REPUBLICA CEHOSLOVACA (Republicile Ceha si Slovaca) - Carta constitutionala. Prevederi generale,Guvernul, Presedintele Republicii, Constitutia

REPUBLICA CEHOSLOVACA (Republicile Ceha si Slovaca)

1.1.1. Scurt istoric

Independenta si unirea populatiilor ceha si slovaca, aflate anterior in componenta fostului imperiu habsburgic in cadrul unui singur stat, a fost proclamata de Consiliul National Cehoslovc la 18 octombrie 1918, la Paris. La 28 octombrie acelasi an, Comitetul National Cehoslovac prelua guvernarea tarii la Praga si publica, la 13 noiembrie, o Constitutie provizorie, luand masuri pentru extinderea componentei sale si transformarea sa intr-o Adunare Nationala^[1]. Ulterior, la 29 februarie 1920, a fost adoptata Legea preliminara a Cartei constitutionale, care a devenit apoi parte integranta a Cartei constitutionale.

1.1.2. Carta constitutionala. Prevederi generale

Carta constitutionala a Republicii Cehoslovace consacra principiul ca puterea emana de la popor si numai organele natiunii suverane au dreptul sa emita legi, sa le execute si sa aplice dreptul. Se preciza ca statul cehoslovac este o republica democratica, avand in fruntea sa un presedinte ales. Teritoriul republicii era considerat unic si indivizibil, frontierele statului neputand fi modificate decat printr-o lege constitutionala. Se prevedea ca exista o cetatenie unica pentru toti cetatenii Republicii Cehoslovace, legea reglementand conditiile dobandirii sale, efectele cetateniei si modalitatile de pierdere a acesteia^[2]

1.1.3. Adunarea Nationala

In ceea ce priveste puterile statului se prevedea ca puterea legislativa este exercitata pe intreg teritoriul tarii de Adunarea Nationala. compusa din Camera Deputatilor si Senat^[3] Camera deputatilor se compunea din 300 de membri alesi prin vot universal, egal, direct si secret, in conformitate cu principiul reprezentarii proportionale. Ea era aleasa pe termen de 6 ani. Senatul se compunea din 150 membri, alesi de asemenea prin vot direct. Aveau vocatie sa aleaga pentru Camera Deputatilor toti cetatenii, indiferent de sex, care implinisera varsta de 21 de ani; pentru alegerea senatorilor plafonul varstei alegatorilor era de 26 de ani. In ceea ce priveste candidatii, pentru Camera Deputatilor era necesara varsta de 30 de ani impliniti, in timp ce pentru Senat, varsta era de 45 de ani.

Senatul era ales pe o perioada de 8 ani. Nimeni nu putea sa fie in acelasi timp membru al ambelor Camere. Functionarii de stat alesi ca deputati sau senatori isi pastrau functiile pe perioada mandatului lor in Adunarea Nationala, fiind considerati in concediu pe toata durata acestuia.

Membrii Adunarii Nationale isi exercitau functiile cu titlu individual. Lor le era interzis sa intervina pe langa autoritatile publice in favoarea unor interese particulare (art.22). Membrii Adunarii Nationale nu puteau sa fie urmariti pentru faptele lor in Camera sau in cadrul Comisiilor. Daca un membru al Parlamentului era surprins in flagrant delict, tribunalul sau autoritatea competenta trebuia sa comunice acest lucru presedintelui Camerei respective. Daca respectiva Camera (sau daca aceasta era in vacanta, un comitet de 24 de membri care asigura interimatul puterii legislative) nu se pronunta in termen de 15 zile asupra acestei sesizari, aceasta se considera a fi infirmata.

1.1.4. Presedintele Republicii

Presedintele Republicii avea dreptul sa dizolve Camerele. El nu putea insa sa foloseasca acest drept in timpul ultimelor 6 luni ale mandatului sau. In lipsa unei dispozitii contrare, prezenta a cel putin o treime din numarul membrilor unei Camere era necesara pentru ca hotararile sale sa fie luate in mod valabil. Adoptarea legilor ordinare era posibila cu majoritatea absoluta a membrilor Camerei respective. In schimb, pentru adoptarea unei declaratii de razboi sau a unui amendament la Carta constitutionala era necesara o majoritate de trei cincimi.

Presedintele Republicii era ales de Adunarea Nationala, el trebuind sa fie cetatean cehoslovac, eligibil pentru Camera Deputatilor, in varsta de cel putin 35 de ani. Pentru ca alegerea sa fie valabila, ea trebuia sa se desfasoare in prezenta majoritatii absolute a membrilor Senatului si a votului majoritatii de trei cincimi a celor prezenti. Daca doua tururi de scrutin s-ar fi desfasurat fara rezultat, urma sa se procedeze la balotaj intre candidatii care obtinusera cel mai mare numar de voturi, fiind declarat ales acela care intrunea cel mai mare numar de voturi; in caz de egalitate se recurgea la tragerea la sorti.

