Statele Unite ale Americii - SISTEM POLITIC

Statele Unite ale Americii formeaza o federatie de 50 de state. Puterea federala este un regim prezindential bazat pe votul universal, iar viata politica se organizeaza in jurul celor doua mari partide, partidul democrat si partidul republican.

Pentru a intelege mecanismul de functionare al sistemului politic american, va trebui sa prezentam paradigmele structurale ale vietii politice americane precum si modul de functionare a statului american, efectele capitalismului, ale economiei si religiei asupra vietii politice americane.

SUA este un stat federal, adica are un guvern, exista o putere judecatoreasca la scara nationala, numita federala si aceeasi structura se regaseste la nivelul fiecarui stat care constituie Uniunea.

SUA are o constitutie federala, votata in 1789 a carei text continua sa ramana in vigoare, desigur completat de atunci cu numeroase amendamente. El se bazeaza pe principiul separarii puterilor in stat.

Guvernul administreaza cele 50 de state si un numar de teritorii care nu au un statut particular si nu sunt ridicate la rang de state(de exemplu Porto Rico).

Puterea federala este insarcinata sa rezolve problemele care privesc intreaga natiune: relatii externe, moneda, armata, razboi si pace, etc.

Fiecare dintre state are propria sa constitutie, care nu este in contradictie cu constitutia federala si propriul guvern, ale carui atributii sunt importante, ele privind toate domeniile nerezolvate expres prin constitutia puterii federale( educatie, transport, comert, politie, finante, etc.)

Fiecare stat are legea sa electorala. In fruntea sa se afla un guvernator si o adunare legislativa bicamerala. De altfel, statele servesc ca circumscriptii electorale pentru desemnarea celor alesi la toate nivelurile, chiar si la cel federal.

In interiorul fiecarui stat american exista un anumit numar de subdiviziuni administrative, primarii, comitete, etc.formand o retea de puteri locale destul de sofisticata(78.000 de unitati administrative).

Puterea federala implica trei institutii principale:

Presedintele - care este comandantul suprem al armatei. El negociaza tratatele, numeste diplomatii si asigura aplicarea legii. El numeste o administratie formata din secretari (MINISTRI) responsabili numai in fata lui, acestia fiind alesi dupa criteriul competentei.

Presedintele se reprezinta in sediul congresului doar pentru a da citire unor mesaje "despre starea natiunii". El poate sa opuna dreptul sau de veto unei legi votate de congres insa aceasta poate sa treaca daca este votata cu majoritatea de doua treimi.

Congresul - exercita puterea legislativa si isi are sediul in Capitoliu. Este format din doua camere: Camera reprezentantilor si Senatului este nevoie de acordul ambelor camere pentru votarea unui proiect de lege. Ratificarea tratatelor este resortul Senatului, iar initiativa in materie bugetara apartine Camerei Reprezentantilor.

Camera Reprezentantilor este aleasa pe doi ani, intr-un singur tur de scrutin, uninominal si numara 435 de membrii ce trebuie sa aiba varste de peste 25 de ani si sa fie cetateni americani de peste sapte ani. De obicei, toti provin din randul paturii sociale bogate.

Senatul numara 100 de membrii(doi senatori pentru un stat) alesi pentru sase ani. Senatorii se recruteaza din randul claselor cele mai bogate ale societatii si mai ales din randul unor familii de notabilitati. Din 1930, cu rare exceptii, democratii detin majoritatea in cele doua camere ale Congresului. Totusi, in 1980 republicanii au obtinut majoritate in Senat.

Camerele nu pot demite presedintele cu exceptia situatiei de inalta tradare sau de delict comis in timpul mandatului, in acest caz ele actionand conform unei proceduri numita 'imprachment'.

Puterea judecatoreasca - este exercitata de Curtea Suprema Federala. Ea este constituita din opt membrii numiti pe viata de presedinte, toti juristi cu vechime care apartin burgheziei bogate si elitei intelectuale a tarii.

Puterea Curtii Supreme este considerabila: ea judeca diferendele intre State, intre un Stat si Uniune, intre cetateni si Uniune. Ea poate anula legile votate de Congres si Adunarile Legislative ale statelor ca si decretele prezidentiale daca la considera contrare Constitutiei.

