METODE DE EVALUARE DIDACTICA

1.CE SUNT METODELE DE EVALUARE?

Metoda este drumul spre cunoastere, adevar, actiune. Metoda este modul de a actiona prin sistemul de operatii pe care il presupune; este drumul sau calea de urmat in activitatea comuna a educatorului si educatilor, pentru indeplinirea scopurilor invatamantului, informarea si formarea elevilor.

Metodologia educationala este o componenta a tehnologiei educationale si reprezinta ansamblul unitar al metodelor si procedeelor. Eficienta actului educational depinde in mare masura de personalizarea actului metodologic.

Teoria si practica educationala este confruntata dintotdeauna cu problema obiectivtatii sau subiectivitatii metodelor de evaluare, in general, si a notarii in special. Se utilizeaza diferite metode de verificare si evaluare ; de la inceput insa trebuie subliniat faptul ca nu se recomanda utilizarea preferentiala a uneia sau alteia din metode ; solutia cea mai potrivita este imbinarea lor in functie de situatia concreta a variabilelor procesului instructiv-educativ.

Metodele de evaluare sunt componente ale taxonomiei generale a metodelor de invatamant. Clasificarea metodelor de invatamant tine seama de anumite criterii esentiale cum sunt: scopul didactic urmarit, mijlocul de vehiculare al continuturilor de la sursa la elev, gradul de participare al elevului in actiunea propriei instruiri

Pe baza acestor criterii metodele didactice se grupeaza in:

Metode de predare-asimilare

Traditionale expunere, conversatie, demonstratie, observarea, exercitiul, lucrul cu manualul;

Moderne-algoritmizare, modelare, studiu de caz, metode de simulare(jocuri didactice), problematizare, etc.;

Metode de verificare si evaluare:

Traditionale-verificare orala curenta, verificare curenta scrisa, verificare practica curenta, verificare periodica( prin teze sau practica), verificare finala;

Metode moderne: verificare prin teste(curente sau periodice); metode alternative de verificare-portofoliul, investigatia, proiectul, referatele, folosirea tehnicii de calcul.

Metode de apreciere: apreciere verbala; apreciere prin nota.

2.TIPOLOGIA METODELOR DE EVALUARE DIDACTICA

Experienta didactica a dus la conturarea celor mai frecvente metode si tehnici de evaluare Fiecare din metode are avantaje si dezavantaje, in functie de modul si conditiile in care se aplica.

2.1. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE

a).Observarea curenta

Este o metoda de evaluare care se realizeaza pe tot parcursul procesului de invatamant, in activitatea de fiecare zi la clasa; ea vizeaza urmarirea comportamentului elevilor in cadrul procesului de predare-invatare. Observatiile se fac din mers, ele nu sunt supuse notarii, dar nu este exclusa aprecierea; se retin in memorie sau se noteaza in fisa de observatie.

Cadrul didactic trebuie sa-si stabileasca indici de reusita a activitatii scolare pe care sa-i urmareasca:

• prestatia elevilor in momentele de varf;
• gradul de participare spontana la ore;
• calitatea exemplelor oferite de elevi;
• calitatea si volumul aplicatiilor practice;

numarul de elevi care participa la fixare, etc.

b).Metoda de evaluare orala

Este numita si ascultarea elevilor sau chestionare orala. Ea constituie o forma particulara conversatiei prin care se verifica gradul de insusire a cunostintelor si deprinderilor, priceperea de a interpreta si prelucra datele, stapanirea operativa a materialului in cadrul aplicatiilor practice.

Este o metoda mult utilizata, care se poate aplica individual sau pe grupe de elevi. Are avantajul ca asigura posibilitatea dialogului profeso-elev, in cadrul caruia profesorul poate aprecia nu numai ce stie elevul, ci si cum gandeste, cum se exprima, cum face fata unor situatii problematice intalnite in activitatea de instruire si invatare. Elevul poate fi pus sa-si motiveze si sa argumenteze raspunsul, sau poate fi ajutat cu intrebari suplimentare. Asigura un feedback rapid. Nu exista o tehnica unica de chestionare orala; depinde si de specificul discipline de invatamant, de caracteristicile grupului de elevi, de experienta didactica a profesorului, etc. In verificarea cunostintelor profesorul trebuie sa antreneze cat mai multi elevi, clasa nu poate ramane in afara campului de observatie a profesorului.