Presedintele era ales pentru o perioada de sapte ani. Nimeni nu putea fi insa ales presedinte decat cel mult de doua ori consecutiv. Daca Presedintele murea sau renunta la functiile sale in timpul duratei mandatului, se proceda la o noua alegere pentru cei sapte ani care urmau. Atributiile cele mai importante ale Presedintelui erau: reprezentarea statului, incheierea si ratificarea tratatelor internationale, acreditarea reprezentantilor diplomatici, decretarea starii de razboi sau de asediu, cu asentimentul prealabil al Adunarii Nationale, restituirea cu observatii a legilor votate, promulgarea legilor adoptate de Parlament, informarea - orala sau in scris - a Adunarii Nationale asupra problemelor tarii, numirea ministrilor, numirea profesorilor din invatamantul superior, a judecatorilor, a functionarilor si ofiterilor (cu incepere de la clasa a VI-a), exercitarea dreptului de gratiere, comanda fortelor armate s.a.

Presedintele Republicii nu era responsabil pentru exercitarea functiilor sale. Guvernul, in schimb, era responsabil in legatura cu declaratiile presedintelui cu privire la functiile prezidentiale. Presedintele nu putea sa fie urmarit decat pentru crima de inalta tradare. El putea fi pus sub acuzare de Camera Deputatilor si judecat de Senat. Singura pedeapsa care putea fi pronuntata impotriva lui era destituirea si interdictia de a fi reales.

1.1.5. Guvernul

Membrii Guvernului si presedintele acestuia erau numiti de Presedintele Republicii. Ei nu puteau sa faca parte din consilii de directie sau de administratie, sa fie reprezentanti ai unor societati anonime ori ai unor societati cu raspundere limitata care isi propuneau sa realizeze beneficii. Guvernul era responsabil in fata Camerei Deputatilor, care putea sa-i refuze increderea. In acest caz, Guvernul era obligat sa demisioneze, Presedintele Republicii hotarand cine va gira problemele curente pana la constituirea unui nou guvern.

1.1.6. Comitetul 'celor 24'

O institutie interesanta consacrata de Carta constitutionala era aceea a unui comitet de 24 de membri, indeplinind functii legislative in intervalul dintre sesiunile Parlamentului. Acest comitet avea dreptul sa ia masuri urgente, inclusiv acelea care ar fi indicat in mod formal existenta unor legi. Dintre membrii acestui comitet, 16 erau alesi de Camera Deputatilor, iar 8 de catre Senat, toti pe o perioada de un an, fiecare avand un supleant.

1.1.7. Drepturi si libertati. Drepturile minoritatilor

In ceea ce priveste drepturile si libertatile cetatenesti, Constitutia consacra abolirea oricaror privilegii, egalitatea in drepturi, libertatea individului, libertatea proprietatii, dreptul de emigrare, libertatea domiciliului, dreptul de petitionare, secretul corespondentei, libertatea invatamantului etc.

In legatura cu minoritatile, Constitutia prevedea ca in orasele si districtele in care locuia o proportie considerabila de cetateni cehoslovaci de alta limba decat limba cehoslovaca, se va recunoaste dreptul copiilor de a urma invatamantul in propria lor limba, alaturi de care, invatamantul in limba cehoslovaca era considerat obligatoriu. In satele si districtele unde locuia o proportie considerabila de cetateni cehoslovaci apartinand unor minoritati, anumite sume trebuiau sa fie prelevate din fondurile publice spre a fi afectate minoritatilor in cauza, in limitele dispozitiilor generale cu privire la administratia publica.

1.1.8. Regimul politic instaurat in 1948

Ca urmare a evenimentelor ce au urmat dupa al doilea razboi mondial si a preluarii puterii de catre partidul comunist, la 9 mai 1948 a fost adoptata o noua Constitutie a Republicii. Aceasta Constitutie a legalizat puciul comunist din februarie 1948, masurile de nationalizare efectuate in industrie si reforma agrara^[4]

1.1.9. Constitutia din 1960

La 11 iulie 1960 Adunarea Nationala a discutat si adoptat o noua Constitutie a Republicii Socialiste Cehoslovace. Aceasta constitutie a consacrat rolul conducator al partidului comunist din Cehoslovacia in cadrul unui stat 'intemeiat pe unitatea de clasa a muncitorilor, taranilor din cooperative si intelectualilor socialisti, a muncitorilor din orase si de la sate'^[5]. Constitutia a atribuit un loc important Frontului National, platforma sociala, politica si organizatorica 'de cooperare intre comunisti, membrii altor partide politice si cetateni fara partid'. Constitutia din 1960 consacra responsabilitatea organelor statului fata de corpurile reprezentative, acordand un anumit spatiu participarii directe a muncitorilor la conducerea si gestiunea afacerilor publice. Era recunoscuta egalitatea cetatenilor fata de mijloacele de productie si obligatia de a munci in folosul colectivitatii.

