Conditiile esentiale pentru valabilitatea actului juridic

CONDITIILE ESENTIALE PENTRU VALABILITATEA ACTULUI JURIDIC

1.Consideratii generale.

1.1.Precizari terminologice. Codul nostru civil nu se refera la actul juridic civil in general, ci la prototipul sau - contractul civil (sau conventia) - stabilind, in art. 948, regula potrivit careia 'conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita'.

1.2Enumerare si clasificare. Potrivit art.948 C. Civ., conditiile de valabilitate ale unui act juridic sunt:

1      capacitatea;

2      consimtamantul;

3      obiectul;

4      cauza.

In literatura juridica³⁷, conditiile de validitate ale actului juridic sunt impartite, in functie de diferite criterii, in:

A Dupa criteriul aspectului la care se refera conditiile de validitate ale actului juridic civil, pot fi:

a) Conditii de fond, care se refera la continutul actului juridic (aici intra cele 4 conditii esentiale de validitate enumerate de art. 948 C. civ. precum si - atunci cand este cazul - autorizarea administrativa prealabila necesara pentru incheierea anumitor acte juridice);

b) Conditii de forma, care se refera - dupa caz - fie la forma de manifestare a consimtamantului partilor la incheierea actului juridic (forma ceruta de lege ad validitatem pentru actele juridice solemne) fie la forma in care se concretizeaza sau materializeaza actul juridic pentru a putea fi dovedit (forma ceruta de lege ad probationem); de retinut ca forma ceruta pentru validitatea actului juridic se refera la actul privit ca negotium, pe cand forma ceruta de lege pentru dovedirea existentei si continutului actului se refera la actul privit ca instrumentum;

c) In sfarsit, conditii de publicitate cerute de lege pentru ca anumite acte juridice sa devina opozabile fata de tertele persoane.

B Dupa importanta lor pentru existenta actului, conditiile sau elementele structurale ale actelor juridice civile pot fi:

a) Conditii esentiale, fara a caror indeplinire actul juridic (negotium) nu poate fi incheiat valabil (cele 4 conditii enumerate in art.948 Codul civil, plus forma actului, in cazul actelor solemne);

b) Conditii neesentiale, care pot fi prezente in anumite acte juridice, fara insa ca lipsa lor sa le afecteze validitatea (de ex. forma in actele juridice consensuale: un imprumut de folosinta este la fel de valabil, fie ca partile l-au incheiat verbal, fie ca l-au incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata sau chiar autentic). De retinut ca unul si acelasi element poate avea valoarea unei conditii esentiale in anumite acte juridice, dar poate fi neesential in alte acte juridice; de pilda termenul ca modalitate a actului juridic este o conditie esentiala in contractele de imprumut, de vanzare in rate etc., dar este o conditie neesentiala in alte contracte, cum este vanzarea de bunuri obisnuita (care poate fi convenita cu predarea imediata sau la termen a bunului, cu plata imediata sau la o data viitoare, fara ca existenta termenului sa afecteze insasi validitatea vanzarii).

C Dupa criteriul izvorului lor formal, conditiile de validitate pot fi:

a) Conditii legale (prevazute anume in texte de lege);

b) Conditii conventionale sau voluntare (care sunt prevazute ca atare prin vointa partilor, fara a le fi impuse de lege; de pilda, partile se inteleg ca un contract consensual - pentru care legea nu cere forma solemna - sa fie, totusi, valabil incheiat intre ele numai prin inscris autentic). La randul lor conditiile legale sunt clasificate de unii autori³⁸ in conditii generale, care se cer oricarui act juridic si conditii speciale, care se cer numai pentru anumite acte juridice (de pilda autorizatia CEC pentru instrainarea unei constructii este ceruta numai cu privire la constructiile care au fost ridicate sau cumparate cu credit de stat, nerambursat integral pana la data instrainarii; etc.).

D Dupa criteriul legaturii lor, mai mult sau mai putin stranse, cu actul la care se refera, conditiile de validitate pot fi:

a) Conditii intrinseci (care privesc elementele constitutive, structurale ale actului: capacitatea, consimtamantul, obiectul, cauza);

b) Conditii extrinseci (care privesc situatii, fapte sau acte exte­rioare actului juridic considerat: autorizatia administrativa prealabila, formele de publicitate etc.).³⁹

E Dupa criteriul efectelor pe care lipsa lor le produce, conditiile pot fi:

a) Conditii de validitate (de care depinde insasi existenta si valabilitatea actului juridic);

b) Conditii de eficacitate (de care depinde doar producerea efectelor actului juridic, fara a influenta in vreun fel insasi valabilitatea actului - asa cum este, de pilda, termenul ca modalitate a actului).

c) Conditii de publicitate (de care depinde doar opozabilitatea fata de terti a actului juridic).

