Preconditiile definirii culturii

PRECONDITIILE DEFINIRII CULTURII

a.     Comportarea animala si comportarea umana

Primul lucru ce trebuie spus in legatura cu definirea coneetttului de cultura se refera la deosebirea ce exista intre comportarea anhriCJa si comportearea umana. Ea consta in esenta in aceea ca in timp ce animalul este, in principal, o creatura ce se comporta sub imperiul biologicului, a instinctului, omul este, in principal, o creatura cu un comportament supus conditionarii culturii¹.

Deosebirea semnalata poate fi inteleasa, cu usurinta, daca vom compara comportarea termitelor cu comportarea oamenilor. O 'societate' a termitelor este diferentiata pe grupuri sau 'caste' bazate pe ocupatie. Lucratorii construiesc si mentin locuintele intregii 'societati' a termitelor. Totodata, ei se ingrijesc de progenituri, hranesc si curata pe toti ceilalti membri ai 'societatii'. Soldatii asigura apararea 'societatii' impotriva inamicilor ei. in cazul unor specii de termite diferentierea continua si in randul celor doua 'caste'. Astfel, functiile de reproducere in cadrul 'societatii' termitelor sunt asigurate doar de doi membri, regele si regina. Desi lucratorii si soldatii termitelor sunt de amandoua sexele ei sunt incapabili de a produce urmasi cu exceptia unei situatii speciale. Regele si regina raman intotdeauna in celula regala, unde regina, fertilizata de rege, depune ouale, intr-un ritm de cateva mii pe zi, in timpul vietii ei de zece ani sau chiar mai mult decat atat. Baza comportarii termitelor o reprezinta modelele biologice innascute ale comportarii complexe, ce le permite acestora (ca membri ai unei specii) sa se adapteze la cerintele mediului inconjurator. Comportarea fiecarei 'caste', in 'societatea' termitelor, este ghidata de instinct. De exemplu, un soldat al termitelor actioneaza ca un soldat din momentul in care iese din gaoace, in mod similar, un lucrator al termitelor isi incepe instinctiv, din primul moment al existentei, comportarea lui de a strange hrana, de a asigura locuinta si de a avea grija de urmasi. Putine modificari ale modelelor innascute de comportament se petrec intr-o 'societate' a termitelor. Succesul termitelor si a altor insecte sociale, in formarea si mentinerea unor largi comunitati, se datoreaza comportarii complexe, instinctive.

In societatile umane individul nu este nascut echipat fizic sau cu o preferinta instinctiva pentru o ocupatie particulara. In aceste societati individul este, in general, liber sa-si aleaga ocupatia si o face, la un moment dat, in cursul vietii lui (spre inceputul vietii adulte). Doar in acest moment un individ primeste calificarea necesitata de desfasurarea activitatii lui. Mai mult decat atat, un individ isi poate schimba ocupatia de mai multe ori in cursul vietii. Pentru a face fata mediului inconjurator atat grupurile umane cat si grupurile insectelor sociale obtin o mare eficacitate din viata in comun si din diviziunea muncii intre membrii acestora. Dar, in ceea ce priveste sursa comportarii lor sociale, exista o mare deosebire intre aceste doua tipuri de societati. Desi oamenii de stiinta de astazi sustin pareri diferite cu privire la masura in care actiunile oamenilor sunt ghidate de comportamente innascute ei sunt intr-un acord de principiu: in comparatie cu speciile de animale omul este in principal liber in raport cu modelele de comportament innascute sau instinctive. Exista unele actiuni automate (numite reflexe) si in cazul omului, mai ales in perioada infantila cand inca nu a inceput socializarea si inculturatia. De asemenea, omul are anumite necesitati trupesti (forte sau energii) ce trebuie satisfacute penfru ca el sa supravietuiasca (foamea, setea, viata sexuala), dar trebuie remarcat faptul ca toate aceste nevoi sunt modificate de grupurile de oameni in cursul existentei lor. Toti oamenii simt nevoia de a se hrani, dar maniera in care foamea este satisfacuta variaza, semnificativ, de la o societate la alta. Alimentele prescrise si consumate de membrii unei societati pot fi interzise de men'mbrii altei societati. Ratiuni politice si/sau religioase ii pot forta pe unii oameni, sau chiar pe unele grupuri de oameni, sa tina regimuri foarte stricte de alimentatie sau chiar sa se abtina de a manca. Putem spune ca omul, spre deosebire de insecte sau chiar de primate, este relativ liber in raport cu modelele de comportament ce sunt deter­minate biologic sau sunt instinctive, in mod esential, comportarea de care depinde supravietuirea omului este invatata dupa nastere de la membrii societatii din care face parte, in timp ce succesul unei 'societati' de insecte de a se mentine se bazeaza pe instinct, in timp ce succesul unui grup de primate se datoreaza inir-o mica masura invatarii, succesul omului nu doar in mentinerea societatii dar si in dezvoltarea ei, se bazeaza pe capacitatea lui de a invata. Omul este in mod fundamental rodul culturii pe care el o invata. Destinul lui se afla sub specia culturii.

