|
|
|
Procesul de invatamant - concept, functii, structura. Dimensiuni generale (fucntionala,structurala, operationala). Caracteristici generale (interactiunea profesor-elev, interdependenta informativ-formativ, reglarea-autoreglarea). Specificul abordarii sistemice.
Procesul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de invatamant in cadrul caruia sunt realizate activitatile didactice (lectii etc.) si educative (ore de dirigentie etc.) proiectate conform obiectivelor generale si specifice stabilite la nivel de politica scolara / universitara (vezi programele scolare dar si unele programe extrascolare). Aceste activitati, integrate in cadrul instruirii, proiectata de profesor in contextul specific fiecarei discipline scolare, au ca efect invatarea didactica realizata de elev conform programelor si manualelor scolare, in clasa si in afara clasei, in mediul scolar si extrascolar.
Ambele activitati - cea de instruire, proiectata de profesor si cea de invatare didactica, realizata de elev, ca efect direct si indirect al instruirii - sunt subordonate unei activitati cu un grad mai mare de generalitate, educatia, studiata in partea I a cursului nostru. In aceasta perspectiva, procesul de invatamant este cunoscut si sub numele de "proces instructiv-educativ", iar teoria instruirii este considerata "subteorie a teoriei a educatiei".
Prin activitatea de instruire / invatare, subordonata activitatii de educatie (care vizeaza formarea-dezvoltarea personalitatii prin actiuni structurate pe baza corelatiei subiect (educator) - obiect (educat), procesul de invatamant contribuie la realizarea functiilor generale ale educatiei, transpuse intr-un context didactic specific, dependent de particularitatile fiecarei varste psihologice, fiecarei trepte si discipline scolare. In raport de functiile generale ale educatiei si de structura de baza a educatiei, procesul de invatamant include un ansamblu de variabile dependente sau independente de actiunea directa a profesorului. Ansamblul acestor variabile delimiteaza dimensiunile generale ale procesului de invatamant.
Functia centrala a procesului de invatamant vizeaza consecinta sociala de maxima generalitate a procesului de invatamant - formarea-dezvoltarea personalitatii elevilor prin activitatea de instruire, realizata in mediul scolar (in sens formal dar si nonformal) in perspectiva integrarii lor sociale (in noi forme de scolaritate, superioare, in viitoare domenii profesionale si sociale).
Functiile principale ale procesului de invatamant vizeaza: a) formarea-dezvoltarea personalitatii elevilor prin valorile culturii (generale, de profil, de specialitate), transmise, receptate, interiorizate si aplicate in contextul instruirii scolare; b) formarea-dezvoltarea personalitatii elevilor prin valorile culturii morale (civice, politice, juridice, religioase, filozofice etc.) transmise, receptate, interiorizate si aplicate in contextul instruirii scolare; c) formarea-dezvoltarea personalitatii elevilor prin valorile culturii tehnologice si economice, transmise, receptate, interiorizate si aplicate in contextul instruirii scolare in perspectiva integrarii socioprofesionale imediate si pe termen mediu si lung. De remarcat ponderea specific pedagogica a functiei culturale a procesului de invatamant care conditioneaza realizarea, in sens pozitiv, a functiei civice (prin cultura civica dobandita in contextul instruirii scolare) si a functiei economice (prin cultura economica si tehnologica dobandita in contextul instruirii scolare).
Pe de alta parte, trebuie reactualizata, in contextul specific procesului de invatamant, corelatia necesara existenta intre functiile generale ale instruirii si structura generala a instruirii. Avem in vedere faptul ca structura generala a instruirii reflecta, la nivelul unui sistem de referinta specific (procesul de invatamant, in calitatea sa de principal subsistem al sistemului de invatamant), structura generala a educatiei. Din aceasta perspectiva, structura generala a procesului de invatamant - care reprezinta structura de functionare a instruirii - are la baza corelatia functionala care trebuie sa existe permanent intre profesor (in calitate de educator si de instructor specializat) si elev (in calitate de educat si de instruit).
