|
|
|
CIRCULATIA LA ANIMALE
Sangele este un lichid de culoare rosie, cu gust putin sarat. El este alcasuit dintr-un lichid numit plasma si din globule albe si rosii.
Globulele rosii(hematiile)
-au forma unui disc biconcav, cu diametrul de 7 um. Un milimetru cub de sange contine in mod obisnuit 4,5 milioane hematii
-nu au nucleu de aceea nu se divid. Ele sunt produse continuu de maduva rosie a oaselor spongioase, de unde sunt luate in sange. Hematiile au viata scurta cam de 100 de zile apoi sunt distruse in ficat si splina. In interiorul hematiilor se gaseste o substanta numita hemoblobina, care contine fier. Datorita hemoglobinei hematiilor le revine rolul de a transporta oxigenulsi dioxidul de carbon.
-in plamani oxigenul adus de aerul inspirat formeaza impreuna cu hemoglobina o substanta instabila numita numita oxihemoglobina
-ajunsa la tesuturi oxihemoglobina se desface iar oxigenul este luat de celule, unde este utilizat la oxidarea nutrimentelor, cu eliberare de energie.
-in urma oxidarii, rezulta bioxidul de carbon care formeaza impreuna cu hemoglobina o substanta instabila numita carbohemoglobina
-carbohemoglobina este transportata de la tesuturi la plamini unde elibereaza dioxidul de carbon care este expirat
-in acest mod hematiile isi indeplinesc rolul de a transporta gazele respiratorii in organism.
Globulele albe(leucocitele)
-sunt mai putin numeroase (7500/mm3 de sange)
-ele sunt celule incolore cu 8-20 um in diametru. Nucleul lor este usor de observat si prezinta diferite forme. Rolul leucocitelor este de a apara organismul. De indata ce microbii gasesc o poarta de intrare patrund in tesuturi unde avand conditii prielnice se inmultesc
-leucocitele сare se pot deplasa cu ajutorul pseudopodelor ca si amiba trec prin peretii vaselor sangvine pentru a ajunge la locul invadat de microbi si acest procedeu se numeste DIAPEDEZA
-tot cu ajutorul pseudopodelor ele captureaza microbii pe care ii digera si acest fenomen este numit FAGOCITOZA
-alte leucocite numite limfocite produc anitcorpi (substante care distrug si ele microbi)
-tot alte leucocite curata sangele de hematoane (vanatai) si descompun hemoglobina din hematiile distruse. Asadar principalul lor rol il constituie apararea organismului impotriva unor factori straini de acesta. Cresterea numarului de leucocite reprezinta un semnal de alarma deoarece acest fapt indica existenta unui focar de infectie in organism. De aceea in cazul multor afectiuni medicul recomanda sa se faca analiza sangelui al carui rezultat consemnat pe buletinul de analiza il ajuta sa stabileasca diagnosticul.
Pe langa celulele rosii si albe in sange exista si niste fragmente de citoplasma desprinse din unele celule cu talie mare. Acestea se numesc plachete sangvine si sunt in numar de 200000- 400000/ mm patrat si au dimensiuni foarte mici. Ele au rol in coagularea sangelui, intervenind imediat dupa ce se produc leziuni. Aici, plachetele sangvine se unesc in gramejoare si participa impreuna cu alti factori din plasma la formarea cheagului.
Plasma constituie partea lichida a sangelui care are in compozitie substante anorganice cum ar fi: apa si sarurile minerale si substante organice cum ar fi: fibrinogenul( substanta cu rol in coagularea sangelui)
Fibrinogenul in contact cu aerul se transforma intr-o substanta filamentoasa si insolubila numita fibra. Aceasta formeaza o retea de fibre in ochiurile careia se globulele. In acest fel se formeaza cheagul care nu permite scurgerea sangelui.
Plachetele sangvine si fibrinogenl sunt factori ai coagularii sangelui.
