Prescriptia extinctiva

PRESCRIPTIA  EXTINCTIVA

1. Consideratii generale referitoare la prescriptia extinctiva

1.1. Definitia prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva consta in stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul prevazut de lege.

Mai exact, vom defini prescriptia extinctiva ca fiind stingerea, dupa caz, fie a acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelati­ve sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, fie a insusi dreptului real principal (sau, in situatiile expres prevazute de lege, a dreptului nepatrimonial), datorita neexercitarii in termenul prevazut de lege.

1.2. Natura juridica a prescriptiei extinctive

In stabilirea naturii juridice a prescriptiei extinctive, trebuie, in prealabil, sa se tina cont de imprejurarea ca prescriptia extinctiva este cunoscuta de toate ramurile de drept, iar nu numai de dreptul civil. In consecinta, prescriptia extinctiva infati­san­du-se ca o institutie juridica avand un caracter complex, natura sa juridica urmeaza a fi stabilita in cadrul fiecarei ramuri de drept. A determina natura juridica a prescriptiei extinctive pentru dreptul civil inseamna a stabili ce este pentru dreptul civil prescriptia extinctiva.

In ce ne priveste, consideram ca, pentru dreptul civil, prescriptia extinctiva este o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv civil, sanctiune ce urmeaza a fi privita diferit, dupa cum este vorba, pe de o parte, de un drept de creanta sau de un drept real accesoriu, ipoteza in care prin prescriptia extinctiva se stinge o componenta a dreptului la actiune, iar, pe de alta parte, de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial (desigur, numai daca legea prevede in mod expres prescriptibilitatea unui astfel de drept), ipoteza in care prescriptia extinctiva stinge insusi dreptul subiectiv.

1.3. Efectul prescriptiei extinctive

In doctrina nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu solutionarea problemei de a sti ce se stinge prin prescriptia extinctiva.

In masura in care se admite ca prescriptia extinctiva stinge numai asa-numitul "drept la actiune in sens material" (acea componenta a dreptului la actiune ce consta in posibilitatea de a obtine condamnarea paratului la execu­tarea obligatiei ce ii revine), urmeaza a se desprinde doua importante consecinte:

- supravietuirea dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative, aceasta din urma fiind transformata, devenind imperfecta din calitatea pe care o avea de a fi perfecta, in sensul ca ocrotirea dreptului subiectiv civil corelativ obligatiei civile respective poate fi obtinuta numai pe calea defensiva a exceptiei, daca debitorul si-a executat de bunavoie obligatia;

- imprescriptibilitatea asa-numitului "drept la actiune in sens procesual", adica imprescriptibilitatea acelor componente ale dreptului la actiune constand in posibilita­tea de a sesiza organul de jurisdictie, de a formula cereri, de a propune probe, de a pune concluzii, de a exercita caile de atac prevazute de lege etc., in alte cuvinte, posibilitatea de a exercita mijloacele procesuale reglementate de lege si care alcatuiesc actiunea civila.

Asa cum am mentionat deja, in conceptia noastra, efectul prescriptiei extinctive difera dupa cum este vorba fie de un drept de creanta sau de un drept real accesoriu, caz in care se stinge acea componenta a dreptului la actiune care consta in posibilitatea credi­torului de a obtine condamnarea debitorului la executarea obligatiei ce ii incumba, fie de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial supus prescriptiei extinctive, ipoteza in care se stinge insusi dreptul subiectiv.

Efectul prescriptiei extinctive este carmuit de doua principii:

- o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept subiectiv principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile subiective accesorii;

- in cazul cand un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita.

Se observa ca ambele principii privesc efectul stingerii prin prescriptie extinctiva a unui drept de creanta (mai exact, a acelei componente a dreptului la actiune ce consta in posibilitatea credi­torului de a obtine condamnarea debitorului la executarea obligatiei corelative dreptului de creanta), deoarece primul principiu vizeaza un drept accesoriu, iar un asemenea drept, indiferent ca este de creanta sau real, poate avea ca drept principal numai un drept de creanta; de asemenea, numai un drept de creanta este susceptibil de a imbraca forma unor prestatii succesive.

Principiul prescrierii actiunii privind un drept subiectiv accesoriu o data cu prescrierea actiunii privind un drept subiectiv principal reprezinta o aplicatie a regulii accesorium sequitur principale. Asadar, o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept (de creanta) principal, se stinge si dreptul la actiune privind eventua­lele dobanzi, garantii reale sau personale.

Din principiul in discutie decurg doua consecinte importante si anume, pe de o parte, imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescrip­tibi­lita­tea dreptului subiectiv accesoriu, iar, pe de alta parte, stingerea prin prescriptie ex­tinc­tiva a dreptului la actiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage si stingerea dreptului la actiune privind un drept subiectiv principal.

Principiul stingerii printr-o prescriptie distincta a dreptului la actiune privind fiecare prestatie in cazul obligatiilor cu executare succesiva se aplica ori de cate ori debitorul este tinut la prestatii succesive (chirii, arenzi, dobanzi, ratele de renta viagera etc.), indiferent de izvorul obligatiei.

De retinut ca, in aplicarea concreta a acestui principiu, daca este cazul, trebuie sa se tina cont si de incidenta celuilalt principiu care guverneaza efectul prescriptiei extinctive. Astfel, atunci cand se pune problema stingerii prin prescriptie a unui drept accesoriu avand ca obiect prestatii succesive, trebuie cercetat, in prealabil, daca nu s-a stins prin prescriptie dreptul de creanta principal, deoarece prescrierea dreptului principal atrage prescrierea tuturor prestatiilor succesive ce alcatuiesc obiectul dreptului de creanta accesoriu, devenind inutil sa se mai verifice daca pentru fiecare prestatie a intervenit sau nu prescriptia extinctiva.

1.4. Delimitarea prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva poate fi si trebuie delimitata de prescriptia achizitiva (uzucapiunea), de decadere (forcluziune) si de acea modalitate a actului juridic care este termenul extinctiv.

