Filosofia in Grecia antica

Filosofia in Grecia antica

1.    Trasaturile caracteristice ale filosofiei antice grecesti.

2.    Etapele de dezvoltare a filosofiei antice grecesti. Reprezentantii si problematica.

3.    Importanta filosofiei grecesti.

1. Aparitia filosofiei in Grecia anticaeste cauzata in fond de faptul ca grecii din asezarile ioniene(orasul Milet,Efes s.a)intretineau relatii comerciale ,economice,politice cu popoarele orientale.Factorii ce au conditionat aparitia filosofiei:

1) Scindarea societatii in clase deametral opuse sub aspectul mijloacelor de trai si al intereselor.

2) Separarea muncii intelectuale de munca fizica.

3) Largirea sferei influientii active a omului asupra naturii.

4) Dezvoltarea capacitatii omului de abstractizare si generalizare.

In aceste localitati are loc trecerea de la mitologie si religie la stiinta,de la mit la logos ,apare naturfilosofia ioniana.Problema referitoare la aparitia lumii si a vietii pe pamint primeste o explicatie rationala.In dezvoltarea filosofiei din Grecia anticadeosebim trei perioade:preclasica,clasica si elenista.

In poemul lui Hesiod "Teogonia, muntii si zilele" gasim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet.Acesta trece dincolo de originea zeilor si se intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos Aceasta intrebare este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu. Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greaca propriu-zisa este considerata un adevarat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi erau stans legati de indeletnicirile, problemele societatii si au ajuns la filosofie pe cale omeneasca. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplatie pura ci pentru a gasi solutii pentru problemele cetatii.

2. Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul VI i.h. si secolul V d.h.(529), cand printr-un decret al unui imparat roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest interval de timp a fost impartit in mai multe etape: Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI si inceputul secolului V i.h.
Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si IV i.h.
Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I i.h.

Etapa preclasica a filosofiei Grecesti

In aceasta etapa sunt mai multe scoli filosofice cum ar fi :
1. scoala din Milet
2. scoala Pythagoriciana
3. scoala Eleata
4. Heraclit din Efes,(Anaxagoras)

5.scoala atomista(Leucipp.Democrit)

1. Scoala din Milet -; deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei pentru ca pentru prima data reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest temei se naste diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este si o unitate in diversitate. Aceste intrebari sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii, etc.).
Reprezentantii scolii din Milet au fost :
· Thales
· Anaximandru,
· Anaximene.
Thaleseste cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile (economie, hidrotehnica, militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la apa.

Anaximandrueste un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in calea abstractizarii. Pentru el temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor elemente originare si anume : apa, aer, foc, pamant. Aceasta sinteza o numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul, indefinitul, sau chiar infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu.
Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales. In realitate este un pas inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine la inatimea abstractiilor pentru ca el vorbeste de noutatea principiului. Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere astfel anticipandul pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului.

2.Scoala Pythagoriciana intemeitorul ei a fost filosoful si matematicianul Pythagora.Aceasta se mai numeste si scoala italica.In plan filosofic Pythagora avea o adevarata admiratie si pretuire pentru filosofie. De altfel el a pus in circulatie termenul de filosof si filosofie. Intr-un text pastrat si care se crede cai apartine, el spune "Viata este asemeni jocurilor olimpice unde unii cauta glorie si cununi, altii avantaje, iar a treia categorie adevaratii filosofi sau pretuitori ai intelepciunii vor sa se delecteze cu cel mai minunat spectacol cu imaginea lui"
In filosofia lui Pythagora se gasesc continute si teze de ontologie, cosmologie care contin o serie de elemente importante. Asa cum remarca Aristotel , pytagoricienii au fost primii care sau ocupat de matematica si au cultivato . Ei au scos ideea dupa care principiile matematice ar fi principiul lucrurilor, dar dupa cum in matematica numerele sunt elemente primordiale ei au crezut ca celelalte lucruri sunt modele ale numerelor. Numarul fiind considerat substanta a lucrurilor, rezulta ca numarul este principiul lumii. Asa cum este apa la Thalles, apeironul la Anaximandru, aerul la Anaximene. Au elaborat o adevarata simbolistica a numerelor. Ei identifica lucrurile cu cate un numar.