In afara de interventia la formarea cheagurilor plasma are si rol de transportor, ea transporta de la locul de formare la cel de actiune urmatorii produsi:
-substante nutritive
-hormoni produsi de glandele endocrine
-anticorpi
-substante nefolositoare
Alaturi de sange, circulatia substantelor in corpul omului se asigura de catre lichidul interstitial si limfa.
Lichidul interstitial, aflat intre celule, provenie din sange, insa, spre deosebire de acesta, nu contine globule- decat leucocite mici- si nici fibrinogen.
Lichidul interstitial patrunde treptat in interiorul unor capilare, chiar la nivelul spatiilor dintre celule , formand limfa.
Limfa, care circula prin vasele limfatice, se varsa in sange si, astfel, impreuna cu lichidul interstitial, contribuie la transportul substantelor in organism. Comparand-o cu sangele, limfa contine mai multa apa si mai multe leucocite, dar nu contine hematii.
Numarul constant al globulelor, cat si compozitia plasmei, mereu aceeasi la un om sanatos, arata ca mediul intern al corpului are un echilibru stabil, la mentinerea caruia participa organismul in totalitate.
Imunitatea
Organismul are multe mijloace de aparare impotriva microbilor. Astfel, celulele pielii formeaza o adevarata bariera in calea microbilor, iar secretiile pielii participa si ele la oprirea acestora; mucoasa de respiratorie si cea a tubului digestiv filtreaza si resping microbii, acidul clorhidric din stomac ii omoara, secretiile, cum sunt saliva si lacrimile, contin substante antibacteriene eficace.
In anumite situatii, microbii reusesc, totusi, sa patrunda in organism. Din acest mament intra in actiune un intreg sistem de aparare. Mai intai intervin unele leucocite care fagociteaza microbii si alte corpuri straine ajunse in organism. Daca acestea nu reusesc sa ii distruga, intervin limfocitele. Acestea recunosc microbii, de exemplu ai scarlatinei, pojarul, holerei etc. Ele produc anticorpi, care, circuland in sange si intalnind microbi, ii distrug.
Pe traiectul vaselor limfatice se afla niste umflaturi, numite ganglioni limfatici. Microbii, ajunsi aici o data cu limfa, constituie un semnal pentru limfocite, care incep sa se divida rapid si inmultindu-se, ii distrug. In aceste momente ganglionii se umfla.
Proprietatea organismului de a se apara impotriva microbilor prin producerea de anticorpi se numeste imunitate. Cu alte cuvinte, organismul este imun fata de anumiti microbi si toxinele lor.
Anticorpii actioneaza si impotriva unor proteine straine de corp. Din aceasta cauza au loc respingerile de organe transplantate.
Proprietatea organismului de a fi imun poate fi inascuta sau dobandita. Imunitatea este inascuta in cazul in care organismul rezista spontan imbolnavirilor. Imunitatea dobandita este in urmatoarele situatii:
In urma unor imbolnaviri, organismul nu se mai imbolnaveste, deoarece are deja anticorpi.
Prin vaccinare sau injectare cu ser.
Vaccinarea, ca metoda de dobandire a imunitatii fata de un anumit tip de microbi, presupune prepararea vaccinului si injectarea lui in corpul omului, intr-o perioada considerata indicata pentru prevenirea imbolnavirii.
Vaccinul se obtine in cadrul unor institutii medicale specializate; aici se realizeaza adevarate "culturi" din diferite tipuri de microbi, o anumita cantitate din acestea fiind folosita pentru prepararea vaccinului. Acestor microbi li se micsoreaza agresivitatea prin diferite metode, de cele mai multe ori prin supunerea la temperatura ridicata.
Injectandu-se vaccinul in corpul omului, limfocitele vor reactiona ca si in cazul unei adevarate imbolnaviri, formand anticorpi specifici.
Astfel, in conditiile infectarii cu microbii vii nu mai are loc imbolnavirea, deoarece acestea intalnesc in organism anticorpii deja fabricati impotriva acelei boli.
CIRCULATIA LA VERTEBRATE
Sistemul circulator este alcatuit din inima si vase de sange (artere vene si capilare).
