|
|
|
AFECTIUNILE CEL MAI DES INTALNITE ALE FICATULUI
Hepatitele virale sunt provocate de cele mai multe ori de virusurile hepatice de tip A, B, C, D, E, F, G. In cursul cercetarilor contemporane se vor depista cu siguranta noi tipuri de afectiuni, care inca nu se cunosc la ora actuala.
Hepatita provocata de virusul A deseori provoaca epidemii mai ales la copii si soldati, care locuiesc in grupuri si nu respecta regulile igienice, de aceea afectiunea se mai numeste "boala mainilor murdare". Infectia se transmite in special prin sistemul digestiv. Ataca celulele parenchimului hepatic si circula prin vasele sanguine. In majoritatea cazurilor provoaca aparitia icterului.
Aceasta afectiune a fost studiata pentru prima oara de cercetatorul rus Botchin, de aceea in literatura se mai numeste boala Botchin. In timpul celor doua razboaie mondiale hepatita a facut ravagii, murind foarte multi soldati nu datorita gloantelor inamicului, ci datorita virusurilor hepatice. Hepatitele sunt si in ziua de astazi foarte raspandite, mai ales hepatita provocata de virusul de tip C, care a devenit un motiv major de ingrijorare a populatiei de pe intreg mapomondul. Afectiunea este considerata a fi echivalenta cu SIDA si ataca sistemul imunitar al organismului uman. Este regretabil ca pana acum nu a fost descoperit un tratament efectiv. Nici chiar inventia Interferonului cu ribovirina nu poate rezolva aceasta problema.
Virusul de tip A patrunde in organism de cele mai multe ori pe cale orala. Perioada de incubatie dureaza 2 - 6 saptamani. In timpul infectiei virusul hepatic de tip A poate fi depistat si in sange, in sucul duodenal si in fecale. Vectorul principal al infectiei este apa.
Virusul hepatitei de tip B patrunde in organism prin sange in timpul lucrarilor dentare, prin seringi nesterilizate sau prin contacte sexulale. Un pacient infectat cu HBs poate deveni contagios o durata de timp foarte indelungata, uneori intreaga viata . Perioada de incubatie a HBs este de la 6 saptamani pana la 6 luni. Acest virus nu se depisteaza in sucul gastric si nici in fecale. Se inactiveaza la incalzire de +160 grade Celsius timp de 60 minute. HBs se depisteaza dupa cresterea transaminazelor, gama globulinelor, reactia serologica, punctie biopsica hepatica si microscopie electronica.
In cazul infectiilor ficatul are o culoare mai rosie, se micsoreaza sau se mareste considerabil in volum (fig. 1, 2, 3), apar noduli, care de multe ori se transforma in carcenomi (fig. 2,5), provocand ciroza ficatului. Analizele efectuate cu ajutorul microscopului electronic au demonstrat aparitia schimbarilor structurale atat in parenchim cat si in mezenchim (fig. 6,7,8,9). Astfel ficatul degenereaza, apoi se cronicizeaza, schimbandu-si forma, structura si functia .
Simptomele cele mai frecvente sunt aparitia tulburarilor dispeptice-atribuite unor mese mai grele, disparitia apetitului de mancare, aparitia greturilor, modificari ale fecalelor: constipatie, diaree, fecale deschise la culoare. Apar dureri epigastrice cu aspect de colica biliara. Uneori infectiile hepatice au debut cu aspect gripal, alteori apar atralgii, miolgii, lambalgii, febra, tumefieri articulare, imbracand un aspect "reumatismal". Dar primul simptom care indica existenta infectiei hepatice este aparitia icterului. Hepatita virala evolueaza in trei faze: preicterica, icterica si de rezolutie. Faza preicterica dureaza de la 3-4 zile pana la 3-4 saptamani. Apare astenia, insomnia, cefalia, tulburari dispeptice, stare subfibrilara, apar dureri in zona hipocondrului drept sau in fosa iliatica dreapta. Pot aparea manifestari de urticarie, herpes - zoster, irtatii meningiene.
