonistul actiunilor diplomatice reglementate de dreptul diplomatic referitor la diplomatia forurilor internationale.
Ministrul de externe in functie nu are nevoie, pentru nici unul dintre actele oficiale externe pe care le intreprinde, de confirmarea deplinelor puteri.
In conformitate cu dreptul international, ministrul de externe, in virtutea functiei lui si fara a fi obligat sa prezinte depline puteri, este considerat ca reprezentandu-si statul pentru toate actele referitoare la incheierea unui tratat.
Ministrul de externe aflat in misiune pe teritoriul unui stat strain beneficiaza de privilegii conform uzantelor si prevederilor dreptului diplomatic privind misiunile ad hoc.
Totodata, ministrul de externe beneficiaza si de prevederile recomandarilor ONU privind prevenirea si sanctionarea infractiunilor savarsite impotriva persoanelor care beneficiaza de protectie internationala.
Dupa activitatile specifice si dupa atributii este firesc sa se considere ca fiecare stat desemneaza pentru indeplinirea functiei de pe unul dintre cetatenii proprii. Exceptiile, foarte rare de altfel, indreptatesc eventuale interogatii cu privire la capacitatea statului in cauza de a indeplini ansamblul functiilor specifice prin care se asigura suveranitatea sau la disponibilitatea celor carora le revine guvernarea in acel stat de a raspunde deplin la exigentele suveranitatii.
Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale
1. Elemente definitorii ale locului ministrului de externe in serviciul diplomatic
2. Atributiile principale ale ministrului de externe
3. Ministrul de externe si forurile internationale
4. Ministrul de externe - beneficiar al deplinelor puteri
5. Privilegiile ministrului de externe in timpul prezentei in strainatate
Teste pentru autoevaluare:
1. Ca "sef al diplomatiei", ministrul de externe conduce:
a. serviciul public de diplomatie;
b. delegatiile institutiilor de stat in strainatate.
2. Cand participa la o misiune incredintata de statul propriu, ministrul de externe beneficiaza in strainatate:
a. in plus fata de ce i se acorda prin Conventia privire la misiunile speciale, si de privilegiile recunoscute de dreptul international;
b. numai de privilegiile acordate de Conventia cu privire la misiunile speciale.
Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare: 1a, 2a
