|
|
|
Standardele Internationale Contabile privind beneficiile angajatilor
Standardul identifica urmatoarele beneficii ale angajatilor:
Beneficii pe termen scurt, ca indemnizatii, salarii si contributii la asigurarile sociale, concedii de odihna anuale platite si concedii medicale platite, bonusuri, participarea la profit si beneficii monetare pentru angajatii existenti.
Beneficii dupa expirarea contractului de munca cum ar fi pensile, alte beneficii de pensionare, asigurari de viata dupa expirarea contractului de munca si asistenta medicala dupa expirarea contractului de munca.
Alte beneficii pe termen lung, care include plati in urma plecarilor pe termen lung din servicii cu sau fara garantarea pastrarii postului respective jubilee sau alte beneficii ce decurg din servicii pe termen lung, plati pe perioada unor indisponibitati pe termen lung si, daca sunt platibile 12 luni sau mai multe dupa incheierea perioadei participarea la profit, bonusuri si compensatii amanate.
Beneficii pentru incheierea contractului de munca si
Compensatii sub forma perticipatiilor la capitalul propriu.
Standardul cere unei intreprinderi sa recunoasca beneficiile pe termen scurt ale angajatilor cand acestia au prestat un serviciu in schimbul acestor beneficii.
Planurile de pensii sunt clasificate fie ca planuri determinate de contributii fie ca planuri determinate de beneficii.
Standardul reprezinta un ghid specific pentru clasificarea planurilor de pensii cu mai multi angajatori, planurilor de pensii de stat si planurilor de pensii cu beneficii asigurate.
In cazul planurilor determinate de contributii, o intreprindere plateste contributii fixe unei entitati separate (un fond) si nu va avea nici o obligatie legala sau implicita de a plati contributii suplimentare daca fondul nu contine suficiente active pentru a plati toate beneficiile angajatilor raportate la serviciile acestora pentru perioade curente si anterioare.
Standardul cere unei intreprinderi sa recunoasca contributiile la un plan determinat cand un angajat a prestat servicii in schimbul acestor contributii.
Toate celelalte planuri de pensii sunt determinate de beneficii.
Planurile determinarii de beneficii pot fi nefinantate sau pot fi finantate partial, sau pot fi finantate in totalitate.
Standardul cere unei intreprinderi sa contabilizeze nu doar obligatiile ei legale de asemenea si orice obligatie implicita ce apare din activitatile intreprinderii.
Sa determine valoarea curenta a obligatiilor determinate de beneficii si valoarea justa a oricaror active ale planului ce au o regularitate suficienta pentru ca valorile recunoscute in situatii financiare sa nu difere in mod substantial de cele care ar fi determinate la data bilantului.
Sa foloseasca Metoda Factorului de Credit Prognozat pentru a-si evalua obligatiile si costurile; sa atribuie beneficii perioadelor de serviciu sub formula planului de beneficii, in afara cazului in care serviciul unui angajat in ultimii ani va conduce la un nivel in mod substantial mai ridicat de beneficii decat in anii trecuti.
Sa recunoasca costul unui serviciu prestat pe o baza liniara peste perioada medie in care beneficiile rectificate au fost prestate.
Sa recunoasca castigurile sau pierderile la reducerea sau fixarea unui plan determinat de beneficii in momentul in care are loc reducerea sau fixarea. Castigul sau pierderea trebuie sa cuprinda orice modificare rezultata a valorii actuale a obligatiei determinate de beneficii si a valorii juste a activelor planului si partea nerecunoscuta a oricaror castiguri sau pierderi actuariale asociate si costul serviciilor anterioare si sa recunoasca proportia specifica a castigurilor si pierderilor actuariale cumulate nete.
Standardul cere o metoda mai simpla de contabilitate pentru alte beneficii pe termen lung ale angajatilor decat pentru pesii: castigurile, pierderile si costul serviciilor anterioare sunt recunoscute imediat.
Beneficiile pentru incheierea (expirarea, terminarea) contractului de munca sunt beneficii de platit angajatilor ca rezultat fie a deciziei intreprinderii de a incheia contractul de munca al unui salariat inainte de data normala de pensionare; sau o decizie a unui angajat de a accepta in mod voluntar plecarea in somaj in schimbul acestor beneficii.
De aceea, o intreprindere trebuie sa recunoasca beneficiile pentru incheierea, atunci si numai atunci cand intreprinderea este angajata in mod demonstrabil fie sa incheie contractul de munca al unui salariat sau al unui grup de salariati inainte de data normala de pensionare sau sa acorde beneficii pentru incheiere ca rezultat al unuei oferte facute cu scopul de a incuraja plecarea voluntara in somaj.
O intreprindere este angajata in mod demonstrabil intr-o incheiere, atinci cand intreprinderea are un plan oficial detailat pentru incheiere si pentru care nu exista o posibilitate realista de retragere.
In cazul unei noi oferte facute de a incuraja plecarea voluntara in somaj, masurarea beneficiilor pentru incheiere ar trebui bazata pe numarul angajatilor ce se asteapta a accpta oferta.
Compensatiile sub forma participatiilor la capitalul propriu sunt beneficiile angajatilor sub care fie angajatii au dreptul sa primeasca instrumente financiare de capital propriu emise de intreprindere, sau valoarea obligatiei intreprinderii fata de angajati depinde de pretul viitor al instrumentelor financiare de capital propriu emise de intreprindere. Standardul cere anumite prezentari despre astfel de beneficii, dar nu specifica recomandari referitoare la recunoastere si evaluare.
