Sistemul de invatamant - concept, functii, structura, tendinte de evolutie

Sistemul de invatamant - concept, functii, structura, tendinte de evolutie.

Sistemul de educatie reprezinta ansamblul organizatiilor / institutiilor sociale si al comunitatilor umane care, in mod direct sau indirect, explicit sau implicit, indeplinesc functii pedagogice de activare si influentare a procesului de formare-dezvoltare a personalitatii umane.

Aceasta perspectiva responsabilizeaza, in plan pedagogic, intreaga societate, conceputa astfel la nivelul unei adevarate 'cetati educative". Ea nu exclude, ci presupune rolul special al scolii realizabil la nivelul sistemului si al procesului de invatamant prin proiectarea si dezvoltarea unor activitati de instruire scolara eficiente in timp si spatiu, in perspectiva (auto)formarii - (auto)dezvoltarii permanente a personalitatii elevului.

Sistemul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, care include ansamblul institutiilor specializate in proiectarea si realizarea functiilor educatiei prin continuturi si metodologii specifice, organizate formal si nonformal. Definirea si analiza sistemului de invatamant, la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune avansarea a doua criterii de referinta, diferite din perspectiva gradului de generalitate angajat. Din acest punct de vedere, sistemul de invatamant poate fi definit in sens larg si in sens restrans. Analizele propuse asigura deschiderea necesara pentru intelegerea raporturilor sociale si pedagogice existente intre: sistemul de educatie - sistemul de invatamant - procesul de invatamant.

In sens larg, sistemul de invatamant angajeaza 'ansamblul institutiilor care participa la organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a studiilor pe cicluri, orientari, filiere etc.'. In aceasta acceptie sunt vizate: institutiile scolare, unele institutii specializate in instruire nonformala (cluburi, tabere, centre de pregatire profesionala), dar si unii agenti sociali cu care scoala stabileste relatii contractuale (agenti: economici, politici, culturali etc.) si consensuale (familie, comunitate locala).

In sens restrans, sistemul de invatamant include ansamblul institutiilor scolare organizate la nivel primar, secundar, superior, pe diferite trepte si cicluri de instruire si educatie. In aceasta acceptie, sistemul de invatamant este definit ca sistem scolar. Ca 'parte a sistemului de educatie', sistemul de invatamant include 'reteaua organizatiilor scolare' determinata in plan pedagogic si juridic, in contextul unor 'servicii publice' deschise, perfectibile, autoperfectibile la nivelul activitatii de baza - instruirea - realizata in cadrul procesului de invatamant.

Analiza sistemului de invatamant, in sens restrans, creeaza premisa metodologica necesara pentru definirea corecta a principalului sau subsistem - procesul de invatamant -  in cadrul caruia are loc activitatea de baza, instruirea, proiectata si dirijata de profesor, avand ca efect invatarea, realizata de elev.

Procesul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de invatamant care reflecta dimensiunea generala (sensul larg) si particulara (sensul restrans) a acestuia la nivelul unor activitati specifice proiectate conform unor programe de instruire, formale si nonformale, realizate cu cadre didactice specializate in contextul unui plan organizat unitar in diferite circumstante de timp (an, trimestru, semestru scolar; saptamana, zi scolara) si spatiu (scoala; clasa, cabinet, laborator, biblioteca, mediateca etc.).

Problematica specifica procesului de invatamant - referitoare la actiunile de predare - invatare - evaluare care pot fi proiectate, realizate si dezvoltate la diferite niveluri sociale si standarde de competitivitate pedagogica prin intermediul obiectivelor, continuturilor, metodologiei (de predare-invatare-evaluare).

Structura sistemului de invatamant reprezinta elementele componente ale sistemului de invatamant si relatiile de interdependenta dintre acestea care asigura realizarea functiilor principale ale educatiei/instruirii, la nivel de sistem si de proces.