2. Domeniul prescriptiei extinctive

Prin domeniul prescriptiei extinctive se intelege sfera drepturilor subiective care cad sub incidenta prescriptiei extinctive.

In concret, a determina domeniul prescriptiei extinctive inseamna a stabili, prin raportarea tuturor drepturilor subiective la institutia prescriptiei extinctive, care sunt drepturile subiective ale caror drepturi la actiune sunt supuse prescrip­tiei extinctive si, deci, a le deosebi de drepturile subiective ale caror drepturi la actiune nu sunt supuse prescriptiei extinctive.

2.1. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta

In principiu, drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor (acte juridice, fapte juridice licite, fapte juridice ilicite), sunt supuse prescrip­tiei extinctive.

De la principiul potrivit caruia actiunile personale (actiunile in justitie prin care se solicita protectia judiciara a drepturilor de creanta) sunt supuse prescriptiei extinctive, exista urmatoarele exceptii:

- actiunea in restituirea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni;

- actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile fa­cultative de persoane, deci drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezerva de prime ce se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente in viitor, adica dreptul la suma de rascumparare, la suma asigurata re­dusa ori alte sume prevazute a se plati ca urmare a expirarii sau la implinirea unui anumit termen.

2.2. Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii

Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul nr. 167/1958, care prevede ca dispozitiile acestui act normativ "nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie", rezulta ca drepturile reale accesorii sunt supuse prescriptiei extinctive potrivit dispozitiilor Decretului nr. 167/1958.

De altfel, aceasta solutie se desprinde si din prevederile art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, avand in vedere ca drepturile reale accesorii, intotdeauna, fiinteaza pe langa un drept de creanta ca drept principal.

2.3. Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale

Asa cum am mentionat deja, art. 21 din Decretul nr. 167/1958 stabileste ca dispo­zitiile acestui act normativ nu se aplica dreptului de proprietate, dreptului de uzufruct, dreptului de uz, dreptului de abitatie, dreptului de servitute si dreptului de superficie, deci, in privinta prescriptiei extinctive, drepturile reale principale nu sunt guvernate de Decretul nr. 167/1958, ci de prevederile inscrise in Codul civil sau in alte acte nor­ma­tive.

De asemenea, reamintim ca, spre deosebire de drepturile de creanta care sunt nelimitate, drepturile reale sunt limitate ca numar, astfel incat devine posibila sta bi­lirea prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii lor pentru fiecare caz in parte.

Se apreciaza ca, in domeniul drepturilor reale principale, regula o reprezinta imprescriptibilitatea, iar prescriptibilitatea constituie exceptia. De asemenea, mai men­tionam ca, in lipsa unor texte de lege exprese, in doctrina si in jurisprudenta nu exista un punct de vedere unanim in privinta incidentei prescriptiei extinctive asupra anumitor actiuni reale:

In ce ne priveste, consideram ca sunt imprescriptibile extinctiv urmatoarele actiuni reale:

- actiunea in revendicare imobiliara sau mobiliara intemeiata pe dreptul de pro­prie tate publica, indiferent ca titularul dreptului de proprietate publica este statul sau o unitate administrativ-teritoriala [art. 135 alin. (5) din Constitutie, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 si art. 1844 C. civ.];

- actiunea in revendicare imobiliara intemeiata pe dreptul de pro­prietate privata (aceasta actiune poate fi insa paralizata prin invocarea uzucapiunii);

- actiunea in revendicarea unui bun mobil proprietate privata de la posesorul de rea-credinta sau de la detentor;

- actiunea de partaj, adica actiunea prin care se cere impartirea bunurilor aflate in proprietate comuna (art. 728 C. civ.);

- actiunea negatorie;

- actiunea confesorie prin care se urmareste apararea unui drept de su­perficie;

- actiunea in granituire.

Apreciem ca sunt prescriptibile extinctiv urmatoarele actiuni reale:

- actiunea in revendicarea unui bun mobil proprietate privata, pierdut sau furat, exercitata impotriva posesorului de buna-credinta [art. 1909 alin. (2) si art.1910 C. civ.];

- actiunea in revendicare imobiliara in cazurile prevazute de art. 498 C. civ. (avul­siunea) si de art. 520 C. proc. civ. (revendicarea imobilului adjudecat in cadrul pro­cedurii de urmarire silita imobiliara), in ambele situatii cu exceptia cazului cand imo­bilul revendicat este proprietate publica;

- actiunea confesorie prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct,
(art. 557 C. civ.) a dreptului de uz sau de abitatie (art. 565 C. civ.) si a dreptului de servitute (art. 639 C. civ.).

2.4. Domeniul prescriptiei extinctive in cadrul drepturilor nepatrimoniale

In principiu, drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, deci, protectia acestor drepturi pe calea actiunii in justitie nu este limitata in timp, putandu-se obtine oricand.

Urmatoarele actiuni, desi au un obiect nepatrimonial, sunt totusi prescriptibile extinctiv:

- actiunea in nulitatea relativa a unui act juridic civil, chiar si atunci cand ar fi vorba de un act nepatrimonial (art. 9 din Decretul nr. 167/1958);

- actiunea in nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 C. fam.);

- actiunea in tagaduirea paternitatii [art. 55 alin. (1) C. fam.];

- actiunea in stabilirea paternitatii [art. 60 alin. (1) C. fam.].

2.5. Probleme speciale referitoare la domeniul prescriptiei extinctive

a) Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei (a apararii de fond)

Din definitia data dreptului subiectiv civil rezulta ca de esenta acestuia este posibilitatea recunoscuta titularului de a recurge, in caz de nevoie (adica atunci cand dreptul subiectiv este nesocotit sau incalcat), la forta coercitiva a statului. Valo­rifica­rea (realizarea sau recunoasterea) dreptului subiectiv civil poate fi obtinuta nu numai pe calea ofensiva a actiunii, ci si pe calea defensiva a exceptiei (a apararii de fond). Spre exemplu, atunci cand reclamantul formuleaza o pretentie impotriva paratului, iar acesta din urma, pentru a obtine respingerea pretentiei formulate impotriva sa, se apara invocand un drept subiectiv civil, se spune ca dreptul subiectiv respectiv este valorificat (aparat, ocrotit) pe cale de exceptie (de drept material, substantial). Asadar, valorificarea unui drept subiectiv civil pe cale de exceptie presupune ca titularul dreptului, fiind chemat in judecata, se prevaleaza de acel drept spre a obtine respingerea pretentiei formulate impotriva sa, fara insa a supune judecatii o pretentie anume fata de adversar.

