|
|
|
Prezentarea unor active ca si active imobilizate sau ca active circulante depinde in mod esential de scopul pentru care sunt destinate si de durata detinerii.
Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua in scopul desfasurarii activitatilor societatilor comerciale.
Legislatia nationala (Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009), defineste la punctul 64 aliniatul (1) activele imobilizate, ca fiind active generatoare de beneficii si detinute pe o perioada mai mare de un an. In ceea ce priveste beneficiile economice viitoare acestea trebuie intelese in sensul potentialului acestora de a contribui direct sau indirect la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie catre entitate.
Daca sintetizam cele prezentate anterior remarcam faptul ca imobilizarile sunt active care prezinta urmatoarele caracteristici:
au o durata de utilizare mai mare de un an;
sunt achizitionate sau realizate pentru a fi utilizate in activitatea de exploatare;
nu sunt achizitionate pentru a fi revandute clientilor.
Esential este ca activul detinut pentru a fi considerat imobilizare trebuie sa poata fi utilizat in mod repetat in activitatea de exploatare pe o perioada mai mare de un an.
Activele imobilizate, in raport de comportamentul lor economic si al structurii lor materiale, se clasifica in:
imobilizari necorporale;
imobilizari corporale;
imobilizari financiare.
Imobilizari necorporale: sunt definite (conform Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009) ca active identificabile, nemonetare, fara suport material si detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri si servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative. Sunt recunoscute in bilant imobilizarile necorporale care:
se estimeaza ca vor genera beneficii economice pentru entitate;
costul activului poate fi evaluat credibil.
In cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind:
cheltuielile de constituire;
cheltuielile de dezvoltare;
concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturile si activele similare, cu exceptia celor create intern in entitate;
fondul comercial;
alte imobilizari necorporale;
imobilizari necorporale in curs de executie si avansurile acordate pentru imobilizari necorporale.
Imobilizari corporale: sunt active care (conform OMFP nr. 3055/2009):
a) Sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si
b) Sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.
Imobilizarile corporale includ in structura lor:
terenuri si amenajarile de teren;
constructiile;
instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii;
mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale;
imobilizarile corporale in curs si avansurile acordate pentru imobilizari corporale.
Daca analizam imobilizarile necorporale si pe cele corporale constatam ca ele reprezinta un tip de cheltuiala pe termen lung, efectuata in avans - capitalizata - neexprimata inca pe cheltuielile curente. Pe masura utilizarii acestor imobilizari si obtinerea de venituri, aceste cheltuieli capitalizate devin treptat cheltuieli curente fiindca se pot corela cu veniturile corespunzatoare. Problema contabila este legata de repartizarea pe mai multe exercitii a costurilor imobilizarilor, pe toata durata de functionare a activului, proces numit amortizare.
O imobilizare necorporala sau corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau la casare atunci cand nici un beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.
Imobilizarile financiare reprezinta active financiare clasificate ca si imobilizari datorita detinerii pe o perioada mai mare de un an.
Imobilizarile financiare cuprind:
actiunile detinute la entitati afiliate;
actiuni detinute la entitatile de care compania este legata in virtutea intereselor de participare;
alte titluri imobilizate;
creante imobilizate reprezentand imprumuturi acordate de entitate tertilor in baza unor contracte pentru care se percepe dobanda si constau din:
imprumuturi acordate entitatilor afiliate;
imprumuturi acordate societatilor la care se detin interese de participare;
imprumuturi acordate pe termen lung tertilor diversi;
alte creante imobilizate (depozite, garantii depuse de terti).
Prin interese de participare se inteleg drepturile detinute in capitalul altor entitati (reprezentate sau nu prin actiuni), care prin crearea unei legaturi durabile cu aceste entitati sunt destinate sa contribuie la activitatile intreprinderii. Partea de capital detinuta trebuie sa depaseasca 20% pentru a fi considerata interes de participare.
Imobilizarile financiare mai sunt denumite si investitii financiare realizate in vederea:
realizarii de venituri sub forma de dividende, dobanzi, redevente si chirii sau (in ultima instanta)
obtinerii unor beneficii ca urmare a vanzarii acestor investitii.
