|
|
|
Cunoasterea de catre auditor a entitatii si mediului sau consta in intelegerea urmatoarelor aspecte:
(a) Sectorul, factorii de reglementare si alti factori externi, inclusiv cadrul de raportare financiara aplicabil.
(b) Natura entitatii, inclusiv selectia si aplicarea de catre entitate a politicilor contabile.
(c) Obiectivele si strategiile precum si riscurile de afaceri aferente care pot genera o denaturare semnificativa a situatiilor financiare.
(d) Evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii.
(e) Controlul intern.
Natura, timpul si intinderea procedurilor privind evaluarea riscului depind de circumstantele angajamentului cum ar fi marimea si complexitatea entitatii precum si experienta auditorului cu aceasta. In plus, identificarea schimbarilor semnificative la oricare dintre aspectele de mai sus privind entitatea din perioadele anetrioare este deosebit de importanta pentru cunoasterea suficienta a entitatii in vederea identificarii si evaluarii riscurilor de denaturare semnificativa.
Sectorul, factorii de reglementare si alti factori externi, inclusiv cadrul aplicabil de raportare financiara.
Auditorul trebuie sa obtina o cunoastere a sectorului relevant, factorii de reglementare si alti factori externi inclusiv cadrul aplicabil de raportare financiara. Acesti factori includ conditiile privind sectorul cum ar fi mediul competitiv, relatiile dintre furnizor si client, si evolutiile tehnologice; mediul de reglementare cuprinzand printre altele cadrul aplicabil de raportare financiara, mediul legal si politic, cerintele privind mediul inconjurator care afecteaza sectorul si entitatea; alti factori externi precum conditiile economice generale. Vezi ISA 250 "Considerente privind legislatia in auditul situatiilor financiare" pentru alte cerinte legate de cadrul legal si de reglementare aplicabil entitatii si sectorului din care face parte.
Sectorul in care opereaza entitatea poate da nastere unor riscuri specifice de denaturare semnificativa decurgand din natura afacerii sau gradul de reglementare. De exemplu, contractele pe termen lung pot implica estimari semnificative ale veniturilor si cheltuielilor care dau nastere la riscuri de denaturare semnificativa. In astfel de cazuri, auditorul analizeaza daca echipa angajamentului include membri cu suficiente cunostinte si experienta relevante.
Cerintele legislative stabilesc de multe ori cadrul aplicabil de raportare financiara ce urmeaza a fi utilizat de conducere la intocmirea situatiilor financiare ale entitatii. In majoritatea cazurilor, cadrul aplicabil de raportare financiara va fi cel al jurisdictiei in care este inregistrata sau functioneaza entitatea si auditorul isi desfasoara activitatea iar auditorul si entitatea cunsoc amandoi acel cadru. In anumite cazuri, s-ar putea sa nu existe un cadru local de raportare financiara, iar optiunea entitatii este guvernata de practicile locale, practicile din sectorul respectiv, nevoile utilizatorului sau alti factori. De exemplu, entitatile concurente pot aplica Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) iar entitatea poate hotari ca IFRS sunt adecvate si pentru cerintele sale de raportare financiara. Auditorul analizeaza daca legislatia locala specifica anumite cerinte de raportare financiara pentru sectorul din care face parte entitatea, intrucat situatiile financiare pot fi semnificativ denaturate in contextul cadrul aplicabil de raportare financiara daca managementul nu intocmeste situatiile financiare conform acestor reglementari.
Auditorul trebuie sa obtina o cunoastere a naturii entitatii. Natura entitatii se refera la activitatea ei, actionariatul si guvernanta, tipurile de investitii pe le face si direste sa le faca, felul in care este structurata si modul in care este finantata. Intelegerea naturii unei entitati permite auditorului sa inteleaga clasele de tranzactii, soldurile conturilor si prezentarile de informatii ce sunt asteptate a se regasi in situatiile financiare.
Entitatea poate avea o structura complexa cu filiale sau alte componente in multiple locatii. Pe langa dificultatile de consolidare in astfel de cazuri, alte aspecte cu structuri complexe care pot da nastere la riscuri de denaturare semnificativa sunt includ: alocarea pe segmente a fondului comercial si deprecierea sa; daca investitiile sunt sub forma asocierilor in participatiune, a filialelor sau a investitiilor contabilizate dupa metoda punerii in echivalenta; si daca entitatile cu scop special sunt contabilizate corespunzator.