b. Cultura si societate

A doua preconditie ce trebuie remarcata in legatura cu definitia culturii este disocierea conceptu/uf de cultura de conceptul de societate. Termenii de cultura si societate nu de putine ori, in vorbirea curenta si chiar in lucrarile unor reprezentanti ai disciplinelor sociale si ai stiintelor umane, sunt folositi intersanjabil (ca insemnand unul si acelasi lucru). Astfel sociologii, deseori, considera ca societatea include cultura, iar antropologii culturali, destul de frecvent, privesc societatea ca pe o parte a culturii. Din perspectiva unei abordari exigente, cei doi termeni pot fi delimitati unul de celalalt. Societatea consta din oameni care interactioneaza intr-o structura sociala constituita din statusuri, roluri, grupuri, institutii si organizatii, insa in societatile umane structura sociala este de neinteles in absenta culturii. Cultura este modul de viata ce da nastere si sustine structura sociala. Acest mod este caracteristic membrilor unui grup sau unei societati si ei il traiesc in relatie si sub influenta unor produse materiale si nonmateriale create de oameni. Societatea poate fi comparata cu modul in care se dispune pilitura de fier pe un magnet. Cultura seamana, in schimb, cu campul magnetului care face posibila strangerea impreuna a piliturii de fier. Dupa cum rezulta din toate cele spuse, societatea si cultura, desi pot fi disociate teoretic, ele se afla in mod practic strans interrelate. O societate nu poate exista fara cultura, tot astfel cum o cultura nu poate exista fara o societate.

c. Sensul tehnic si sensul curent al termenului de cultura

A treia conditie ce se cuvine a fi lamurita in legatura cu definitia culturii este disocierea sensului tehnic al culturii de sensul ei curent, Conceptul de cultura utilizat de antropologia culturala este un concept tehnic. Adica, este un concept neutru al discursului si analizei stiintifice. El a fost determinat in cuisui istoriei acestei discipline in contextul teoriilor ei elaborate in urma cercetarilor intreprinse de reprezentantii ei si reflecta un consens al lumii academice. Relevand existenta unui sens tehnic al conceptului de cultura atragem atentia asupra faptului ca el nu este identic cu acceptiunile polisemantice, deseori limitative si imprecise, ale termenului de cultura, folosite in limbajul curent. Sensul curent al conceptului de cultura se refera, indeosebi, la buna educatie, la maniere de comportament, la morala, deci are un caracter selectiv (nu are in vedere toata cultura) si este, foi mare masura, valoric (implica o judecata de valoare).