In doctrina nu exista un punct de vedere unitar in ceea ce priveste problema prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii exceptiei (de drept material).

De regula, se admite ca valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de exceptie este supusa prescriptiei extinctive in aceleasi conditii ca si valorificarea dreptului respectiv pe cale de actiune (totusi, nu trebuie exclusa posibilitatea de a se considera, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, ca prescriptia extinctiva nu a inceput sa curga ori ca a fost intrerupta prin recunoastere tacita sau expresa).

b) Actiunea in constatare

Actiunea in constatare, reglementata de art. 111 C. proc. civ., este acea actiune in justitie prin care reclamantul solicita instantei doar sa constate existenta unui drept subiectiv al sau fata de parat ori, dupa caz, inexistenta unui drept subiectiv al paratului impotriva sa.

Atat jurisprudenta, cat si doctrina au adoptat solutia imprescriptibi­li­ta­tii actiunii in constatare.

c) Actiunile mixte

Actiunile mixte sunt acele actiuni in justitie prin care reclamantul urmareste ocrotirea, in acelasi timp, a unui drept real si a unui drept de creanta ce sunt efectul aceleiasi cauze (de exemplu, izvorasc din acelasi contract) sau intre care exista o stransa legatura. Prescriptibilitatea sau impres­criptibilitatea actiunii mixte urmeaza a se determina in functie de situatia con­cre­ta (spre exemplu, actiunea in nulitate este prescriptibila sau nu, dupa cum nulitatea este rela­ti­va sau absoluta; actiunea in predarea bunului vandut este prescriptibila potrivit Co­du­lui civil sau imprescriptibila, dupa cum este vorba de un bun mobil sau imobil etc.).

d) Dualitatea de actiuni

Prin dualitatea de actiuni unii autori desemneaza situatia in care titularul dreptului subiectiv civil are la dispozitie doua actiuni pentru protectia dreptului sau si anume, pe de o parte, o actiune bazata pe un contract, deci o actiune personala, supusa prescriptiei extinctive potrivit Decretului nr. 167/1958, iar, pe de alta parte, o actiune reala, in revendicarea bunului, prescriptibila sau imprescriptibila potrivit Codului civil. Ca exemple, se citeaza cazul deponentului, al comodantului, al proprietarului bunului dat in gaj etc.

Se observa insa ca, in realitate, nu este vorba de acelasi drept subiectiv ocrotit prin doua actiuni distincte, ci de un drept de creanta izvorat din contractul de depozit, de comodat, de locatiune etc. (dreptul la restituirea bunului) si care este aparat printr-o actiune patrimoniala si personala (prescriptibila extinctiv), precum si de un drept de proprietate asupra aceluiasi bun, aparat printr-o actiune reala (imprescriptibila sau, dupa caz, prescriptibila).

Deosebirea dintre aceasta ipoteza (dualitatea de actiuni) si actiunile mixte prin care se solicita predarea bunului ce a format obiectul derivat al unui act juridic cons­ti­tutiv sau translativ de drepturi reale consta in aceea ca, prin de­finitie, in cazul dualitatii de actiuni nu este vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, deci dreptul real si dreptul de creanta nu au aceeasi cauza generatoare, ci izvorul dreptului real preexista izvorului dreptului de creanta. O alta deosebire importanta se situeaza pe taram probatoriu, in sensul ca in cazul actiunii mixte este suficienta dovedirea actului juridic respectiv, in vreme ce, in cazul dualitatii de actiuni, daca a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii personale, admiterea actiunii reale este conditionata de dovedirea dreptului de proprietate. Deosebirea dintre cele doua ipoteze se manifesta si pe planul prescriptiei extinctive. Astfel, in cazul actiunii mixte, fiind vorba nu de doua actiuni cumulative, ci de o singura actiune, pretentia constand in predarea lucrului se funda­men­teaza pe insusi actul juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, iar pres­criptia extinctiva se va raporta numai la dreptul real; dimpotriva, in cazul dualitatii de actiuni, daca pretentia in restituire este fundamentata pe contractul de depozit, como­dat, locatiune etc., cererea va fi respinsa ca prescrisa daca, prin raportare la dreptul de creanta, ar fi implinit termenul de prescriptie extinctiva la data exercitarii actiunii personale, urmand ca deponentul, comodantul, locatorul etc. sa introduca o noua ac­tiune in justitie, pe un alt fundament, adica o actiune reala.

e) Drepturile secundare

In categoria asa-numitelor drepturi secundare sunt incluse acele drepturi subiective civile care nu dau nastere direct unui drept la actiune, adica acele prerogative constand in puterea de a da nastere prin manifestare unilaterala de vointa unui efect juridic ce afecteaza si interesele altei persoane, precum: dreptul de alegere in cazul unei obligatii alternative; dreptul de denun­tare unilaterala a unui contract, in cazurile admise de lege; dreptul tertilor, in ca­zul simulatiei, de a opta intre actul aparent si actul real; dreptul de a ratifica o gestiune a intereselor altuia; dreptul de optiune al uti­li­zatorului, in contractul de leasing, ce consta in posibilitatea de a solicita achi­zitionarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului de leasing; dreptul de a revoca o oferta etc. Se observa ca, in realitate, asa-numitele drepturi secundare nu sunt veritabile drepturi subiective civile, ci doar simple facultati ori beneficii legale sau conventionale.