Metoda se aplica la lectii curente sau lectii de recapitulare, examene, concursuri.

Metoda chestionarii orale are insa si dezavantaje; este mare consumatoare de timp si este dificil pentru profesor sa puna tuturor elevilor intrebari cu acelasi grad de dificultate.

Profesorul poate utiliza Fise de evaluare, Fise de observatie, ca instrumente ajutatoare care sa-i permita o mai mare obiectivitate, rigurozitate, sistematizare si respectarea criteriilor stabilite in evaluare(corectitudinea continutului, coerenta, claritatea, siguranta, originalitatea, etc).

Pentru desfasurarea eficienta a verificarii orale profesorul trebuie sa fie atent la urmatoarele aspecte:

• crearea unei atmosfere de liniste si disciplina care sa favorizeze concentrarea elevilor si asigurarea unui climat psihologic destins;
• delimitarea precisa a materialului care este examinat;
• antrenarea tuturor elevilor prin intrebari adresate frontal;
• dozarea corecta a numarului si a dificultatii intrebarilor pentru fiecare elev ascultat;
• formularea clara si corecta a intrebarilor si utilizarea unor tipuri variate de intrebari care sa se adreseze cat mai multor procese psihice-memorie(definitii, enumerari, clasificari.), gandire, (comparatii, corelatii, argumentari), imaginatie(de anticipare, de predictie, de transer)

c).Metoda de evaluare scrisa

Variante in cadrul carora se aplica:

-verificare scrisa curenta- extemporal, lucrari de control, test de cunostinte, tema de casa;

-verificare scrisa periodica-teze, lucrari scrise, referate;

-verificare scrisa finala-lucrari de sinteza, teste de cunostinte in cadrul unor examene de absolvire, bacalaureat

Verificarea scrisa este o forma fundamentala de verificare atat din cauze obiective(numar mic de ore la o disciplina, programe scolare supraincarcate, numar mare de elevi intr-o clasa) cat si din cauze de natura psihopedagogica, oferind un alt tip de informatii despre modul in care gandeste elevul, modul in care sistematizeaza cunostintele, organizeaza materialul fara interventia directa a profesorului. Elevii sunt pusi in situatia de a elabora, de a se exprima in mod independent.

Prin aceasta metoda se pot asigura subiecte unice pentru toti elevii supusi evaluarii, precum si posibilitatea de a examina un numar mai mare de elevi in acelasi timp, se evita subiectivismul prin asigurarea anonimatului (atunci cand este cazul examenelor). Profesorul poate identifica greselile comune printr-un sondaj frontal. Metoda avantajeaza pe elevii emotivi si-i pune la adapost pe profesorii tentati sa evalueze preferential oral. Timpul afectat variaza de la 10, 20 minute la 3 ore.

Metoda are limite: la teze, extemporale exista tentatia elevilor de a copia sau la teste elevii pot ghici raspunsurile corecte dintre itemii cu alegere multipla. Indiferent de forma utilizata, in cazul probelor scrise este dificila aprecierea unor raspunsuri incomplete sau formulate ambiguu. Alt dezavantaj este feedback -ul mai slab, greselile nu pot fi eliminate imediat.

Trebuie stabilite criterii, bareme precise pentru asigurarea obiectivitatii notarii, care sa implice aspecte de continut(-volumul si corectitudinea cunostintelor, capacitatea de a surprinde esentialul, capacitatea de a argumenta, etc.) de forma, originalitate.