Modul in care este inteleasa cultura in mod curent poate fi dezvaluit cu ajutorul unei investigatii transversale (survey). Asemenea investigatii au fost efectuate, de pilda, de catre cativa cercetatori polonezi. Subiectii (dintr-un esantion reprezentativ) au f ost intrebati ce inteleg ei prin cultura si li s-a oferit posibilitatea de a da mai multe raspunsuri. Iata rezultatele obtinute:

d. Cultura materiala si cultura nonmateriaia sau spirituala

A patra preconditie de care trebuie sa tinem seama in legatura cu definita cuiturii este aceea a impartirii dihotomice a culturii, in cultura materiala si cultura nonmateriala sau spirituala. Parerile antropolo­gilor culturali in legatura cu problema ce domenii ale culturii intra in preocuparile disciplinei pe care o profeseaza, sunt impartite. Unii dintre ei considera ca antropologia culturala are drept obiect ambele domenii semnalate ale culturii, deci atat cultura materiala cat si cultura nonmateriala sau spirituala, pozitie la care subscriem si noi. Alti antropologi limiteaza sfera de preocupari a antropologiei culturale doar la studiul culturii nonmateriale sau spirituale.

Sa vedem insa, cum se definesc cele doua domenii ale culturii. Cultura materiala este constituita din toate obiectele fizice facute de om, ceea ce se numeste in limba engleza artifact, cum ar fi un piaptan, o cana, o unealta, o cladire etc. Uneori se considera ca aceasta cultura materiala include si obiecte naturale, ce au o semnificatie pentru om si sunt folosite de el, dar nu sunt produse sau modificate de el, cum ar fi un lac sau o padure. Unii antropologi prefera sa excluda toate obiectele materiale din definitia culturii, deci din obiectul antropologiei culturale. O parte dintre acesti antropologi includ cunoasterea tehnica, referitoare la confectionarea de catre om a produselor materiale, in conceptul de cultura, dar nu si produsele respective. Cultura nonmateriala sau spirituala este constituita din toate produsele intangibile create de om, cum ar fi indemanarile tehnice, obiceiurile, normele, credintele, valorile, atitudinile, limbile etc. si care sunt transmise de la o generatie la alta.

e. Cultura populara si cultura culta

A cincea preconditie in legatura cu definitia culturii este clarificarea impartirii culturii in cultura populara si cultura culta. Trebuie spus, de la bun inceput, in legatura cu acest aspect ca antropologia culturala nu face discriminari, de principiu, intre cultura populara si cultura culta, in sensul de a se preocupa doar de una dintre ele, sa zicem de cultura culta, asa cum o fac anumite discipline care au ca obiect studiul literaturii sau studiul religiei institutionalizate. Antropologia culturala tine seama de disocierea analitica dintre cultura populara si cultura culta din motive stiintifice, dar are o atitudine neutra fata de judecatile de valoare fata de aceste doua varietati ale culturii, in plus, ea nu poate marginaliza, in studiile ei, cultura populara si pentru considerentul ca in lumea de astazi elemente si chiar structuri ale acestui gen de cultura au ajuns la dimensiuni si forme a caror influente asupra omului (si in general asupra omenirii) sunt de-a dreptul coplesitoare.

Pentru a lamuri acest aspect al problemei este necesar sa caracterizam cele doua tipuri de cultura. Aceasta sarcina nu este tocmai simpla, deoarece respectivelor forme ale culturii nu li se atribuie intotdeauna acelasi sens. Sa urmarim in continuare cateva puncte de vedere:

1) O varianta de interpretare a acestora pleaca de la identificarea culturii populare cu folclorul. Acesta este definit drept o literatura (in sensul larg al cuvantului) traditionala, sub forma de viziuni asupra lumii, povesti, credinte, legende, cantece, proverbe, mituri etc. pastrate in cursul timpului, relativ neschimbate si necritic, de membrii unui grup, comunitati sau societati. Cu raidiul literaturii respective se ocupa o subdiscipiina a antropologiei culturale, numita chiar folclor, avand elemente ce o apropie atat de etnografie, cat si de etnologie. Cand se urmareste determinarea produselor culturii populare autentice, deci fara interventii dinspre cultura culta, uneori, se implica o judecata de valoare in favoarea folclorului, in raport cu cultura culta. De exemplu, se spune ca Petre Ispirescu nu a fost un culegator al folclorului autentic, ci a unui folclor urban, din Bucuresti, deci unul oarecum pervertit;