2.Capacitatea

2.1.Evocare. Trimiteri. Prima conditie esentiala ceruta pentru valabilitatea unui act juridic, conform art.948 C. Civ. este capacitatea partilor. Este vorba aici despre aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a fi subiect de drept, adica de a sta in raporturi juridice (civile) si, prin urmare, de a incheia acte juridice civile spre a deveni astfel titular de drepturi si obligatii civile ( vezi, in acest sens II.2.5., II.2.6.).

Aceasta conditie de validitate trebuie sa existe in momentul incheierii actului juridic, in momentul exprimarii consimtamantului.

3.Consimtamantul

3.1.Procesul psihologic de formare a vointei juridice. Unii autori considera ca o conditie esentiala de validitate (sau ca un element structural) al actului juridic vointa juri­dica, element sau conditie care inglobeaza deopotriva atat consim­tamantul, cat si cauza actului juridic.

Pentru a ajunge la hotarare si la actiune (la incheierea unui act juridic civil) omul (privit individual, ca persoana fizica, sau ca organ al unei persoane juridice) parcurge mai multe etape succesive ale unui proces psihologic complex de formare a vointei sale juridice, printre care:

- reflectarea in constiinta sa a unei (unor) nevoi materiale sau spirituale ce trebuiesc satisfacute;

- conturarea - sub impulsul acestor nevoi - a motivelor care indeamna la actiunile prin care nevoile sa poata fi satisfacute;

- deliberarea (sau cantarirea) mentala a motivelor si a mijloacelor de satisfacere a nevoilor respective;

- interventia unuia sau mai multor motive determinante, constand in reprezentarea intelectuala a scopului urmarit prin actiunea preconizata;

- hotararea de a incheia actul juridic necesar pentru implinirea scopului urmarit, adica pentru satisfacerea nevoilor care au constituit punctul de plecare al intregului proces psihologic schitat mai sus;

- manifestarea exterioara a acestei hotarari.

Pentru dreptul civil prezinta importanta doua din elementele sale componente - fiecare cu cerinte si cu consecinte diferite: consimtamantul si cauza.

3.2.Principiul libertatii (autonomiei) vointei juridice⁴⁰. Acest principiu este consacrat, indirect, de C. Civ., in art.969 alin.1: 'Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante', iar potrivit art. 5 C. civ., 'Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare (=acte juridice unilaterale - n. ns ) de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri'.

In temeiul acestui principiu:

- subiectii de drept civil sunt liberi sa incheie sau nu acte juridice civile, dupa cum sunt de asemenea liberi sa modifice sau sa desfaca actele juridice pe care le-au incheiat;

- subiectii de drept civil pot incheia orice acte juridice civile: atat cele expres reglementate de lege (actele numite) cat si orice alte acte atipice si nereglementate expres (acte nenumite);

- subiectii de drept civil sunt liberi sa dea actului juridic pe care-l incheie continutul concret pe care il doresc, putand deroga de la reglementarile aduse de lege prin norme dispozitive.

3.3.Principiul prioritatii vointei interne fata de vointa declarata. Vointa juridica are doua elemente:

1      psihologic- vointa interna a subiectului;

2      social- vointa declarata, exteriorizata;

Aceste doua elemente, de cele mai multe ori, se afla in concordanta, in sensul ca declaratia de vointa exprima vointa interna; se poate intampla, insa, ca intre aceste doua elemente sa existe discordanta si astfel se pune problema de a acorda prioritate uneia sau alteia dintre ele. In rezolvarea acestei probleme s-au conturat doua conceptii:

1      obiectiva- da prioritate vointei interne, reale;

2      subiectiva- prefera vointa declarata.

Codul Civil roman a consacrat principiul vointei interne, dar a adoptat si unele solutii care corecteaza rigorile conceptiei subiective.

3.4. Consimtamantul-precizari terminologice.

Prin consimtamant, ca element structural (sau conditie esentiala, de fond) a validitatii actului juridic civil intelegem manifestarea hotararii (intentiei) de a incheia un anumit act juridic.

