|
|
|
In perioada comunista, presa din Romania a creat o realitate paralela, incercand sa ascunda realitatea din Romania de la acea vreme. Presa nu era preocupata de adevar, ci de "fardarea minciunii".
Epoca de aur a reprezentat pentru gazetarii romani o ingradire a libertații de exprimare.
Criticul literar Mircea Zaciu a denumit 'Deceniul satanic" perioada 1980-1989, perioada in care cultul personalitații lui Ceaușescu a atins cele mai inalte culmi. Trecerea de la comunismul "liberal" la cultul personalitații s-a produs treptat, procesul incepand in 1971, dupa ce Nicolae Ceaușescu a facut o vizita in China și Coreea, de unde a venit cu idei pentru a schimba Romania. Dictatorul roman a fost impresionat de 'noua revoluție culturala' chineza din epoca lui Mao Ze Dong și de puternicul cult personalitații din epoca lui Kim Ir Sen in Coreea de Nord.
In 1895 au fost desființate studiourile regionale de radio, datorita masurilor de economisire a energiei electrice. De fapt, a fost o strategie de a lichida posturile care emiteau in limbile straine, maghiara, respectiv germana, fiind susținut naționalismul romanesc. Programele Televiziunii Romane au fost reduse la doar doua ore pe zi, intre 20:00 și 22:00, pe motivația ca oamenii muncii trebuiau sa se trezeasca odihniți a doua zi, pentru a fi apți de munca.
Presa scrisa in comunism
Dupa datele oficiale, in luna decembrie 1989, in Romania se tipareau 495 de publicații, fie ca era vorba de ziare naționale Scanteia, Romania libera, Libertatea, fie de reviste de profil Flacara, Femeia, Sportul, Munca, fie de reviste culturale, Romania literara, Contemporanul, Saptamina culturala, Luceafarul, Cinema, Teatrul, Amfiteatru, Vatra, Viața Studențeasca din Iași, Ateneu din Bacau,etc. Existau ziare și reviste centrale, pentru diferite categorii de cititori, care de obicei se ocupau de propaganda politica, publicau diverse documente de partid și comunicate oficiale. In general, presa folosea cam același limbaj, cu deosebiri in funcție de profilul publicației. In fiecare județ existau apoi ziarele județene, organe deopotriva ale comitetelor județene de partid și ale consiliilor populare județene. Numele acestora reflectau " culoarea " regimului: Faclia (Cluj), Drapelul (Timișoara), Flacara Iașului (Iași) etc.
Politicul statea in fața radioului și a televiziunii, a presei in general, fusesera bine stabilite prin legi și documente de partid. Legea presei, din 1974, prevedea faptul ca " presa iși desfașoara activitatea sub conducerea PCR, forța politica conducatoare a intregii societați din RSR " (apud Pasaila, 2004, p. 258). In anul 1977 au fost publicate Decretele nr. 473 și 474, ce priveau instituțiile de presa. Primul decret prevedea ca Radioteleviziunea Romana sa contribuie prin intreaga sa activitate la infaptuirea politicii interne și externe a partidului și statului roman. Radioteleviziunea Romana trebuia sa acționeze pentru a aduce la cunoștința oamenilor muncii a hotararilor partidului și legilor țarii, pentru educarea socialista a maselor, pentru formarea omului nou, pentru largirea orizontului politico-ideologic și cultural al celor ce munceau. Datorita controlului sever al mass-mediei, rolul acesteia in Romania in caderea regimului comunist a fost unul nesemnificativ, indirect, in sensul ca mass-media a contribuit " pe dos " la formarea omului nou devotat socialismului și comunismului. Presa audiovizuala era condusa de Consiliul Național al Radioteleviziunii Romane, al carui președinte era numit prin decret al Consiliului de Stat. In perioada " deceniului satanic " , Radioteleviziunea Romana a fost condusa de Petre Constantin (1981-1990).
PARERI DESPRE ALEGERI IN COMUNISM
1. "Imi amintesc ca lumea se ducea foarte devreme dimineata sa voteze, sa-si ia de o grija, se spunea ca e obligatorie prezenta la vot, ca e obligatie patriotica, poate exista si o lege in sensul asta, habar n-am, dar oamenii credeau ca vor avea de suferit daca nu voteaza cu toate ca n-am auzit ca cineva s-o fi patit din pricina asta. Creionul din cabina era legat cu o sfoara si numele de pe lista nu insemnau mai nimic pentru nimeni, de aceea m-am dus hotarata sa-i tai pe toti, ceea ce am si facut, nu ca ar fi contat, imi puteam imagina ca pana la urma tot 99,9% le iese, chiar daca foile acelea ajungeau pe urma direct intr-un tomberon, fara sa se mai uite cineva pe ele. Marturisesc ca in momentul in care am luat creionul in mana sa trag cate o linie pe fiecare candidat in parte, mi-am rotit privirea de jur imprejur sa ma asigur ca nu ma vede nimeni, ma gandeam ca atotputernica Securitate e in tot si-n toate, era o psihoza in care traiam cu totii si asta definea intreaga atmosfera".
2. "La prima votare eram studenta.Mi-aduc perfect aminte cum sefa de camin ne-a facut citeva zile la rind educatie cetateneasca(era o zeloasa)sa nu care cumva sa nu participam ca va fi vai de noi-rapoarte la seful de an, la indrumatorul de an, scaderi de note la examene. In ziua cu pricina(era o toamna ploioasa,cenusie)mi-aduc si acum aminte am plecat cu citeva colege,zgribulite de frig,obosite, cu capetele intre umeri sa votam niste nume de care nu auzisem in viata noastra. Dar frica de consecinte(stiam din familie ce se poate intimpla daca te impotrivesti sistemului)ne-a pus in miscare.Ma gindesc cu sila la acele vremuri, eram tineri si astea au lasat urme in sufletele noastre, care nici acum nu s-au sters".
3. "Ne dadeau o zi libera la scoala sau ne dadeau
drumul mai devreme de la ore ca sa faca sectia de votare in clasa noastra. In
ziua cu votarea, de la noi din casa maica-mea se ducea prima. Tata, nefiind
nici membru, i se cam rupea, da' pan'la urma se ducea si el, pe la pranz.
Nimeni nu stia ce voteaza. Stiu ca mai mereu iesea participarea la vot aproape
de suta la suta si din milioane de voturi doar cateva erau abtineri.
Era ceva mai mare agitatia ca sa faca un pic atmosfera mai "sarbatoreasca" dar
era doar de fatada, lumea stia ca e o facatura dar nu zicea nimeni nimic. Eu
fiind soim al patriei sau elev in scoala generala, pe vremea aia, nu am votat,
da' n-am pierdut nimic, evident.
Mi-l aduc foarte bine aminte pe politrucul scolii, il chema Dobre. La fel de
bine mi-o aduc aminte si pe profa de Constitutie, spaima tuturor elevilor de
clasa a 7-a. Dupa revolutie a predat geografia.
In 89, cand m-am dus intr-o seara de iarna sa caut lucrarile partidului de
cumparat de la librarie, m-a luat politia de pe strada, de ce umblu cu lanterna
pe langa vitrine, nu cumva vreau sa sparg libraria?
Acum suna hazliu, pe vremea aia n-a prea fost. Dar n-aveai cu cine, niiiste tzarani!"
