|
|
|
Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor
Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este reglementata de art. 246 C. Pen. Infractiunea consta in fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamarea intereselor legale ale unei persoane. Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale de serviciu, pentru protejarea carora este necesar ca orice functionar public sa-si indeplineasca atributiile conform statutului sau juridic, evitand astfel sa aduca atingere intereselor legale ale unei persoane. In subsidiar, sunt protejate relatiile sociale privitoare la interesele legale ale persoanelor fizice, interese la care se refera, direct sau indirect, actul de serviciu. De regula, obiectul material lipseste. Daca insa fapta se realizeaza asupra unui bun, obiectul material este acel bun. Subiectul activ este functionarul public sau un alt functionar, deci circumstantiat. Subiectul pasiv este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege, adica bunul mers al activitatii institutiilor publice. Subiectul pasiv secundar poate fi orice persoana. Fapta se comite numai cu prilejul efectuarii unui act de serviciu la care agentul era indreptatit sa procedeze. Elementul material consta intr-o actiune ori o inactiune. Astfel, autorul nu indeplineste actul de serviciu atunci cand trebuia sa faca acest lucru ori, dimpotriva, il realizeaza, dar intr-un mod necorespunzator. Pentru ca infractiunea sa subziste nu este nevoie de repetarea elementului material. Termenul act utilizat in lege are semnificatia de operatiune pe care functionarul trebuie sa o efectueze. Prin neindeplinirea unui act se intelege omisiunea faptuitorului de a efectua acea activitate, pe care era obligat sa o faca, iar prin neindeplinirea in mod defectuos se intelege efectuarea unei operatii in mod abuziv, altfel de cum trebuia facuta. Pentru existenta infractiunii se cere ca fapta sa fi fost savarsita de faptuitor in exercitiul atributiilor sale de serviciu. Urmarea infractiunii consta in aparitia unei vatamari aduse intereselor unei persoane fizice. Raportul de cauzalitate presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitarii atributiilor de serviciu de catre autor, dar si relevarea faptului ca rezultatul acestei conduite necorespunzatoare a fost, nemijlocit, o vatamare a drepturilor unei persoane. Forma de vinovatie cu care se savarseste fapta este numai intentie (directa sau indirecta). Culpa este exclusa, deoarece termenul "cu stiinta" pe care il contine textul de lege implica cunoasterea de catre agent a caracterului necorespunzator al exercitarii atributiilor lui de serviciu si urmarirea sau acceptarea ca, prin aceasta, sa se ajunga la vatamarea intereselor legale ale unei persoane. Actele de pregatire si tentativa nu se pedepsesc. Consumarea are loc numai atunci cand s-a produs efectiv lezarea unui drept patrimonial sau nepatrimonial al subiectului pasiv adiacent. Infractiunea poate avea forma continuata atunci cand faptuitorul, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, omite cu stiinta sa indeplineasca in mod repetat un act sau in mod repetat indeplineste defectuos un act, aducand o vatamare intereselor legale ale unei persoane. Se disting doua modalitati normative: prima consta in neindeplinirea cu stiinta a unui act de catre un functionar public (sau functionar) in exercitiul atributiilor sale de serviciu; cea de-a doua consta in indeplinirea defectuoasa a unui act de catre functionarul public, (sau functionarul) in exercitiul atributiilor de serviciu. Infractiunea poate prezenta diferite modalitati faptice generate de imprejurarile in care s-a produs abuzul si care pot avea ca efect atenuarea sau agravarea raspunderii penale. Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani.