La pesti inima este bicamerala: un atriu si un ventricul,invelita intr-un pericard, sangele trece o singura data prin inima.
Primeste sangele neoxigenat pe care il trimite la branhii, de unde pleaca oxigenat prin aorta la toate organele corpului. Sangele neoxigenat se in toarce la inima. Circulata la pesti este simpla, completa si inchisa.
La amfibieni inima,este asezata ventral si este alcatuita din 2 atrii (separate prin sept) si dintr-un ventricul unde sangele se amesteca.
Venele cave aduc sangele cu CO2 in ventriculul drept.
Venele cutanee si pulmonara aduc sangele oxigenat in atriul stang. Din partea drepta a ventriculului sangele cu CO2 este trimis in artera pulmonara si cutanee. Din partea mediana a ventriculului sangele amestecat este trimis prin bulbul aortic si apoi artera aorta, la organele din trunchi si membre. In partea stanga a ventriculului, sangele oxigenat este trimis prin 2 artere carotide la organle capului. Circulatia la amfibieni este incompleta si inchisa.
Reptilele au circulatia dubla, inchisa si completa. In interiorul ventriculului apare un sept(un perete musculos) interventricular dar fiind incomplet sangele oxigenat se amesteca cu cel venos. La crocodili septul interventricular este complet, sangele nu se mai amesteca in inima,circulatia este incompleta deoarece cele doua artere se incruciseaza si comunica intre ele.
Atriul drept este mai mare decat cel stang iar miocardul ventricular este mai gros decat cel atrial.
Pasarile si mamiferele find homeoterme(au temperatura corpului constanta) si au specializat mai bine functia de circulatie astfel incat in celule sa ajunga mai mult oxigen necesar arderilor celulare.
Mamifere >circulatia este dubla, inchisa si completa. Asemanatoare cal pasari dar carja aortica este indreptata spre stanga . miocardul ventriculului stang este mai gros deoarece sangele trebuie pompat cu presiune pentru a putea ajunge la toate tesuturile corpului.
CIRCULATIA LA OM
Inima
Inima este un organ musculos si cavitar, de masura pumnului drept, care cantareste aproximativ300 g. Este situata in cutia toracica, in spatele sternului, intre cei doi plamani. Varful sau, indreptat spre stanga, se sprijina de diafragma.
Inima este invelita de un sac cu pereti dubli, numit preicard.Inlaturand pericar-dul, la suprafata muschiului inimii, numit miocard, se observa vasele de sange care au rol in hranirea acestui organ. Ele se numesc vase coronare.
In sectiune longitudinala se observa urmatoarele:
-atriul derpt si atriul stang sunt separate prin peretele interatrial.
-cele doua ventricule, drept si stang, sunt separate prin peretele interventricular.
-partea dreapta si partea stanga a inimii nu comunica intre ele.
-intre atriile si ventriculele de pe aceeasi parte se afla cate un orificiu prevazuti cu niste
formatiuni, numite valvule, care se deschid sau se inchid astupand orificiile dintre atrii si ventricule. Dispozitia valvulelor permite trecerea sangelui numai din atrii in ventri-cule; datorita lor, nu exista posibilitatea de intoarcere a singelui in atrii.
-muschiul ventricular stang este mai dezvoltat.
-artela aorta pleaca din ventriculul stang, iar artera pulmonara din ventriculul drept.
-venele cave se deschid in atriul drept, iar venele pulmonare in atriul stang.
-la baza aortei, cat si la baza arterei pulmonare se afla trei valvule, in forma de cuib de randunica. Ele permit trecerea sangelui numai din ventricule in artere si nu invers.
VASELE SANGVINE
Vasele sangvine alcatuiesc un sistem de tuburi prin care circula sangele. Dupa structura si functiile pe care le indeplinesc, deosebim trei tipuri de vase sangvine: artere, capilare si vene.