Statele Unite sunt o democratie in care votul universal este sursa puterii executive si legislative. Din 1920 in Statele Unite, si femeile au drept de vot. Din 1971 varsta electorala a coborat de la 21 la 18 ani. Dispozitiile succesive au permis si minoritatilor rasiale sa-si exercite efectiv dreptul de vot. Cetatenii americani sunt chemati sa aleaga reprezentanti in numeroase functii, la nivelul Statelor si al municipalitatii. Pentru toate aceste alegeri, cea mai mare parte a candidatilor sunt investiti de cele doua mari partide, Partidul Democrat si Partidul Republican. Aceste partide nu au structuri solide decat pe plan local, iar activitatea lor este importanta mai ales in momentul alegerilor prezidentiale.

Partidul Democrat, al carui simbol este magarusul, inca din 1870, se sprijina pe alegatorii din Sud care constituie aripa sa conservatoare, pe sindicate si pe minoritati (imigranti, catolici, evrei, negri) in Nord-Est si in Vest.

Partidul Republican, simbolizat inca din 1874 de elefant, este puternic in New England si in Midde West, in randul marilor industriasi si al micilor comercianti, al fermierilor, etc.

Din 1865 in 1932, Partidul Republican a dominat permanent scena politica americana. Cu Roosevelt si Truman, democratii au guvernat neantrerupt din 1932 pana in 1952, apoi o alternanta inire cele doua mari partide s-a realizat in fruntea statului federal.

Teoria politica a fost relativ subdezvoltata in Statele Unite in comparatie cu Europa.

De-a lungul anilor, imaginile cele mai raspandite ale vietii politice americane au fost plasmuite in trei paradigme (teorii).

Teoria care adesea e denumita 'progresista' pune accent pe conflictul neintrerupt intre cei putini care sunt bogati si cei multi care sunt saraci. Am putea numii aceasta teorie 'conflictul dintre clase" in viata politica americana. Aceasta teorie a fost sustinuta de ganditori federalisti ca John Adams, Alexander Hamilton, Vernon Perrington, etc.

Teoria Consensualista a vietii politice americane este total opusa celei din abordarea federalist progresista. Conform acestei teorii, cheia intregii istorii americane rezida nu in conflictele dintre cele doua clase, ci mai degraba in caracterul accentuat al predominatiei clasei de mijloc. Formularea clasica a teoriei consensului o gasim in opera lui Alexis de Tocqueville.

Din cauze diverse si multiple, cum ar fi: lipsa feudalismului, abundenta pamantului liber, penuria de forta de munca, instituirea timpurie a sufragiului universal pentru barbati, raspandirea ideii de libertate, egalitate, individualism, constiinta de clasa si lupta de clasa nu s-au dezvoltat in Statele Unite asa cum s-a intamplat in Europa. Dar aici a existat, dupa cum surprinde forte elocvent Tocqueville, o uniformitate sociala si politica impresionanta. De aceea ideologiile cu o baza de clasa nu s-au constituit niciodata in viata politica americana asa cum s-au dezvoltat in politica europeana.

O a treia teorie. Paradigma Pluralista, sustine ca trasatura principala vietii politice americane este concurenta dintre diversele grupuri de interese.

Formularea clasica a paradigmei pluraliste a fost data de James Madison, si reformata de Arthur F. Bentley, in prima jumatate a secolului XX. Aceasta a redobandit un loc dominant printre interpretarile date vietii politice americane de catre politologi, dupa cel de-al II - lea Razboi Mondial.

Cele trei teorii sau paradigme, aproape ca se implica reciproc, ele difera doar prin aceea ca una pune accentul pe acordul in probleme de baza iar alta pe probleme specifice. Fiecare dintre aceste teorii are puncte tari si puncte vulnerabile.

Aproape toata lumea este de acord ca Statele Unite au fost fondate pe baza anumitor idealuri politice si a inspiratiei oferite de fagaduinta unui ere sau visul libertatii si egalitati. Aceste idealuri politice joaca un rol central in cadrul identitatii nationale americane si au jucat un rol critic in modelarea evolutiei si dezvoltarii politice americane.

In Statele Unite nu a existat conficte politice in stil european, dar cu toate acestea viata politica americana a fost marcata de mai multa pasiune morala decat cea a oricaruia dintre statele europene.