1.1.10. Cehoslovacia - stat federal

Cu incepere de la 1 ianuarie 1969 Cehoslovacia a fost proclamata stat federal, compus din doua natiuni egale in drepturi - cehii si slovacii -, ea cuprinzand de fapt doua republici nationale. Adoptarea la 27 octombrie 1968 a unei Legi constitutionale cu privire la federatia cehoslovaca a marcat un moment nou in relatiile dintre cele doua natiuni. Au luat fiinta, astfel, trei corpuri legislative: Adunarea Federala a Republicii Cehoslovacia, Consiliul National Ceh si Consiliul National Slovac. Adunarea federala indeplinea sarcina de unic organ suprem al puterii de stat si unic organ legislativ al federatiei. La nivelul republicilor, cele doua consilii nationale constituiau organele supreme ale puterii de stat, fiind totodata singurele organe reprezentative ale acestor republici. Adunarea Federala era compusa din doua Camere: Camera poporului in care cetatenii erau reprezentati proportional cu numarul de locuitori si Camera natiunilor, in care cele doua republici erau reprezentate in parti egale. Adunarea Federala nu putea sa adopte o lege sau o hotarare la nivel federal decat pe baza acordului celor doua Camere. Modificarea Constitutiei, schimbari in structura sociala sau de stat, aprobarea dispozitiilor politice importante tineau de competenta Adunarii Federale. O lege constitutionala a stabilit repartitia competentelor intre Federatie si cele doua republici, in asa fel incat intreaga constructie de stat sa se desfasoare dupa principii unitare.

1.1.11. Centralism si prerogative locale

Constitutia Republicii Socialiste Cehoslovacia din 11 iulie 1960 este similara celorlalte constitutii ale fostelor tari socialiste. Sunt de remarcat totusi o serie de elemente specifice. Asa, de pilda, art.18 din aceasta Constitutie prevedea ca potrivit principiilor centralismului democratic, conducerea centrala a societatii si a statului era asociata in mod necesar 'unei competente si responsabilitati corespunzatoare a organelor subordonate'. Cu toate acestea, art.16 se referea la dezvoltarea intregii politici, instructii si educatii 'in spiritul conceptiei stiintifice a lumii, marxist-leniniste'.

Drepturile si libertatile cetatenilor erau in general similare celor prevazute de constitutiile de acest tip, la loc de frunte figurand 'desfiintarea exploatarii omului de catre om'.

Constitutia se ocupa pe larg de activitatea comitetelor nationale (art.19), organe ale puterii si administratiei de stat in circumscriptiile determinate de legea cu privire la consiliile nationale. Comitetele nationale erau alese pe o perioada de cinci ani, in competenta acestora revenind solutionarea problemelor de interes local. Ele aveau dreptul sa creeze consilii, comisii si alte organe necesare desfasurarii activitatii lor.

1.1.12. Organizarea Federatiei

Legea constitutionala cu privire la Federatia Cehoslovaca (din 27 octombrie 1968) a stabilit repartitia competentelor intre Federatie si cele doua republici. Federatiei i-au revenit in competenta exclusiva problemele de politica externa, de aparare, sanitare, stocul rezervelor, legislatia si administratia federala, controlul activitatii organelor federale, protectia constitutionalitatii. De competenta Federatiei si a celor doua republici erau problemele referitoare la planuri, finante, agricultura, transporturi, ordinea publica si securitatea statului s.a.

Legea constitutionala detalia o serie de prevederi legate de Adunarea Federala, fiecare Camera a acesteia compunandu-se din 200 de deputati alesi prin vot secret. In ce priveste Camera Natiunilor, aceasta cuprindea 150 de deputati, dintre care 75 alesi in Republica Ceha si 75 in Republica Slovaca. Adunarea Federala era competenta sa ia hotarari in special in ceea ce priveste adoptarea Constitutiei, problemele fundamentale de politica interna, de politica externa, planului de dezvoltare, alegerea presedintelui, dezbaterea declaratiei-program a guvernului. Puterea legislativa a Adunarii Federale se extindea asupra tuturor problemelor conferite de Constitutie Federatiei, vizand in egala masura si problemele de competenta comuna a celor doua republici.

In sistemul constitutiei cehoslovace, Presedintele Republicii reprezinta statul, primeste ambasadorii, convoaca Adunarea Federala si declara inchise lucrarile acesteia. El are dreptul sa dizolve Adunarea Federala in cazul in care procedura de conciliere intre cele doua Camere in legatura cu un anumit proiect de lege nu s-a soldat cu succes.

Guvernul este organul executiv suprem al puterii de stat, el trebuind sa prezinte un program si sa solicite increderea Adunarii Federale. Daca una dintre Camere adreseaza o motiune de cenzura Guvernului sau refuza sa-i voteze increderea, Presedintele Republicii are obligatia sa revoce Guvernul. El poate insa sa-i confere posibilitatea sa-si exercite prerogativele pana la numirea unui nou guvern.

