|
|
|
DEZVOLTAREA MOTIVATIEI SI INCREDERII IN SINE IN EDUCATIA FIZICA SI COMPETITIILE SPORTIVE SCOLARE
In sensul ei general, notiunea de motivatie introdusa in psihologie la inceputul secolului XX, desemneaza aspectul energetic, dinamic al comportamentului uman. Ea este definite ca o stare de disociatie si de tensiuni care pune organismul in miscare pana ce ajunge la reducerea tensiunii si gasirea integritatii sale.
Prin urmare, nu putem vorbi de existenta unor motive ca forte dinamice numai prin ele insele, ci totdeauna in relatie cu obiectele, rezultatele, situatiile care le satisfac si cerintele carora le corespund, reflecate in mintea omului sub forma de imagini, idei, convingeri, aspiratii.
In activitatea de invatare individual este supus influentei unui sistem larg de stimuli materiali si sociali care intervin in procesul motivarii acestor activitati.
Dat fiind ca motivul este rezultatul unui process de reflectare, de constientizare a unei necesitati, innascute sau dobandite, in interactiune cu mijloacele de satisfacere a ei, totdeauna motivul, motivatia va fi de natura interna, intrinseca individului: existenta acestor relatii creeaza conditiile interne necesare care determina si sustin activitatea omului, asigurand astfel dinamic comportamnetului sau.
In activitatile corporale de tip competitiv nevoia de performanta, de depasire a unui obstacol, de afirmare a calitatilor, de statut sau de afiliere joaca un rol deosebit. Lor li se adauga motive de ordin superior-social, legate de sentimente morale si idealuri. Atitudinea subiectului poate fi diferita atat pentru invatare ca atare, cat si pentru anumite momente sau laturi ale acesteia pe parcursul procesului de instruire.
Literatura sportiva abunda in nume de sportivi care au excelat datorita unei puternice dorinte interioare de a reusi pe plan sportiv, in masura sa suplineasca unele atribute fizice cum ar fi inaltimea, viteza, forta sau indemanrea. Un astfel de exemplu este Cristian Gatu considerat de multi ca unul dintre cei mai mari handbalisti autohtoni ai tuturor timpurilor. Desi inaltimea si forta sa fizica nu se potriveaua intru totul cu profilul unui handbalist de performanta, el a compensat prin determinarea cu care aborda fiecare moment al meciului.
Incredera in sine si motivatia nu sunt sinonime, dar se afla in relatie directa. Astfel, s-a observat ca sportivii puternic motivati tind sa devina foarte increzatori in abilitatile lor. Trebuie facuta distinctie intre increderea in sine globala si increderea in sine raportata la situatii specifice. Increderea in sine globala este mai mult o trasatura de personalitate. De exemplu, un individ poate da dovada de incredere in sine globala, dar cu toate acestea sa nu se poate angaja cu succes intr-o activitate sportiva sau de exercitiu fizic. Increderea in sine globala poate fi folosita pentru a incuraja o persoana sa faca lucruri noi, dar nu inseamna ca ea se va simti capabila de succes intr-o sarcina specifica.Un exemplu de incredere in sine in situatii specifice il reprezinta jucatorul de fotbal ferm convins ca va transforma in gol o lovitura de la 11 metri de care depinde soarta meciului. In momentele de rascruce ale unei competitii, antrenorul acorda credit acelui jucator care are increderea totala in abilitatile lui de a reusi.