Analiza structurii de functionare a instruirii, realizabila prin aplicarea modelului conceptual prezentat in cadrul Modulului I - vezi Structura actiunii educationale - permite evidentierea dimensiunilor generale ale procesului de invatamant, identificabile la nivelul oricarei activitati didactice / educative realizata in mediul scolar
Structura procesului de invatamant - corespunzatoare functiilor generale ale procesului de invatamant - poate fi analizata la diferite niveluri de referinta. In cadrul actualului submodul de studiu, conceput ca submodul de baza avem in vedere urmatoarele trei niveluri de referinta: a) nivelul de organizare al procesului de invatamant; b) nivelul componentelor de baza ale procesului de invatamant implicate in planificarea oricarei activitati de instruire / educatie c) nivelul realizarii actiunilor principale ale instruirii in cadrul procesului de invatamant. Toate aceste trei niveluri sunt raportabile la structura de generala a procesului de invatamant, bazata pe corelatia functionala existenta intre profesor si elev, valabila la nivelul oricarei activitati de instruire scolara, realizabila in sens formal sau nonformal, in perspectiva educatiei permanente si a autoeducatiei.
a) Nivelul de organizare al procesului de invatamant - care constituie structura de organizare a procesului de invatamant / instruirii - poate fi analizat in sens macrostructural si in sens microstructural.
In sens macrostructural, nivelul de organizare al procesului de invatamant depinde de structura de organizare a sistemului de invatamant, respectiv de modul de organizare al sistemului de invatamant pe trepte si cicluri scolare, pe discipline scolare concepute mono sau interdisciplinar. De asemenea, organizarea procesului de invatamant, la nivel macro, depinde de structura cantitativa si calitativa a anului scolar. Structura cantitativa a anului scolar vizeaza: numarul de zile rezervate pentru scoala - vacante si numarul de ore stabilit pe discipline / anual, semestrial, saptamanal; pe module de studiu, pe capitole, pe subcapitole, pe grupuri de lectii etc.). Structura calitativa a anului scolar vizeaza logica organizarii disciplinelor pe semestre sau trimestre scolare, raporturile dintre timpul scolar si vacantele scolare, dintre activitatile scolare si activitatile extrascolare, dintre etapele de sistematizare a invatarii si cele de evaluare finala; deschiderile spre interdisciplinaritate, educatia permanenta si autoeducatie etc.
In sens microstructural, nivelul de organizare a procesului de invatamant depinde de formele de activitate adoptate. Din aceasta perspectiva, procesul de invatamant include mai multe forme (moduri) de organizare a activitatii si forme de realizare a activitatii.
Formele de organizare a procesului de invatamant pot fi clasificate dupa doua criterii:
-raportarea la formele generale ale educatiei - rezulta trei forme (moduri) de organizare a instruirii in cadrul procesului de invatamant: instruire formala - instruire nonformala - instruire informala;
-raportarea la numarul conventional al celor instruiti intr-un cadru institutional existent sau initiat de profesor, care impune un anumit mod de realizare a corelatiei pedagogice profesor - elev: invatamant frontal (cu clasa de 20-40 de elevi); invatamant pe grupe (cu microgrupe de 3-8 elevi, cu grupe de 8-15 elevi - in clasa si in afara clasei); invatamant individual (cu 1-2 elevi, in clasa si in afara clasei).