2.Etapa clasica (sec. V-IV i.Hr.) - este etapa apogeului filosofiei antice grecesti si aavut un caracter pronuntatantr opologic, adica in prim-planul interesului filosofilor au trecutproblemele omului.

Cei mai importanti filosofi ai epocii clasice au fost: sofistii (Protagorasdin Abdeba, Gorgias din

Leontinoi, Hippias din Iulis, Critias, Callicles, etc.)si cei maivalorosi filosofi greci: Socrate, Platon si Aristotel.

In filosofia greceasca se inregistreaza in etapa clasica o deplasare semnificativa acentrului de interes al filosofilor dinspre problemele naturii spre problemele omului. Daca filosofia presocratica avusese un pregnant timbru cosmologic, fizicalist, in etapa clasica ea vadeveni preponderent antropologica, adica va pune in centrul interesului problematica socio-umana. Aceasta mutatie de accent al interesului filosofic are atat cauze logice cat si cauzeistorice. Sub raport logic problematica omului, care fusese numai implicita in filosofiapresocratica, trebuia sa fie explicita. Sub raport istoric deplasarea centrului de interes alfilosofiei dinspre natura spre om se explica prin mutatiile care au loc in viata social-politica si in planul constiintei.

Socrate - filosoful care nu a scris nimic - s-a bucurat in posteritate de o celebritate pecare nu au atins-o alti autori care au umplut cu operele lor rafturi intregi de biblioteci. S-aspus despre el ca ar fi filosoful care a exercitat cea mai profunda influenta asupra spirituluioccidental, iar trecerea sa prin lume a fost comparata cu cea a lui Iisus.  Socrate nu a scris in mod deliberat nimic, invocandin acest sens doua motive:

a) pretindea ca nu stie nimic ("stiu ca nu stiu nimic") si deci nu are despre ce scrie;

b) considera ca adevarul este indisolubil legat de persoana care-l detine, astfel incat

detasarea sa de aceasta l-ar denature.

Platon este considerat uneori cel mai important filosof al tuturor timpurilor.Platon si-a scris opera sub forma de dialoguri si nu de tratate, cum va face discipolulsau Aristotel. In dialogurile sale Platon a integrat numeroase mituri, parabole si alegorii, ceeace le sporeste valoarea artistica, dar creeaza si mari dificultati in descifrarea semnificatiei lor teoretice. Ele reprezinta, intotdeauna, mijloace de explicitare a unor probleme filosoficedificile, fiind deci subordonate unor finalitati teoretice. Creatia platoniciana are de aceea nunumai nu numai valoare teoretica, ci si artistica, dialogurile fiind considerate atat lucrari dereferinta ale istoriei filosofiei occidentale cat si capodopere ale literaturii universal.

Aristotel a fost unul dintre cel mai prolifici filosofi ai antichitatii, fiindu-i atribuite circa145 de lucrari in cele mai diferite domenii. Cea mai mare parte a acestor lucrari sunt cursuripredate de el la Liceu.Aristotel a supus unei criticisevere filosofia platoniciana. El si-a motivat aceasta atitudine fata de conceptia dascalului sauprin dictonul: "Platon imi este prieten,dar adevarul e mai presus".

3.   Etapa elenistica a filosofiei antice grecesti este cuprinsa in mod conventional intre anii331 i.Hr., anul incheierii campaniilor lui Alexandru Macedon de cucerire a cetatilor grecesti side inglobare a lor in Regatul (devenit apoi imperiu) Macedonean, si 31 i.Hr., anul in careultimul stat a imensului Imperiu Macedonean - Egiptul - a cazut sub stapanire romana.Cel mai semnificative expresii ale filosofiei elenistice au fost doctrina luiEpicur,stoicismulsi scepticismul.

Cele mai consistente informatii pentru reconstituirea filosofiei lui Epicur ne-au fost

transmise de filosoful roman Titus Lucretius Carus in lucrarea sa Poemul naturii (De rerum

natura) si de Diogenes Laertios in Despre vietile si operele filosofilor.