Arterele
Arterele sunt vase care pornesc din ventricule, ducand sangele catre tesuturi. Ele se ramifica in vase dein ce in ce mai mici (arteriole). Peretele arterelor este elastic, de aceea o artera sectionata ramane deschisa.Cele mai importante artere sunt: artera aor-ta, care pleaca din ventricului stang, se curbeaza formand carja aortica, dupa care coboara spre partea inferioara a corpului; din ea se desprind arterele care se ramifica in corp; artera pulmonara, care pleaca din ventriculul drept si conduce sangele la plamani. Arteriorele se ramifica, la randul lor, in vase foarte subtiri, numite capilare.
Capilarele, vasele cu diametrul cel mai mic, fac legatura dintre reteaua arteriala si cea venoasa. Peretele lor este format dintr-un singur strat de celule. In capilare, care impanzesc organele ca o retea fina, circulatia sangelui este mai lenta decat in artere, ceea ce permite schimbul de substante intre sange si tesuturi.
Venele sunt vase care se deschid la nivelul atriilor, aducand sangele la tesuturi. Peretele venelor contine foarte putine fibre elastice. De aceea, o vena sectionata ramane moale si inchisa.Majoritatea venelor situate sub inima reprezinta pe peretii lor valvule in forma de cuib, care inlesnesc urcarea sangelui spre cutia toracica.
Cele mai importante vene sunt vena cava inferioara si cea superioara, care se deschid in atriul drept, si venele pulmonare, care conduc in atriul stang sangele venit de la plamani.
Fiziologia sistemului circulator
Printre alte roluri pe care le indeplineste in organism, sangelui ii revine si acela de a aproviziona tesuturile cu substante nutritive necesare. De circulatia sangelui depinde buna functionare a organelor si viata organismului in totalitate.
Activitatea inimii
Activitatea inimii, ritmica si involuntara, se desfasoara in trei timpi:
* contractia celor doua atrii (sistola atriala)
* contractia celor doua ventricule (sistola ventriculara)
* repausul general al atriilor si ventriculelor (diastola generala)
Inima este un muschi, care, ca toti muschii, are nevoie de repaus pentru elimina-rea toxinelor rezultate in urma contractiei si pentru a-si reface rezervele. Aceasta recuperare se face in diastola generala.
Cei trei timpi in care inima isi desfasoara activitatea formeaza revolutia cardiaca (ciclul cardiatic)
In sistola atriala, peretii atriilor se contracta, impingand sangele in ventricule. In acest moment, peretele ventricular este relaxat (diastola ventriculara).
In sistola ventriculara, peretii ventriculelor se contracta si sangele este impins in aorta si artera pulmonara; ventriculele se golesc, urmand ca imediat sangele din atrii sa le umple.In momentul sistolei ventriculare, peretele atriilor este relaxat (diastola atriala), iar valvulele inchid orificiile dintre atrii si ventricule, sangele fiind impiedicat sa revina in atrii. Sangele, impins cu putere din contractia peretilor ventricculelor si avand presiune mare, reuseste sa deschida valvulele aflate la baza arterelor aorta si pulmonara. Acum va puteti explica de ce peretele ventriculelor, si mai ales al celui stang, este asa de gros.
In timpul diastolei generale, sangele din vene curge in atrii, iar prin valvulele dintre atrii si ventricule, care sunt deschise, curge in ventricule, datorita fortei de gravitatie.
Ritmul cardiatic (numarul contractiilor pe minut) depinde de activitatea persoanei, varsta, starea psihica, sexul acesteia.
Ascultand bataile inimii, constati ca se aud niste zgomote mai deosebite, care se repeta.
Primul zgomot, mai lung si mai profund, se produce datorita incheierii valvulelor dintre atrii si ventricule si pulsarii sangelui din ventricule in artere.
Al doilea zgomot corespunde diastolei ventriculare. Acesta este mai scurt si are un ton mai inalt. El este produs de inchiderea valvulelor de la baza arterelor (aorta si pulmonara), ceea ce nu permite sangelui sa se intoarca in ventricule. Aceste zgomote se pot exprima prin silabe "lup-dup". Inregistarea lor este importanta pentru analiza revolutiei cardiace, folosindu-se in prevenirea si tratarea bolilor inimii.
