|
|
|
ASPECTE PSIHOLOGICE ALE EDUCATIEI MORALE
Cuvinte cheie: morala, moralitate, trasaturi pozitive de vointa si caracter, sentimente si convingeri morale, constiinta si conduita morala
Conceptul de morala este derivat din latinescul mor-moris, in traducere morav, obicei. El reprezinta un sistem de principii, norme si percepte de conduita ale comunitatilor umane si ale individului, care reglementeaza convietuirea sociala in raport cu un ideal stabilit de societate.
Termenul de moralitate sugereaza masura in care comportamentul indivizilor si colectivitatilor umane corespunde principiilor si normelor morale existente intr-o societate, nivelul la care membrii colectivitatii si-au insusit si aplica normele si principiile morale stabilite in societatea respectiva.
Ca si in cazul educatiei intelectuale, la baza educatiei morale stau informatiile. Spre deosebire de informatiile din sfera educatiei intelectuale - care au in vedere sfera cunoasterii -, cele din sfera educatiei morale vizeaza intreaga personalitate umana, indeosebi domeniul afectiv si cel volitional, formarea profilului moral al personalitatii, care se manifesta in atitudinea individului fata de societate si fata de sine insusi.
Obiective ale educatiei morale
Formularea obiectivelor educatiei morale tine de specificul formarii comportamentului uman, care trebuie sa corespunda dorintelor exprimate si acceptate de societate. La baza comportamentului moral-civic corespunzator se afla informatiile pe care le cuceresc elevii in procesul invatarii. Toate aceste informatii, indiferent de domeniul din care provin, au in continutul lor si resurse educative, inclusiv valente afective. Problema care se afla la baza formularii obiectivelor educatiei morale este aceea de a stabili modul in care informatiile morale se transpun in comportamente acceptate de societate.
In forma sintetica, obiectivele educatiei morale se concretizeaza in: formarea constiintei si conduitei morale, educarea trasaturilor pozitive de vointa si caracter. Intelegerea deplina a acestora are implicatii de natura psihologica, pe care le vom enumera in cele ce urmeaza.
Premise psihologice ale formarii constiintei si conduitei morale
Procesul formarii constiintei si conduitei morale este foarte complex. El se interfereaza, intr-un fel sau altul, cu toate dimensiunile educatiei, ceea ce sporeste si mai mult dificultatea realizarii lui. In acelasi timp, rolul cu totul deosebit al informatiei morale in formarea constiintei si conduitei morale creeaza impresia ca, in conditiile in care elevii sunt bine informati cu norme si alte categorii morale, intreaga problematica a educatiei morale este ca si rezolvata.
Acest fenomen se explica prin aceea ca este mai simplu sa comunici anumite cunostinte decat sa organizezi intreaga experienta morala a elevilor, este mai usor de asigurat dezvoltarea intelectuala decat cea morala.
Ca in orice proces, intregul demers, intregul parcurs al educatiei morale vizeaza un obiectiv riguros stabilit. Finalitatea procesului educatiei morale o constituie conduita morala, comportamentul in conformitate cu normele stabilite de exigentele societatii.
Punctul de pornire in intregul parcurs al formarii constiintei morale il constituie informatiile, cunostintele morale. Acestea isi au sursa in diferite medii educogene, precum si in continutul invatamantului, al activitatilor ce au loc cu elevii. De aici decurge si teza potrivit careia toate cunostintele (informatiile), indiferent de domeniul din care isi extrag esenta, au in continutul lor resurse educative, dispun de potential educativ, care vizeaza indeosebi latura morala a educatiei. Informatiile in general, cele morale in special, nu au valoare decat daca se asigura si finalizarea, aplicarea lor. Domeniul finalizarii informatiilor morale in practica il constituie comportamentul moral corespunzator.
Analizand procesul formarii conduitei morale a elevilor, trebuie spus ca problema cea mai spinoasa o constituie tocmai transformarea informatiilor morale in conduita corespunzatoare.
Pentru a-si exercita functionalitatea lor actional-practica in plan psihologic, informatiile morale trebuie sa fie traite afectiv si pe aceasta cale sa devina convingeri. De aceea apare cu totul fireasca intrebarea: cum se transforma cunostintele in convingeri? Convingerile nu sunt simple reprezentari si notiuni referitoare la cerintele morale. Ele sunt idei ce trebuie sa puna stapanire pe sentimentele si vointa elevilor, devenind pentru ei adevarate principii de actiune. Temeiul acestor instrumente nu consta doar in a-i pune pe elevi sa invete maxime, reguli si alte percepte morale, in speranta ca, in cele din urma, vor actiona "din convingere", adica vor invata sarguincios, se vor comporta disciplinat etc.
Convingerile exprima acceptare, aderare totala, participare la diversele valori sociale. Relatia dintre cunostinte, convingeri si comportament poate fi redata prin formula: prin cunostinte la convingeri si apoi la comportament, iar apoi invers: comportament - convingeri - cunostinte. Prin urmare, relatia dintre cunostinte, convingeri si comportament este reversibila.
In procesul formarii morale a elevilor, un rol cu totul de exceptie il au sentimentele morale, mai ales cand acestea devin insusiri stabile ale personalitatii. Sentimentele constituie "puntea" intre cunostinte si convingeri, ele fiind generatoare de convingeri. Procesul formarii sentimentelor este diferit de cel al formarii notiunilor stiintifice. Astfel, daca o notiune, indiferent de domeniul din care este extrasa, se invata dupa o schema metodica adecvata, sentimentul se cultiva, nu se dezvolta prin "invatare" propriu-zisa. Trairea unui sentiment nou se realizeaza prin crearea unei ambiante specifice, bazata pe anumite cunostinte, care au in continutul lor resurse educative si care au menirea de a dezvolta sentimentele corespunzatoare respectivei secvente de continut.
Sentimentele au, prin excelenta, un caracter electiv; ele sunt orientate concret spre persoane, fapte, evenimente, obiecte etc.; nu se schimba de la o zi la alta si nu pot fi stapanite asa usor. Ele nu pot fi declansate "la comanda".
Parcurgerea drumului de la informatiile morale la actul moral presupune, deci, constientizarea normelor morale si adeziunea afectiva la ele, care declanseaza optiunea ce conduce la actiune. Atat optiunea, cat mai ales actiunea sunt de neconceput in afara practicii.
Producerea actului moral ca act de vointa este rezultatul conjugarii factorului cognitiv cu cel afectiv, factorul volitional incadrandu-se si el in aceasta unitate.
Normele si regulile care constituie continutul moralei se transforma in convingeri in masura in care se interiorizeaza in toate planurile psihicului individului: cognitiv, afectiv si volitional. Pe masura ce convingerile morale se stabilizeaza, facand parte integranta din continutul psihic al personalitatii, se produce trecerea de la o conduita impusa din exterior si sustinuta prin masuri de nuanta coercitiva, la o conduita motivata intrinsec, de la determinare la autodeterminare.