Probleme care solicita atentie la verificarea scrisa:

• planificarea volumului materialului din care se face verificarea pentru evitarea supraincarcarii elevilor;
• subiectele si problemele sa fie formulate clar, in concordanta cu obiectivele urmarite si sa fie rezolvabile in timpul avut la dispozitie;
• sarcinile de rezolvare sa fie de grade diferite de dificultate pentru a crea posibilitatea de evaluare diferentiata(minim si maxim de performanta);
• sa fie elaborate bareme pentru toate categoriile de probe; baremele sa fie puse la dispozitia elevilor pentru a facilita autoevaluarea.

d).Metoda de evaluare prin probe practice

Verificarea prin probe practice-probe practice, experiente, confectionarea unor produse, aparate; se utilizeaza la acele discipline care vizeaza identificarea capacitatii de aplicare a cunostintelor si formarea priceperilor si deprinderilor in cadrul activitatilor practice(stiintele naturii-lucrari practice de laborator, discipline tehnice-practica in productie, in ateliere, discipline vocationale, care prevad performante individuale-educatie fizica-bareme pentru fiecare proba, desen, muzica.)

Metoda permite constatarea si masurarea nivelului la care s-au format deprinderile practice, capacitatea de "a face", nu doar a "sti". Pentru probele practice se stabilesc criterii, norme, cerinte pedagogice, bareme, punctaje de notare. Acestea trebuie sa fie cunoscute de catre elevi de la inceputul activitatii de evaluare.

Probleme care solicita atentie :

• Gasirea unor modalitati de urmarire a utilizarii cunostintelor si deprinderilor insusite in realizarea efectiva a unor produse;
• Formularea cu precizie a cerintelor cantitative si calitative pe care trebuie sa le indeplineasca produsul activitatii-forma, dimensiuni;
• Stabilirea unor corelatii intre defectele produsului realizat si deficientele nivelului priceperilor si deprinderilor solicitate

2.2. METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE

DE EVALUARE

Strategiile moderne de evaluare urmaresc crearea unor astfel de situatii in care elevii sa demonstreze nu numai ceea ce stiu(un ansamblu de cunostinte), dar mai ales ce pot sa faca(priceperi, deprinderi, abilitati)

Preocuparea pentru gasirea si valorificarea de noi tehnici si proceduri de evaluare, in care sa poata fi masurate si cuantificate, chiar si obiective din domeniul afectiv si atitudinal asa cum precizeaza A. Stoica, au dus la identificarea si utilizarea unor metode alternative viabile fata de metodele traditionale, care trebuie considerate complementare acestora.

Principalele metode complementare de evaluare, al caror potential formativ sustine individualizarea actului educational prin sprijinul acordat elevului sunt(Evaluarea curenta si examenele. Ghid pentru profesori. S.N.E.E.):

a.     observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor

b.     investigatia

c.      proiectul

d.     portofoliul

e.     autoevaluarea

a. Observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor

In sens general, observatia consta in investigarea sistematica, pe baza unui plan dinainte elaborat si cu ajutorul unor instrumente adecvate, a actiunilor si interactiunilor, a evenimentelor, relatiilor si proceselor dintr-un camp social dat.

Pentru a utiliza metoda observatiei sistematice la clasa profesorul are nevoie de instrumente adecvate cum sunt:

Fisa de evaluare(calitativa);

Scara de clasificare;

Lista de control/verificare;

Cu ajutorul acestora pot fi surprinse obiectivari comportamentale ale domeniului cognitiv, afectiv, psihomotor. Este un tip de observatie participativa, care nu necesita costuri ridicate, dar consuma timp.

