|
|
|
Cele 7 minuni ale lumii
In jurul nostru sunt o multime de lucruri pe care le putem numi "minuni". Si totusi, doar 7 dintre acestea sunt celebre.
Prima referire la cele 7 minuni ale lumii este intalnita la Herodot in secolul V i.e.n., in lucrarea numita "Istoria". Insa, prima descriere a celor 7 minuni ale lumii antice a fost cuprinsa intr-un mic tratat al lui Filon din Bizant, care a trait in secolul II i.e.n. Tratatul original a fost distrus, fiind pastrata doar traducerea in latina, realizata in secolul al XVII-lea.
Lista finala privind "Cele sapte minuni ale lumii", stabilita in Evul Mediu cuprinde:
Piramida cea mare de la Gizeh (Piramida lui Keops);
Gradinile suspendate din Babilon (Gradinile Semiramidei);
Templul Artemisei din Efes;
Mausoleul din Halicarnas;
Statuia lui Zeus din Olimpia;
Farul din Alexandria;
Colosul din Rhodos;
Dintre acestea, 6 nu mai exista astazi. Ele au fost distruse fie de catastrofele naturale, fie de timpul necrutator ce a trecut peste ele, fie de actiunea nesabuita a oamenilor.
Piramida cea mare de la Gizeh (Piramida lui Keops)
In Egiptul antic, piramidele erau construite nu numai pentru a pastra ramasitele pamantesti ale faraonilor, ci si pentru a coplesi, prin maretia lor, pe supusi. Piramidele de la Gizeh (in numar de trei) au fost construite in timpul dinastiei a-IV-a a faraonilor Keops. Cele patru fese ale acestor piramide sunt egale intre ele si sunt orientate catre cele patru puncte cardinale.
Cea mai mare dintre acestea, construita din ordinul faraonului Keops (de unde si denumirea sub care mai poate fi intalnita de "Piramida lui Keops"), se gaseste la Gizeh, localitate situata in apropiere de Cairo si a fost terminata in jurul anului 2580 i.e.n.
Intrarea in piramida se afla la 15m deasupra bazei (etajul 5 al unui bloc din ziua de astazi).
Are o inaltime de 148 m, ceea ce echivaleaza cu cinci blocuri de 10 etaje suprapuse.
Modul in care a fost construita piramida si arhitectura acesteia au generat numeroase controverse in randul oamenilor de stiinta. Marea Piramida a fost considerata prima minune a lumii care inca mai exista astazi.
Piramida lui Keops, cele mai reprezentativ monument al Egiptului antic, prin numeroasele sale elemente surprinzatoare constituie inca o enigma pentru contemporani.
Gradinile suspendate din Babilon (Gradinile Semiramidei)
Conform legendelor, cu mii de ani in urma, in jurul anului 600 i.e.n in Babilon a domnit regele legendelor Nabucodonosor al II-lea. Acesta s-a casatorit cu Semiramida, o printesa straina care era foarte trista pentru ca isi parasise patria natala. Pentru ca Semiramida sa se acomodeze mai bine cu noul tinut in care urma sa locuiasca, suveranul a ordonat supusilor sa amenajeze, in coltul de N-E al palatului sau, langa poarta principala a orasului, gradinile suspendate din Babilon, care sunt cunoscute in istorie drept a doua minune a lumii antice. Ele sunt localizate la 50 km sud de Bagdadul de azi din Irak.
In realitate aceste gradini nu erau suspendate, ci formate din terase suprainaltate, sprijinite de coloane, fiecare terasa avand o forma patrata. Aici se regaseau plante rare, flori cu mirosuri rafinate, dar si arbori nenumarati care incantau vederea prin frumusetea lor: diferite specii de trandafiri, nuferi, arbori de tamaie, smochini, migdali, nuci, rodii, etc.
Pentru stropire gradinilor se presupune ca se foloseau "masini" care urcau apa din Eufrat pana la inaltimea dorita, iar de aici ea cadea in siroaie, formand mici cascade sau raulete, care mentineau in permanenta solul umed.
Mai mult ca celelalte "minuni", Gradinile suspendate din Babilon i-au impresionat pe oamenii din toate timpurile. Daca toate celelalte marete monumente de arta ale lumii antice au fost construite pentru a aminti de fapte eroice, pentru a venera divinitati atotputernice sau de a aminti de gloria si maretia faraonilor, Gradinile suspendate din Babilon au fost construite dintr-o dorinta umana de liniste, desfatare si pace sufleteasca.
Templul Artemisei din Efes
In lumea antica greaca, alegerea unei zeitati protectoare pentru o comunitate umana era un lucru obisnuit. Artemis era zeita grecilor antici, protectoarea animalelor si a fecioarelor. In aceiasi perioada la poporul roman, aceasta zeita era cunoscuta sub numele de Diana.