Pulsul corespunde contractiilor ventriculelor, al caror soc se transmite in artere datorita elasticitatii acestora. Luand pulsul unei persoane numaram 70 de pulsatii, care corespund celor 70 de batai ale inimii pe minut.
Circulatia sangelui
Sangele efectueaza in organism un dublu circuit: de la inima la diverse organe si,
Inapoi, de la acestea la inima.
Mica circulatie(circulatia pulmonara). Ventriculul drept impinge in artera pulmonara sange venos(incarcat cu dioxid de carbon). La nivelul plamanului, sangele lasa dioxid de carbon, fixeaza oxigen in hemoglobina si devine rosu aprins datorita oxihemoglobinei. Venele pulmonare il duc in atriul stang, de unde, prin sistola atriala, trece in ventriculul stang. Durata acestui circuit este de 11 sec.
Marea circulatie. Ventriculul stang, prin sistola ventriculara, impinge sangele in artera aorta si ramificatiile acesteia. La nivelul organelor, prin intermediul capilarelor, sangele lasa oxigenul, cu care s-a incarcat in plamani, si nutrimentele, cu care s-a inbogatit la nivelul intestinului subtire (prin absorbtia intestinala).
Sangele capata o culoare inchisa datorita dioxidului de carbon cu care se incarca in tesuturi (carbohemoglobina). Venele cava superioara si inferioara dirijeaza sangele venos spre atriul drept. Durata acestui circuit este de 22 sec. In cursul marii circulatii, sangele asigura eliminarea substantelor nefolositoare, conducandu-le la rinichi.
Paralel cu sistemul circulator sangvin, in corp se gaseste o retea de vase care constituie sistemul nervos limfatic. Circulatia limfei in acest sistem este determinata tot de activitatea ritmica a inimii.
Sistemul limfatic este alcatuit din vase limfatice, pe traiectul carora exista ganglioni limfatici. In traiectul sau, limfa strabate glanda endocrina timus, care joaca si rol de ganglion limfatic, precum si splina, organ care produce limfocite.
Circulatia limfei se face de le periferie spre centru, deci, spre deosebire de sange, limfa nu mai revine la locul de plecare.
Bolile Sistemului Circulator
Flebita
Flebita este inflamarea unei vene, care afecteaza, in general, membrele inferioare. Ea este expresia maniei si frustrarii datorate unei diminuari a bucuriei de a trai. Suntem inclinati sa-i acuzam pe ceilalti de propriile noastre lipsuri si de situatia penibila de blocaj emotiv si energetic in care ne aflam.
Pentru a trata flebita este necesara cresterea energiei din atriul drept. In acest scop se va mentine palma dreapta in dreptul piciorului, la o distanta de 10-20 de centimetri fata de acesta, iar palma stinga va fi indreptata spre inima, la o distanta de 30-40 de centimetri fata de corp.
Aceasta modalitate de mentinere a palmelor mai poate trata senzatia de greutate ce apare in picioare dupa strabaterea unei distante mai mari pe jos sau pentru cei care depun efort fizic intens. Se vor mentine palmele in modalitatea descrisa timp de 3 minute, zilnic.
Hipertensiunea
La adulti, hipertensiunea este definita drept o presiune sistolica mai mare sau egala cu 140 mm Hg, ori o presiune diastolica mai mare sau egala cu 90 mm Hg. Presiunea sanguina are o distributie continua in randul populatiei, fara o linie clara de demarcatie intre normotensivi si hipertensivi. Hipertensiunea este principala cauza a afectiunilor cardiace, care reprezinta factorul major de deces in lumea occidentala.
Una din relatiile fundamentale ale fiziologiei circulatorii este reprezentata de faptul ca "presiunea sanguina arteriala = fluxul cardiac x rezistenta periferica". Daca fluxul cardiac sau rezistenta periferica se ridica, indiferent de cauza, si presiunea sanguina creste. Exista mai multi factori siguri care contribuie la hipertensiune, dar nu exista o cauza singulara. Varsta, modul de viata, predispozitia genetica, toate joaca un rol important.
