Documentele programatice ale revolutiei americane si semnificatia lor din punctul de vedere al dreptului constitutional

Documentele programatice ale revolutiei americane si semnificatia lor din punctul de vedere al dreptului constitutional

Conceptiile politice americane cu privire la democratie, drepturile si libertatile cetatenilor, si-au gasit o concretizare inca din primele documente in care natiunea americana se manifesta ca o entitate distincta si isi solicita drepturile de a fi recunoscuta in comunitatea natiunilor lumii. Desigur, elementele cruciale ale conceptiei americane se regasesc in Declaratia de independenta, adoptata la 4 iulie 1776 si in Constitutia Statelor Unite, din 17 septembrie 1787. Cu toate acestea, chiar cu mult inainte de momentul proclamarii independentei, in 1641, o serie de idei notabile fusesera enuntate de colonia Massachusetts, care adoptase 'Corpul libertatilor', (Body of Liberties) pe care l-au acceptat si alte colonii^[1]. O insemnatate cu totul aparte o prezinta Declaratia drepturilor adoptata de Adunarea din statul Virginia, la 12 iunie 1776, redactata de George Mason. Acest document s-a impus ca unul dintre cele mai relevante pentru gandirea politica americana, pastrandu-si vigoarea si forta de atractie dincolo de momentul in care a fost redactata. Sub influenta conceptiilor dreptului natural, Declaratia adoptata de Adunarea din Virginia inscrie principiul ca toti oamenii sunt prin natura liberi si independenti si au drepturi inerente, pe care trebuie sa le pastreze atunci cand se unesc intr-o societate. Declaratia mai inscrie principiul ca toate puterile decurg din imputernicirea data de popor si, in consecinta, demnitarii nu sunt decat mandatari si slujitori ai poporului. Guvernamantul trebuie sa fie instituit pentru folosul comun, protectia si securitatea poporului, natiunii sau comunitatii. O idee de exceptionala importanta este aceea care postuleaza ca 'daca un guvern s-ar dovedi inadecvat sau contrar acestor scopuri, majoritatea comunitatii are un drept indubitabil, inalienabil si de necontestat de a-l reforma, a-l modifica sau inlatura'^[2]

Declaratia mai inscrie principiul ca nici un om sau nici un grup de oameni nu are dreptul la privilegii din partea comunitatii. Puterile legislativa si executiva ale statului trebuie sa fie separate si distincte de puterea judecatoreasca. Reprezentantii poporului trebuie sa fie alesi in cadrul unor adunari care sa fie libere. Nici o autoritate nu poate sa suspende executarea legilor, fara consimtamantul reprezentantilor poporului. Printre alte idei enuntate in Declaratie se mentioneaza si aceea a dreptului la un proces echitabil, recunoasterea libertatii presei, dreptul cetatenilor de a se inarma pentru a apara libertatea, dreptul la un guvern unitar, stabilit in limitele teritoriului coloniei (statului), respectul libertatilor religioase, respectul ideilor de justitie, moderatie, toleranta si justitie.

Declaratia de independenta - acest remarcabil document pe care poporul american il celebreaza - reafirma atasamentul fata de credinta in Dumnezeu, in drepturile inalienabile ale omului, mentionand ca pentru a garanta aceste drepturi guvernele au fost instituite pe baza consimtamantului celor guvernati. Declaratia de independenta reafirma ideea - mentionata deja in Declaratia Adunarii din Virginia - in sensul ca poporul are dreptul de a pune capat unui guvern opresiv, care nu respecta drepturile guvernatilor. Referindu-se la lungul sir de abuzuri si nedreptati la care coloniile au fost supuse, documentul justifica separarea coloniilor de regatul puternic si proclamarea independentei ca un act legitim, determinat de necesitatea apararii justitiei, inlaturarii abuzurilor, prezervarii drepturilor si libertatilor^[3]. Asa cum se arata intr-o lucrare de istorie a Statelor Unite, aparuta recent in tara noastra, 'Declaratia de independenta - adoptata la 4 iulie 1776 - nu numai ca anunta nasterea unei noi natiuni, ci proclama si o filozofie a libertatii umane ce avea sa fie de acum inainte o forta dinamica in intreaga lume occidentala. Ea se baza nu pe niste nemultumiri anume, ci pe temelia larga a libertatii individuale ce putea gasi sprijin in toata America. Filozofia ei politica este explicita: «credem ca aceste adevaruri se inteleg de la sine, ca toti oamenii se nasc egali, ca sunt inzestrati de Creator cu anumite drepturi inalienabile, ca intre acestea se numara viata, libertatea si cautarea fericirii. Ca pentru a asigura aceste drepturi, se instituie guverne a caror putere izvoraste din consimtamantul celor guvernati; ca ori decate ori o forma de guvernamant intra in contradictie cu aceste scopuri, este dreptul oamenilor sa o schimbe sau sa o aboleasca si sa instituie un nou guvern, punandu-i la baza asemenea principii si organizandu-i puterile intr-o forma care sa li se para cea mai in masura sa le aduca siguranta si fericirea»'^[4] Dupa cum se precizeaza in aceasta lucrare, 'Declaratia de independenta a servit unui scop ce depasea cu mult anuntarea publica a separarii. Inoculand oamenilor simpli sentimentul propriei lor importante, indemnandu-i sa lupte pentru libertatea personala, pentru autoguvernare si un loc demn in societate, ideile acesteia au starnit un entuziasm general pentru cauza americana'^[5]