Templul a fost construit in orasul Efes din Grecia antica, astazi localizat in orasul Selkuc din Turcia.
Atat orasul Efes cat si templul zeitei Artemis au fost reconstruite de mai multe ori, aproape pe acelasi amplasament, templul cunoscand nu mai putin de 7 reconstructii, sapaturile arheologice moderne confirmand acest lucru.
Se crede ca templul primitiv a ars in anul 550 i.e.n. Din cauza terenului slab, la reconstructia sa a fost nevoie de lucrari de fundatie speciale, trebuind sa se inalte din nou nivelul templului.
Constructia a inceput in anul 550 i.e.n. si a durat aproape 120 de ani, templul fiind inaugurat abia in anul 430 i.e.n. La inaltarea marelui edificiu au contribuit cu materiale si cu bani multe state vecine.
In anul 356 i.e.n., templul arde din nou complet.
La numai 6 ani de la distrugere a inceput constructia templului exact pe locul initial. Si de aceasta data, nenumarati regi au oferit aur si admirabile coloane sculptate de cei mai mari artisti ai timpului. Ca de fiecare data cand templul a fost reconstruit, interesul pentru acest monument a crescut si se primeau tot mai multe daruri.
Templul Artemisei a ajuns sa fie cunoscut in toata lumea antica si a dainuit peste 6 secole, fara sa sufere vreo degradare importanta.
In anul 262 e.n. templul a fost pradat si incendiat de catre goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar, intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata.
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Se estimeaza ca avea 106 m in lungime si 54 m pe latime.
Mausoleul din Halicarnas
Denumirea de "mausoleu" vine de la numele regelui persan Mausollus (Mausol) care guverna provincia Caria, tinut din Asia Mica, pe tarmul Marii Egee. Initial, acest teritoriu a primit o numeroasa colonizare greceasca, dar , pe timpul constructiei mausoleului era sub stapanire persana.
In timpul lui Mausol, capitala acestei provincii a fost mutata la Halicarnassus (Halicarnas), din cauza avantajului dat de pozitia sa care permitea o mai buna aparare 8astizi localitatea se numeste Bodrum, in sud-vestul Turciei). Aici au fost arsi numerosi oameni de stiinta ai vremii, constructori, artisti, poeti, care au contribuit prin talentul lor la cresterea renumelui cetatii.
Cum puterea domnitorului crestea cu trecerea anilor, Mausol a hotarat construirea unui monument funerar pentru sine si pentru sotia sa. Intentia sa a fost de a crea un monument grandios, somptuos, care sa aminteasca lumii intregi si posteritatii de bogatia si puterea de care se bucurase in timpul vietii familia regala.
Constructia mausoleului a durat 4 ani (353-349 i.e.n.), dar regele Mausol a murit inainte de a se finaliza monumentul, astfel ca regina Artemisa, sotia sa, care l-a urmat la tron a preluat conducerea lucrarilor de constructie. Ea l-a angajat pe arhitectul Pythius pentru realizarea proiectului.
Timp de 16 secole aceasta constructie a supravietuit timpului. Se crede ca mausoleul a fost distrus de cutremurul de pamant din anul 1402.
Sapaturile arheologice au scos la lumina statuile ce-i infatiseaza pe Mausol si Artemisa, statui care pot fi admirate si astazi la British Museum din Londra.
Statuia lui Zeus din Olimpia
Cu trei mii de ani in urma, orasul Olimpia era un important centru religios pe coasta vestica a Greciei. La inceput, Olimpia a fost un centru pur religios de importanta locala; faima sa a crescut insa prin celebrele Jocuri Olimpice, care au inceput in anul 776 i.e.n., acestea fiind tinute in cinstea lui Zeus, regele zeilor, foarte iubit in antichitate.
Templul a fost construit cu prada adusa de eleni din orasul Pisa in anul 468 i.e.n. si a fost terminat imediat dupa batalia de la Tanagra, in anul 457 i.e.n.
In mana dreapta Zeus tinea o Victorie, lucrata din fildes si aur si care avea in maini o panglica tot de aur. In mana stanga, Zeus tinea un sceptru care se rezema de pamant si pe care statea un vultur de aur. O mantie de aur incrustata cu pietre pretioase ii cadea de pe umar si ii acoperea trupul gol. Sandalele ii erau din aur. Barba si parul, de asemenea, erau lucrate din aur. Fata si partile neacoperite ale trupului erau realizate din fildes. Picioarele zeului se rezemau de un taburet sustinut in cele patru colturi de sfincsi de aur. Toata statuia ocupa o suprafata de 7 m2 si avea o inaltime de 12 m. Statuia era inconjurata de marmura neagra si alba.
Se spune ca in jurul anului 40 e.n., imparatul roman Caligula ar fi avut intentia sa transporte statuia la Roma pentru a o pune pe Capitoliu, inlocuind capul statuii cu propria sa imagine. Conform unei legende, muncitorii nu au putut sa disloce statuia de la locul ei. Mai mult, se povesteste ca insusi Zeus a inceput sa rada atat de puternic ca toti au inceput sa fuga care incotro vedea.