b. Investigatia

Ofera posibilitatea elevului de a aplica in mod creativ cunostintele insusite in situatii noi si variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni de ore de curs. Metoda presupune definirea precisa a sarcinii de lucru, a cerintelor si instructiunilor necesare pentru rezolvarea temei date. Ca rezultat al investigatiei elevul va acumula prin efort propriu o gama larga de cunostinte si capacitati, utilizate in contexte variate. Elevul se implica activ in procesul invatarii, restructurand sistemul notional, luand decizii, formuland ipoteze de lucru, exersand abilitati noi de colectare de date, prelucrarea lor, elaborarea unui raport cu rezultatele investigatiei. Elevul trebuie sa parcurga trei etape esentiale:

definirea problemei

alegerea metodei adecvate

identificarea solutiilor

Sarcinile de lucru adresate elevilor pot avea diferite grade de complexitate in functie de situatia concreta de invatare(disciplina, nivelul clasei, varsta ,etc.) metoda are puternice valente formative daca profesorul stie precis ce asteapta de la elevii sai, ce cunostinte, deprinderi, abilitati trebuie sa exerseze elevii si la ce nivel de intelegere, care vor fi rezultatele invatarii si cum vor putea fi apreciate.

Prin intermediul investigatiei, profesorul poate urmari procesul sau/si realizarea unui produs, precum si atitudinea elevului. Aceasta metoda contribuie la punerea in valoare a urmatoarelor calitati personale ale elevilor:

Creativitatea si initiativa;

Cooperarea si participarea la lucrul in echipa;

Concentrarea atentiei; Perseverenta;

Flexibilitatea gandirii si deschiderea spre idei noi;

Capacitatea de argumentare;

Rezolvare de probleme;

Calitati de lider.

c. Proiectul

Proiectul presupune un demers evaluativ mai amplu decat investigatia, atat in ce priveste sarcinile de lucru ,cat si perioada de desfasurare. Poate incepe in clasa sub indrumarea profesorului si sa continue pe parcursul mai multor zile sau saptamani, prin munca in echipa si individuala, pana la realizarea produsului final, a raportului ce se va prezenta in fata clasei. Etapele proiectului vizeaza colectarea de date si realizarea produsului.

Proiectul trebuie sa se finalizeze cu o lucrare care sa aiba urmatoarea structura:

Pagina de titlu-tema, autor, scoala, perioada

Cuprinsul-prezinta titlurile si subtitlurile, capitolele

Introducerea-cuprinde motivarea alegerii temei scopul, obiectivele, repere conceptuale, metodologie

Dezvoltarea elementelor de continut-descrierea fenomenelor, activitati, descrierea proiectului

Concluziile-sintetizeaza elementele de referinta rezultate din tema studiata

Bibliografia

Anexe -include materialele rezultate in urma aplicarii instrumentelor de investigatie(grafice, tabele, chestionare, fise de observatie), care sustin demersul initiat.

In evaluarea proiectului se tine seama de o serie de criterii privind calitatea proiectului(produsului) si calitatea activitatii elevului(procesului)

Evaluarea prin proiecte este o evaluare de tip holistic.

d. Portofoliul

Ca si proiectul realizeaza o evaluare de tip holistic, fiind o alternativa flexibila, integratoare la modalitatile traditionale de evaluare.

Invatamantul alternativ propune utilizarea portofoliului, in special cu rol de colectare a produselor activitatii elevilor, ne fiind exploatate deplin valentele evaluative ale acestei metode(Miron Ionescu).

Portofoliul reuneste rezultatele unui ansamblu de activitati desfasurate de un elev intr-o anumita perioada de timp-teme, lecturi suplimentare, proiecte, studii, lucrari de creatie, eseuri, etc. Este o colectie formata din produsele activitatii de invatare a elevului, care sunt selectate de elev si insotite de reflectiile sale personale asupra lor. Elementul esential al metodei este implicarea activa a elevului in crearea, colectarea si selectarea produselor prin care se ating obiectivele portofoliului.

Toate acestea permit evaluarea cunostintelor, capacitatilor intelectuale, convingerilor, atitudinilor. Continutul portofoliilor si criteriile dupa care sunt evaluate diversele activitati componente, termenele de control, evaluare si notare se comunica elevilor de la inceput. Notele acordate reprezinta medii ale notelor cu care sunt apreciate componentele portofoliului si au o incarcatura formativa mult mai bogata decat cele acordate la o singura verificare orala sau scrisa.