2) O alta varianta de intelegere a culturii populare o priveste pe aceasta ca pe o cultura a societatilor preindustria/e, ca pe/o/fc cu/ture proprie unei/o/fc sociefy. Folk society a fost descrisa de catre Robert Redfield, ihtr-o lucrare avand tocmai acest titlu, ca o societate mica, izolata, puternic integrata si caracterizata prin existenta unui control social informai, prin predominanta sacrului asupra secularului, a traditionalului asupra inovativului si prin relatii proprii grupurilor primare³, in aceasta semnificatie, cultura populara este diferentiata atat de cultura societatilor industriale, cat si de cultura societatilor tribale simple, primitive;

3) Este cunoscuta, de asemenea, varianta interpretativa ce pune un semn de egalitate intre cultura populara si cultura comerciala, de piata. Privita astfel, cultura populara este diferita de cultura non-profit creata de oameni neplatiti, de artisti, care nu se gandesca sa-si castige cele necesare traiului prin creatiile lor culturale;

4) O alta viziune asupra creatiilor culturale populare le leaga pe acestea, foarte strans, de cultura de clasa a societatii si, mai precis, de clasele de jos. Astfel, Herbert J. Gans⁴ vorbeste despre existenta a cinci tipuri de cultura, legate de stratificarea sociala: cultura culta sau superioara, dominata de creatori si critici. Este cultura scriitorilor si artistilor 'seriosi' si a beneficiarilor cu o educatie superioara, proveniti din clasa de sus sau clasa de mijloc de sus, angajati in principal in ocupatii academice si profesionale (cu un statut inalt si cu un venit mare); cultura mijlocie de sus este proprie marii majoritati a reprezentantilor paturii de sus a clasei de mijloc americane (ce a fost numita printr-un termen aparte: 'midcult'). Beneficiarii acestei culturi sunt preocupati mai mult de realizarea scopurilor lor in conditii de competitivitate, decat cu dezvaluirea starii lor de indivizi alienati, vis-a-vis de societate in ansamblul ei. Ei aleg din ceea ce a castigat o mare popularitate printre beneficiarii publicului culturii superioare, dand o atentie aparte incurajarii distribuitorilor comerciali ai artei; cultura mijlocie de jos este cultura dominanta a publicului dominant demografic actual. Beneficiarii ei sunt membrii paturilor de mijloc si de jos ai clasei de mijloc (contabili, cadre didactice din sepiile publice etc.). Ei nu sunt interesati, atat de aspectele estetice ale creatiilor culturale, cat de cele substantive, ideatice, de continut ale acestora. Publicul acestei culturi este preocupat de asemenea probleme cum sunt: toleranta rasiala, exploatarea economica, tratamentul egal in fata legii, viata de familie, evenimentele si personalitatile istorice; cultura inferioara ii reprezinta pe membrii paturii de jos ai clasei de mijloc (muncitori calificati sau semicalificati, muncitorii din servicii, functionarii semicalificati, deseori dintre cei care au inceput un liceu dar 1-au abandonat inainte de a-l termina). Preferinta acestui public este actiunea si melodrama, afirmarea valorilor clasei muncitoare, dezvaluirea conflictelor din mediul rural, lupta cowboylor impotriva criminalilor; cultura inferioara cvasi-folclorica are un public format din muncitorii necalificati, a caror educatie se limiteaza la scoala primara, cei mai multi avand o origine modesta si facand parte din populatia de culoare. Preferintele acestui public sunt temele referitoare la segregarea genurilor cu accente spre melodrama, actiunile cu continut moral si pigmentate cu elemente de folclor;

