|
|
|
CONTINUTURILE EDUCATIEI
Prin continuturile educatiei se intelege ceea ce se preda, ceea ce invata elevul, fiind alcatuite din: cunostinte; deprinderi si priceperi; atitudini si valori.
Prin ceea ce se ofera elevului spre invatare, acestuia i se cere parcurgerea mai multor etape: a sti sa faca, a vrea sa stie sa faca.
Continuturile sunt alcatuite din volumul, structura si natura (felul) cunostintelor care sunt puse in circulatie intr-un anumit ciclu de invatamant. Vehicularea lor in fiece treapta de invatamant are drept scop formarea elevilor. Continuturile educatiei se regasesc in planurile de invatamant, in programa, in manuale si accesorii tehnice ale acestora, de aceea constituie partea cea mai importanta in schimbarea inregistrata la nivelul procesului. Se apreciaza ca ele ar trebui schimbate la 10-12 ani.
* acumularile inregistrate la nivelul stiintei si tehnicii;
* evolutia social-politica;
* acumularile prezente in domeniile artei si culturii in general;
* problematica lumii contemporane;
* achizitiile din domeniul disciplinelor psihopedagogice.
In structurarea continuturilor observam ca acestea se vor constitui in elementele distincte care alcatuiesc cultura, cultura generala scolara, cultura profesionala.
1.Cultura desemneaza ansamblul valorilor de natura materiala si spirituala create de oameni prin activitatea lor. Este aceea punte spirituala comuna oamenilor. Cultura generala consta dintr-un sistem de cunostinte si valori culturale, articulate intre ele astfel incat il ajuta pe om sa inteleaga realitatea, sa se inteleaga pe sine si pe celalalt, sa actioneze in beneficiul lui si al societatii, sa-si formeze o anumita conceptie despre viata.
Este alcatuita din informatia programatic selectata si ordonata din perspectiva logica, psihica si didactica. Este alcatuita din ceea ce exista in cultura in sensul general, ceea ce este demn de transmis mai departe. Se realizeaza printr-un proces de triere a informatiei de catre profesori. Cultura scolara se formeaza din acele elemente care trebuie transmise mai departe, fapt ce transforma activitatea educatorilor intr-una deosebit de dificila si responsabila, fiindca ei sunt aceia care hotarasc inteleptiile pe care le fac.
Cultura scolara va retine ceea ce este de maxima utilitate, apoi din ceea ce este util:
Ce anume este obligatoriu a se retine, a se insusi in perioada scolaritatii si ce poate fi lasat in perioada postscolara?
Ce se face in educatia scolara, adica prin educatie formala si ce se incredinteaza educatiei nonformale si informale?
Intrebarile se multiplica pentru educator deoarece el va decide ce trebuie sa invete cu adevarat elevul in perioada scolii, apoi ce metode sa foloseasca pentru a fixa ceea ce trebuie sa ramana din ceea ce a invatat. In acest sens va opta pentru elementele care au o mai mare stabilitate, o mai mare rezistenta in timp.
Desemneaza sistemul de cunostinte, deprinderi si valori specifice unui anumit domeniu profesional. Cultura profesionala este alcatuita din cultura specifica ariei de cunoastere, adica pregatirii de specialitate, apoi din cultura tehnologica proprie profesiunii, iar in al treolea rand din elementele de deontologie profesionala (etica, normele profesionale).
1. Sa pregateasca individul pentru viata sociala, pentru activitate la nivelul grupului, pentru viata internationala si intelegere cu semenii;
2. Cultura scolara isi propune sa ajute individul sa fie capabil a contribui la imbunatatirea propriei vieti printr-o dezvoltare complexa a componentelor personalitatii si la nivel maxim a posibilitatilor.
3. In pregatirea individului pentru viata profesionala, pentru creatie, pentru munca de orice fel, adica a-i stimula disponibilitatile de a depune efort.
4. Pregatirea pentru mobilitate, cat si pentru schimbare; formarea capacitatii individului de a se autocunoaste si a se autoeduca in scopul rezistentei sale la schimbari care pot fi in avantajul lui, dar mai mult pot fi si in dezavantajul lui.
5. Formarea capacitatii individului de a contribui la progresul personal si la dezvoltarea colectivitatii din care face parte.
Continuturile culturii scolare (definite de Cornish, UNESCO, Vaideanu)
Cornish spunea despre cultura scolara ca este structurata din:
1. Acces la informatie, elevul urmand sa stie in perioada scolarizarii sa citeasca, sa asculte, sa priveasca, sa utilizeze mijloacele de comunicare in masa; sa foloseasca sursele de informare;
2. A gandi clar, adica scoala sa ofere activitati de semantica, de descifrare a sensurilor, a simbolurilor;
- semiotica: sintaxa semne propozitii
semantica sensul semnelor
pragmatica utilizarea
Gandirea clara se construieste prin matematica, probabilistica si statistica, rezolvare de probleme si programe.
