INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI CIVIL[1]

I.1.NOTIUNEA SI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL

I.1.1. Notiunea de drept

Limitandu-ne la domeniile de interes ale stiintelor juridice, trebuie sa retinem si sa distingem in principal trei mari sensuri ale notiunii de 'drept'[2] si anume:

ansamblul (totalitatea) regulilor sau normelor juridice care reglementeaza conduita oamenilor intr-o colectivitate politiceste determinata - ele au o existenta obiectiva, in sensul ca norma de conduita exista ca atare independent de perceperea ei subiectiva sau de  aplicarea ei practica de catre unul sau altul dintre subiectii de drept supusi reglementarii ei. ('dreptul obiectiv' sau 'dreptul pozitiv'.)

facultate (posibilitate) recunoscuta de dreptul obiectiv unei persoane de a adopta o anumita conduita juridica (de a savarsi un act ori un fapt determinat, sau de a pretinde altei persoane indeplinirea unei obligatii determinate etc.). ('drept subiectiv')

studiul sau stiinta dreptului, adica acea ramura a invatamantului si a cercetarii stiintifice care se ocupa de cunoasterea dreptului obiectiv si a drepturilor subiective, in contextul general al cunoasterii umane.

I.1.2.Ce este dreptul civil.

Dreptul pozitiv (dreptul obiectiv) este divizat in doua mari ramuri fundamentale:

dreptul public, care reglementeaza raporturile dintre stat si particulari.

dreptul privat care reglementeaza raporturile dintre particulari (intre ei).

In aceasta mare diviziune a dreptului obiectiv, dreptul civil face parte din marea ramura a dreptului privat.

1.     Ca ramura a dreptului obiectiv, dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza, pe de o parte, acele raporturi juridice patrimoniale in care partile apar ca subiecti egali (nesubordonati unul altuia), iar pe de alta parte, acele raporturi personale (nepatrimoniale) in care se manifesta, fie individualitatea persoanei ca subiect de drept, fie conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile[3].

2.     Ca ramura a stiintei dreptului, dreptul civil studiaza

normele dreptului civil obiectiv, grupate in institutii juridice specifice.

solutiile concrete pronuntate de instantele de judecata in rezolvarea litigiilor civile (jurisprudenta sau practica judiciara).

doctrina sau teoria dreptului civil, adica opiniile, tezele si conceptiile formulate de oameni de stiinta (profesori si cercetatori) sau de alti juristi, in urma examinarii analitice si sintetice a normelor legale, a solutiilor jurisprudentiale si a altor opinii doctrinare.

(Evident, drepturile civile subiective ,ca si obligatiile corelative lor isi gasesc reflectarea corespunzatoare atat in normele dreptului obiectiv, cat si in solutiile jurisprudentiale si in opiniile doctrinare, ele constituind insusi continutul raporturilor juridice de drept civil.)

I.1.3.Obiectul si metoda de reglementare al dreptului civil.

Elementul de baza in definirea dreptului civil il constituie ceea ce am denumit 'raporturile juridice' de drept civil, raporturi care constituie obiectul de reglementare al normelor de drept civil (si respectiv obiectul de studiu al stiintei dreptului civil).

Dreptul civil reglementeaza doua mari categorii de raporturi sociale:

raporturi patrimoniale - care au un continut economic si o valoare exprimabila in bani (ca, de ex., raporturile de proprietate, de mostenire, de obligatii pecuniare etc.)

raporturi extrapatrimoniale - acele raporturi sociale personale nepatrimoniale, lipsite de continut economic, in care se manifesta individualitatea persoanei (ca de ex. cele legate de numele persoanei, de starea sa civila, de capacitatea sa juridica etc.).

Metoda de reglementare[4] utilizata de dreptul civil este egalitatea juridica a partilor (subiectilor) raporturilor juridice de drept civil - spre deosebire de inegalitatea partilor, care carac­terizeaza modul de reglementare a raporturilor juridice de drept public, bazate pe subordonarea unui subiect fata de celalalt (de pilda, subordonarea cetateanului fata de stat, ori subordonarea organului administrativ inferior fata de cel superior, specifica raporturilor de drept administrativ; sau subordonarea angajatului fata de patron in ce priveste exercitarea atributiilor de serviciu, specifica raporturilor de dreptul muncii; etc.).

I.1.4.Caracterul normelor si natura sanctiunilor civile.

In ramura dreptului civil, o pondere insemnata au normele:

dispozitive de la care partile pot deroga prin vointa lor comuna si expresa

supletive - cele care se aplica in mod obligatoriu numai atunci cand partile n-au reglementat ele insele, in alt fel, raporturile lor personale

(in majoritatea celorlalte ramuri de drept - normele cu caracter imperativ sunt net preponderente.)

Ramurii dreptului civil ii sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent reparator, asa cum este, de pilda, repunerea partilor in situatia anterioara incalcarii normei, repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita si culpabila, inopozabilitatea actului intocmit cu nesocotirea dreptului sau intereselor legitime ale altei persoane etc.[5](ramurilor de drept public le sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent punitiv)

TEST DE VERIFICARE

1.      In ce consta deosebirea dintre dreptul subiectiv si cel obiectiv (se cere deosebirea si nu prezentarea definitiilor

2.      Precizati care este sensul notiunii de "drept" utilizat in urmatoarele propozitii:

Urmez dreptul in cadrul Universitatii V. Goldis Arad.

Dreptul este sursa asezarii si intemeierii relatiilor sociale din cadrul societatii.

Elementele dreptului de proprietate sunt posesia, folosinta si dispozitia .

Contractul de vanzare - cumparare naste in favoarea vanzatorului dreptul de a incasa pretul.

Cursul de Drept civil.Parte generala se adreseaza studentilore de anul I.