Increderea in sine depinde de:
-autoeficacitatea care este definita ca fiind credinta sau increderea individului in capacitatile sale de a organiza actiunile necesare pentru a produce rezultatele dorite. Pentru dezvoltarea autoeficacitatii individul trebuie sa creada ca este in control si ca actiunile pe care le realizeaza sunt intiate intentionat. Daca un sportiv percepe sau crede ca poate influenta in bine rezultatul unei competitii, atunci va dori cu ardoare sa intre pe teren si sa se angajeze in lupta sportiva. In concluzie: un sportiv eficient este un sportiv motivat. Daca el crede cu adevarat ca va izbandi, el va fi motivat sa munceasca mai mult pentru a obtine succesul asteptat;
-experientele incununate de succes: sportivul trebuie sa aiba succese pentru ca sentimentul sau de autoeficacitate sa se dezvolte. Antrenorul sau profesorul este cel care poate sa asigure succesul sportivului pentru inceput, reducand difultatea sarcinii. De exemplu, un jucator incepator intampina dificultati in executarea-invatarea unui procedeu tehnic, insa profesorul il poate incuraja ca sa experienteze succesul, pentru ca altfel el incepe sa creada ca nu va obtine rezultatele in sportul respectiv si va manifesta dorinta sa-l abadoneze. De aici deriva unul dintre principiile fundamentale ale performantei: dificultatea sarcinilor va fi crescuta doar atunci cand sarcinile simple sunt executate excelent;
-modelarea: sportivii incepatori pot experientia succesul prin utilizarea modelelor. In procesul invatarii unei noi tehnici, sportivul incepator are nevoie de un tipar sau model pe care sa-l imite. Acesta va fi antrenorul, un coleg mai talentat, un jucator de mare performanta.Un rol important joaca aici modelarea participativa ce descrie situatia in care ce care doreste sa invete o anumita sarcina observa mai intai cum o efectueaza altcineva(modelul). Perceptia modelului va furniza individului o baza solida pentru experentierea succesului in situatii reale;
-persuasiunea verbala, apare de regula sub forma incurajarilor venite din partea antrenorilor, parintilor, colegilor, prietenilor etc. Judecatile de valoare exprimate verbal referitoare la anumite competente ale elvului si la posibilitatile acestuia de a reusi sunt ajutoare de nepretuit pentru el. In schimb, remarcile negative ar trebui evitate cu orice pret. Se recomanda ca indicatiile profesorului sa fie formulate intr-o maniera care sa excluda negativismul.Exemple de evaluari pe care le pot face profesorii de educatie fizica si sport pentru a-i stimula pe elevi:" A fost buna pivotarea, acum fii atent numai la minge." Baiete, te-ai descurcat minunat astazi, tine-o tot asa si vei ajunge celebru."
Persuasiunea verbala se poate manifesta si sub forma autopersuasiunii(prin discursul interior);
-activitatea emotionala: activitatea emotionala si fiziologica sunt factori care pot facilita invatarea. Pentru a fi atent, trebuie sa fim pregatiti emotional si sa avem o activare optima. Atentia adecvata este importanta pentru ca il poate ajuta pe sportiv sa execute un procedeu cu corectitutidne maxima, dar si pentru dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate.Autoeficacitatea perceputa este un predictor puternic si consistent al performantei sportive. Ca o regula generala, comparativ cu persoanele care isi pun la indoiala capacitatile, cei cu un sentiment dezvoltat de autoeficacitate lucreaza mai mult, persista in sarcina si ating un nivel mai ridicat al autoeficacitatii globale. Deci: orice copil poate deveni competent in cel putin o activitate sau chiar un sport. Acest lucru poate servi ca baza in dezvoltarea autoeficacitatii in alte arii de activitate sau in cresterea autoeficacitatii generale.
Beneficiile autoeficacitatii percepute nu se limiteaza doar la individ. Grupurile care manifesta un puternic sentiment de eficacitate tind sa performeze la un nivel mai inalt decat grupurile care prezinta un nivel mai scazut de eficacitate. Increderea in echipa se refera la perceptia eficacitatii colective. La fel cum este important sa dezvoltam autoeficacitatea fiecarui individ, este necesar sa contribuim si la dezvoltarea sentimentului de eficacitate al echipelor sportive;
-motivatia de competenta: indivizii sunt motivati din nastere sa fie competenti in multiple domenii de activitate. Pentru a-si satisface dorinta de a fi competent in sport, persoana doreste sa atinga nivele superioare de performanta. Autoperceptia succesului in incercarea de a atinge maiestria, creeaza emotii pozitive sau negative. Atingerea maiestriei intareste sentimentul de autoeficacitate, generand trairi de competenta personala care stau la baza motivatiei de competenta. Cu cat acest tip de motivatie creste, cu atat sportivul se simte mai incurajat sa aspire la nivele superioare de maiestrie. Daca incercarile tanarului sportiv se finalizeaza printr-un esec, asistam la o scadere a motivatiei de competenta. Reducerea motivatiei de competenta conduce in cele mai multe cazuri la abandon sportiv.