Telul filosofiei lui Epicur este descoperirea caii pentru atingerea fericirii. Aceasta

filosofie este structurata in trei parti:

1.metafizica- "se ocupa cu criteriul, principiul prim si cu elementele", fiind deci un fel

de ontologie generala;

2.fizica - "se ocupa cu devenirea, cu pieirea si cu natura", fiind o filosofie a naturii si a

devenirii sale;

3.etica - "se ocupa cu lucrurile care trebuie cautate sau evitate, cu felurile de viata si cu

scopul vietii"

Stoicismul a fost o orientare complexa de gandire aparuta la inceputul epocii elenistice(sfarsitul secolului al IV-lea i.Hr.), care s-a intins pana in epoca imperiala a Romei antice(secolul al III-lea d.Hr.). A fost fondat de Zenon din Cittium (polis grecesc din insula Cipru),fenician de origine, nascut insa in insula Cipru, dar stabilit din tinerete la Atena.Stoicii considerauD es tinul ca o putere de neinvins, care "ordoneaza si conduce totulin univers", fiind "ratiunea lumii sau legea tuturor lucrurilor". Destinul stoic, conceput ca oinlantuire implacabila de cauze si efecte, facea ca lumea sa-si incheie un ciclu de viata in"conflagratia universala" (influenta a filosofiei lui Heraclit din Efes), pentru ca apoi sa-si reiacu aceeasi necesitate istoria.

Scepticismul nu reprezinta atat o scoala filosofica, cat, mai degraba, un mod de viata, o forma mentis, caracteristica etapei elenistice a filosofiei antice

grecesti si celei romane. Este vorba de o atitudine generala in confruntarile asupra cunoasterii,care s-a pronuntat asupra problemei posibilitatii elaborarii de conceptii coerente si semnificative asupra lumii si vietii. Denumirea acestei orientari filosofice provine de latermenul grecescs keptikos - cel care examineaza, care analizeaza.Fondatorul scepticismului este considerat Pyrrhon din Elis.

3.    Importanta filosofiei grecesti.

In perioada cosmologica dezvoltarea filosofiei din Grecia antica cuprinde aparitia primelor conceptii filosofice despre lume,a dialecticii spontane si a contradictiei dintre dialectic si metafizica.Invatatura expusa de reprezentantii scolii din Milet va influenta dezvoltarea gindirii filosofice si stiintifice din alte orase ale Greciei antice.Filosofii din Milet afirmau ca la baza a tot ce exista este o substanta.Apa lui Thales,aerul lui Anaximene sunt substante ce apartin lumii fenomenelor natural.Nu este vorba de notiuni abstracte,despre categorii si legi.Toate substantele enumerate si fixate ca temelii a existentei sunt perceptibile.Filosofii acestei scoli n-au reusit sa depaseasca lumea fenomenelor,proceselor,evenimentelor experientei senzoriale.Procesul studiului filosofic se afla abea la inceputul propriei istorii.

Un rol important la avut si Platon ce a edificat un sistem filosofic original.Punctul initial al idealismului sau obiectiv il constituie negarea existentei generalului in lumea lucrurilor senzoriale.Contradictiile interne ale sistemuluui,insasi teza initiala despre existenta si coraportul celor doua lumi au fost observate si puse in discutie de cei mai buni elevi ai Academiei platonice , cel mai reprezentativ fiind Aristotel.In conceptiile stiintifice ,sistemul filosofic argumentat de Aristotel a influientat dezvoltarea cunoasterii in mileniile urmatoare.Materialistii au dezvoltat ideile despre natura,despre cunoastere,despre stat si politica,iar idealistii ,spiritualistii ,irationalistii au gasit in sistemul lui Aristotel punctele slabe- despre cauza miscarii,conceptia despre forma,ideile despre rolul deosebit al lui Dumnezeu.

Gindire filosofica din Grecia antica de la o epoca istorica la alta se maturizeaza ,se complica,se definitiveaza .Are loc diferentierea cuno tifice,treptat sunt assimilate noi domenii de cercetare .