Pentru ca un portofoliu sa fie eficient sunt importante urmatoarele:

• un numar mic de probe(6-12);
• precizarea corecta si asimilarea de catre elevi a scopului pe care il are alcatuirea portofoliului;

reflectiile personale care insotesc produsele incluse in portofoliu si care pot organiza intreaga informatie continuta in portofoliu.

trebuie raportat la cerinte standard

Portofoliul este o "carte de vizita" a elevului urmarindu-i progresele de la un semestru la altul, de la un an scolar la altul.

2.3.AUTOEVALUARE A

Formarea si dezvoltarea personalitatii autonome si creative este esenta idealului educational spre care tinde intregul sistem educational; acest deziderat nu poate ramane in afara preocuparilor educatorilor in nici unul din etapele sau componentele structurale ale procesului de invatamant, predare -invatare -evaluare. Scoala trebuie sa formeze la elev inclusiv capacitatea de autoapreciere obiectiva a rezultatelor muncii sale.

Autoevaluarea are un rol important in intregirea imaginii elevului despre sine, comparativ cu din  judecatile de valoare pe care le emite profesorul.

Pentru ca evaluarea resimtita de elev sa aiba valoare formativa, raportandu-se la capacitatile sale in functie de progresul realizat si de dificultatile pe care le-a depasit, este importanta formarea si exersarea capacitatilor de autoevaluare. Elevii trebuie sa se autocunoasca pentru a se putea autoevalua.

Autoevaluarea este capacitatea elevului de a elabora si emite aprecieri valorizatoare referitoare la competentele si performantele scolare proprii, la propria sa persoana in general. Se traduce intr-un set de opinii mai mult sau mai putin stabile emise de elev cu privire la statusul scolar personal. Are un rol important in relatia competenta-performanta scolara.

Autoevaluarea , ca si evaluarea, este o actiune complexa, care vizeaza toata gama modificarilor de comportament la care sunt supusi elevii-cunostinte, priceperi, deprinderi, abilitati, capacitati intelectuale, dar din perspectiva celui care suporta influenta actiunii educative si prin prisma subiectivitatii sale.

Copilul, elevul, devin capabili de autoevaluare, autoapreciere, numai in masura in care exista preocupare din partea educatorului de a-i forma si dezvolta aceasta capacitate.

Se stie ca fiecare individ, chiar si adult fiind, are tendinta spre o apreciere subiective a propriilor fapte, actiuni, comportamente.

Calitatea evaluarii realizate de profesor se reflecta in capacitatea de autoevaluare a elevului. Elevul interiorizeaza treptat, prin repetare si validare criteriile de evaluare utilizate de profesor.

Autoevaluarea se realizeaza in diferite moduri, pornind de la autoaprecierea verbala si pana la (auto)notare mai mult sau mai putin supravegheata de profesor.

Implicarea elevilor in evaluare si autoevaluare are valente formative si efecte benefice pentru aprecierea propriilor rezultate. In acest sens, Radu T. I. identifica cateva planuri esentiale:

• Profesorul dobandeste confirmarea aprecierilor sale in opinia elevilor, referitoare la rezultatele constatate;
• Elevul exercita rolul de subiect al actiunii pedagogice, de participant la propria sa formare;
• Ii ajuta pe elevi sa aprecieze rezultatele obtinute si sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;
• Cultiva motivatia interna fata de invatare si atitudinea pozitiva, responsabila, fata de propria activitate.(dupa C. Cucos).

Pentru ca elevul sa fie capabil de autoevaluare, el trebuie sa cunoasca obiectivele invatarii, caile de realizare a lor, criterii de apreciere, instrumente de evaluare si autoevaluare.