1.1.13. Curtea Constitutionala

O institutie importanta in sistemul cehoslovac o constituie Curtea Constitutionala, ai carei membri sunt independenti in exercitarea functiilor lor. Curtea Constitutionala hotaraste asupra conformitatii legilor cu Constitutia, atat la nivel federal, cat si la nivelul republicilor. Ea solutioneaza totodata conflictele de competenta intre organele federale si cele ale republicilor, ca si intre organele apartinand celor doua republici. In atributiile sale intra si posibilitatea de a elabora propuneri cu privire la perfectionarea legislatiei, atat la nivel federal, cat si la nivelul republicilor. In cazul in care Curtea Constitutionala constata o neconcordanta a legilor cu Constitutia, ea poate sa le suspende pe acestea, total sau partial. In termen de sase luni, organele competente urmeaza sa modifice legile in cauza, punandu-le in concordanta cu prevederile Constitutiei. In caz contrar, normele respective devin caduce dupa sase luni de la publicarea hotararii Curtii Constitutionale. Intre atributiile Curtii Constitutionale intra si dreptul de a se pronunta impotriva invalidarii unui mandat sau a revocarii unui deputat, ori a deciziei cu privire la refuzul de a inregistra o anumita candidatura.

Potrivit art.93 din Constitutie, Curtea Constitutionala poate fi sesizata de una din Camerele Adunarii Federale, de Biroul Adunarii Federale, de Guvernul central, Consiliul National Ceh, Consiliul National Slovac, Procurorul General sau chiar de catre cetateni in mod individual (in cazul invalidarii mandatului de deputat, revocarii, refuzului de a inregistra un anume candidat etc.).

Curtea Constitutionala se compune din 12 membri dintre care 8 judecatori si 4 supleanti. Poate fi ales membru al Curtii Constitutionale orice cetatean eligibil care a implinit varsta de 35 de ani, poseda o pregatire juridica superioara si a exercitat cel putin 10 ani o profesiune juridica. Membrii Curtii Constitutionale sunt alesi de Adunarea Federala pe o perioada de sapte ani, judecatorii Curtii Constitutionale neputand fi alesi decat de doua ori consecutiv in aceasta functie. Membrii Curtii Constitutionale se bucura de o imunitate asemanatoare celei de care beneficiaza deputatii, Curtea Constitutionala trebuind sa-si dea acordul cu privire la urmarirea judiciara, urmarirea disciplinara sau detentia preventiva a unuia din membrii sai. Functiile de membru al Curtii Constitutionale sunt incompatibile cu functiile de deputat sau membru al Guvernului.

1.1.14. Organele de stat in cele doua republici

Organele de stat din cele doua republici incluse in Federatia Cehoslovaca erau Consiliile Nationale Ceh si cel Slovac. Consiliul National Ceh se compunea din 200 de deputati, in timp ce Consiliul National Slovac se compunea din 150. Ele puteau lua hotarari in prezenta majoritatii absolute a membrilor lor. Consiliile Nationale alegeau dintre membrii lor presedintia Consiliului National, compusa din presedinte, vicepresedinti si alti membri. In perioadele in care consiliile nationale nu functioneaza, atributiile lor erau indeplinite de catre presedintie.

Guvernele ceh si slovac erau organele executive supreme ale puterii de stat in cele doua republici (art.124 din Constitutie). Guvernele celor doua republici trebuiau sa-si prezinte programul in cadrul Consiliilor Nationale si sa obtina din partea acestora un vot de incredere. Guvernele earu responsabile fata de consiliile nationale care le-au ales. Ele trebuiau sa demisioneze daca impotriva lor s-ar fi adoptat o motiune de cenzura sau s-ar fi refuzat sa li se acorde increderea. Guvernele republicilor asigurau coordonarea si aplicarea sarcinilor privind dezvoltarea economica, culturala si sociala, precum si alte probleme care tineau de competenta celor doua republici. In timp ce cele doua consilii puteau adopta legi la nivelul respectiv, guvernele puteau adopta decrete pentru realizarea dispozitiilor cuprinse in legile adoptate de cele doua consilii.

1.1.15. Noile evolutii constitutionale din Republica Cehoslovaca

Ca urmare a profundelor schimbari care au intervenit in Europa de Rasarit in anul 1989, s-au produs schimbari si in Republica Cehoslovaca. La 17 noiembrie 1989 o puternica manifestatie a fost reprimata de fortele de ordine, ceea ce a determinat reluarea manifestatiilor in zilele urmatoare. Guvernul comunist a fost, in consecinta, obligat sa initieze negocieri cu Forumul cetatenesc. La 29 noiembrie, Parlamentul a abolit prevederea constitutionala privind rolul conducator al partidului. La 9 decembrie, Marian Calfa a format un guvern de intelegere nationala, in care comunistii au devenit pentru prima data minoritari. Gustav Husak, presedintele Republicii (compromis prin apelul de a chema trupele sovietice in tara in 1968) a demisionat la 10 decembrie 1989. La 28 decembrie, Alexander Dubcek, liderul 'Primaverii de la Praga', a fost ales presedinte al Parlamentului, iar la 29 decembrie, Vaclav Havel a fost ales - prin plebiscit - Presedinte al Republicii. La 10 aprilie 1991, Republica Cehoslovaca si-a schimbat numele in Republica Federala Ceha si Slovaca, Parlamentul adoptand, la 20 aprilie, noua denumire a statului. In zilele de 8 si 9 iunie 1991 s-au desfasurat alegerile legislative, care au consacrat o mare victorie a Forumului Cetatenesc. La 5 iulie, Vaclav Havel a fost reales Presedinte al Republicii^[6]