Baietii si fetele care se subestimeaza tind sa renunte la sport-competitie, sufera de anxietate si prefera activitatile care nu implica evaluari si nu sunt controlate din exterior. Lauda si informatiile tehnice oferite de profesor dupa obtinerea unui rezultat bun au ca efect cresterea motivatiei de autorealizare. Din contra, ca raspuns la o performanta slaba, lauda si informatiile tehnice au ca efect scaderea motivatiei de comptenta.
Prietenia si relatiile bune din cadrul grupului sunt variabile importante in consolidarea motivatiei de competenta la tinerii sportivi. Acceptarea si suportul din partea prietenilor sunt foarte importante pentru adolescenti. Intarirea gradului de acceptare la nivelul grupului este o cale de influentare a atitudinii si de consolidare a increderii in sine.
DEZVOLTAREA INCREDERII IN SINE PRI DISCURS INTERIOR(SELF-TALK)
Daca un baschetbalist are un procentaj de peste 90% la aruncarile libere de la antrenamente, se va simti mai increzator in sansele sale de reusita atunci cand va fi nevoie sa excute aruncari libere in timpul meciului. Daca el are insa un procentaj mic la antrenamente, s-ar putea simti nesigur in timpul meciului. Pentru ca sportivul sa se simta increzator in abilitatile sale pe parcursul competitiei trebuie mai intai sa experienteze succesul la antrenamente.
Lipsa increderii in sine va avea efect negativ asupra performantei sportive.
Increderea in sine se poate dezvolta prin vorbirea interioara-discursul interior.
Discursul interior poate lua forma unor cuvinte spuse sau se limiteaza la ganduri pozitive sau negative:
-enunturi concise privind maniera de realizare a unei sarcini, a unui procedeu tehnic, de exemplu: "intinde picioarele" , " acu spre dreapta" etc.;
-incurajare si efort: consta in cuvinte sau afirmatii care te incureajeaza sa perseverezi , sa lupti mai mult, de exemplu: " nu am obosit", "sunt de neinvins", " nu trebuie sa ma opresc" ;
-cuvinte-dispozitie se refera la cuvinte care precipita sau amplifica o dispozitie afectiva sau o stare de activare, de exemplu: in urma unei nereusite antrenorul isi incurajeaza sportivul cu afirmatia: " nu-i nimic" ;
Discursul interior este util in urmatoarele situatii:
-construirea si dezvoltarea autoeficacitatii prin stimularea gandurilor si emotiilor care conduc la credinta ca o persoana este competenta si capabila sa execute o sarcina;
-formarea deprinderilor: discursul interior este eficient in a-l sustine pe elev sa continue munca asidua in scopul atingerii unui obiectiv valoros;
-controlul efortului: sportivul trebuie sa fie capabil sa depuna un efot sustinut in timpul antrenamentelor si competitiilor. Self-talk-ul ii poate sugera sportivului adoptarea unui comportament adecvat pentru a satisface cerinta de intensificare a efortului in beneficiul performantei. Afirmatii de genul: " nu te lasa!', "rezista!" poate fi un ajutor eficient in controlul si dozarea efortului;
-concentrarea atentiei: pe langa mentinerea efortului este nevoie uneori sa-ti reamintesti ca e important sa-ti focalizezi atentia pe o singura sarcina. De multe ori sportivii obosesc, iar cand se intampla acest fapt, scade concentrarea. Daca mintea iti este in alta parte cand antrenorul iti da indicatii cu privire la rolul tau in echipa, este esential sa incerci constient sa-ti mentii si sa-ti sporesti concentrarea. Cuvinte sau enunturi de tipul: " Atentie!" , " Acum!", " Ramai concentrat!" pot ajuta sportivul sa se concentreze pe sarcina.
Sentimentul de incredere, eficienta sau control personal pot fi dezvoltate daca antrenorul sau psihologul sportiv asista sportivul in alegerea si construirea afirmatiilor ce pot fi utilizate in timpul competitiei sau in pregatirea pentru competitie.
