|
|
|
Obiective, pricipii generale, sfera angajamentului si certficarea rezonabila - ISA 200
Obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara. Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt 'ofera o imagine fidela' sau 'prezinta in mod fidel, sub toate aspectele semnificative', termeni care sunt echivalenti.
Cu toate ca opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori productivitatii cu care managementul a condus activitatile entitatii.
Principiile etice care guverneaza responsabilitatile profesionale ale auditorului sunt: Independenta; Integritatea; Obiectivitatea; Competenta profesionala si diligenta cuvenita; Confidentialitatea; Conduita profesionala; si Standardele tehnice.
Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ. O atitudine de scepticism profesional inseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica, in mod circumspect, a validitatii unei probe de audit obtinute si este atent la acele probe de audit care contrazic sau pun la indoiala credibilitatea documentelor sau a declaratiilor conducerii. De exemplu, o atitudine de scepticism profesional este necesara pe parcursul unui proces de audit pentru ca auditorul sa reduca riscul eludarii circumstantelor suspicioase, al generalizarii excesive in momentul conturarii concluziilor desprinse din observatiile de audit, precum si riscul utilizarii unor premise gresite la determinarea naturii, duratei si intinderii procedurilor de audit si la evaluarea rezultatelor acestora. In planificarea si desfasurarea unui angajament de audit, auditorul nu trebuie sa presupuna ca managementul este lipsit de onestitate, dar nici sa plece de la premisa unei onestitati incontestabile. In consecinta, declaratiile din partea conducerii nu trebuie sa substituie obtinerea de probe de audit suficiente si adecvate care sa dea posibilitatea conturarii concluziilor rezonabile pe care sa se fundamenteze opinia de audit.
Expresia 'sfera unui angajament de audit' se refera la procedurile de audit presupuse a fi necesare in circumstantele respective pentru a realiza obiectivul auditului. Procedurile de audit cerute pentru desfasurarea unui angajament de audit in conformitate cu ISA trebuie sa fie determinate de catre auditor, luand in considerare cerintele ISA, ale organismelor profesionale relevante, cerintele legislative si de reglementare si, acolo unde este adecvat, cerintele prevazute in termenii angajamentului de audit si cerintele de raportare.
Certificarea rezonabila
In conformitate cu ISA, un audit este destinat sa ofere o certificare rezonabila ca situatiile financiare, considerate in totalitatea lor, nu contin denaturari semnificative. Certificarea rezonabila este un concept legat de cumularea probelor de audit necesare pentru ca auditorul sa concluzioneze ca nu exista denaturari semnificative in situatiile financiare considerate in totalitatea lor. Certificarea rezonabila se refera la intregul procesul de audit.
Un auditor nu poate obtine o certificare rezonabila deoarece exista limitari inerente intr-un angajament de audit, care afecteaza capacitatea auditorului de a detecta denaturari semnificative. Aceste limitari sunt cauzate de factori ca:
Utilizarea testelor.
Limitarile inerente ale controlului intern (de exemplu, posibilitatea ignorarii acestuia de catre conducere si a existentei unor intelegeri secrete).
Faptul ca majoritatea probelor de audit sunt persuasive, mai degraba decat conclusive.
De asemenea, activitatea desfasurata de auditor in scopul formarii unei opinii se bazeaza si pe rationament profesional, in special in ceea ce priveste:
(a) strangerea probelor de audit, de exemplu, in deciderea naturii, duratei si a intinderii procedurilor de audit; si
(b) conturarea unor concluzii bazate pe probele de audit stranse, de exemplu, evaluarea caracterului rezonabil al estimarilor facute de conducere la intocmirea situatiilor financiare.
In plus, alte limitari pot afecta persuasiunea probelor de audit disponibile pentru a trage concluzii cu privire la anumite asertiuni1 (de exemplu, tranzactii intre partile afiliate). In aceste cazuri, anumite ISA identifica proceduri specifice care, datorita naturii asertiunilor particulare, vor oferi probe de audit suficiente si adecvate in cazurile in care nu exista:
(a) circumstante neobisnuite care sporesc riscul aparitiei denaturarilor semnificative, in afara celor care sunt estimate sa apara in mod obisnuit; sau
(b) nici un indiciu ca a avut loc o denaturare semnificativa.
In consecinta, datorita factorilor descrisi mai sus, un angajament de audit nu constituie o garantie ca situatiile financiare sunt lipsite de denaturari semnificative.
