|
|
|
Evaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabile care consta in cuantificarea si exprimarea valorica in etalon banesc a existentei miscarii si transformarii patrimoniului economic pentru a-l reflecta in contabilitate. Sunt evaluate astfel: bunurile materiale, creantele, obligatiile, cheltuielile si veniturile, rezultatele financiare, folosindu-se in acest scop preturile si tarifele. Fara eveluare nu se poate realiza contabilitatea unitatilor patrimoniale.
Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii exprimate cantitativ cu elementele banesti concretizate in preturi, tarife pentru costuri.
a) Principiul stabilirii obiectului evaluarii
Obiectul evaluarii reprezinta totalitatea elementelor supuse evaluarii, delimitate in timp si spatiu.
b) principiul valorii reale conform caruia elementele patrimoniale se evalueaza la valoarea reala in vederea asigurarii unui bilant real. Valoarea reala este valoarea de utilitate a bunului in momentul respectiv care se stabileste prin luarea in considerare a starii fizice, pretului de piata al bunurilor asemanatoare, amplasarea si utilitatea lor.
In cazul creantelor si datoriilor valoarea de utilitate se determina
tinandu-se seama de valoarea probabila care se va incasa, respectiv care trebuie platita
c) Principiul alegerii formei de evaluare conform caruia evaluarea operatiunilor din categoria curenta se face la costuri de productie efective.
d) Principiul prudentei conform caruia la evaluarea elementelor patrimoniale se tine seama de deprecieri, riscuri si pierderi posibile de inregistrare
e) Principiul permanentei metodelor care presupune continuitatea in aplicarea normelor si regulilor utilizate in tot cursul exercitiului financiar si de la un exercitiu la altul pentru asigurarea comparabilitatii informatiilor.
I. COSTURILE sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate in vederea obtinerii produselor, lucrarilor sau serviciilor. Costurile se folosesc atat pentru evaluarea bunurilor achizitionate din afara unitatii (cost de achizitie). Se mai utilizeaza si notiunea de COST COMPLET sau COMERCIAL la care se evalueaza bunurile obtinute din productie proprie si vandute in afara unitatii.
COSTUL DE ACHIZITIE (al materiei prime si materialelor) include:
1. pretul de cumparare - negociat si inscris in factura primita de la furnizor
2. eventualele cheltuieli de transport, depozitare, manipulare suportate de cumparatori
3. unele cheltuieli accesorii efectuate in vederea punerii in stare de functionare a anumitor bunuri (mijloace fixe)
4. eventuale taxe nedeductibile
COSTUL DE PRODUCTIE se compune din
1. costul de achizitie al materiei prime si materialelor consemnate
2. cheltuieli de prelucrare a materiei prime in vederea transformarii in produs finit (salarii directe, aditionale la salrii directe, amortizarea capitalului fix si cota din cheltuielile indirecte ce revin produsului respectiv)
3. cheltuieli generale ale sectiei
COSTUL COMPLET (costul de desfacere sau comercial) cuprinde:
1. costul de productie al bunurilor livrate beneficiarilor
2. cheltuieli de desfacere pentru bunurile livrate si cheltuielile generale ale intreprinderii
II. PRETURILE reprezinta suma sau valoarea care se incaseaza pentru bunurile vandute. Pentru furnizori ele sunt preturi de vanzare iar pentru cumparatori ele reprezinta preturi de cumparare sau achizitie.
PRETURILE CU RIDICATA sunt preturi la care se vand bunurile intre agentii economici. Se compun din:
1. pretul producatorului care include:
1. 1. costul complet al bunurilor vandute
1. 2 profitul producatorului
2. pretul de livrare care include:
2. 1 accize pentru unele bunuri
2. 2 taxa pe valoarea adaugata (TVA deductibila)
2. 3 comision
PRETURILE CU AMANUNTUL sunt preturile la care se vand marfurile catre consumatorul final (populatie) si se compun din:
1. pretul cu ridicata
2. adaosul comercial - care trebuie sa acopere cheltuielile de circulatie si profitul unitatii comerciale
3. TVA colectata
Adaosul comercial declarat de unitatea care desface bunurile este destinat acoperirii cheltuielilor de circulatie ale acestora si realizarea unei rate a profitului in conditii de concurenta.
Bunurile se mai pot evalua la pretul pietei adica suma la care se poate procura bunul in ziua evaluarii in functie de formarea preturilor pe baza cererii si ofertei.
Mai intalnim in practica financiaro-contabila pretul de facturare, livrare pentru furnizare sau de achizitie pentru cumparatori si pret efectiv sau antecalculat de productie.
III TARIFELE sunt elemente banesti asemanatoare preturilor cu ajutorul carora se evalueaza lucrarile executate si serviciile prestate, precum si munca depusa de salariati.
Tarifele se formeaza asemanator cu preturile dar se porneste de la costurile de productie si nu de la cel complet deoarece lucrarile si serviciile nu necesita cheltuieli de desfacere.
IV VALORILE au acelasi continut si rol in evaluare ca si preturile dar ele tin seama de pretul pietei la un moment dat.
Principiul general de evaluare a elementelor patrimoniale in vederea evaluarii in contabilitate curenta consta in evaluarea la cost istoric denumit si valoare contabila.
Evaluarea elementelor patrimoniale se face in diferite momente ale desfasurarii activitatii economice:
- la intrarea bunurilor in patrimoniu
- la iesirea lor din patrimoniu
- la inventariere
- cu ocazia inchiderii exercitiului economico-financiar.