Intelegerea actionariatului si a relatiilor dintre actionari (asociati) si alte persoane sau entitati este si ea importanta pentru a stabili daca tranzactiile intre parti afiliate au fost identificate si contabilizate corespunzator. ISA 550 "Parti afiliate" ofera indrumari in plus asupra considerentelor auditorului relevante pentru partile afiliate.
Auditorul trebuie sa inteleaga selectia si aplicarea de catre entitate a politicilor contabile si sa analizeze daca acestea sunt corespunzatoare pentru activitatea sa si consecvente fata de cadrul aplicabil de raportare financiara si politicile contabile utilizate in sectorul relevant. Intelegerea acestora presupune intelegerea metodelor pe care entitatea le foloseste pentru inregistrarea tranzactiilor semnificative si neobisnuite; intelegerea efectului politicilor contabile semnificative in domeniile controversate sau emergente pentru care exista o lipsa de linii directoare cu autoritate sau un consens; si intelegerea modificarilor in cadrul politicilor contabile ale entitatii. De asemenea auditorul identifica standardele si reglementarile de raportare financiara care sunt noi pentru entitate si ia in considerare momentul si modul in care entitatea va adopta astfel de cerinte. Acolo unde entitatea a schimbat selectia sau metoda de aplicare a unei politici contabile semnificative, auditorul analizeaza motivele schimbarii si daca aceasta este adecvata si conforma cu cerintele cadrului aplicabil de raportare financiara.
Prezentarea situatiilor financiare in conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiara presupune prezentarea adecvata a aspectelor semnificative. Aceste aspecte se refera la forma, aranjamentul si continutul situatiilor financiare si notelor anexate la acestea, incluzand de pilda terminologia utilizata, gradul de detaliere, clasificarea elementelor din situatii si baza de calcul a valorilor prezentate. Auditorul ia in considerare daca entitatea a prezentat un anumit aspect, in mod corespunzator, in lumina circumstantelor si faptelor cunoscute de auditor la acel moment.
Auditorul trebuie sa obtina o cunoastere a obiectivelor si strategiilor entitatii si riscurile de afaceri aferente care pot da nastere la denaturari semnificative ale situatiilor financiare. Entitatea isi desfasoara activitatea in contextul sectorului, factorilor de reglementare si altor factori endogeni si externi. Pentru a raspunde acestor factori, conducerea entitatii sau cei insarcinati cu guvernanta definesc obiectivele, care sunt planurile generale ale entitatii. Strategiile sunt abordarile operationale prin care conducerea intentioneaza sa indeplineasca obiectivele. Riscurile de afaceri rezulta din conditii semnificative, evenimente, circumstante, acte sau omisiuni care pot afecta capacitatea entitatii de realizare a obiectivelor si executarea a strategiilor sale, sau prin stabilirea de obiective si strategii inadecvate. Asa cum mediul extern se modifica, la fel desfasurarea activitatii unei entitati este un proces dinamic iar strategiile si obiectivele acesteia se modifica in timp.
Riscul de afaceri este mai cuprinzator decat riscul de denaturare semnificativa a situatiilor financiare, incluzandu-l pe cel din urma. Riscul de afaceri in particular poate lua nastere din schimbare sau complexitate, desi nerecunoasterea nevoii de schimbare poate duce si ea la risc. Schimbarea poate aparea, de exemplu, din dezvoltarea de noi produse care ar putea fi un esec; dintr-o piata neadecvata, chiar daca s-a dezvoltat cu succes; sau din deficiente care pot da nastere unor obligatii si unui risc privind reputatia. Intelegerea riscurilor de afaceri mareste probabilitatea identificarii riscurilor de denaturare semnificativa. Cu toate acestea, auditorul nu are responsabilitatea de a identifica sau evalua toate riscurile de afaceri.
Multe dintre riscurile de afaceri vor avea in final consecinte financiare si implicit un efect asupra situatiilor financiare. Totusi, nu toate riscurile de afaceri dau nastere la riscuri de denaturare semnificativa. Riscul de afaceri poate avea o consecinta imediata pentru riscul de denaturare pentru clase de tranzactii, solduri de conturi si prezentari de informatii la nivel de asertiune sau la nivelul intregului ansamblu de situatii financiare. De exemplu, riscul de afaceri aparand dintr-un portofoliu de clienti in scadere datorita consolidarii sectorului poate mari riscul de denaturare asociat cu evaluarea creantelor. Totusi, acelasi risc, in special in combinatie cu o economie in declin, poate avea de asemenea o consecinta pe termen mai lung, pe care auditorul o ia in considerare la evaluarea aplicarii principiului continuitatii activitatii. De aceea, auditorul hotaraste daca riscul de afaceri poate da nastere unei denaturari semnificative in lumina circumstantelor entitatii. Exemple de conditii si evenimente care pot indica riscuri de denaturare semnificativa sunt date in Anexa 3.