Intrucat nu dau nastere direct si imediat unui drept la actiune, drepturile secun­da­re sunt apreciate ca fiind im­pres­criptibile extinctiv. Totusi, efectele prescrip­tiei extinc­tive se vor produce indirect, anume in ceea ce priveste dreptul la actiune care se naste din raportul juridic referitor la care s-a exercitat dreptul secundar. Spre exemplu, in cazul unei obligatii alternative, nu se prescrie dreptul (de regula, al debitorului) de a efectua alegerea intre cele doua prestatii ce formeaza obiectul obligatiei, insa, prescriptia extinctiva poate interveni in privinta dreptului creditorului de a pretinde de la debitor prestatia aleasa.

Subliniem ca in categoria drepturilor secundare poate fi inclus si dreptul de optiune succesorala (dreptul persoanei care indeplineste conditiile pentru a putea mosteni de a alege intre consolidarea titlului de mostenitor prin acceptarea mostenirii si desfiintarea acelui titlu prin renuntarea la mostenire), insa, asa cum vom vedea, acesta este supus prescriptiei extinctive.

f) Actiunea in repararea (compensarea) unui prejudiciu moral

Desi prejudiciul este moral (adica nepatrimonial in sine), repararea (compen sa­rea) acestuia poate fi atat nepatrimoniala, cat si patrimoniala.

Actiunea in repararea nepatrimoniala a unei daune morale (art. 54-56 din Decretul nr. 31/1954) este imprescriptibila extinctiv.

In schimb, actiunea in repararea (compensarea) patrimoniala a unui prejudiciu mo­ral, fiind o actiune in justitie prin care se valorifica un drept de creanta, deci o ac­tiu­ne patrimoniala si personala, atrage incidenta dispozitiilor legale care guverneaza prescriptia extinctiva in categoria drepturilor de creanta si, in consecinta, este pres­criptibila extinctiv.

g) Actiunea in restituirea prestatiilor executate in baza unui act juridic civil (desfiintat)

Actiunea in nulitate (prescriptibila sau impres­criptibila dupa cum nulitatea este relativa sau absoluta) nu se confunda cu actiunea in restituirea, totala sau, dupa caz, partiala a prestatiilor executate in temeiul actului juridic care a fost desfiintat, chiar daca este posibila exercitarea concomitenta a celor doua actiuni, intr-un proces in care nulitatea formeaza obiectul capatului de cerere principal, iar restituirea prestatiilor executate constituie obiectul unui capat de cerere accesoriu.

Cat priveste incidenta prescriptiei extinctive asupra actiunii in restituirea presta­tiilor executate in temeiul unui act juridic care ulterior a fost desfiintat, trebuie, in primul rand, sa se tina seama de natura patrimoniala a acesteia. In al doilea rand, este necesar sa se ia in considerare natura dreptului patrimonial ce se urmareste a se valorifica prin intermediul unei asemenea actiuni (drept real sau drept de creanta).

In cazul desfiintarii unui act juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale asu­pra unor bunuri individual determinate, actiunea prin care cel ce a instrainat sau cons­­ti­tuit dreptul real solicita restituirea prestatiei sale are caracterul unei actiuni reale, devenind deci aplicabile regulile care guverneaza domeniul prescriptiei extinc­tive in categoria drepturilor reale. Spre exemplu, actiunea prin care fostul vanzator soli­cita obligarea fostului cumparator sa ii predea lucrul ce a format obiectul contrac­tului de vanzare-cumparare care ulterior a fost desfiintat are natura juridica a unei actiuni in revendicare.

In toate celelalte cazuri, actiunea in restituire are caracterul unei actiuni patrimo­niale si personale, fiind deci o actiune prescriptibila extinctiv, care se incadreaza lato sensu in actiunile bazate pe imbogatirea fara justa cauza sau, uneori (declararea nulitatii contractului sinalagmatic dupa ce ambele parti si-au executat obligatiile asumate prin acel contract), in actiunile intemeiate pe plata nedatorata.

Solutia este asemanatoare si in ipoteza in care se solicita restituirea prestatiilor executate in temeiul unui contract sinalagmatic desfiintat ca urmare a rezolutiunii, desfacut ca urmare a rezilierii (de exemplu, actiunea prin care se solicita restituirea bunului care a format obiectul unei locatiuni reziliate pentru neplata chiriei) ori al unui act juridic revocat.

h) Actiunile in materie de carte funciara

Actiunea in rectifica­rea inscrierilor definitive si a celor provizorii, exercitata impotriva doban­ditorilor nemijlociti sau a tertilor subdobanditori de rea-credinta, in principiu, este imprescrip­tibila extinctiv [art. 37 alin. (1) din Legea nr. 7/1996]; actiunea in rectificarea inscrierilor definitive si a celor provizorii, exercitata impotriva tertelor persoane care si-au inscris un drept real dobandit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu gratuit este prescriptibila extinctiv [art. 37 alin. (2)]; actiunea in rectificarea inscrierilor definitive si a celor provizorii, exercitata impotriva tertelor persoane care si-au inscris un drept real dobandit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros este prescriptibila extinctiv (art. 38).

La aceste precizari, mai trebuie adaugat ca actiunea in rectificarea erorilor materia le cuprinse in cartea funciara este imprescriptibila sau, dupa caz, prescriptibi­la extinctiv, in conditiile prevazute de art. 37 si urm. din Legea nr. 7/1996, care, potrivit art. 55 alin. (2) din aceeasi lege, se aplica prin asemanare.

Legea nu se refera si la prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea actiunii in rectificarea notarilor cu efect de opozabilitate sau de informare pentru terte persoane, dar in doctrina se apreciaza ca o asemenea actiune este imprescriptibila extinctiv, fiind vorba de acte si fapte juridice privitoare la drepturi personale, la starea si capacitatea persoanelor in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara.

De asemenea, actiunea in prestatie tabulara este imprescriptibila extinctiv (art. 29 alin.4 din Legea nr. 7/1996).