5) In sfarsit, o alta interpretare a culturii populare este aceea care o priveste ca pe o cultura de massa. in acest continut cultura populara este vazuta cu suspiciune sau chiar ca un pericol cultural. Critica ei subliniaza cateva teme majore: a) Are un caracter negativ, ea este indezirabila, deoarece spre deosebire de cultura culta este un produs de massa obtinut de catre anirprenori orientati spre public si numai pentru a multumi publicul care o plateste; b) Are efecte negative asupra culturii culte. Ea se imprumuta de la cultura culta, devalori-zand-o astfel si ademenind multi creatori potentiali de cultura culta, secatuind astfel rezerva ei de talente; c) Are efecte negative asupra audientei culturii populare. Consumarea culturii populare, in cel mai bun caz, produce false satisfactii si, in cel mai rau caz, este daunatoare emotional asupra audientei; d) Are efecte negative asupra societatii. Distributia culturii populare nu numai ca reduce nivelul calitatii culturii, dar si incurajeaza totalitarismul, prin crearea unei audiente pasive si foarte docile tehnicilor de convingere in massa, folosite de demagogii aserviti dictatorilor.

f. Cultura si civilizatie

A sasea preconditie se refera la clarlfic,area relatiilor dintre conceptul de cultura si cel de civilizatie. Deseori cele doua concepte sunt privite ca referindu-se la unul si acelasi lucru, O parte .dintre antropologii culturali nu sunt de acord cu o asemenea pozitie si inclinam sa le dam dreptate. Conceptul de civilizatie a fost folosit de ganditorii francezi ai sec, al XVIII-lea, ca fiind opus conceptului de barbarie. Societatile civilizate erau privite ca fiind diferite de societatile primitive, barbare, pentru considerentul ca erau stabile, moderne si literate. Disocierea intre conceptele in discutie a aparut in Germania, luand forma opozitiei dintre Kultur (cuvant de origine germana) si Civilization (cuvant de origine franceza). Sub influenta traditiei romantice, cultura a fost privita ca fiind depozitarul celor mai deo­sebite forte umane, a realizarilor artistice si a perfectiunii individuale, in timp ce civilizatia a fost inteleasa ca un proces de dezvoltare materiala, ce pericliteaza cultura individuala prin crearea unei societati urbane, de massa. Opozitia semnalata a devenit o parte a criticii societatii industriale moderne, ce a fost perceputa ca o forta impersonala ce standardizeaza (sau plafoneaza) cultura si constiinta umana. Acest criticism romantic al societatii moderne s-a manifestat intr-o forma influenta in creatiile reprezentantilor Scolii de la Frankjurt (T.Adorno, W. Benjamin, E. Fromm, M. Horkheimer si H. Marcusse). in istorie, termenul de civilizatie este folosit, in mod obisnuit, pentru a descrie un stadiu particular al dezvoltarii socie­tatii. Acest stadiu este, in general, marcat prin inregistrarea, prin scris, a informatiilor, constructia unor orase mari, folosirea unor tehnici avansate in agricultura, industrie si arte, existenta unor institutii avansate politice, religioase si artistice. Uneori, termenul de civilizatie este folosit pentru a sugera ca o anumita cultura este superioara calitativ unei alte culturi. Dupa opinia lui Samuel Huntington conceptul de civilizatie se refera la un grup de oameni, cu inalte trasaturi culturale si mai ales cu un inalt nivel al identitatii culturale. Astazi, in lume exista, dupa parerea lui, urmatoarele civilizatii: sinica (chineza), japoneza, indiana, islamica, occidentala, ortodoxa, latin-americana si africana. La nivelul faliilor (sau marginilor unor straturi) ce marcheaza aceste civilizatii exista pericolul aparitiei unor ciocniri, chiar a unor razboaie. De raportul dintre civilizatii depinde starea ordinii mondiale⁵.