Hipertensiunea trebuie tratata cand se depisteaza pentru ca are valori ridicate de 2-3 ori intr-o perioada de 3-6 luni2. Cand un pacient are o afectiune de organ final (hipertrofie ventriculara stanga, insuficienta renala sau afectiuni cardiovasculare), tratamentul trebuie instituit mai repede. De asemenea, in cazul unei hipertensiuni maligne (valoarea diastolica > 130 mmHg), tratamentul trebuie inceput imediat. Antihipertensivele vor fi date intotdeauna impreuna cu alte recomandari, pentru a se reduce posibilitatea producerii altor incidente vasculare. Printre acestea se numara: renuntarea la fumat, scaderea in greutate, reducerea consumului de alcool, intensificarea activitatii fizice, reducerea aportului de sare in dieta.
Exista mai multe clase de medicamente disponibile. Acestea includ: diureticele, beta-blocantii, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei-(IEC), blocantii canalului de calciu, antagonistii angiotensinei II, medicamentele cu actiune la nivel central.
Varicele
In situatia in care venele nu mai asigura o circulatie corespunzatoare a sangelui, se pot dilata, dand nastere la veritabile 'lacuri' de sange. Cand sunt situate superficial, aceste vene devin vizibile, dilatate si produc adesea simptome caracteristice - oboseala, senzatia de greutate sau durere in membrul respectiv. In cazurile severe, varicele se pot rupe, sau pot da nastere la leziuni ulcerate, deschise, la suprafata pielii. Localizarea cea mai frecventa a varicelor este la nivelul membrelor inferioare, la gambe si coapse. Varicele pot aparea atat la femei cat si la barbati la orice varsta, insa cel mai frecvent afecteaza femeile in perioada cand au copii si mai tarziu. Antecedentele familiale de varice si inaintarea in varsta cresc riscul de aparitie a varicelor. Cauzele varicelor nu sunt complet intelese. In unele cazuri, absenta sau slabirea valvelor venoase care previn scurgerea retrograda a sangelui in sens gravitational pot duce la o proasta circulatie venoasa. In alte cazuri este vorba de slabirea peretilor venosi. Mai rar varicele sunt consecinta unor boli ca flebita sau a unor anomalii congenitale ale venelor. Bolile venoase varicoase sunt in general progresive si nu pot fi prevenite complet. Cu toate acestea, s-a constatat ca purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale in limite normale si exercitiul fizic regulat pot fi benefice.
Ateroscleroza
Ateroscleroza reprezinta procesul patologic de obstructie (stenozare) a lumenului arterial, din cauza depunerilor succesive de strate de lipide plasmatice, cheaguri de sange, colesterol, acumulari de calcar etc. Desi, in stare incipienta poate exista inca din stadiul intrauterin, ateroscleroza debuteaza cu precadere in jurul varstei de 20-25 de ani, se agraveaza progresiv pana la 50-60 de ani, dupa care incepe sa se manifeste pregnant prin simptomele bolii coronariene.
Ateroscleroza este un proces lent si de lunga durata, de aceea a fost obligatoriu asociata imbatranirii, varsta la care apar. Acum se cunoaste ca ea apare dupa un numar de ani, depinzand de agresivitatea factorilor de risc, moment care corespunde intamplator batranetii. Cand se asociaza mai multi factori favorizanti ai aterosclerozei, efectele lor nu se aduna, ci se multiplica.
C.RESPIRATIA
Este procesul specific tuturor vietuitoarelor prin care se degradeaza substantele organice eliberandu-se energie si bioxid de carbon si apa.
Tipuri:
a.aeroba:procesul producerii energiei in prezenta oxigenului.Degradrea substratului respirator este completa pana la bioxid de carbon si apa.