Incendierea si daramarea templului, cutremurele si jafurile care au devastat Grecia in sec. V e.n., au facut sa dispara orice urma a celebrei statui, dar si a templului care o adapostea.
Desi templul a fost distrus in intregime, in urma sapaturilor arheologice efectuate s-au descoperit fragmente din coloane ceea ce a ajutat la reconstituirea templului. In ceea ce priveste statuia lui Zeus - din care nu a mai ramas decat soclul - in afara de descrierile vremii si o moneda de bronz din timpul lui Adrian, nu mai exista nimic care sa ne intruchipeze maretia acestei capodopere a lumii antice.
Farul din Alexandria
Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare), in anul 331 i.e.n. , a pus bazele orasului Alexandria, in Egipt, care avea sa devina unul dintre marile centre culturale si economice ale lumii antice. De asemenea, Alexandru a hotarat sa construiasca o cetate in Pharos, care pe atunci era o insula, in fata orasului, paralela cu tarmului, cu o lungime de aproximativ 3 km.
Urmasul lui Alexandru cel Mare, Ptolemeu, care a preluat conducerea in Egipt, a inceput constructia, pe insula amintita, in anul 220 i.e.n. a unui turn in varful caruia sa arda o flacara care semnaliza marinarilor intrarea in portul Alexandria.
Rolul farului era acela se a ajuta corabiile aflate pe mare sa poata ocoli bancurile de nisip si sa ajunga cu siguranta in port. Sistemul de functionare al farului era urmatorul: noaptea, in varful turnului se facea foc, lumina flacarilor fiind accentuata cu ajutorul unei oglinzi, iar in timpul zilei, o dara groasa de fum se ridica din turn spre cer.
Cutremurele de pamant au adus in mod continuu mari stricaciuni farului, insa el a fost de fiecare data, consolidat.
Farul din Alexandria a ajutat la navigatie aproape 1500 de ani, pana cand a fost distrus in urma a doua cutremure de dupa anul 1300. A fost atat de faimos, incat a aparut chiar si pe monedele romane. In anul 1480 pe locul lui a fost construit un fort numit Fortul din Kait Bey folosit in scopuri militare. Astazi nici insula Pharos nu mai exista, ea unindu-se cu uscatul si devenind astfel o peninsula.
Colosul din Rhodos
Insula Rhodos, asezata la numai 25km de coasta Asiei Mici, unde Marea Egee intalneste Marea Mediterana este una dintre verigile lantului care leaga Asia de Europa.
In antichitate locuitorii insulei Rhodos au dorit sa devina comercianti independenti. S-au straduit sa ramana neutri, sa nu se razboiasca cu alte popoare, cu toate ca au fost de multe ori atacati si cuceriti. Astfel, Rhodos devine in 408 i.e.n capitala mai multor teritorii unite si un important port comercial. Se bazeaza pe un aliat care este Ptolemeu I al Egiptului. Macedonii incearca sa rupa aceasta alianta, insa locuitorii din Rhodos sunt uniti si rezista eroic asediului.
Se spune ca expeditia lui Demetrios contra Rodosului era alcatuita din 370 de corabii ce transporta numeroase masini de asediu si peste 40.000 de ostasi decat toata populatia Rodosului. In fata acestei teribile amenintari, locuitorii din Rhodos s-au pregatit se asediu si l-au infruntat eroic pe Demetrios, ajutati fiind in final de catre Ptolemeu.
Amintirea acestui eveniment trebuia imortalizata intr-o forma grandioasa care sa arate lumii intregi si posteritatii rezistenta eroica a poporului.
A fost construita o statuie uriasa, Colosul din Rhodos, in cinstea protectorului cetatii, zeul Soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia acordata locuitorilor in timpul asediului.
In afara scopului sau de a ramane in memoria umanitatii se presupune ca statuia servea si pentru a calauzi corabiile, spunandu-se ca intr-o mana colosul tinea o torta in care focul ardea continuu.
Exista o teorie, precum ca acest colos statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului, dar se presupune ca este doar o legenda, pentru ca in nici o scriere nu se specifica acest lucru.
In anul 225 i.e.n., in urma unui cutremur i s-a rupt un picior. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rodos au vrut sa o reconstruiasca, primind chiar o oferta de la Ptolemeu al III-lea, insa un oracol le-a interzis. Dupa ce arabii au cucerit insula Rodos, statuia a fost vanduta de catre acestia unui evrei din Siria care a carat-o pe 900 de camile, dupa cum spune legenda.
Se crede ca acest monument a fost sursa de inspiratie pentru sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit cunoscuta Statuie a Libertatii din Statele Unite ale Americii.