In lipsa unor dispozitii legale exprese, in privinta pre­scrip­tibilitatii sau imprescriptibilitatii altor actiuni in materie de carte fun­ciara, apreciem ca solutia tre­buie data pornindu-se nu de la caracterul nepatrimonial sau patrimonial al acestor actiuni, ci de la premisa ca dreptul de a face opozabil fata de terti dreptul real imobiliar care s-a transmis ori constituit are caracter accesoriu in raport cu insusi dreptul real imobiliar respectiv. Prin urmare, in principiu, aceste actiuni  sunt supuse sau nu prescriptiei extinctive, dupa cum dreptul real imobiliar la care se refera este sau nu prescriptibil extinctiv (accesorium sequitur principale).

g) Prescriptia extinctiva in materie succesorala

Dreptul de optiune succesorala este supus prescriptiei extinctive [art. 700 alin. (1) C. civ., care dispune ca "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii"].

Actiunea prin care se solicita iesirea din indiviziunea succesorala (partajul succesoral) este imprescriptibila extinctiv [art. 728 alin. (1) C. civ., potrivit caruia, "() un coerede poate cere oricand imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii"]. De retinut ca actiunea de partaj este imprescriptibila extinctiv nu numai in ceea ce priveste impartirea bunurilor mobile si imobile care alcatuiesc masa succesorala, ci si a fructelor produse de bunurile indivize, in masura in care aceste fructe mai exista in materialitatea lor; daca insa fructele nu mai exista in materialitatea lor, cererea de aducere la masa de impartit a echivalentului valoric al acestora are caracter patrimonial si personal, fiind prescriptibila in termen de trei ani de la data culegerii fructelor respective.

Actiunea prin care se solicita constatarea masei succesorale, a calitatii de mos­te­nitor sau a cotelor succesorale este imprescrip­tibila extinctiv, fiind vorba de o actiune in constatare.

Actiunea in reductiunea liberalitatilor excesive are caracterul unei actiuni patri­mo­niale si personale si deci este supusa prescriptiei extinctive, termenul de pre­scrip­tie fiind de 3 ani si se calculeaza de la data deschiderii succesiunii.

Aceeasi este solutia si in cazul actiunii privind raportul donatiilor, deci o aseme­nea actiune, avand caracter patrimonial si personal, poate fi introdusa in termenul general de prescriptie de 3 ani, fiind fara relevanta imprejurarea ca raportul dona­tiilor se solicita separat (fie inainte de partaj, fie ulterior partajului succesoral) sau in cadrul procesului de iesire din indiviziunea succesorala.

Petitia de ereditate, fiind o ac­tiu­ne reala, ar trebui sa se admita ca ea este guvernata, in ceea ce priveste prescriptia extinctiva, de regulile prevazute de Codul civil, iar nu de cele cuprinse in Decretul nr. 167/1958. In orice caz, asa cum de altfel s-a si decis in jurisprudenta, daca nu se solicita res­ti­tuirea bunurilor succesorale, ci numai constata­rea vocatiei succesorale, petitia de ereditate este, in realitate, o simpla actiune in constatare, fiind deci imprescriptibila extinctiv.

Referitor la prescriptibilitatea actiunii prin care se cere predarea (executarea) lega­tului cu titlu particular, solutia trebuie data in functie de obiectul legatului cu titlu parti­cular. Astfel, daca legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanta sau bunuri de gen, actiunea are caracter patrimonial si personal, fiind deci supusa reguli­lor de drept comun referitoare la prescriptia extinctiva cuprinse in Decretul nr. 167/1958; daca insa obiectul lega­tu­lui il constituie dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun in­di­vi­dual determinat, atunci este vorba de o actiune reala, astfel incat, sub as­pectul prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii acesteia, urmeaza a se aplica re­gu­lile care guverneaza actiunea in revendicare sau, dupa caz, actiunea confesorie.

Actiunea in declararea nulitatii legatului se prescrie in termen de 3 ani daca se invoca o cauza de nulitate relativa a acestui act juridic, insa este imprescriptibila extinctiv atunci cand se invoca o cauza de nulitate absoluta.

Actiunea in revocarea (desfiintarea) legatului pentru neexecutarea sarcinii este o ac­tiune patrimoniala si personala, fiind supusa prescriptiei extinctive in termenul de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958. Apreciem ca aceeasi este solutia si in cazul actiunii in revocarea (desfiintarea) legatului pentru ingratitudinea legatarului, cu preci­za­rea ca, in cazul in care cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava facuta memo­riei testatorului, art. 931 C. civ. stabileste un termen de un an de la data delictului.

Actiunea lichidarea cheltu­ie­lilor de inmor­manta­re este supusa pres­crip­tiei extinctive, deoa­rece are ca obiect valorifica­rea unui drept de creanta, fiind deci vorba de o actiune cu caracter patrimonial si personal, aceeasi fiind solutia in cazul lichidarii oricaror datorii ale mostenirii (acele obligatii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor, exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii) si sarcini ale mostenirii (acele obligatii patrimoniale care, fara a fi existat in patrimoniul celui ce lasa mostenirea, se nasc in persoana mostenitorilor la deschiderea mostenirii sau ulterior, independent de vointa defunctului ori a mostenitorilor, precum cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, plata legatelor cu titlu particular etc.), deci actiunea exercitata de catre mostenitorul ce a platit peste partea sa impotriva celorlalti mostenitori este supusa prescriptiei extinctive in termenul general de prescriptie aplicabil drepturilor de creanta, iar aceasta indiferent ca cererea se valorifica pe cale separata sau in cadrul procesului de iesire din indiviziunea succesorala. Insa, asa cum s-a decis in juris­prudenta, daca este cazul, posesia exercitata asupra bunurilor succesorale aflate in indiviziune de catre mostenitorul care a platit peste partea sa are semnificatia unei recunoasteri din partea celorlalti mostenitori, fiind deci vorba de o intrerupere a prescriptiei ori de o amanare a inceputului cursului acesteia; intr-o asemenea ipote­za, prescriptia actiunii in restituire va incepe sa curga de la data pierderii posesiei bunurilor succesorale ori de la data impartelii voluntare sau de la data formularii unei cereri de partaj de catre unul din ceilalti mostenitori.