Intrucat in cadrul alegerilor parlamentare din 5-6 iunie 1992 victoria a revenit in Slovacia Miscarii pentru o Slovacie democratica, condusa de Vladimir Meciar, organizatie politica ce se pronunta pentru independenta Slovaciei, a fost adoptata, ca urmare a tratativelor ce au avut loc in Parlamentul cehoslovac, decizia separarii Cehoslovaciei in doua state independente si suverane - Cehia si Slovacia. Separarea efectiva a celor doua state s-a produs cu incepere de la 1 ianuarie 1993. Presedintele Cehiei a ramas Vaclav Havel, reales la 2 februarie 1993 ca presedinte al Cehiei, dupa ce fusese initial presedintele Cehoslovaciei de la 23 decembrie 1989, in timp ce in Slovacia, Presedintele Republicii devine Mihal Kovac, de la 15 februarie 1993^[7]

Constitutiile celor doua state au intrat in vigoare in aceeasi zi - la 1 ianuarie 1993. Constitutia Ceha^[8] cuprinde 113 articole, grupate in 8 capitole, in timp ce Constitutia Slovaca^[9] cuprinde 156 articole, grupate in 9 parti. Ambele constitutii fusesera aprobate in prealabil, in mod separat, de catre cele doua componente ale fostului Parlament cehoslovac federal, respectiv Consiliul National Ceh si Consiliul National Slovac.

Din punctul de vedere al tehnicii legislative si al sistematizarii prevederilor pe care le cuprind, Constitutia Ceha cuprinde un preambul, dupa care urmeaza capitole consacrate unor prevederi fundamentale, puterii legislative, puterii executive, puterii judecatoresti, organului suprem de control, Bancii Nationale, Administratiei teritoriului, precum si prevederi tranzitorii. Constitutia Slovaca cuprinde si ea o parte consacrata prevederilor generale si mai multe parti in care sunt reglementate drepturile si libertatile, economia si Curtea de Conturi, organizarea guvernarii locale, puterea legislativa, puterea executiva, puterea judecatoreasca, procuratura, fiind incluse si unele prevederi tranzitorii.

Din punctul de vedere al prevederilor generale, ambele constitutii mentioneaza principiile suveranitatii, independentei si integritatii statului, preeminenta valorilor statului de drept precum si existenta pluripartidismului politic. De mentionat este si faptul ca in Constitutia Ceha nu exista un capitol special consacrat drepturilor si libertatilor cetatenesti, deoarece acestea sunt cuprinse in cadrul unui document separat, avand forta constitutionala - Carta drepturilor si libertatilor fundamentale, considerata parte a ordinii constitutionale a Republicii Cehe. In Slovacia, in schimb, exista o parte importanta a Constitutiei, inserata imediat dupa partea introductiva, in care sunt inscrise drepturile si libertatile cetatenesti, insumand 43 de articole. Aceasta parte este divizata in mai multe capitole si anume: prevederi generale, drepturile si libertatile umane fundamentale, drepturile politice, drepturile grupurilor minoritare si etnice, drepturile economice, sociale si culturale, dreptul la protectia mediului si a mostenirii culturale, dreptul de a actiona in justitie, alte masuri juridice de protectie, precum si prevederi comune.

In legatura cu modul in care sunt reglementate drepturile omului in aceasta parte a Constitutiei Slovace, remarcam inadmisibilitatea pedepsei cu moartea (art.15 pct.3), recunoasterea dreptului de proprietate, cu mentiunea ca acesta nu trebuie sa aduca prejudicii altor persoane sau sa fie in contradictie cu interesele publice aparate de lege (art.20 pct.3), mentiunea - in cele doua articole consacrate grupurilor minoritare - ideii ca drepturile apartin cetatenilor ca indivizi, de unde concluzia ca nici Constitutia Slovaciei nu accepta ideea unor drepturi colective. Dintre prevederile care garanteaza drepturile economice mentionam: dreptul fiecarei persoane de a-si alege liber profesia (art.35 pct.1), protectia speciala a femeilor, minorilor si persoanelor dezavantajate in procesul muncii (art.36), dreptul de a se asocia cu alte persoane in scopuri economice (art.37 pct.1). In legatura cu dreptul de azil (existent in fosta Constitutie a Republicii Socialiste Cehoslovacia), in articolul 53 se fac importante precizari in sensul ca acest drept se acorda numai strainilor care sunt persecutati pentru exercitarea drepturilor politice si libertatilor, un asemenea azil neputand fi acordat acelora care au actionat pentru a incalca 'drepturile si libertatile umane fundamentale'.