Termenul este folosit in doua acceptiuni usor diferite intre ele:

1      manifestarea vointei fiecareia dintre parti la incheierea actului (sau manifestarea vointei unicei parti a actului juridic unilateral);

2      acordul de vointe prin care se incheie un act juridic bi- sau multilateral.

3.5. Conditiile consimtamantului. Pentru a fi valabil, consimtamantul  trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

1.sa fie exteriorizat- modalitatile de exteriorizare pot fi diferite:

     verbale;

     in scris;

     actiuni;

     atitudini;

     tacere- prin exceptie, cand legea sau uzantele statornicite intre parti, confera tacerii valoarea de acceptare;

2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

3.  sa fie liber si neviciat.

3.6. Viciile de consimtamant.

A. EROAREA. Eroarea este o falsa (gresita) reprezentare a realitatii in constiinta persoanei care delibereaza si adopta hotararea de a incheia actul juridic.

Din punct de vedere al naturii si amploarei efectelor pe care le produce asupra valabilitatii consimtamantului, eroarea poate fi de mai multe feluri:

1      eroarea obstacol, distructiva de vointa juridica, este acea reprezentare gresita a realitatii care poarta, fie asupra naturii juridice (error in negotio) a actului ce urmeaza a fi (sau a fost) incheiat (de ex., o parte crede ca vinde un anumit bun, iar cealalta parte crede ca-l primeste ca donatie), fie poarta (error in corpore) asupra identitatii obiectului actului juridic; in asemenea cazuri, eroarea este atat de grava, incat nici nu poate fi vorba de existenta vreunui act juridic, pentru ca nu s-a putut realiza un acord de vointe, fiecare din manifestarile de vointa referindu-se la altceva.

2      eroarea viciu de consimtamant este acea reprezentare gresita a realitatii care nu impiedica realizarea acordului de vointa, dar ii altereaza continutul, de asa maniera incat daca ea n-ar fi existat (daca subiectul ar fi cunoscut exact realitatea), vointa de a incheia actul nu s-ar fi format si manifestat; in dreptul nostru, eroarea viciaza consimtamantul in doua cazuri:

- cand eroarea (gresita reprezentare a realitatii) poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului juridic, (error in substantiam), adica asupra acelor calitati care au fost determinante la incheierea actului juridic si fara de care actul nu s-ar fi incheiat

- cand eroarea poarta asupra identitatii (sau asupra anumitor calitati speciale ale) persoanei cocontractantului, (error in personam), in acele contracte (sau acte juridice, in general) in care consideratia persoanei cu care se incheie actul sau a calitatilor sale speciale (talent, reputatie etc.) este hotaratoare (asa-numitele contracte intuitu personae: acte cu titlu gratuit, mandatul),

2.    eroarea indiferenta este orice alta reprezentare gresita a realitatii, care nu influenteaza valabilitatea actului juridic incheiat sub influenta ei.

De asemenea, eroarea poate fi:

eroare de fapt- falsa reprezentare a unei situatii faptice- nu poate fi invocata ca o cauza de nulitate a actului juridic, legiuitorul prezumand ca toata lumea cunoaste legea, de vreme ce aceasta este publicata in Monitorul Oficial (nemo censetur ignorare legem).;

eroare de drept-falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept civil.

Conditii

- existenta unei false reprezentari a realitatii;

- caracterul determinant al motivului care l-a hotarat sa incheie actul si asupra caruia poarta eroarea;

- faptul ca celalalt contractant a cunoscut (sau trebuia sa cunoasca) motivul determinant al consimtamantului, asupra caruia a purtat eroarea (de multe ori o asemenea dovada nu mai este necesara, caracterul determinant al motivului rezultand din insusi contractul incheiat).

Eroarea trebuie dovedita de catre cel care o invoca.

B. DOLUL. Dolul (sau viclenia) este inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene (dolosive), in scopul de a o determina sa incheie un act juridic.

Structura:

elementul intentional, al vointei de a induce o persoana in eroare; (daca inducerea in eroare a fost provocata neintentionat, de buna-credinta, nu este dol, ci poate fi o simpla eroare);

elementul material, al intrebuintarii de mijloace viclene (sau manopere dolosive).

Conditii:

- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;

- dolul trebuie sa provina de la celalalt contractant; se admite anularea actului si atunci cand dolul provine de la un tert, dar cu stirea celuilalt contractant (devenit astfel complice, cel putin prin reticenta), ca si atunci cand dolul este savarsit de reprezentantul celuilalt contractant.