C6H12O6+6O2=6CO2+6H2O+675 kcal.
b.anaeroba-procesul producerii energiei in lipsa oxigenului.Degradarea substratului respirator nu este completa, se obtin produsi intermediari, CO2 si mici cantitati mici de energie.
C6H12O6→produs intermediar + CO2+ 16-30 kcal.
A.Organisme anaerobionte:
-plante superioare de pe terenurile inundate(2, 3 zile)
-animale inferioare-viermi paraziti
-unele protozoare parasite-lamblia
-bacterii si ciuperci inferioare-fermentatie.
In functie de natura produsului final obtinut prin fermentatie poate fii:
a.f.alcoolica-enzima se numeste zimaza, la drojdia de bere:
C6H12O6→C2H5OH+ CO2+energie
b.lactica: se intalneste la speciile genului Lactobacter
C6H12O6→acid lactic+ CO2+energie
c.acetica: la speciile genului Acetobacter
C6H12O6→acid acetic+ CO2+energie
d.butirica:
C6H12O6→acid butiric+H2+ CO2+energie(acidul butiric este toxic)
B.Respiratia aeroba
Este caracteristica tuturor celorlalte organisme: alge, plante, ciuperci superioare animale libere.
Respiratia la plante si alge este considerat un process invers fotosintezei.
Etapele respiratiei aerobe la nivel cellular:
a. etapa citosolica, anaeroba
C6H12O6→2acid piruvic+ 2ATP
b.etapa mitocondriala, aeroba;are loc in matrixul mitochondrial in prezenta enzimelor ciclului Krebs si a oxigenului.
2acid piruvic→CO2+H2O+34 ATP
RESPIRATIA LA ANIMALE.
Schimburile de gaze intre organismul animal si mediu sunt mult mai intense fata de organele vegetale datorita metabollismului mai ridicat. Aceasta a determinat aparitia unor organe respiratorii ca: pielea, trahei, branhii si plamani.
1. respiratia la nuvelul suprafe'ei corpului prin diviziune(prin membrana celulara).
2. respiratie cutanata (tegumentara) - prin piele
- se intalneste la: - viermii liberi - rama, planarie, lipitoare
- crustacee inferioare - ciclopi
- unii pesti si amfibieni adulti
Pielea trebuie sa fie umeda, subtire si bine vascularizata.
3. respiratia traheala se realizeaza prin traehei care conduc oxigenul aproape la fiecare celula; au in peretele lor o spirala care le mentine deschise. Comunica cu exteriorul prin orificii numite stigme asezate pe partile laterale ale segmentelor abdomenului si toracelui.
Se intalnesc la insecte si arahnide (paianjeni scorpioni si capuse)
Este cel mai perfectionat sistem respirator.Inspiratia este pasiva iar expiratia activa.
4.Respiratia branhiala se realizeaza prin branhii
a.externe: care se intalnesc la unii viermi acvaticisi larvele amfibienilor.ele sunt expansiuni ale tegumentului, bine vascularizate;sunt strucuturi fragile care ingreuneaza locomotia.
Schimbul de gaze se face mai greu cand nu se deplaseaza.
b.interne: se intalnesc la
-moluste:lamelibranhiate si cefalopode. Branhiile sunt asezate in cavitatea paleala(spatiul dintre corp si manta).
Sunt formate dintr-un sept chitinos si lame branhiale care sunt formate din lamele branhiale cu cili prin a caror miscare se formeaza curenti de apa care intra prin sifonul inhalant si iese dupa ce strabate intregul corp prin sifonul exhalant.
-cefalopode:intrarea si iesirea apei prin cavitatea paleala se realizeaza prin contractiile muschilor mantalei.
-crustacee:camerele branhiale de pe partile laterale ale cefalotoracelui, in apropierea picioarelor.
-pestii ososi :branhiile sunt asezate in camerele branhiale protejate de opercule;la cei cartilaginosi sunt in fante branhiale care comunica cu exteriorul. Si branhiile pestilor sunt lamelare. Fiecare branhie este prinsa pe un arc osos si formata din mai multe lame, fiecare lama fiind formata din 2 lamele branhiale, alcatuite dintr-un epiteliu unistatificat, bine vascularizat.