In privinta separatiei de patrimonii, Codul civil distinge, sub aspectul prescriptiei extinctive, dupa cum bunurile succesorale sunt mobile sau imobile. Astfel, in cazul bunurilor mobile, privilegiul creditorului separatist se prescrie in termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii (art. 783 C. civ.); in cazul bunurilor imobile, privilegiul este imprescriptibil, sub rezerva prescriptiei dreptului la actiune in fond, fiind opozabil si tertilor dobanditori, in masura in care a fost conservat potrivit regulilor de la publicitatea imobiliara (art. 783 si art. 1743 C. civ.).

Cat priveste prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea actiunii in anularea certificatului de mostenitor, trebuie mentionat ca o asemenea actiune nu este o actiune de sine statatoare, ci o actiune grefata pe actiunile care sanctioneaza direct drepturile mostenitorilor sau, dupa caz, ale tertilor, asa incat urmeaza a fi supusa regulilor, in materie de prescriptie extinctiva, aplicabile acestor actiuni, fiind deci necesar sa se stabileasca daca dreptul care se pretinde ca a fost incalcat este sau nu supus prescriptiei extinctive. In concret, vom face urmatoarea distinctie: a) cand cel ce solicita anularea certificatului de mostenitor a participat la procedura succe­sorala notariala si a consimtit la eliberarea certificatului, anularea acestuia poate fi ceruta numai pentru vicii de consimtamant sau incapacitate, ipoteza in care, fiind vorba de o nulitate relativa, actiunea este supusa prescriptiei extinctive, ori pentru cauze de nulitate absoluta, ipoteza in care actiunea este imprescriptibila extinctiv; b) cel care nu a participat la procedura succesorala notariala, intrucat mentiunile cuprin­se in certificatul de mostenitor ii sunt opozabile pana la proba contrara, poate solicita instantei sa constate calitatea lui de mostenitor, stabilirea masei succesorale si a drepturilor fiecarui mostenitor, ipoteza in care actiunea in anularea certificatului de mostenitor deja emis are caracterul unei actiuni in constatare si deci este impres­criptibila extinctiv (insa, desigur, prescriptia extinctiva ar putea interveni in privinta dreptului de optiune succesorala), ori, nefiind mostenitor, poate contesta cuprinderea in masa succesorala a unui bun proprietatea lui, ipoteza in care actiunea in anularea certificatului de mostenitor este guvernata de regulile aplicabile actiunilor reale.

3. Termenele de prescriptie extinctiva

Termenul de prescriptie extinctiva este intervalul de timp, stabilit de lege, ina­untrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune, sub sanctiunea pierderii po­si­bilitatii de a obtine condamnarea paratului la executarea obligatiei ce ii revine (respectiv, sub sanctiunea pierderii dreptului real principal sau dreptului nepatrimonial, in masura in care acesta este supus prescriptiei extinctive).

Ca orice termen, si termenul de prescriptie extinctiva are un inceput (marcat de data la care incepe sa curga prescriptia extinctiva), o durata, precum si un sfarsit (marcat de data implinirii prescriptiei extinctive).

Termenul de prescriptie extinctiva este un termen esentialmente legal, deoa­rece numai prin lege se poate stabili un asemenea termen. In consecinta, prin act juridic, partile nu pot nici sa stabileasca alte termene de prescriptie extinctiva, nici sa modifice termenele de prescriptie extinctiva edictate de lege; o clauza in acest sens ar fi lovita de nulitate absoluta.

Termenul de prescriptie extinctiva, cu caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligationale este instituit de 3 ani.

Acest termen se aplica tuturor actiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligational, cu exceptia cazurilor pentru care exista termene speciale de prescriptie extinctiva.

4. Cursul prescriptiei extinctive

4.1. Inceputul prescriptiei extinctive

a) Regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive

Ori de cate ori nu isi gaseste aplicare o regula speciala, edictata pentru o anumita situatie, se va aplica regula generala potrivit careia prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.

b) Pentru dreptul subiectiv pur si simplu, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data nasterii raportului juridic.

c) Pentru dreptul subiectiv afectat de o conditie suspensiva ori de un termen suspensiv, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data realizarii conditiei sau, dupa caz, de la data implinirii termenului.

d) In cazul actiunii in raspundere civila pentru paguba cauzata prin fapta ilicita, prescriptia extinctiva incepe sa curga, in principiu, de la data cand pagu­bi­tul a cunos­cut sau trebuia ori putea sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.

Aceasta regula speciala se aplica, in mod corespunzator, actiu­nii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza (deci prescriptia extinctiva incepe sa curga din momentul in care cel care si-a micsorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia sa cu­noas­ca atat faptul maririi altui patrimoniu, cat si pe cel care a beneficiat de aceasta marire), precum si actiunilor asimilate de doctrina acesteia din urma: actiunea bazata pe gestiunea intereselor altuia (gestiunea de afaceri), actiunea intemeiata pe plata nedatorata, actiunea revo­catorie (pauliana), actiunea in restituirea prestatiilor exe­cutate in baza unui act juridic care ulterior a fost anulat.

e) Ipoteza actiunii in declararea nulitatii relative

Momentul de la care incepe sa curga prescriptia extinctiva a actiunii in declararea nulitatii relative difera in functie de cauza de nulitate relativa.

Pentru violenta, exista un moment obiectiv si anume cel la care a incetat acest viciu de consimtamant, deci prescriptia extinctiva a actiunii in declararea nulitatii relative pentru violenta incepe sa curga de la data incetarii acestui viciu de consim­ta­mant.