Evaluarea la intrarea in patrimoniu se realizeaza in functie de modul de dobandire:
a) bunurile aduse ca aport in natura cu ocazia constituirii sau fuziunii unor unitati patrimoniale, se evalueaza la valoarea prevazuta in actul de evaluare, valoare determinata prin expertiza tehnica numita valoare de aport.
b) bunurile dobandite prin titlul gratuit sau prin donatie se evalueaza la valoarea de utilitate in functie de pretul pietii. starea sau amplasarea bunurilor. Valoarea de utilitate reprezinta pretul presupus ca il accepta un client in functie de utilitatea bunurilor pentru unitatea respectiva.
c) bunuri dobandite cu titlu oneros (contra plata se avalueaza la costul de achizitie)
d) bunuri obtinute din productie proprie - se inregistreaza la cost de productie efectiv
e) creantele si datoriile sunt evaluate si inregistrate la valoarea nominala inscrisa in documentele justificative in care se consemneaza dreptul de creanta sau datoriile
Aceste valori cu care se inregistreaza bunurile la intrare in patrimoniu se numesc valori de intrare sau valori de inregistrare contabila sau costul istoric.
Bunurile iesite din unitate sau din depozite (vandute sau consumate) se evalueaza si se inregistreaza, se scad din gestiune, la valoare lor de intrare denumita si valoare de intrare; deoarece preturile unitare si implicit valoarea de intrare pentru acelasi bun pot diferi de la o intrare la alta, apar dificultati la stabilirea valorii de intrare pentru bunurile iesite intru cat ordinea iesirilor poate sa difere de ordinea intrarilor si deci se pune problema alegerii preturilor unitare care sa fie utilizate pentru evaluarea acestora.
In acest scop se poate utiliza una din urmatoarele metode:
a) Metoda primei intrari - primei iesiri FIFO potrivit careia costul unitar de achizitie al primei intrari lot se atribuie primei iesiri; dupa epuizarea primului lot evaluarea se face la costul de achizitie al celui de-al doilea lot intrat s. a. m. d.
Metoda prezinta dezavantajul ca in perioada de inflatie apare un profit brut mai mare decat cel real si unitatea va plati impozit pe profit mai mare.
b) Metoda ultimului intrat - primul iesit LIFO adica pentru iesiri se atribuie costurile de achizitie in ordine inversa intrarilor. Primele cantitati iesite se evalueaza la pretul de achizitie al ultimei intrari si dupa epuizarea lotului se face la preturile lotului achizitie inaintea acestuia s. a. m. d.
Dezavantaj al metodei: in perioade de infaltie are loc micsorarea profitului brut al unitatii.
c) Metoda costului unitar mediu ponderat CUMP calculat dupa fiecare intrare cu formula:
valoarea stocului initial + valoarea intrarilor
CUMP= -------- ----- ------ ----- ----- --------- ----- ----
cantitatea din stocul initial + cantitatea intrata
CUMP x cantitatea iesita = valoarea materialelor iesite
d) Metoda costului standard presupune stabilirea unui pret unic de inregistrare a iesirilor de obicei pretul ce corespunde sursei principale de aprovizionare.
Diferentele intre pretul real si cel standard se inregistreaza in contabilitate intr-un cont separat. Pentru a calcula la valoarea reala se adauga la costul standard diferentele aferente.
Evaluarea elementelor patrimoniale la inventariere
Cu ocazia inventarierii elementelor patrimoniale se evalueaza la valoarea actuala de utilitate denumita si valoare de inventar. Valoarea de intrare (valoarea contabila sau costul istoric) se pune de acord cu rezultatele inventarierii. In acest scop valoarea de intrare se compara cu valoarea de utilitate stabilita. Din comparatie pot rezulta plusuri sau minusuri de valoare. Aceste diferente se solutioneaza diferit pentru active respectiv pasive.
A. Cazul elementelor de activ
a) diferentele constatate in plus nu se inregistreaza iar activele se mentin inregistrate in contabilitatea curenta la valoare lor de intrare sau cost istoric
b) diferentele constatate in minus intre valoarea de inventariere si cea de intrare reprezinta o depreciere care poate fi:
- ireversibila si atunci se inregistreaza ca amortizare iar imobilizarile depreciate se mentin la valoarea lor de intrare
- reversibila (specifica stocurilor de active circulante in materiale). Pentru acestea se constituie provizioane, stocurile raman inregistrate in contabilitate la valoarea lor de intrare.
B. Cazul elementelor de pasiv
a) diferentele constatate in plus se inregistreaza prin constituirea unui provizion iar pasivele respective se mentin in contabilitatea curenta la valoarea lor de intrare
b) diferentele constatate in minus nu se inregistreaza.
La sfarsitul perioadelor de gestiune, cu ocazia inchiderii exercitiului financiar, evaluarea prin bilant a elementelor patrimoniale se face astfel incat la valoarea de intrare nominala si valoarea contabila pusa de acord cu rezultatul inventarierii:
a) diferentele constatate in plus sau minus pe teren fata de situatia faptica se inregistreaza in contabilitate pentru punerea de acord cu realitatea
b) diferente valorice se inregistreaza conform evaluarii la inventarieie
Reevaluarea elementelor de activ si pasiv se face pe baza unei dispozitii legale in acest sens, de regula o hotarare a guvernului. Cu acest prilej valoarea de intrare a bunurilor se modifica astfel: valoarea de intrare se inlocuieste cu valoarea actuala. Diferentele dintre aceste valori se inregistreaza in contabilitate sub forma diferentei din reevaluare. Aceste diferente influienteaza diferite surse economice in masura si proportiile prevazute de actul normativ.