Analiza structurii sistemului de invatamant permite evidentierea urmatoarelor niveluri functionale:

a)nivelul structurii de organizare - care asigura structura de baza a sistemului - defineste raporturile dintre nivelurile (primar - secundar - superior) - treptele - ciclurile de instruire, dintre acestea si programele curriculare adoptate (in aceasta perspectiva, structura de organizare este interpretata si ca structura de adaptare interna angajata la nivelul sistemului si al procesului de invatamant, care conditioneaza modul de proiectare si de realizare al educatiei si al instruirii scolare);

b)nivelul structurii materiale evidentiaza situatia cantitativa si calitativa a resurselor pedagogice: umane (cadre didactice, elevi / studenti, personal administrativ etc.) - didactice (spatiul, timpul scolar, mijloacele didactice etc.) - financiare (bugetul national, teritorial, local investit in educatie; mijloacele disponibilizate de comunitatea locala); informationale (planuri - programe - manuale scolare, cursuri universitare / alte materiale de invatare; biblioteci, videoteci, mediateci, retele de instruire asistata de calculator etc.).

c)nivelul structurii de conducere vizeaza raporturile stabilite intre decizia manageriala (globala - optima - strategica) si decizia administrativa / executiva (sectoriala - punctuala - reproductiva);

d)nivelul structurii de relatie permite institutionalizarea unor raporturi contractuale dintre scoala si: comunitate (locala, teritoriala, nationala), agentii sociali (economici, culturali, politici etc.), familie etc.

Evolutia structurii sistemelor de invatamant evidentiaza urmatoarele tendinte, confirmate la scara universala:

a)prelungirea scolii de cultura generala, obligatorie pana la varsta de 16 ani, pentru 'a putea ajuta grupurile defavorizate sa depaseasca handicapurile lor socioculturale si pedagogice' si a favoriza astfel dezvoltarea unei personalitati autonome;

b)diversificarea invatamantului postobligatoriu - profesional, liceal, universitar - cu responsabilizarea optiunilor si a contributiilor comunitatilor locale si teritoriale;

c)deschiderea scolii si a universitatii spre problemele sociale ale comunitatii (economice, politice, culturale, religioase etc.) 'pentru a depasi cauzele principale ale incertitudinilor si ale blocajelor traite de sistemele educationale'.

Aceste tendinte sunt relevante la nivelul celor mai raspandite formule de structurare a invatamantului scolar (6+3+3) si universitar (scurt / 2,3; lung / 4-6 ani, postuniversitar - master / 1-2 ani, doctorat, postdoctorat) si in cadrul altor variante de organizare a sistemului care vizeaza:

a)organizarea structurii de baza pe trei 'etaje' / niveluri adaptabile intern prin treptele scolare/universitare proiectate: nivel primar (treapta prescolara - scolara / elementara); nivel secundar (treapta inferioara-superioara); nivel 'tertiar' / superior (invatamant universitar: scurt, lung, postuniversitar);

b)perfectionarea relatiilor de continuitate pedagogica intre toate nivelurile si treptele scolare/universitare perfectionare realizabila prin:

-consolidarea trunchiului comun de pregatire generala, unitar si obligatoriu in invatamantul secundar inferior, prelungit in invatamantul secundar superior si chiar in invatamantul universitar;

-confirmarea evaluarii pozitive realizabila in termeni de proces (examene partiale cu scop formativ, stimulativ) si de produs (examene de absolvire cu functie implicita de selectie scolara, profesionala, sociala).

Sistemul de invatamant din Romania , organizarea si functionarea sa sunt reglementate prin Legea Invatamantului - Legea nr.84/1995, modificata si completata. Raportul preliminar privind modificarea Legii Invatamantului nr.84 / 1995, republicata stabileste urmatoarea structura de organizare a sistemului de invatamant:

a.invatamantul prescolar: grupa mica; grupa mijlocie; grupa mare, grupa pregatitoare pentru scoala;

b.invatamant primar: clasele I-IV;

c.invatamantul secundar:

-invatamant secundar inferior, organizat in doua cicluri care se succed: gimnaziu, clasele V-VIII si ciclul inferior al liceului sau scoala de arta si meserii, clasele IX-X;

-invatamant secundar superior al liceului, clasele XI-XII/XIII, precedat, dupa caz, de anul de completare;

d.invatamant postliceal;

e.invatamantul superior: invatamantul universitar (de scurta durata - de lunga durata) si invatamantul postuniversitar (studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare si cursuri de perfectionare postuniversitare".

La nivelul sistemului national functioneaza si invatamantul de arta si invatamantul sportiv, "organizat pentru elevii cu aptitudini in aceste domenii" si  invatamantul special, "pentru prescolarii si elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective si de comportament sau deficiente asociate"- invatamantul special primar si secundar inferior fiind obligatoriu, cu durata, dupa caz, de 10 sau 11 ani. De asemenea, la nivelul sistemului, in toate judetele si in municipiu Bucuresti functioneaza unitatile conexe ale invatamantului preuniversitar: centre logopedice interscolare; centre sau cabinete de asistenta psihopedagogica a elevilor, cadrelor didactice si parintilor; case ale corpului didactic.