Dolul trebuie dovedit de partea care il invoca, "dolul nu se presupune' - statueaza art. 960 alin. 2 C. civ.

C.VIOLENTA. Consimtamantul la incheierea unui act juridic este viciat prin violenta atunci cand persoana in cauza este amenintata cu un rau, in asa fel incat i se insufla o temere de natura a o face sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Structura

un element exterior, constand intr-o amenintare cu un rau de natura fizica (omor, lovituri etc.), sau de natura patrimoniala (distrugerea unor bunuri, sistarea unor plati etc.), sau de natura morala (parasirea, atingerea onoarei, dezvaluiri nedorite etc.);

un element psihologic, constand din starea de teama insuflata persoanei, de natura a o constrange sa incheie un act (pe care altfel nu l-ar fi incheiat), ca mijloc de a evita raul cu care a fost amenintata.

Conditii:

1      amenintarea sa fi fost injusta;

2      amenintarea sa fi fost determinanta pentru hotararea incheierii actului;

De asemenea, amenintarea nu trebuie sa provina neaparat de la celalalt con­tractant; art. 955 C. civ. precizeaza ca violenta este cauza de nulitate 'chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul careia s-a facut conventia' (sau actul juridic, in general).

'Violenta este cauza de nulitate si cand s-a exercitat asupra sotului sau sotiei, asupra descendentilor sau ascendentilor' (art.957 C. civ.).

D. LEZIUNEA. Leziu­nea a fost definita ca reprezentand paguba materiala pe care o sufera una din partile unui contract oneros si comutativ, din cauza disproportiei vadite de valoare dintre cele doua prestatii reciproce (privite ca echivalente valoric)⁴¹.

Structura:

in conceptia obiectiva, un singur element: acela al disproportiei vadite de valoare intre prestatiile reciproce;

in conceptia subiectiva insa, leziu­nea presupune si vicierea consimtamantului de catre starea de nevoie in care se gaseste una din parti, stare de care profita (pe care o exploa­teaza) cealalta parte, pentru a obtine foloase disproportionate.

Domeniu de aplicare:

din punct de vedere al persoanelor care o pot invoca: doar minorii intre 14-18 ani, deci cei cu capacitate restransa de exercitiu;

din punct de vedere al actelor susceptibile de anulare pentru leziune: doar cele care, in acelasi timp: -sunt acte de administrare;

-au fost incheiate de minorul intre 14-18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal;

-sunt lezionare pentru minor;

-sunt comutative.

4.Obiectul actului juridic

4.1.Notiune.Obiectul reprezinta prestatia (adica actiunea sau inactiunea) pe care subiectul activ o poate pretinde, iar subiectul pasiv este obligat sa o savarseasca in temeiul angajamentului luat prin incheierea actului juridic.

Conditiile obiectului:

- Obiectul trebuie sa existe; prin exceptie de la regula potrivit careia obiectul trebuie sa existe in momentul incheierii actului juridic, art. 965 alin. 1 C. civ. prevede ca 'lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei', cu exceptia succesiunilor inca nedeschise (alin. 2);

- Obiectul (mai exact, lucrul la care se refera prestatia) trebuie sa fie in circuitul civil;

- Obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil;

- Obiectul actului juridic trebuie sa fie posibil;

- Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit, adica sa nu fie potrivnic legii si in primul rand, legilor de ordine publica, adica celor imperative, referitoare la ordinea politica, sociala;

- Obiectul actului juridic trebuie sa constea intr-un fapt personal al celui ce se obliga;

- La actele juridice translative sau constitutive de drepturi reale, se mai cere o conditie cu privire la obiectul obligatiei de a da: cel ce se obliga a da trebuie sa fie titularul dreptului respectiv.

- Alte cerinte privitoare la obiectul actului juridic conditioneaza valabilitatea numai a anumitor acte juridice civile; astfel, obiectul unui contract de ipoteca nu poate fi decat un bun imobil; obiect al unui contract de imprumut de folosinta nu poate fi decat un bun necon­sumptibil; obiect al unui contract de imprumut de consumatie nu poate fi decat un bun fungibil si comsumptibil; de asemenea, unele bunuri nu pot face obiectul anumitor con­tracte (de ex. substante explozibile nu pot fi transportate cu anumite mijloace de transport; etc.), sub sanctiunea raspunderii juridice.

5.Cauza actului juridic civil.

5.1.Notiune. Prin 'cauza' se intelege scopul concret in vederea caruia se incheie un act juridic.

