Virusurile

VIRUSURILE

Virusul este o particula submicroscopica, care este formata dintr-o teaca, sau invelis cu rol de protectie de natura proteica, numita capsida si un material genetic. Materialul genetic poate sa fie ADN, fie ARN.

ISTORIC

Existenta unor microorganisme invizibile la microscop a fost intuita de Pasteur dupa ce toate incercarile de a pune in evidenta agentul turbarii au parut a fi zadarnice. Dupa unii precursori geniali (Edward Jenner, Pasteur), progresele in domeniul virologiei au ramas neinsemnate si pana la inceputul secolului al XX-lea, s-a vorbit in continuare de acele 'fiinte imaginare', fara ca ele sa fie cunoscute. Cu ajutorul microscopului optic cu lumina ultravioleta ('ultramicroscopul'), se pot distinge obiecte pana la o finete dimensionala de 0,15 μm, la mariri de 6.000-7.000 ori. Cu toate acestea, virusurile (inframicrobii), nu se pot observa cu aceste microscoape. Observarea lor cere o marire de ordinul 10.000-15.000 ori, ceea ce nu se poate obtine cu microscopul optic, deoarece astfel de mariri necesita puteri separatoare de 0,2 μm. La sfarsitul secolului al XIX-lea, s-a reusit detectarea lor printr-o metoda indirecta; dupa triturarea tesuturilor care le contin, virusurile traverseaza filtrele si prin injectare transmit o anumita boala, astfel ca li s-a atribuit denumirea de virusuri filtrante. Lucrarile lui R. Degkwitz (1927) si T. Taniguchi (1935) au demonstrat ca rujeola este cauzata de un virus. La fel si rubeola. Aceste doua virusuri vor fi cultivate ulterior de Enders (1962).

In 1935, W. M. Stanley izoleaza o "proteina" si demonstreaza ca inocularea acesteia unor plante provoaca boala numita mozaicul tutunului; de asemenea, arata ca "proteina" pastreaza aceasta proprietate si dupa cristalizare; Bowden si Pirie ii confirma descoperirile in 1937. Ulterior s-a vazut ca de fapt era de vorba de un acid nucleic cu un invelis de natura proteica; in cazul virusurilor patogene pentru animale, aceste doua componente pot, in anumite conditii, sa se separe .

In 1939, G. Kausche, E. Pfankuch si E. Ruska au inceput sa studieze virusurile la microscopul electronic.

In 1943, Goodpasture este initiatorul infectarii membranei alantoidiene a oului embrionat de pui (variola aviara, vaccina, herpesul), care va fi dezvoltata de F. M. Burnet si colaboratorii sai, iar apoi de multi altii (Levaditi, Myakawa, etc).

Dupa ce demonstreaza ca la baza reproducerii virusului mozaicului tutunului sta ARN-ul, Heinz Fraenkel-Conrat arata in 1955 impreuna cu Robley Williams ca un virus functional poate fi obtinut din ARN purificat si o proteina, acestea doua unindu-se spontan (proteina inveleste materialul genetic), - deci aceasta este cea mai stabila structura (cu energia cea mai mica) -, si este foarte probabil ca acesta sa fie si mecanismul de formare a virusului in celula gazda.

In 1958, Stanley a stabilit ca ceea ce credea a fi "proteina" virusului mozaicului tutunului are proprietatile moleculelor chimice dar dispune si de capacitatea de a se reproduce si de a se transforma.

PROPRIETATI 

Din punct de vedere chimic, virusurile sunt constituite din nucleoproteide. La un inalt grad de puritate ele pot cristaliza. La virusul herpesului capsida este prevazuta cu prelungiri proteinice (capsomeri) care acopera toata suprafata virionului. Deosebiri fata de microbi:

1.       Virusurile au dimensiuni foarte mici (de la 8 nm pana la 500 nm, astfel ca pot traversa filtrele poroase ce retin bacteriile.

2.       Reproducerea virusurilor este posibila numai in interiorul celulelor vii, in organisme sau in medii de cultura care contin astfel de celule.

Au rezistenta mare la glicerina si la solventii lipoidelor, fata de care sunt sensibili majoritatea microbilor.

3.       Virusurile sunt agenti patogeni ai unor boli denumite generic viroze. In general, virusurile dau imunitate, dar infectia poate fi determinata si de acizii nucleici extrasi din virusuri; in acest caz nu se obtine imunizare, datorita lipsei proteinei.

Exemple: virusul variolei, virusul turbarii, virusul encefalitei, etc.

CLASIFICARE

Dupa gazda care ii primeste, se impart in patru grupe:

- virusuri patogene pentru bacterii: bacteriofagi:

- virusuri patogene pentru vegetalele superioare: virusurile plantelor;

- virusuri patogene pentru nevertebrate: virusurile insectelor;

- virusuri patogene pentru vertebrate, cuprinzand cinci grupe:

- virusuri al caror tropism este marcat pentru ectoderm (vaccin, variola),

- virusuri neurotrope pure (turbare),

- virusuri endoteliomezodermice (limfogranulomatoza venerica la om),

- virusuri septicemice (rujeola, rubeola),

- virusuri proliferative (sarcomul lui Roux, leucoze si leucemii transmisibile).

- Dupa proprietatile fizico-chimice:

- Dupa tipul de acid nucleic pe care il contin (clasificarea actuala uzuala)

VIRUSI EXISTENTI