In ceeace priveste puterea legislativa este de remarcat o deosebire foarte importanta intre cele doua noi republici: in timp ce in Cehia sistemul parlamentar este bicameral, in Slovacia exista o singura adunare - Consiliul National al Republicii Slovace. Prerogativele Parlamentului sunt in general similare celor care exista in toate constitutiile democratice de tip parlamentar, printre altele Parlamentul avand dreptul sa aleaga pe Presedintele Republicii (art.54 pct.2 din Constitutia Republicii Cehe si art.86 din Constitutia Republicii Slovace). In cadrul sistemului parlamentar ceh exista importante diferentieri intre Camera Deputatilor si Senat. Aceste diferentieri vizeaza in primul rand modul de alegere a celor doua corpuri legislative, care se efectueaza pe baza principiului reprezentarii proportionale pentru Camera Deputatilor, compusa din 200 de deputati, si pe baza sistemului majoritar pentru Senat, compus din 81 de senatori. Din punctul de vedere al atributiilor, o preponderenta evidenta o are Camera Deputatilor. Ea are puteri exclusive in problemele financiare si bugetare, dar si un 'ultim cuvant' in problemele legislative, deoarece in ipoteza in care, dupa ce un proiect de lege - votat de Camera Deputatilor - este transmis Senatului si acesta il respinge sau il modifica, el va fi supus din nou dezbaterii Camerei Deputatilor, care poate mentine forma initiala cu votul a jumatate plus unu din numarul deputatilor (art.47 din Constitutia Republicii Cehe). Pe de alta parte, daca Senatul nu isi exprima punctul de vedere cu privire la un proiect de lege pe care l-a primit de la Camera Deputatilor in decurs de 30 de zile, sau isi manifesta parerea ca nu este cazul sa se ocupe de proiectul respectiv, acesta este considerat aprobat si este trimis spre promulgare (art.46 pct.1, art.48). In Slovacia, Consiliul National Solvac - compus din 150 membri - constituie Parlamentul unicameral al acestei tari. Varsta pentru a fi ales membru al Parlamentului este de 21 de ani, aceeasi ca in Republica Ceha, unde numai pentru functia de senator, ca si pentru Presedintele Republicii, se cere varsta de 40 de ani. Ca si in Cehia, Consiliul National Slovac adopta hotarari cu majoritatea membrilor sai. Atributiile acestuia sunt in general similare. Procedura legislativa este insa mult mai simpla, deoarece sistemul parlamentar este unicameral si cuprinde numai faza adoptarii legilor si trimiterii Presedintelui Republicii spre a fi promulgate, cu posibilitatea acestuia de a retrimite proiectul adoptat pentru o noua lectura.

In ceea ce priveste puterea executiva, este de mentionat ca in ambele tari Presedintele Republicii este inclus in cadrul puterii executive, iar nu considerat ca o institutie aparte. Atat in Cehia cat si in Slovacia, Presedintele tarii este ales de catre Parlament, ca in toate republicile parlamentare, dar el dispune de posibilitatea de a dizolva Parlamentul. In Cehia nu se prevad conditii pentru dizolvarea Parlamentului, dar in Slovacia se precizeaza ca o asemenea dizolvare se produce numai in situatia in care programul de guvernare a fost respins de trei ori in decurs de sase luni, situatie in care Presedintele poate dizolva Parlamentul, dar solicitand in prealabil opinia presedintelui Consiliului National Slovac (compara: art.62 pct.c din Constitutia Republicii Cehe si art.102 pct.d din Constitutia Republicii Slovace). Varsta minima pentru alegerea Presedintelui difera: ea este de 40 de ani in Cehia (ca in cazul senatorilor) si de numai 35 de ani in Slovacia.

In ce priveste Guvernul, procedura de desemnare a acestuia este aceeasi in Cehia ca si in Slovacia, primul ministru fiind desemnat de Presedintele Republicii si trebuind sa se prezinte in fata Parlamentului spre a obtine increderea acestuia (art.68 pct.3 din Constitutia Republicii Cehe si art.113 din Constitutia Republicii Slovace). Atat in Cehia cat si in Slovacia, Guvernele - considerate organe supreme executive - au posibilitatea sa emita acte in indeplinirea atributiilor lor. In Cehia, Guvernul este autorizat sa emita decrete in scopul executarii legilor (art.78), iar in Slovacia el emite atat decrete cat si regulamente (art.120). Desi Guvernul are un rol activ in procedura de elaborare a legilor, nici Constitutia Ceha si nici Constitutia Slovaca nu vorbesc nicaieri de posibilitatea delegarii  legislative.

Cu referire la puterea judecatoreasca, retine atentia modul in care este reglementata institutia Curtii Constitutionale in cele doua tari. Ambele constitutii prevad ca aceasta institutie reprezinta un organ judiciar independent, a carui misiune este sa asigure respectul Constitutiei (art.83 din Constitutia Republicii Cehe si art.124 din Constitutia Republicii Slovace). Curtea Constitutionala a Republicii Cehe se compune din 15 judecatori, numiti pe 10 ani de catre Presedintele Republicii, cu acordul Senatului (art.84 din Constitutia Republicii Cehe). Constitutia Republicii Slovace prevede ca numarul judecatorilor est numai de 10, iar durata mandatului lor este de sapte ani, selectia desemnarii judecatorilor urmand sa se faca de Presedintele Republicii din numarul de 20 de persoane propuse de Consiliul National al Republicii Slovace (art.134 din Constitutia Republicii Slovace).