Elementele cauzei:

un element abstract, obiectiv si invariabil  in aceeasi catego­rie de acte juridice, element constand in reprezentarea scopului direct si imediat al consimtamantului;

un element concret, subiectiv si variabil de la caz la caz, element constand in scopul mediat al consimtamantului, adica in mobilul principal care a determinat hotararea de a consimti la incheierea actului juridic.

5.2.Conditii:

- Cauza trebuie sa existe; art. 966 C. civ. prevede ca 'obliga­tia fara cauzanu poate avea nici un efect', lipsa cauzei se confunda adesea cu o eroare asupra existentei cauzei;

- Cauza trebuie sa fie reala, adica sa nu fie falsa ;

- Cauza trebuie sa fie licita; potrivit art. 968 C. civ., 'cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice'.

5.3.Proba cauzei. Legea prezuma atat existenta cat si valabilitatea cauzei si, prin urmare, sarcina probei incumba celui care invoca lipsa cauzei sau ii contesta valabilitatea; astfel. art. 967 C. civ. prevede regula potrivit careia 'Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa' (alin. 1) si 'Cauza este prezumata pana la proba contrarie' (alin. 2).

5.4.Acte juridice abstracte. Acestea exista si sunt valabile independent de cauza lor-titlurile la purtator:

titluri la purtator, care se transmit de la un subiect de drept la altul prin simpla predare (traditio) a in­scrisului si care pot fi valorificate de posesor fara a se lua in consi­de­rare raporturile juridice ale debitorului cu posesorii anteriori ai titlului (de ex. obligatiile CEC);

titluri la ordin, care se transmit prin gir sau andosament (de ex. cambiile); sau

titluri nominale, in care se indica numele titularului dreptului de creanta si care nu pot fi transmise altora decat prin cesiune de creanta, cu incunostintarea debitorului.

6. Forma actului juridic civil.

6.1.Notiune.

In sens larg, prin 'forma' actului juridic civil intelegem conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca un act juridic (civil), atat pentru validitatea lui, cat si pentru proba existentei si continutului actului, cat si - in fine - pentru opozabilitatea actului respectiv fata de tertele persoane.

In sens restrans, prin 'forma actului juridic civil' intelegem modul in care se exteriorizeaza vointa interna a partii (partilor) actului juridic, adica modul in care se exprima consimtamantul.

6.2. Principiul consensualismului actelor juridice civile. Conform acestui principiu un  act juridic civil este valabil incheiat prin simpla manifestare de vointa a partilor, indiferent de forma in care ea se exteriorizeaza (solo consensu).

6.3.Actele juridice solemne. Acestea constituie o exceptie de la principiul consensualismului, deoarece, in cazul acestora legiuitorul a prevazut necesitatea incheierii lor intr-o anumita forma solemna, ceruta ca o conditie de validitate.

Aplicatii:

1      donatia- art.813 C. Civ.;

2      ipoteca conventionala-art.1172 C. Civ.;

3      testamentul-art. 858. C. Civ.;

4      acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar-art. 704 C. Civ. etc.

6.4. Forma ceruta ad probationem. Aceasta forma este ceruta nu pentru validitatea actului juridic, ci doar pentru dovedirea existentei si continutului acestuia.

Aplicatii:

1      art. 1191 C. Civ.-"dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 de lei." nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata;

2      art.1597 C. Civ.- depozitul voluntar;

3      art. 1705 C. Civ. -tranzactia etc.

Pentru actele juridice prin care se constituie sau transfera drepturi reale asupra unor bunuri imobile (sau unor mobile de valoare: nave, aeronave, autovehicule etc.) este necesara indeplinirea unor formalitati de publicitate, pentru a le face opozabile tertelor persoane.

Probleme de solutionat:

1. Precizati conditiile de validitate ale unui act juridic.

2. Ce intelegeti prin notiunea de 'capacitate', din punct de vedere al dreptului civil?

4. Definiti cauza actului juridic.

5. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca obiectul, pentru ca un act juridic sa fie valabil incheiat?

6. Ce intelegeti prin sintagma 'consimtamantul trebuie facut cu intentia de a produce efecte juridice'?

7. Enumerati viciile de consimtamant.

8. Care este sanctiunea aplicabila unui act juridic incheiat cu vicierea consimtamantului uneia dintre parti?

9. Precizati continutul principiului consensualismului.

10. Care este domeniul de aplicare al leziunii?

11. Care sunt cconditiile de validitate ale unui act juridic solemn?