La examenul de laborator se constata hepatomegalie cu o usoara sensibilitate a splinei, urobilinogenie, cresterea transaminazelor, reactii pozitive la sulfat de zinc si cefalina - colesterol. Sunt cazuri cand afectiunele ficatului nu provoaca aparitia icterului., care poate dura de la 2-3 pana la 6-8 saptamani. Dupa aceasta perioada apare pofta de mancare, trece starea fibrilara si urina hipercroma. De asemenea dispar scaunele decolorate.
In cazul prezentei virusurilor hepatice creste bilirubina precum si raportul de bilirubina directa si totala cu pana la 10-25%, se mareste timolul, cresc j-globulinele , sarurile biliare si transaminazele, iar steriobilinogenul scade.
Pacientul poate fi considerat sanatos in urmatoarele conditii: morfologia ficatului se incadreaza in valori normale, se normalizeaza transaminazele si gama globulinelor, revine capacitatea de munca, dispare total antigenul respectiv. Pentru determinarea valorilor care influenteaza starea reala a pacientului este necesar sa fie interpretate corect analizele, nu numai de catre medic dar si de catre pacient.
Primele simptome ale infectiilor hepatice sunt aparitia antigenului sau a anticorpilor virusurilor respective: AgHBs;anti- HCV; HDV in citoplasma si in nucleele celulelor hepatice si ale sangelui. Determinarea gradului de multiplicare a nucleocapsidelor (viremia sau incarcatura virala) poate constata situatia reala a procesului de infectie virala.
In cazul infectiilor cu HBs, care includ ADN bicatenar apar anticorpi anti HBc; anti HBe sau anti HBs. La aparitia HBc replicarea AgHBs este foarte activa, si poate dura timp de mai multi ani de zile daca tratamentul nu este efectiv. Aparitia anti Hbe si a anti HBs in celulele sanguine si ale ficatului indica aparitia rezistentei organismului precum si inceputul eliminarii virusurilor din celule.
O alta situatie poate fi atunci cand anti HBs nu se formeaza si virusurile continua sa se inmulteasca intens pana la aparitia cirozei, daca tratamentul nu este efectiv. Prezenta anti HBe indica existenta fazei acute a infectiei si a persistentei multiplicarii intensive al ADN- ului viral.
AgHBs este elementul sigur al persistentei hepatitei B in celulele sanguine si hepatice. Daca timp de 6 saptamani AgHBs nu dispare inseamna ca hepatita virala se cronicizeaza si poate persista timp de multi ani de zile.
AntiHBc si AntiHBe. Primul tip de anticorpi se localizeaza numai in celulele hepatice, iar al doilea tip se gaseste atat in celulele hepatice cat si in cele sanguine. AntiHBe indica prezenta fazei acute, si de cele mai multe ori dispare in 2 saptamani. Daca AntiHBe nu se elimina timp de cateva saptamani, atunci infectia se acutizeaza.
AntiHBc este primul simptom al aparitiei imunitatii organismului fata de AgHBs. AntiHBc poate fi clasat cu imunoglobulinele (IgM), care apar in perioada regenerarii ficatului. Concentratia mare de AntiHBs indica o faza mai indelungata de replicatie virala in celulele hepatice. AntiHBc se echivaleaza cu IgG, care poate ramane in organism toata viata .
AntiHBe apare in organism dupa AntiHBc. Ei nu sunt corpi de neutralizare ci servesc ca informatie ca AgHBe se converteste in AntiHbe si coreleaza cu replicarea intensa a virusului hepatic in celulele hepatice. AntiHBe poate fi pastrat in sange de la cateva luni de zile pana la cativa ani.
AntiHBs apar ultimii in procesul infectiilor cu AgHBs si indica inceputul eliminarii virusurilor din organism. Este un simptom de aparitie a imunitatii organismului fata de infectie.