Atributiile celor doua Curti Constitutionale sunt asemanatoare, avand de verificat concordanta legilor cu Constitutia, a regulamentelor adoptate de Guvern, a masurilor de dizolvare a partidelor politice, a unor operatiuni electorale etc. O atributie de extrema importanta este insa competenta Curtii Constitutionale de a statua in situatiile in care Presedintele Republicii este invinuit de tradare, pe baza unei acuzatii formulata de Parlament (art.65 pct.2 din Constitutia Republicii Cehe si art.129 pct.5 din Constitutia Republicii Slovace). Atat in Cehia cat si in Slovacia, hotararile Curtii sunt obligatorii. Cu toate acestea, sunt de semnalat o serie de nuante. In Cehia, potrivit art.87 pct.a din Constitutie, Curtea Constitutionala decide 'abrogarea' legilor sau altor prevederi considerate ca fiind in conflict cu Constitutia, in timp ce in Slovacia, in conformitate cu art.132 din Constitutie, se stipuleaza numai ca asemenea prevederi 'raman fara efect', autoritatile care le-au adoptat trebuind sa le reexamineze si sa le puna de acord cu Constitutia in termen de sase luni. In Cehia, ca si in Slovacia, nu exista o cale de atac impotriva hotararilor Curtii Constitutionale. In ambele constitutii sunt inscrise prevederi cu privire la independeta, integritatea judecatorilor, incompatibilitatea functiilor pe care le exercita cu activitati salariate, stabilindu-se posibilitatile in care ei pot fi trasi la raspundere sau in care functiile lor inceteaza.

Cat priveste alte prevederi legate de administratia teritoriului, independenta judecatorilor, existenta Curtii de Conturi (denumita in Cehia 'Organ Suprem de Control'), nu consideram necesar sa furnizam explicatii suplimentare intrucat reglementarile sunt asemanatoare celor existente in alte tari, inclusiv in tara noastra.

O ultima prevedere pe care dorim sa o semnalam si care ni se pare deosebit de importanta este aceea cuprinsa in art.153 din Constitutia Republicii Slovace, care dispune ca Republica Slovaca se va considera succesoarea tuturor drepturilor si indatoririlor rezultand din tratatele internationale care obligau anterior secesiunii fosta Cehoslovacie, in masura in care acest lucru rezulta din statutele constitutionale ale Cehiei si Slovaciei sau din acordul incheiat intre cele doua republici.

In Republica Ceha s-au desfasurat in anul 1996 alegeri atat pentru Camera Deputatilor (Poslanecka Snemovna), cat si pentru Senat.

Din cele 200 de mandate in Camera Deputatilor, partidele din coalitia de centru dreapta, grupate in jurul Partidului Democratic Civic (O.D.S.), au obtinut 99 mandate din 200, primul ministru Vaclav Klaus (la conducerea guvernului din 1992) fiind din nou investit, dar in fruntea unui guvern minoritar. In Senat, in schimb, aceeasi coalitie a realizat majoritatea mandatelor, obtinand 52 locuri de senatori din 81. Pentru Camera Deputatilor, alegerile s-au desfasurat in cadrul a opt circumscriptii plurinominale ('regimuri electorale'), pe baza scrutinului proportional. In schimb, pentru Senat alegerile au avut loc in cadrul a 81 de circumscriptii uninominale, prin sufragiu direct cu majoritate absoluta^[10]

Ca urmare a accentuarii unor fenomene de criza, Guvernul condus de Vaclav Klaus a demisionat (30 noiembrie 1997)iar in iunie 1998 au fost organizate alegeri anticipate, care au fost castigate de Partidul Social-Democrat, aflat pana atunci in opozitie.

In Republica Ceha sef al statului a devenit Vaclav Havel (de la 26 noiembrie 1992, reales in 1998), iar prim-ministru, Milos Zeman, desemnat in aceasta functie ca urmare a noilor alegeri din 1998 si apoi din 2002.

In alegerile din 2002, 30,2% din voturi au revenit Partidului Social Democratic Ceh, 24,5% Partidului Democratic Civic, 18,5% Partidului Comunist din Boemia si Moravia si 14,3% Coalitiei de Centru^[11]. In consecinta, in Camera Deputatilor 70 de locuri apartineau Partidului Social Democratic Ceh, 58 Partidului Democratic Civic, 41 Partidului Comunist, 21 Uniunii Crestin Democratica/Partidul Popular Ceh si 10 Uniunii Liberale-Alianta Democrata Ceha.

In Senat, ca urmare a alegerilor din 14-15 iunie 2002, s-au format urmatoarele grupuri (cluburi) parlamentare: Partidul Social Democratic Ceh - 14; Uniunea Crestin Democrata/Partidul Popular Ceh - 19; Partidul Democratic Civic - 22; Uniunea Liberala-Alianta Democrata Civica - 16; independenti - 10.

In Slovacia, personalitatea marcanta a presedintelui Vladimir Mećiar, liderul Miscarii pentru o Slovacie Democratica, s-a impus in fruntea guvernului, de la proclamarea independentei (1 ianuarie 1993) pana la castigarea alegerilor parlamentare din 25 si 26 septembrie 1998 de catre o coalitie de partide de opozitie^[12]

In Slovacia, postul de sef al statului (presedinte) a fost mult timp vacant, mandatul fostului presedinte Michal Kovac expirand in martie 1998, iar fortele politice neputand conveni alegerea unui nou sef al statului.