In Statele Unite, consensul ideologic este o sursa de conflict politic, disputele morale, mai degraba decat cele economice genereaza polarizare, iar politica grupurilor de interese este completata, uneori chiar inlocuita de politica reformei morale. Rolul central al pasiunii morale este cel care distinge viata politica americana de viata politica a majoritatii celorlalte societati si aceasta trasatura este cea mai grea de inteles de catre straini.

Nucleul crezului american il constitue valori ca: libertate, egalitate, individualism, democratia si suprematia dreptului, in conditiile existentei unei constitutii.

Stabilitatea sistemului politic american este data de consensul intre elementele de baza ale crezului american. Existenta acestui consens asupra valorilor crezului american se transforma in sprijin pentru institutiile politice le statului.

Stabilitatea democratiei depinde in mod special de existenta unui acord asupra valorilor democratice. Democratia nu poate functiona daca o parte insemnata publicului i se opune in mod radical sprijinind miscarile autoritare de stanga, dreapta sau de centru.

Alexis de Tocqueville constata ca tocmai din pricina valorilor liberal-democratice intrupate in crezul american, sansele de coruptie a liderilor sunt mai raspandite in Stele Unite decat oriunde altundeva.

In Statele Unite mascarea puterii este o sarcina deloc usoara. O trasatura distinctiva a vietii politice americane este caracterul ei deschis, public, contrastand cu viata politica a altor societati democratice (fara sa mai vorbim de cele autoritare). Ideea secretelor de stat nu a prins niciodata radacini in america, ca si ideea de 'stat' ca atare. Presa este principia institutie a transparentei in Statele Unite. Nu numai ca transparenta patrunde peste tot, dar ea si distruge puterea in Statele Unite mai mult decat in orice alta societate. De aici decurg eforturi mai mari de ascunde puterea pentru a-i pastra lucrare si legitimitatea.

Liderii politici trebuie sa para a reflecta vointa populatiei in mai mare masura decat o fac in realitate iar dorinta unei democratizari tot mai mari a guvernamantului din ultimul secol a produs pe langa o democratie veritabila si foarte mult viclesug.

In Statele Unite exista o intrepatrundere intre viata religioasa si cea politica. America s-a nascut sub semnul egalitatii si sub cel al unui protestantism constructiv. Pluralitatea de organizatii religioase si caracterul autopatrunzator al credintei religioase au produs trei forme de intrepatrundere intre religie si politica.

Mai intai, protestantismul din veacul al XVII lea a stat la originea multor idei din crezul american, indeosebi cele legate de rolul constiintei individuale.

In al doilea rand, absenta oricarei religii oficiale de stat sau nationale a deschis calea pentru incorporarea directa a multora dintre ideile si simbolurile religioase generalizate in comportamentul politic american.

In al treilea rand, deoarece identitatea nationala este definita in termenii unui set de ideologii politice, crezul national si practicile politice, precum si anumite functii religioase sunt legate de acest set de idealuri politice.

In perioada 1960-1976, viata politica a Statelor Unite s-a caracterizat printr-un emotivism plin de ardoare. Aceasta perioada este una de intensa polemica si activitate politica.

Incepand din 1976, s-au inmultit semnele grijii starnite de slabiciunea presedintiei si de nevoia de a avea un presedinte ' calauza '.

Comunitatea politica americana, lipsita de orice concept de stat, lipsita de-a lungul istoriei sale deopotriva de autoritatea centrala si de aparatul birocratic al statului european, a fost o comunitate politica slaba.

In secolul XX, primejdiile externe si nevoile economice si sociale interne au dat nastere unor presiuni care au impins catre constituirea unor institutii de elaborare si aplicare a deciziilor, inzestrate cu mai multa autoritate.

Din punct de vedere al politicii externe a Statelor Unite, obiectivele actiunilor politicii externe doresc sa oglindeasca nu numai interesele de securitate ale natiunii si interesele economice ale unor grupuri din cadrul natiunii ci si valorile si principiile politice care definesc identitatea americana.

In secolul XX, Statele Unite se confrunta cu numeroase probleme care insa nu au putut schimba valorile politice americane, ci doar au adancit decalajul dintre idealurile si institutiile politice, decalaj care este crucial pentru identitatea nationala americana.

'. America este o amagire, fiindca realitatea ei este atat de departe de idealurile ei. Gresesc. America nu este o amagire ea este o dezamagire. Dar ea poate sa fie o dezamagire numai pentru ca este si o speranta', l *pg.345.