Pentru celelalte cauze de nulitate relativa, legea fixeaza doua momente alter­native de la care poate incepe sa curga prescriptia extinctiva, anume, fie momentul subiectiv al cunoasterii cauzei de anulare, fie momentul obiectiv al expirarii celor 18 luni de la incheierea actului juridic.

f) In cazul actiunii in raspundere civila pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrarii sau constructiei, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea termenului de garantie pentru aceste vicii.

g) Alte reguli speciale privind inceputul prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune referitor la sume de bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economice pe seama statului ori a organizatiilor de stat incepe sa curga de la data consemnarii ori depunerii; atunci cand eliberarea sumelor consemnate sau depuse este conditionata de un act al organului judecatoresc sau al altui organ de stat, prescriptia incepe sa curga de la data cand se poate cere restituirea pe baza actului organului de stat.

Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune referitor la sumele de bani incasate din vanzarea biletelor pentru spectacole ce nu au mai avut loc incepe sa curga de la data cand ar fi trebuit sa aiba loc spectacolul.

Prescriptia extinctiva a dreptului de optiune succesorala incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii. Se admite insa ca, de la aceasta regula, exista urmatoarele exceptii: in cazul unui copil conceput, dar nenascut la data deschiderii succesiunii, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data nas­terii; desi data deschiderii succesiunii celui declarat mort pe cale judeca­to­reas­ca este data stabilita prin hotarare ca fiind data mortii, prescriptia dreptului de optiune succesorala incepe sa curga de la data ramanerii definitive a ho­tararii judecatoresti prin care s-a declarat moartea, deoarece numai din acel moment dreptul de optiune poate fi exercitat; daca hotararea judecatoreasca prin care se stabileste legatura de ru­denie cu de cuius ramane definitiva dupa data des­chiderii succesiunii, atunci pre­scriptia extinctiva a dreptului de optiune succesorala pentru cel ce si-a stabilit astfel legatura de rudenie incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii respective; in cazul in care legatarul a luat cunostinta mai tarziu de calitatea sa de mostenitor (testamentul din care rezulta calitatea de le­gatar a unei persoane a fost descoperit mai tarziu), termenul de prescriptie a drep­tului de optiune succesorala se calculeaza de la data cunoasterii acestei calitati. Pentru aceasta din urma ipoteza, deci cand s-a descoperit mai tarziu calitatea de mostenitor, fie prin descoperirea unui testament, fie prin descoperirea legaturii de rudenie cu de cuius, apreciem ca ar fi mai indicat sa se aplice regulile referitoare la repunerea in termenul de prescriptie extinctiva.

Prescriptia extinctiva a actiunii in tagaduirea paternitatii incepe sa curga de la data cand tatal (sotul ori, dupa caz, fostul sot al mamei) a cunoscut nasterea copilului. In situatia in care, mai inainte de implinirea termenului de prescriptie extinctiva de 6 luni, tatal (sotul ori fostul sot al mamei) a fost pus sub interdictie, un nou termen curge pentru tutore de la data cand acesta a aflat despre nasterea copilului, iar daca actiunea nu a fost pornita de catre tutore, ea va putea fi pornita de tata inauntrul unui termen de 6 luni de la ridicarea interdictiei.

Prescriptia extinctiva a actiunii in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei incepe sa curga de la nasterea copilului. Daca un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie, prin efectul unei hotarari judecatoresti prin care s-a admis cererea de tagaduire a paternitatii, termenul de prescriptie extinctiva de un an pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii va curge de la data cand acea hotarare a ramas definitiva. In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata sau daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, prescriptia extinctiva va incepe sa curga de la incetarea convietuirii sau a intretinerii.

In cazul actiunilor posesorii, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data tulburarii posesiei sau, dupa caz, a deposedarii.

Prescriptia extinctiva a actiunii in revendicarea imobilului ce a format obiectul ur­ma­ririi silite imobiliare (sau a actiunii confesorii prin care se pretinde un dezmem­bra­mant al dreptului de proprietate asupra acestui imobil ori chiar al actiunii personale prin care se invoca un drept de folosinta asupra imobilului respectiv) incepe sa curga de la data inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara.

Prescriptia extinctiva a actiunii in rec­ti­ficarea inscrierii in cartea funciara exer­citata impotriva tertului dobanditor de buna-credinta incepe sa curga de la data la care a fost inregistrata cererea prin care tertul respectiv a solicitat inscrierea dreptului sau in cartea funciara.

4.2. Suspendarea prescriptiei extinctive

Prin suspendarea prescriptiei extinctive se intelege acea modificare a cursului acesteia ce consta in oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile, limitativ prevazute de lege, care il pun in imposibilitate de a actiona pe titularul dreptului la actiune.

Cauzele de suspendare a cursului prescriptiei extinctive prezinta urmatoarele caractere juridice:

- sunt legale, in sensul ca ele sunt stabilite numai prin lege;

- sunt limitative, ceea ce inseamna ca ele sunt de stricta interpretare si aplicare, nefiind susceptibile de aplicare prin analogie;

- produc efecte de drept (ope legis), organul de jurisdictie neramanandu-i decat sa constate producerea lor, deci, daca in cursul procesului (avand ca obiect recunoas­terea sau stabilirea dreptului subiectiv) se invoca prescriptia extinctiva, instanta va constata ca a operat suspendarea cursului acesteia si va trece la solutionarea cauzei in fond.

Potrivit art. 13 din Decretul nr. 167/1958, "cursul prescriptiei se suspenda:
a) cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere; b) pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi; c) pana la rezolvarea reclamatiei administrative facute de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la inregistrarea reclamatiei".

Art. 14 din acelasi act normativ dispune ca "intre parinti sau tutori si cei ce se afla sub ocrotirea lor, intre curatori si acei pe care-i reprezinta, precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, adminis­treaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate. Prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu cat timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui cu capacitate restransa cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele. Prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei".

Potrivit art. 15 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, "dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul  scurs inainte de suspendare".

Pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce nici un efect juridic, intrucat intervalul de timp scurs intre momentul la care se situeaza inceputul cursului prescriptiei extinctive si data aparitiei cauzei de suspendare va intra in calculul termenului de prescriptie extinctiva.