Formele de realizare a procesului de invatamant pot fi clasificate dupa doua criterii:
-ponderea sarcinilor didactice (de invatare scolara) si educative: activitati predominat didactice (exemplul clasic - lectia); activitati predominat educative (exemplul clasic - ora de dirigentie);
-spatiul realizarii activitatilor: activitati scolare (lectii, activitati de cabinet, activitati de laborator, activitati de atelier) - activitati extrascolare (cercuri extrascolare, activitati cultural-artistice, vizionari de spectacole, vizite in muzee, excursii didactice etc.
b)Nivelul structurii de planificare a procesului de invatamant / instruirii (structura de baza a instruirii) vizeaza obiectivele-continutul-metodologia-evaluarea, in calitatea acestora de componente fundamentale, implicate in proiectarea, realizarea si dezvoltarea oricarei activitati de instruire / educatie. Avem in vedere activitatile proiectate, realizate si dezvoltate la toate nivelurile sistemului, de la cele mai ample (vezi proiectarea unei reforme a sistemului de invatamant, proiectarea planului de invatamant, a programelor si a manualelor scolare) pana la cele curente care vizeaza planificarea periodica a materiei (pe an, semestre, saptamani) si elaborarea proiectelor pentru fiecare lectie (ora de dirigentie, activitate extrascolara etc.).
In perspectiva proiectarii curriculare, trebuie subliniata importanta prioritara a obiectivelor propuse (generale, specifice, concrete), in calitatea lor de finalitati microstructurale proprii procesului de invatamant, raportabile la cele macrostructurale (idealul educatiei si scopurile educatiei, studiate in partea I a cursului.
Continutul instruirii (reprezentat prin diferite cunostinte si capacitati), metodologia instruirii (reprezentata prin diferite metode si mijloace) si evaluarea instruirii (reprezentata prin diferite actiuni de masurare si apreciere a rezultatelor in vederea stabilirii de decizii optime) - constituie celelalte componente care formeaza structura de baza a procesului de invatamant. Toate aceste componente sunt subordonate pedagogic obiectivelor procesului de invatamant care sintetizeaza ansamblul cerintelor psihologice interne (ale elevului) si al celor sociale, externe referitoare la activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii elevilor.
Reusita instruirii / invatarii, in perspectiva proiectarii curriculare, depinde de capacitatea obiectivelor de angajare a resurselor pedagogice ale continutului - metodologiei - evaluarii si de asigurare a unei concordante pedagogice depline intre actiunile si operatiilor proprii acestora. pe termen scurt, mediu si lung.
c)Nivelul realizarii actiunilor principale desfasurate in cadrul procesului de invatamant vizeaza activitatea de instruire proiectata de profesor si cea de invatare, angajata de elev, ca efect direct si indirect al instruirii. Relatia complexa existenta intre profesor si elev, realizabila pe diferite planuri la nivelul procesului de invatamant, implica prezenta urmatoarelor actiuni principale: predarea, invatarea, evaluarea.
Predarea este actiunea de comunicare pedagogica (didactica) propusa de profesor in diferite variante si forme de organizare. In sens larg, predarea este interpretata ca actiune de instruire a profesorului, adresata elevului, pentru stimularea actiunilor specifice oricarei activitati de invatare (receptarea cunostintelor, prelucrarea, asimilarea, interiorizarea si aplicarea lor, in diferite situatii, in calitate de: informatii logice, deprinderi, strategii de rezolvare a problemelor si a situatiilor-problema etc. In sens restrans, predarea implica ansamblul operatiilor realizate de profesor pentru proiectarea, realizarea si dezvoltarea mesajelor pedagogice (didactice) in perspectiva declansarii si a perfectionarii continue a actiunii de invatare didactica a elevului, in clasa si in afara clasei.
Invatarea este actiunea elevului, realizata initial in mod dirijat, ca efect direct al predarii proiectata de profesor la diferite niveluri de competenta pedagogica. Invatarea scolara presupune dobandirea unor cunostinte, deprinderi si strategii conform obiectivelor incluse in cadrul programelor scolare, "traduse" de profesor la nivelul fiecarei activitati didactice (lectie etc.).
Ca activitate psihica fundamentala, proprie omului, invatarea are o finalitate adaptativa realizabila in mediul scolar prin actiunile dirijate de profesor pentru asimilarea, interiorizarea si valorificarea materiei scolare, proiectata pe discipline scolare, module de studiu, capitole, subcapitole, grupuri de lectii, teme si subiecte de lectie etc.