In alegerile prezidentiale din 29 mai 1999, Rudolf Schuster, candidatul Coalitiei Democrate Slovace a obtinut majoritatea sufragiilor, devansandu-l astfel pe Vladimir Meciar care, timp de 14 luni blocase alegerea unui nou sef de stat. Presedinte al Slovaciei a devenit Rudolf Schuster, iar prim-ministru al tarii a ramas  in continuare Mikulas Dzurinda (de la 29 octombrie 1998), gruparea de partide care l-a sprijinit, Coalitia Democratica Slovaca obtinand 92 din cele 150 de locuri in Parlament.

Printre problemele care in ultimii ani au suscitat divergente in randul oamenilor politici slovaci se pot mentiona: trecerea la alegerea presedintelui prin sufragiu universal si direct, statutul minoritatii maghiare, esecul referendum-ului din 23-24 mai 1998 cu privire la aderarea la N.A.T.O., numeroasele deosebiri de vederi intre fostul presedinte Kovac si fostul prim-ministru Mećiar etc.

De mentionat ca in anul 1999 s-a reusit modificarea statutului institutiei prezidentiale, realizandu-se trecerea de la republica parlamentara la republica semi-prezidentiala (art.101 si urm.din Constitutie). In felul acesta se produce o importanta diferentiere intre cele doua foste republici federate, Cehia pastrand regimul parlamentar.  

In Republica Ceha cele mai recente alegeri pentru Parlamentul bicameral au avut loc in 2006, respectiv pentru Camera Deputatilor la 3 iunie 2006 iar pentru Senat (o treime din membrii Senatului) la 20 octombrie 2006.

In alegerile pentru Camera Deputatilor au fost alesi 200 de parlamentari in 14 circumscriptii plurinominale, denumite "regiuni electorale", pe baza unui scrutin proportional, cu repartitia locurilor potrivit metodei Hondt, dar cu corectivul ca fiecare alegator poate introduce pe lista partidului pe care il va vota, preferinta pentru doi candidati. La alegeri au participat aproape 5.000 de candidati si 26 de formatiuni politice, rata participarii fiind de 64,47%. Ca urmare a alegerilor, victoria a revenit Partidului Democratic Civic, care a obtinut 81 de mandate, urmat de Partidul Social Democrat Ceh - 74, Partidul Comunist al Boemiei si Moraviei - 26, Uniunea Democratica Crestina- Partidul Popular - 13 si Partidul Verzilor - 6.

Pentru Senat, in Republica Ceha alegerile se desfasoara prin scrutin direct cu majoritate absoluta, recurgandu-se - daca este necesar - la un al doilea tur de scrutin in cele sase zile care urmeaza.

Alegerile s-au efectuat pentru un numar de 27 senatori - o treime din Senat - dar a fost necesar sa fie organizate doua tururi de scrutin, deoarece la primul tur nici un candidat nu a obtinut majoritatea absoluta necesara (alegerile pentru Senat se desfasoara prin vot uninominal).

Luand in consideratie si senatorii ale caror mandate continua, majoritatea in Senat apartine Partidului Democratic Civic - 41, urmat de Partidul Social Democrat Ceh - 12, Uniunea Democratica Crestina - Partidul Popular - 12 si alte partide.

Ca urmare a alegerilor, prim ministru al Republicii Cehe a devenit Mirek Topolanek, de la 4 septembrie 2006. Sef al statului este Vaclav Klaus, care i-a succedat lui Vaclav Havel, la 7 martie 2003.

In Slovacia, cele mai recente alegeri pentru Parlamentul unicameral (Narodna Rada) au avut loc la 17 iunie 2006. Alegerile s-au desfasurat prin scrutin direct pe liste, dupa metoda Hagenbach-Bischoff, fiecare alegator avand insa dreptul sa exprime patru voturi preferentiale pentru candidatii aceleiasi liste. Alegerile din Slovacia au avut loc ca urmare a destramarii Guvernului de coalitie, constituit dupa alegerile din 2002, care beneficia de sprijinul a 78 de deputati din cei 150 ce faceau parte din Consiliul National.

Retragerea din Coalitie a Miscarii Crestin Democrate s-a datorat faptului ca celelalte formatii au refuzat sa aprobe un tratat cu Vaticanul care ar fi permis medicilor care lucreaza in spitalele finantate de biserica catolica sa refuze practicarea avorturilor in numele libertatii de constiinta.

Noua configuratie a Consiliului National asigura 50 de mandate Partidului de stanga SMER, 31 reprezinta Coalitia Democratica Slovaca si Uniunea Crestina, 20 Partidul National Slovac, 20 Coalitia Maghiara, 15 Partidul Popular - Miscarea pentru o Slovacie Democratica si 14 Miscarea Crestin Democrata.

Dupa alegerile din 2006, prim ministru a devenit Robert Fico (4 iulie 2006). Sef al statului este Ivan Gasparovici (de la 15 iunie 2004).