Pe durata cauzei de suspendare, efectul consta in oprirea cursului prescriptiei extinctive, deci intervalul de timp situat intre momentul aparitiei cauzei de suspendare si momentul incetarii cauzei de suspendare nu va intra in calculul termenului de prescriptie extinctiva.

Ulterior cauzei de suspendare, cursul prescriptiei extinctive este reluat din momentul in care fusese oprit, deci la intervalul de timp scurs inainte de suspendare se va mai adauga un interval de timp astfel incat suma acestora sa fie egala cu durata termenului de prescriptie extinctiva.

Practic, daca a operat o cauza de suspendare a cursului prescriptiei extinctive, determinarea momentului pana la care poate fi declansata actiunea se face prin adaugarea la durata termenului de prescriptie aplicabil in speta, socotit de la data la care prescriptia extinctiva a inceput sa curga, a intervalului de timp cat a durat cauza de suspendare.

Alaturi de efectul general al suspendarii prescriptiei extinctive, poate exista si un efecte special. Astfel, art. 15 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 dispune ca "prescriptia nu se va im­plini totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna de la suspendare".

4.3. Intreruperea prescriptiei extinctive

Prin intreruperea prescriptiei extinctive se intelege modificarea cursului acesteia constand in inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive.

Asemanator suspendarii prescriptiei extinctive, si in cazul intreruperii prescriptiei extinctive este necesar ca imprejurarea ce constituie, potrivit legii, cauza de intreru­pere sa intervina dupa ce prescriptia extinctiva a inceput sa curga si mai inainte de implinirea termenului de prescriptie extinctiva.

Cauzele de intrerupere a prescriptiei extinctive prezinta urmatoarele caractere juridice: sunt legale; sunt limitative; produc efecte de drept (ope legis), organul de jurisdictie urmand doar sa constate producerea lor.

Art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 stabileste doua cauze de intrerupere a prescriptiei extinctive (ca institutie de drept material):

a) "recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia ()";

b) "introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta () necompetenta".

Cel de al doilea alineat al aceluiasi articol dispune ca "prescriptia nu este intrerupta daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea".

Intreruperea cursului prescriptiei extinctive produce urmatoarele efecte:

- inlaturarea (stergerea) prescriptiei extinctive scurse anterior momentului aparitiei cauzei de intrerupere;

- inceperea, dupa incetarea cauzei de in­trerupere, a cursului unei noi prescriptii extinctive.

4.4. Repunerea in termenul de prescriptie extinctiva

Repunerea in termenul de prescriptie extinctiva este consacrata, cu caracter general, de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, care, in primul alineat, prevede ca, "instanta judecato­reas­ca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita." Potrivit celui de al doilea alineat al aceluiasi articol, "cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie."

Spre deosebire de cauzele de suspendare si de intrerupere ale prescriptiei extinctive, care sunt indicate expres si limitativ de lege, cauzele de repunere in termenul de prescriptie extinctiva nu mai sunt mentionate de lege, ci art. 19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 se multumeste sa precizeze, in mod generic, ca este vorba de cauze temeinic justificate, fiind deci lasate la libera apreciere a organului de jurisdictie caruia i se solicita sau care dispune din oficiu repunerea in termenul de prescriptie extinctiva, care urmeaza sa decida de la caz la caz, in functie de situatia concreta din speta.

In doctrina s-a aratat ca prin cauze temeinic justificate trebuie sa se inteleaga doar acele imprejurari care, fara a avea caracterul fortei majore, sunt exclusive de culpa. Este deci vorba de piedici relative, iar nu absolute (ca in cazul fortei majore), in sensul ca imprejurarile de fapt respective au caracterul de piedica in exercitarea actiunii pentru reclamant si pentru cei care s-ar afla in conditii asemanatoare (dar nu in mod necesar si pentru un om diligent) si, totodata, nu i se poate imputa vreo culpa titularului dreptului la actiune.

In alte cuvinte, repunerea in termenul de prescriptie extinctiva exclude atat forta majora (deoarece cursul prescriptiei extinctive ar fi suspendat cat timp dureaza forta majora, asa incat nu s-ar mai pune problema repunerii in termenul de prescriptie extinctiva), cat si culpa (deoarece, in caz contrar, ar fi deturnata institutia prescriptiei extinctive de la finalitatea sa). Domeniul repunerii in termenul de prescriptie extinctiva incepe unde inceteaza culpa si inceteaza unde incepe forta majora.

4.5.  Implinirea (calculul) prescriptiei extinctive

Stabilirea momentului la care se implineste prescriptia extinctiva implica un calcul, care presupune cunoasterea urmatoarelor elemente:

- termenul de prescriptie extinctiva aplicabil in speta;

- data la care incepe sa curga acest termen;

- daca a intervenit sau nu vreo cauza de suspendare sau de intrerupere a prescriptiei extinctive;

- regulile in functie de care se determina momentul la care se implineste pres­criptia extinctiva.

Termenul stabilit pe ani sau pe luni se va implini in ziua co­res­punzatoare (zilei in care a inceput termenul sa curga) din ultimul an sau din ul­ti­ma luna; daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare, termenul se socoteste implinit in ultima zi a acestei luni.

Referitor la calcularea termenelor de prescriptie extinctiva stabilite pe zile, nu se ia in calcul prima zi in care prescrip­tia extinctiva incepe sa curga, insa se socoteste ziua in care prescriptia extinctiva urmeaza sa se implineasca.

Indiferent de modul in care este stabilit termenul de prescriptie extinctiva (pe ani, pe luni, pe zile), data la care se implineste prescriptia extinctiva marcheaza momentul pana la care, cel mai tarziu, dreptul subiectiv poate fi valorificat de catre titularul acestuia.

Bibliografie generala:

- Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 254-305;

- Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, Drept civil. Curs selectiv. Teste grila, editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 164-205;

- Gheorghe Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, editia a VIII-a revazuta si adaugita de Marian Nicolae si Petrica Trusca, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2003, p. 236-307.