Evaluarea este actiunea initiata de profesor special pentru verificarea gradului de indeplinire a sarcinilor de predare-invatare, proiectate si realizate conform obiectivelor programelor scolare "traduse" de profesor la nivelul fiecarei activitati didactice (lectie etc.). Aceasta actiune, realizabila sub diferite forme, la diferite intervale de timp (evaluare initiala, evaluare continua, evaluare finala), prin tehnici specifice (orale, scrise, lucrari practice, teste de cunostinte, examene etc.) vizeaza reglarea-autoreglarea permanenta a activitatilor didactice. In perspectiva perfectionarii acestora, in sensul proiectarii curriculare, elevul insusi trebuie sa indeplineasca anumite sarcini de autoevaluare - premisa autoinstruirii si a autoeducatiei.
Rolul acordat celor trei actiuni - predarea, invatarea, evaluarea - si raporturilor dintre ele in cadrul procesului de invatamant / instruirii, difera de-a lungul istoriei pedagogiei, in functie de conceptia didactica dezvoltata si afirmata la scara sociala. Pot fi semnalate trei momente semnificative, identificabile din punct de vedere istoric, corespunzator unor stadii de evolutie a teoriei generale a instruirii, stadii reprezentative pentru ceea ce inseamna: didactica traditionala, didactica moderna, didactica postmoderna
Didactica traditionala - pe care o putem plasa conventional intre secolele XVII-XIX - concepe procesul de invatamant, mai ales, ca activitate de predare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care este centrat aproape exclusiv asupra transmiterii cunostintelor in vederea memorarii si a reproducerii acestora de catre elevi si studenti.
Didactica moderna - pe care o putem plasa conventional intre sfarsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XX - concepe procesul de invatamant / instruirea, in mod special, ca activitate de predare-invatare. Rolul prioritar revine cadrului didactic care este centrat asupra corelatiei dintre actiunea initiala de predare si actiunea, simultana sau ulterioara, de invatare, declansata, organizata, orientata, in directia transformarii personalitatii (pre)scolarului / studentului.
Didactica postmoderna - pe care o putem plasa conventional in cea de-a doua jumatate a secolului XX - concepe procesul de invatamant / instruirea, in mod special, ca activitate de predare-invatare-evaluare, proiectata in sens curricular prin centrarea pe obiective si realizarea corespondentei pedagogice dintre obiective-continuturi-metodologie-evaluare. Acest stadiu reflecta si valorifica evolutiile inregistrate in domeniul teoriei generale a curriculumului.
Dimensiunile generale ale procesului de invatamant sunt evidente in contextul abordarii sistemice a variabilelor angajate in proiectarea activitatii de instruire in raport de nucleul functional-structural al acesteia si de cadrul sau contextul de realizare implicat. Din aceasta perspectiva, exista o tripla dimensiune a procesului de invatamant, valabila in cadrul oricarei activitati de instruire proiectata la nivel de sistem si de proces.
Dimensiunea functionala a procesului de invatamant vizeaza un ansamblu de variabile dependente de sistem, stabilite la nivelul documentelor de politica a educatiei: finalitatile macrostructurale (idealul educatiei-scopurile educatiei) care determina finalitatile microstructurale (obiectivele generale si specifice ale procesului de invatamant). Modul de proiectare a acestor finalitati depinde de ponderea acordata functiilor principale ale educatiei care contribuie la realizarea functiei centrale a educatiei, formarea-dezvoltarea personalitatii. De exemplu, sistemele de invatamant care pun accentul pe functia politica in detrimentul celei culturale, intretin, la nivelul procesului de invatamant, tendinta de politizare a continuturilor instruirii / invatarii.