Fazele respiratiei:
-inspiratie-proces activ constand in deschiderea gurii si anchiderea operculelor , apa cu oxigen intra in cavitatea paleala.
-expiratia este un proces pasiv -gura se inchide , operculele se deschid, apa trecand prin camerele branhiale, lasa oxigenul si iau bioxidul de carbon si iese din camerele branhiale.
La pestii dipnoi in anotimpul secetos respiratia se face prin 2 plamani in forma de sac care sunt expansiuni ale faringelui sau a esofagului. Pestii care traiesc in ape cu putin oxigen respiratia se face prin vezica gazeifera sau prin anumite portiuni ale intestinului subtire care sunt foart subtiri si bine vascularizate, ex:tiparul inghite aer.
5.Respiratia pulmonara:este caracteristica organismelor terestre si celor readaptate secundar la mediul acvatic (testoasr, crocodili, ctacee)
Dintre nevertebrate respiratie pulmonara au melcii terestri-plamanul este portiunea mantalei bine vascularizata, care comunica cu exteriorul printr-un orificiu numit pneumostom.
Arahnidele au 2 plamani care sunt invaginari saciforme ale tegumentului pe partea ventrala a abdomenului si comunica cu exteriorul prin 2 orificii pulmonare.
Sistemul respirator la vertebrate
Este format din a.cai respiratori-aeriene-care sunt fose nazale, faringe, laringe, traheea si 2 bronhii principale si b.plamanii in numar de doi.
Fosele nazale sunt prevazute de obicei cu nari cu care comunica cu exteriorul si cu coane prin care comunica cu interiorul.
Laringele este format din inele cartilaginoase, captusite in interior cu o mucoasa care incepand cu anurele formeaza o pereche de cute numite corzi vocale(cu rol in emiterea sunetelor)-lipsesc la serpi, testoase si sunt mai bine dezvolatate la unele soparle-cameleonul, crocodilii.
La pasari este reprezentat de partea inferioara a traheii se numeste sirinx.
La mamifere mucoasa laringelui mai formeaza o pereche de corzi vocale, dar numai cele inferioare au rol in producerea sunetelor.
Traheea este un tub format din inele cartilaginoase de lungimi variabile ;iar la mamifere si om inelele sunt semicartilaginoase.
Plamanii:
Sunt expansiuni ale faringelui si pot fi de doua tipuri:
a.de tip sacular la pestii dinoi, amfibieni, reptile.
b.de tip parenchimatos (pasari, mamifere)
La amfibieni plamanii saculari au suprafata neteda sau usor cutata (la anure).
Uneori respiratia plumonara este completata de cea tegumentara si de cea buco-faringiana (planseul bucal este captusit de o mucoasa vascularizata)
Deoarece lipseste cavitatea toracica inspiratia are loc prin inghitirea aerului.
La testoase unde coastele sunt sudate de carapace si testul de plstron, miscarile respiratorii sunt determinate de miscarile membrelor, in inspiratie, membrele sunt scoase si cand sunt retrase are loc expiratia. La pasari, bronhia principala sau primara dupa ce aerul patrunde in plamani se ramifica in cateva mezobranhii asezate in lungul plamanului iar din acestea se desprind parabronhiile (bronhiile secundare) 12-16 perechi asezate dorsal si ventral, prin ramificarea lor obtinandu-se capilarele aeriene printre care se gaseste o retea densa de capilare sangvine.
Din capatul terminal al mezobronhiilor si a unor parabronhii, care se dilata, se formeaza cele 9 perechi de saci aerieni; unii patrunzand in oasele lungi pe care le pneumatizeaza (le umple cu aer). Miscarile repiratorii se realizeaza in repaos si prin modificarile volumului cutiei toracice. In timpul zborului modificarile volumului cutiei toracice sunt realizate de miscarile aripilor.