Profesorul poate utiliza o serie de tehnici prin care sa formeze la elevi capacitatea de autoevaluare obiectiva:

• (Auto)corectarea sau corectarea reciproca. Este un exercitiu pe calea dobandirii autonomiei in evaluare. Elevul este solicitat sa-si depisteze operativ unele erori in momentul realizarii unei sarcini de invatare. Se pot realiza exercitii de corectare reciproca a lucrarilor de catre colegii de banca. In felul acesta elevii exerseaza gasirea greselilor, lipsurilor, dezvolta simtul raspunderii, seriozitatea in apreciere, indiferent daca primeste sau nu nota pentru actiunea sa.
• (Auto)notarea controlata

In cadrul verificarii elevul este solicitat sa-si acorde o nota, care poate fi negociata ulterior cu colegii si cu profesorul. Aprecierile formulate trebuie argumentate, argumente ce vor fi completate de cadrul didactic.

• Notarea reciproca.

Elevii sunt pusi in situatia de a-si da reciproc note la verificarea scrisa sau orala, pentru a intelege semnificatia si valoarea notei. Si in acest caz este necesar ca nota sa fie insotita de argumentare, justificarea ei. Elevii primesc prin rotatie sarcina de a atribui note colegilor, sub indrumarea profesorului.

• Metoda de apreciere obiectiva a personalitatii.

Aceasta metoda urmareste antrenarea intregii clase de elevi in evidentierea rezultatelor obtinute, reunind cat mai multe informatii si aprecieri, in vederea formarii unei reprezentari cit mai exacte asupra fiecarui elev si a intregului colectiv. Numita metoda "Zapan"- este utilizata de obicei cu prilejul lucrarilor scrise, cerandu-se fiecarui elev sa aprecieze colegii si pe sine, pe baza observatiei curente, operand o clasificare si ierarhizare.

Profesorul realizeaza in paralel aprecierea tuturor si ierarhizarea. Dupa corectarea lucrarilor se obtin trei categorii de aprecieri-ale elevilor, ale profesorului si ale fiecarui elev asupra sa. Clasificarea obtinuta in final se comunica elevilor pentru ca fiecare sa poata verifica si confrunta propria apreciere cu a celorlalti elevi si cu opinia profesorului.

Se pot utiliza si alte metode pentru cultivarea capacitatii de evaluare si autoevaluare de catre elevi. Pe masura exersarii acestor abilitati creste coeficientul de apreciere a elevului, mai ales daca proba de control este insotita si de enuntarea criteriilor, de bareme, punctaje. Elevii sunt mai obiectivi in apreciere si mai interesati, daca stiu ca rezultatul evaluarii va avea efect asupra situatiei scolare. Coeficientul de acord in apreciere depinde si de disciplina de invatamant-obiectivitate mai mare este la matematica, decit la limba romana. De asemenea exista diferente in functie de nivelul clasei-un elev bun intr-o clasa slaba tinde sa se supraevalueze. Oricum dreptul de decizie finala asupra notei revine profesorului.

Procesul de interiorizare a aprecierii, a criteriilor pe care se bazeaza, evolueaza pe masura trecerii de la un ciclu de scolaritate la altul superior, devenind tot mai obiectiva pe masura ce elevul se apropie de absolvirea liceului.

Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale (la care nu se renunta) oferind alte optiuni metodologice si instrumente care imbogatesc practica evaluativa.

Valentele formative ale metodelor alternative

• asigura obtinerea unor informatii suplimentare despre nivelul de pregatire al elevilor, asigurind o apreciere mai completa si mai obiectiva a performantelor elevilor, a progreselor realizate de catre acestia;
• permite elevilor posibilitatea de a arata ce stiu, si mai ales ce stiu sa faca, intr-o varietate de contexte si situatii;
• asigura un demers interactiv al actului de predare - invatare - evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificand si stimuland potentialul creativ al fiecarui copil;
• exersarea abilitatilor practic-aplicative ale elevilor, permite clarificarea conceptuala si integrarea in sistemul notional a cunostintelor asimilate, devenind astfel operationale;
• ofera o imagine mereu actualizata pentru profesor a achizitiilor elevilor, ceea ce permite autoevaluarea actului didactic.