Dimensiunea structurala a procesului de invatamant vizeaza o alta categorie de variabile, dependente de sistem: resursele pedagogice (materiale, umane, bugetare, informationale). Cantitatea si calitatea acestora conditioneaza gradul de reusita al activitatilor proiectate si realizate la nivelul procesului de invatamant. Avem in vedere: a) baza didactico-materiala existenta la nivelul unei scoli, unei clase de elevi, unei discipline de invatamant: calitatea unei anumite generatii de elevi dar si calitatea unei anumite generatii de profesori, dependenta de sistemul de formare initiala si continua instituit la nivel national, teritorial si local; c) resursele bugetare alocate de la nivel national, teritorial si local; d) resursele informationale existente in scoala sau in zona scolara (vezi calitatea bibliotecilor scolare dar si noilor institutii - mediatecile scolare care valorifica noile tehnologii informationale).
Dimensiunea structurala a procesului de invatamant reflecta modul de organizare a sistemului de invatamant in ansamblul sau: organizarea pe niveluri, trepte, cicluri, discipline scolare dar si organizarea anului scolar (trimestre, semestre, vacante scolare, examene, evaluari globale, periodice etc.)
Dimensiunea operationala a procesului de invatamant vizeaza variabilele dependente exclusiv de cadrul didactic, variabile angajate in activitatea de proiectare, realizare si dezvoltare (perfectionare in raport de schimbarile care apar pe parcurs) a unor activitati didactice/educative concrete: lectii, ore de dirigentie etc. In aceasta perspectiva, cadrul didactic are raspunderea proiectarii, realizarii si dezvoltarii unor activitati didactice si educative eficiente, cunoscand toate variabilele dependente de sistem, adaptabile la conditiile fiecareiclase de elevi, fiecarui elev in parte.
Evaluarea eficientei activitatilor organizate in cadrul procesului de invatamant presupune o judecata valorica orientata special asupra raportului existent intre variabile dependente de sistem si cele dependente de cadrul didactic. O asemenea judecata valorica vizeaza atat activitatea de proiectare, realizata de fiecare cadru didactic in anumite conditii concrete, cat si activitatea de inspectie scolara, organizata la nivel national, teritorial si local.
Caracteristicile generale ale procesului de invatamant / instruirii sunt evidente la nivelul structurii actiunii educationale operabila si in cazul activitatilor didactice / educative, bazate pe corelatia existenta intre subiectul educatiei / cadrul didactic si obiectul educatiei /elevul, studentul etc.
Analiza activitatilor didactice /educative, proiectate, realizate si dezvoltate la nivelul procesului de invatamant, permite sesizarea a trei trasaturi generale ale procesului de invatamant:
a)interactiunea subiect-obiect, proiectata si realizata la nivelul relatiei de comunicare pedagogica dintre 'emitator' (cadrul didactic) si 'receptor' (prescolarul, elevul, studentul) - in aceasta acceptie se vorbeste despre "caracterul bilateral" al procesului de invatamant"(opus caracterului unilateral);
b)unitatea informativ-formativ (informare - formare-dezvoltare), proiectata si realizata la nivelul continutului mesajului educational, construit de cadrul didactic special pentru declansarea raspunsului comportamental al prescolarului, elevului, studentului (informarea, selectionata pe criterii pedagogice optime, asigurand, in mod implicit si explicit, formarea elevului in sens ascendent pozitiv);
c)reglarea-autoreglarea activitatii proiectata si realizata de cadrul didactic in functie de raspunsul prescolarului, elevului, studentului, la nivelul unor circuite de conexiune inversa pozitiva (realizabile pe tot parcursul activitatii), deschise in directia (auto)perfectionarii.
3) Analiza procesului de invatamant la nivelul interactiunii, evaluarea initiala - predare -invatare - evaluare.
4) Interdependenta formal-nonformal-informal la nivelul sistemului si al procesului de
invatamant.
5) Normativitate in procesul de invatamant. Sistemul principiilor didactice. Fundamente,relevanta practica, aplicatii.
