|
|
|
Responsabilitatea conducerii si a auditorului - ISA 570.
Atunci cand planifica si efectueaza proceduri de audit si cand evalueaza rezultatele acestora, auditorul trebuie sa ia in considerare adecvarea utilizarii de catre conducere a principiului continuitatii activitatii care sta la baza intocmirii situatiilor financiare.
Responsabilitatea conducerii
Principiul continuitatii activitatii este unul fundamental pentru elaborarea situatiilor financiare. In baza acestui principiu, o entitate este privita de regula ca avand o continuitate a activitatii sale in viitorul previzibil, neavand nici intentia si nici nevoia de a fi lichidata, de a-si suspenda activitatea sau de a cauta protectie fata de creditori potrivit legislatiei. Asadar, activele si pasivele sunt inregistrate dupa principiul conform caruia entitatea va putea sa realizeze activele sale si sa-si stinga obligatiile in cursul normal al activitatii sale.
Anumite cadre de raportare financiara prevad o cerinta explicita pentru conducere de a face o evaluare specifica a capacitatii entitatii de a-si continua activitatea, si standarde referitoare la aspectele ce trebuie analizate si prezentarile de informatii in legatura cu continuitatea activitatii.
Alte cadre de raportare financiara pot sa nu prevada asemenea cerinte explicite pentru conducere de a face o evaluare specifica a capacitatii entitatii de a-si continua activitatea. Totusi, intrucat principiul continuitatii activitatii este unul fundamental la intocmirea situatiilor financiare, conducerea are responsabilitatea de a evalua capacitatea entitatii de a-si continua activitatea chiar daca in cadrul de raportare financiara nu se prevede o responsabilitate explicita in acest sens.
Atunci cand exista un istoric cu activitate profitabila si acces facil la resurse financiare, conducerea poate efectua evaluarea sa fara o analiza detaliata.
Evaluarea de catre conducere a principiului continuitatii activitatii implica o judecata, la un moment dat, despre rezultatul ulterior al evenimentelor sau conditiilor care sunt inerent incerte. Urmatorii factori sunt relevanti:
In general, gradul de incertitudine asociat rezultatului unui eveniment sau conditii creste semnificativ cu cat judecata despre rezultatul evenimentului sau conditiei este facuta mai mult in viitor. Din acest motiv, majoritatea cadrelor de raportare financiara care cer in mod explicit o evaluare a conducerii specifica perioada pentru care conducerea trebuie sa tina seama de toate informatiile disponibile.
Orice judecata despre viitor se bazeaza pe informatiile disponibile la momentul la care este exprimata judecata. Evenimentele ulterioare pot contrazice o judecata care a fost rezonbila la momentul la care a fost exprimata.
Dimensiunea si complexitatea entitatii, natura si starea activitatii sale precum si gradul in care aceasta este afectata de factori externi influenteaza judecata privind evolutia evenimentelor sau conditiilor.
Exemple de evenimente sau conditii care pot duce la paritia riscurilor de activitate si care, individual sau colectiv, pot arunca o umbra de indoiala semnificativa asupra principiului continuitatii activitatii sunt mentionati mai jos. Aceasta enumerare nu este atotcuprinzatoare, si nici existenta unuia sau mai multor elemente nu semnifica intotdeauna ca exista o incertitudine semnificativa.
Datoria neta sau situatia datoriei nete curente.
Apropierea scadentei imprumuturilor cu termen fix fara perspective realiste de reinnoire sau rambursare, sau bazarea excesiva pe imprumuturile pe termen scurt pentru finantarea activelor pe termen lung.
Semne de retragere a sprijinului financiar de catre debitori si alti creditori.
Fluxuri de numerar operationale negative indicate de situatiile financiare istorice sau prognozate.
Indicatori financiari cheie nefavorabili.
Pierderi substantiale din exploatare ori deteriorarea semnificativa a valorii activelor utilizate pentru generarea fluxurilor de numerar.
Restante sau intreruperi in plata dividendelor.
Incapacitatea de a plati creditorii la data scadentei.
Incapacitatea de respectare a termenilor acordurilor de imprumut.
Schimbarea tranzactiilor pe credit in tranzactii cu plata la livrare cu furnizorii.
Incapacitatea de a obtine finantare pentru dezvoltarea de noi produse esentiale sau alte investitii esentiale.
Pierderea de membri cheie din conducere fara inlocuirea lor.
Pierderea unei piete principale, a fransizei, a licentei sau a unui furnizor principal.
Dificultati cu forta de munca sau deficiente importante in aprovizionare.
Neconformitatea cu cerintele referitoare la capital sau cu alte cerinte legale.
Actiuni in justitie pe rol impotriva entitatii, care, daca au succes, pot avea drept rezultat obligatii care probabil nu pot fi indeplinite.
Schimbari legislative sau de politica guvernamentala asteptate sa aiba un impact negativ asupra entitatii.
Semnificatia unor astfel de evenimente sau conditii deseori poate fi redusa de alti factori. De exemplu, efectul incapacitatii unei entitati de a-si onora in mod firesc obligatiile de plata poate fi ponderat de planurile conducerii de a mentine un nivel adecvat al fluxurilor de numerar prin mijloace alternative, cum ar fi vanzarea de active, reesalonarea rambursarii imprumuturilor sau obtinerea unui capital suplimentar. In mod similar, pierderea unui furnizor principal poate fi micsorata de disponibilitatea unei surse alternative de aprovizionare.
Auditorul are responsabilitatea de a lua in considerare adecvarea utilizarii de catre conducere a principiului continuitatii activitatii la elaborarea situatiilor financiare si de a avea in vedere daca exista incertitudini semnificative despre capacitatea entitatii de a-si continua activitatea care trebuie prezentate in situatiile financiare. Auditorul analizeaza adecvarea utilizarii de catre management a principiului chiar daca cadrul de raportare financiara utilizat la elaborarea situatiilor financiare nu prevede obligatia explicita a conducerii de a face o evaluare specifica a capacitatii entitatii de a-si continua activitatea.
Auditorul nu poate prevedea evenimentele sau conditiile viitoare care pot cauza incetarea activitatii unei entitati. Asadar, absenta oricarei referiri la incertitudinea legata de continuitatea activitatii in raportul de audit poate fi privita ca o garantie privind capacitatea entitatii de a-si continua activitatea.