De regula, conducerea identifica riscurile de afaceri si pune la punct metode de abordare a lor. Entitatile mai mici de multe ori nu-si stabilesc obiective si strategii si nu-si gestioneaza riscurile de afaceri aferente prin intermediul unor planuri sau procese formale. In multe cazuri s-ar putea sa nu existe nici o evidenta a acestor aspecte. La astfel de entitati, de regula auditorul obtine informatiile dorite prin chestionarea conducerii si observarea modului in care entitatea raspunde la astfel de probleme.
Evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii
Auditorul trebuie sa inteleaga evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii. Evaluarea performantelor si revizuirea lor indica auditorului aspecte ale rezultatelor entitatii pe care conducerea si alte persoane le considera importante. Indicatorii de performanta, fie externi fie interni, creaza presiuni asupra entitatii care, la randul lor, pot motiva conducerea sa ia masuri de imbunatatire a rezultatelor activitatii sau sa denatureze situatiile financiare. Cunoasterea indicatorilor de performanta ai entitatii ajuta auditorul sa-si dea seama daca astfel de presiuni pot da nastere unor masuri ale conducerii care sa fi marit riscul de denaturare semnificativa.
Evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii de catre conducere trebuie distinsa de monitorizarea sistemelor de control, desi scopurile lor se pot suprapune. Monitorizarea sistemelor de control, totusi, se ocupa in mod expres de operarea eficienta a controlului intern prin luarea in considerare a informatiilor despre control. Evaluarea si revizuirea performantelor este orientata catre a afla daca performantele activitatii satisfac obiectivele stabilite de management (sau terti), dar in anumite cazuri indicatorii de performanta ofera si ei informatii care permit conducerii sa identifice deficientele din controlul intern.
Informatiile generate intern si folosite de conducere in acest scop pot cuprinde indicatori cheie de performanta (financiari si de alta natura), bugete, analiza variantei, informatii pe segmente, rapoarte de performanta divizionale, departamentale sau la alt nivel si comparatii ale performantelor entitatii cu cele ale concurentei. Parti externe pot de asemenea evalua ti revizui performantele financiare ale entitatii. De exemplu, informatiile externe cum ar fi rapoartele analistilor si rapoartele agentiilor de rating pot furniza informatii utile pentru cunoasterea de catre auditor a entitatii si mediului ei. Deseori astfel de rapoarte se obtin de la entitatea supusa auditului.
Evaluarile interne pot evidentia rezultate neasteptate sau tendinte care solicita chestionarea altor persoane de catre conducere pentru a se stabili cauza si a se lua masuri corective (inclusiv, in anumite cazuri, detectarea si corectarea erorilor in timp util). De asemenea evaluarea performantelor poate indica auditorului un risc de denaturare a informatiilor aferente din situatiile financiare. De exemplu, evaluarea performantelor poate indica faptul ca entitatea inregistreaza o crestere sau profitabilitate neobisnuit de rapida comparativ cu aceea a altor entitati din aceeasi ramura. Astfel de informatii, in special combinate cu alti factori cum ar fi primele bazate pe rezultate sau remunerarea prin stimulente pot indica riscul potential de subiectivism din partea conducerii la intocmirea situatiilor financiare.
Multe dintre informatiile utilizate la evaluarea performantelor pot fi produse de sistemul de informatii al entitatii. In cazul in care conducerea presupune ca datele utilizate pentru revizuirea performantelor entitatii sunt exacte fara a avea o baza pentru prezumtia respectiva, pot exista erori in informatii conducand in mod potentia conducerea catre concluzii incorecte despre performante. Atunci cand auditorul intentioneaza sa faca uz de indicatorii de performanta pentru audit (de exemplu pentru procedurile analitice), auditorul are in vedere daca informatiile legate de revizuirea performantelor entitatii de catre conducere ofera o baza credibila si sunt suficient de precise pentru un astfel de scop. Daca face uz de indicatorii de performanta, auditorul verifica daca ei sunt suficient de precisi pentru a detecta denaturari semnificative.
Entitatile mai mici de obicei nu dispun de procese formale pentru evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii. Cu toate acestea conducerea deseori se bazeaza pe anumiti indicatori cheie pe care cunostintele si experienta privind activitatea entitatii ii sugereaza a fi o baza credibila pentru evaluarea performantelor financiare si luarea masurilor corespunzatoare.