Tema de gandire: Este o posibilitate realizabila sau irealizabila?
3. A comunica, obiectiv realizabil prin invatarea limbii materne, prin insusirea elementelor de limbaj expresiv (mimica si pantomimica), prin invatarea structurilor gramaticale, invatarea scrierii la calculator, folosirea aparatelor de multiplicat si a tuturor tehnologiilor de comunicare.
4. Intelegerea mediului, realizata prin activitati de astronomie, fizica, chimie, geologie, geografie, ecologie.
5. Intelegerea omului si societatii prin discipline de psihologie, sociologie, economie, educatie civica.
6. Continuturile vor pune accent pe cultivarea competentei personale.
7. Insusirea tehnicilor de supravietuire si autoaparare, adica elevul sa aiba cunostinte elementare de medicina, sa detina cunostinte de alimentatie.
8. O cultura scolara se intemeiaza pe educatia sexuala si relatiile interpersonale.
9. Cunostinte de management si administratie, utilizate pentru gospodarirea propriei vieti.
10. Stilul si strategiile de cunoastere bazate pe tehnici de munca independenta si autoeducatie.
11. Tehnici de automotivare.
UNESCO inscrie in cultura scolara:
1. Pe prin plan cunostinte stiintifice despre om si lume (de biologie, de fizica, chimie, astronomie);
2. In al 2-lea rand UNESCO situeaza cunoasterea limbii materne si a cel putin doua limbi de circulatie internationala;
3. In al treilea rand cunostintele de matematica;
4. Cunostinte de istorie si stiinte sociale;
5. Cunostinte de tehnica si tehnologie cu accentul ca aceste cunostinte intra in viata curenta a individului.
6. Cunoasterea artei, ca si componenta estetica a vietii sociale si a gandirii;
7. Valorile convietuirii sociale (necesitatea echilibrului dintre competitie si colaborare);
8. Cunoasterea si aplicarea culturii fizice (a sportului si ingrijirii sanatatii).
Vaideanu
1. Aseaza pe primul loc insusirea limbajelor, a valorilor etice si estetice. El crede ca sunt necesare insusirea limbajelor verbale, dar si simbolice, inclusiv a celor matematice;
2. Cunoasterea mediului natural si social, utila pentru intelegerea trecutului, prezentului si viitorului a natiunii, a omenirii, a individului.
3. Insusirea generalizarii istorice, sociale, politice si psihologice;
4. Insusirea criteriilor pentru aprecierea oamenilor si situatiilor;
5. Cunostinte de stiinta si tehnologie;
6. Mijloace de afirmare a personalitatii;
7. Mijloace artistice si sportive.
1. Continuturile sa corespunda idealului si obiectivelor educationale;
2. Sa respecte ierarhia contemporana a stiintelor;
3. Sa respecte raporturile dintre discipline la nivelul culturii generale;
4. Sa structureze simplu si flexibil planurile de invatamant, adica sa includa un numar mic de obiecte, dar timp mai mare pentru fiecare dintre ele.
5. Planurile de invatamant sa stabileasca legaturi intre scoala si societate, sa sugereze articulari intre cele doua arii de manifestare;
6. Sporirea ponderii elementelor de tip formativ care sa favorizeze cultivarea priceperilor, deprinderilor, atitudinilor superioare;
7. Accentuarea caracterului practic, aplicativ al tuturor celor predate; chiar si atunci cand ceea ce se preda nu este legat direct cu o realizare imediata se va crea posibilitatea intelegerii de catre elev a utilitatii cunostintelor insusite.
1. Pastrarea unei proportii echilibrate intre cunostintele noi si cele anterioare. Cunostintele anterioare se cer selectate dupa criteriul esentialitatii iar cele noi vor fi utilizate numai dupa ce au fost atestate stiintific.
2. Adecvarea continuturilor la specificul, la profilul scolii, mai ales in cazul invatamantului liceal si postliceal.
3. Logicitatea pe de o parte din perspectiva disciplinei respective, iar pe de alta din perspectiva psihopedagogica.
4. Selectarea continuturilor unui obiect presupune aplicabilitatea celor invatate, utilitatea lor. Aplicabilitatea va fi cu atat mai mare cu cat varsta elevului este mai mica.
5. Exemplaritatea: cunostintele predate vor fi astfel selectate incat sa contribuie la dezvoltarea gandirii si abia apoi la dezvoltarea memoriei. Exemplele trebuie sa-l puna pe ganduri pe elev.