Un document mai putin cunoscut este Ordonanta din Nord-Vest, din 13 iulie 1787, care reafirma ideile fundamentale cuprinse intr-o Ordonanta redactata de Thomas Jefferson la 23 aprilie 1784^[6]. Acest document, care se aplica teritoriilor situate la Nord-Vest de raul Ohio, inscria o serie de idei notabile printre care, in primul rand, aceea ca nimeni nu poate fi molestat sau persecutat pentru conceptiile sale religioase. Ordonanta reafirma dreptul locuitorilor acestui teritoriu la beneficiile lui Habeas Corpus, la un proces echitabil in fata juriului, la o reprezentare proportionala in cadrul legislativului. Este inscris principiul ca nimeni nu poate fi lipsit de dreptul sau de proprietate decat numai ca urmare a unei judecati. Intrucat religia, moralitatea si cunostintele sunt necesare unui bun guvernamant si fericirii poporului, scolile si mijloacele educationale trebuie sa fie incurajate. Buna credinta trebuie sa fie, de asemenea, observata fata de indieni, ale caror pamanturi si proprietati nu pot fi obtinute fara consimtamantul lor, respectandu-se proprietatea, drepturile si libertatile lor, care nu pot fi modificate decat prin legi stabilite de Congres, intemeiate pe justitie si pe principii umanitare. Teritoriile din Nord-Vest raman o parte a confederatiei americane, bazata pe legile ei. Pe aceste teritorii nu vor putea fi practicate sclavia sau servitutea, decat in conditiile ispasirii unor pedepse.

Constitutia americana adoptata la 17 septembrie 1787 ramane documentul fundamental prin care au fost consacrate principiile fundamentale ale organizarii politice care si-au pastrat pana astazi viabilitatea. Reprezentand un document de inalta tinuta juridica, Constitutia S.U.A. reuseste ca in numai sapte articole sa insumeze o serie de principii fundamentale legate de organizarea politica a acestei tari. De remarcat este si tehnica unei continue imbogatiri a constitutiei pe calea adoptarii unor amendamente (in prezent 27) care completeaza Constitutia S.U.A.

Este de observat, deci, din punctul de vedere al tehnicii legislative, preocuparea de a nu altera cu nimic textul initial, ci de a cauta numai de a opera completari, in concordanta cu anumite necesitati noi, care s-au cerut a fi introduse in textele constitutionale.

Constitutia Statelor Unite este una dintre cele mai vechi din lume si, in orice caz, poate singura care a rezistat nealterata veacurilor. De remarcat sunt ideile fundamentale enuntate in preambulul Constitutiei, in care se arata ca acest document a fost adoptat de poporul Statelor Unite, 'pentru a forma o uniune mai desavarsita, pentru a stabili dreptatea, pentru a asigura linistea acasa, pentru a ne ingriji de apararea comuna, pentru a promova bunastarea generala si a statornici pentru noi insine si pentru cei ce vor veni dupa noi binefacerile libertatii'^[7]

In ceea ce priveste primele 10 Amendamente ale Constitutiei americane, acestea au constituit, de fapt, o declaratie de drepturi elaborata din initiativa lui James Madison. Desi initial aceste amendamente erau in numar de 12, toate adoptate de catre Congresul  S.U.A., numai 10 au fost ratificate de catre state si au devenit parte a Constitutiei americane la 15 decembrie 1791.

Printre documentele pe care poporul american le considera ca reprezentand dezvoltari ale doctrinei sale constitutionale pot fi mentionate si o serie de declaratii politice ale presedintilor americani, prin care acestia au dezvoltat principiile constitutionale si care au ramas bine cunoscute in istorie. Este suficient sa numim mesajul adresat de George Washington poporului american la 17 septembrie 1796, cu prilejul terminarii celui de al doilea mandat; prima cuvantare inaugurala a lui Thomas Jefferson, rostita la 4 martie 1801; mesajul presedintelui american James Monroe din 2 decembrie 1823, bine cunoscut prin enuntarea doctrinei care ii poarta numele; primul mesaj al presedintelui Abraham Lincoln, din 4 martie 1861; primul mesaj inaugural al presedintelui Wilson, din 4 martie 1913; cuvantarea aceluiasi presedinte, din 8 ianuarie 1918, in care au fost enuntate 'cele 14 puncte'; mesajul presedintelui Franklin Delano Roosevelt, din 6 ianuarie 1941, cu privire la 'libertatile umane fundamentale'; enuntarea doctrinei Truman, la 12 martie 1947; mesajul adresat de presedintele Lindon Johnson, la 2 iulie 1964, cu privire la drepturile civile s.a.^[8]

Toate aceste mesaje si discursuri, ca si numeroase altele, apartinand unor presedinti ai Statelor Unite, unor secretari de stat sau altor oameni politici, au imbogatit gandirea politica americana, contribuind la o si mai corecta punere in evidenta a ideilor democratiei americane si a principiilor pe care aceasta se intemeiaza. Ele completeaza in mod fericit textele constitutionale si sunt adesea folosite ca elemente de interpretare ale gandirii politice.