|
|
|
Responsabilitatile auditorului financiar _ ISA 240.
Asa cum se descrie in ISA 200, "Obiectiv si principii generale care guverneaza un angajamente de audit al situatiilor financiare", obiectivul unui audit al situatiilor financiare este sa permita auditorului exprimarea unei opinii cu privire la situatiile financiare, mai exact daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara. Un audit desfasurat in conformitate cu ISA este menit sa furnizeze o certificare rezonabila cu privire la faptul ca situatiile financiare, considerate ca intreg, nu contin denaturari semnificative cauzate de fraude sau erori. Faptul ca se desfasoara un audit poate actiona ca un mod de prevenire a acestora, dar auditorul nu este si nu poate fi considerat responsabil pentru prevenirea fraudelor si erorilor.
Limitari inerente ale unui angajament de audit
Un auditor nu poate obtine o certificare absoluta cu privire la faptul ca denaturarile semnificative din situatiile financiare vor fi detectate. Datorita limitarilor inerente ale unui angajament de audit, exista un risc inevitabil ca unele denaturari semnificative ale situatiilor financiare sa nu fie detectate, desi auditul este planificat si desfasurat corespunzator, in conformitate cu ISA. Un angajament de audit nu garanteaza ca toate denaturarile semnificative vor fi detectate, datorita unor factori ca: utilizarea rationamentului profesional, utilizarea testelor, limitarile inerente ale controlului intern si faptul ca multe dintre probele disponibile auditorului au o natura mai degraba persuasiva, decat conclusiva. Din aceste motive, auditorul este capabil sa obtina numai o certificare rezonabila cu privire la faptul ca denaturarile semnificative din situatiile financiare vor fi detectate.
Riscul de a nu detecta o denaturare semnificativa cauzata de fraude este mai mare decat riscul de a nu detecta o denaturare semnificativa cauzata de erori, datorita faptului ca fraudele implica actiuni sofisticate si atent organizate ce au ca scop tainuirea acestora, cum ar fi falsurile, neinregistrarea deliberata a tranzactiilor sau declaratiile incorecte intentionate facute auditorului. Astfel de incercari de tainuire pot fi chiar si mai dificil de detectat atunci cand sunt insotite de o asociere in vederea savarsirea fraudelor. Aceste asocieri il pot determina pe audit sa creada ca probele de audit sunt persuasive cand, de fapt, acestea sunt false. Capacitatea auditorului de a detecta o frauda depinde de factori cum ar fi aptitudinile preparatorului, frecventa si marimea actelor de manipulare, gradul de asociere implicat si nivelul de conducere la care se situeaza cei implicati. Procedurile de audit care sunt eficiente pentru detectarea unei erori se pot dovedi ineficiente la detectarea fraudelor.
Mai mult decat atat, riscul ca auditorul sa nu detecteze o denaturare semnificativa aparuta din frauda manageriala este mai mare decat in cazul fraudei savarsite cu asocierea angajatilor, deoarece acele persoane care sunt insarcinate cu guvernanta si conducerea se afla adesea intr-o pozitie care le presupune integritatea si le permite sa nu ia in calcul procedurile de control anterior stabilite. Anumite nivele ale conducerii se por afla in pozitia in care sa nu tina cont de procedurile de control menite sa previna fraudele similare savarsite de alti angajati, de exemplu, dictand subordonatilor sa inregistreze incorect tranzactiile sau sa le tainuiasca. Data fiind pozitia de autoritate in cadrul unei entitati, conducerea are capacitatea fie sa dicteze angajatilor sa faca un anumit lucru, fie sa le solicite implicarea la savarsirea unei fraude, cu sau fara cunostinta angajatilor.
Opinia auditorului asupra situatiilor financiare este bazata pe conceptul de obtinere a certificarii rezonabile; astfel, intr-un angajament de audit, auditorul nu garanteaza faptul ca denaturarile semnificative, aparute fie din fraude, fie din erori, vor fi detectate. Prin urmare, descoperirea ulterioara a unei denaturari semnificative a situatiilor financiare rezultata din frauda sau eroare nu reprezinta, in sine:
(a) Incapacitatea de a obtine o certificare rezonabila,
(b) O planificare, desfasurare sau un rationament neadecvat,
(c) Absenta competentei profesionale si a diligentei cuvenite sau
(d) Incapacitatea de a fi in conformitate cu ISA.
Situatia sta astfel in special pentru anumite tipuri de denaturari intentionate, din moment ce procedurile de audit se pot dovedi ineficiente la detectarea unei denaturari semnificative care este tainuita prin intermediul unei asocieri dintre sau intre unul sau mai multi indivizi din randul conducerii, al celor insarcinati cu guvernanta, al angajatilor sau al tertilor, sau care presupune o documentatie falsificata. Daca a auditorul a desfasurat un angajament de audit in conformitate cu ISA este o chestiune care se determina dupa gradul de adecvare a procedurilor de audit desfasurate in respectivele circumstante si dupa oportunitatea raportului auditorului bazat pe rezultatele acestor proceduri.
Scepticismul profesional
Auditorul planifica si desfasoara un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, in concordanta cu ISA 200, "Obiective si principii generale care guverneaza un angajament de audit al situatiilor financiare", (paragraful 6). O astfel de atitudine este necesara auditorului pentru a identifica si evalua cu corectitudine, de exemplu:
Aspecte care sporesc riscul de aparitie al unor denaturari semnificative in situatiile financiare, rezultate din fraude sau erori (de exemplu, caracteristicile conducerii si influenta acesteia asupra mediului de control, conditiilor specifice sectorului de activitate si caracteristicilor de functionare, si stabilitatea financiara).
Circumstantele care il determina pe auditor sa suspecteze ca situatiile financiare sunt denaturate in mod semnificativ.
Probele obtinute (inclusiv cunostintele auditorului din angajamentele de audit anterioare) care pun in discutie credibilitatea declaratiilor conducerii.
Totusi, cu exceptia cazului in care auditul dezvaluie probe care sa sustina contrariul, auditorul este indreptatit sa accepte inregistrarile si documentele ca fiind reale. In consecinta, un angajament de audit desfasurat in conformitate cu ISA rareori are in vedere autentificarea documentatiei, pentru ca auditorii nu sunt nici instruiti ca experti, si nici nu se asteapta sa fie experti in astfel de autentificari.
