PROCESUL DE COMUNICARE

PROCESUL DE COMUNICARE

a. Comunicarea intre oameni si animale

Schimbul de informatii este o trasatura universala a tuturor organismelor, care in mod constant transmit si primesc informatii. Obtinerea hranei, ocolirea pericolelor, gasirea unui partener de imperechere depind fundamental de trimiterea unor semnale la timpul oportun si de culegerea unor informatii esentiale despre starea mediului inconjurator. Esecurile in comunicare pot avea consecinte grave: pierderea resurselor, ranirea sau chiar moartea.

Un exemplu al existentei comunicarii in zona speciilor de animale ni-l ofera albinele. Cel care s-a ocupat de procesul de comunicare al albinelor a fost naturalistul austriac Karl von Frisch. El a descoperit faptul ca o albina ce a localizat o sursa abundenta de alimente se intoarce la stup si executa instinctiv o secventa de miscari formalizate sau 'un dans' la suprafata verticala a stupului. Exista doua modele de baza ale acestui 'dans'. Daca sursa de alimente este la o distanta mai mica de 54 - 90 m, albina executa un dans circular. Daca sursa de alimente este mai indepartata, dansul circular se schimba intr-un dans leganat. Pe langa comunicarea distantei, o albina se pare ca indica si directia in care se afla alimentele. Folosind stupul, ca punct de referinta, albina indica, intr-un mod specific, unghiul dintre soare si locul alimentelor. Iata, schematic, cum are loc comunicarea de catre albina a distantei unde se afla alimentele gasite: Cazul l. - alimentele se afla la un unghi de 50° fata de soare; in mod adecvat directia dansului albinei se petrece la un unghi similar fata de centrul gravitatii pamantului; Cazul 2. - soarele este deasupra sursei de alimente si in linie dreapta cu stupul; portiunea diametrala a dansului este verticala si miscarea albinei este ascendenta; Cazul3. - soarele este in linie cu locul alimentelor, dar la marginea opusa a stupului; albina danseaza portiunea diametrala in mod descendent .

Prin capacitatea ei de a comunica albina se aseamana cu omul. Dar exista importante deosebiri intre sistemul de comunicare al albinei si cel al omului. Trebuie mentionate cel putin doua deosebiri: 1. Ceea ce este capabila o albina sa comunice este strans legat de ceea ce albina comunica. Albina indica directia unei surse de alimente, performand aceasta directie in mersul ei de-a lungul stupului. Forma cuvintelor omului nu imita, ca regula, ideile ce sunt comunicate. Exista atat de multe cuvinte pentru un lucru dat sau pentru o idee oarecare, cate limbaje umane exista; 2. Cea mai importanta deosebire rezulta insa din sursa modelelor de comportare proprii albinelor si omului. Comunicarea intre albine este, in mod principal, datorata instinctului mostenit. Capacitatea omului de a comunica se bazeaza pe invatare si este transmisa din generatie in generatie. Este adevarat ca darul omului de a vorbi este innascut, insa acest dar poate fi dezvoltat pe deplin numai prin contactele sociale cu alti oameni. Sistemele de comunicare ale omului - vorbire, scris, pantomima sau codul Morse - sunt activitati invatate. Datorita acestui fapt ele sunt parti ale culturii.

b. Transmiterea si receptarea semnalelor

Procesul de comunicare este un schimb de informatii intre emitator si receptor. Informatia este transmisa prin semnale si este receptata ca mesaj. Transmiterea si receptarea mesajelor ridica mai multe probleme, dintre care ne vom referi doar la cateva.

Maf intai, trebuie spus ca nu intotdeauna exista o coincidenta intre ceea ce semnifica cuvantul prin semnul lui si ceea ce semnifica el pentru receptor. Exista un potential de intelegere gresita in toate tranzactiile comunicative. Astfel, o persoana poate plange de fericire, dar mesajul receptionat de altcineva poate fi total diferit, ca o expresie a unei situatii grave (boala, pierderi, insuccese etc.).

In al doilea rand, este necesar sa intelegem faptul ca trimiterea de semnale, de un fel sau altui, este inevitabila atat timp cat o fiinta, animal sau om, este in viata. Existand, fiecare planta, animal sau om este tradata sau tradat de informatii referitoare la marime, forma si localizare. Chiar si atunci cand reuseste sa se camufleze perfect in raport cu mediul (forma, culoare), ea sau el poate fi detectata sau detectat prin miros, caldura trupului, camp electric etc.

In al treilea rand, in cazul in care transmiterea informatiilor este inevitabila se pune problema controlului acestui act. Este vorba de o transmisie a informatiei adecvata, pentru un receptor adecvat si ihtr-un timp adecvat. Din perspectiva emitatorului cheia succesului consta in managementul eficace al informatiei. Adica aceasta inseamna: daca semnalele trebuie transmise, atunci sa le facem ca ele sa fie in avantajul nostru. Din acest punct de vedere un management eficace al informatiei solicita, uneori, ca semnalele sa fie adecvate. Alteori, poate fi in avantajul emitatorului de a transmite semnale gresite, urmarind un anumit scop. Prin managementul informatiei emitatorul doreste sa controleze intr-un fel raspunsul celui ce receptioneaza informatia. Dar, un organism nu este capabil sa controleze toate semnalele pe care le emite. In acelasi timp el nu poate determina intotdeauna cine va fi cel ce va receptiona informatia. Apoi, un mesaj uman poate insemna ceva pentru cel ce transmite informatia si altceva pentru cel ce o receptio­neaza.

Jn al patrulea rand, este util sa subliniem ideea ca in zona de comunicare exista un anumit grad de incertitudine. Nici cel ce transmite informatia, nici cel ce o receptioneaza nu are un control complet asupra semnificatiei informatiei pe care ei o schimba. Exista insa posibilitatea ca nesiguranta sa fie redusa prin redundanta. Redundanta nu trebuie inteleasa, cum se procedeaza uneori, ca o supraabundenta inutila a expresiilor, a cuvintelor, a imaginilor in emiterea unui semnal, ci ca un surplus de comunicare menit sa asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. Redundanta poate insemna, peniru un emitator, reducerea nesi­gurantei prin repetitia sau reintarirea semnalului. De exemplu, o anumita afirmatie (deci un semnal), poate fi intarita prin tonul vocii sau prin gesturi. La randul lui, si receptorul poate folosi virtutile redundantei. Daca se indoieste, de pilda, de sinceritatea cuiva, el va urmari sa gaseasca probe suplimentare care sa fie in concordanta cu semnalele pe care le-a primit de la emitent.

in al cincilea rand, este nevoie de luat in seama complexitatea procesului de comunicatie in cazul animalelor sociale si, in special, al omului, care exceleaza din acest punct de vedere. Pentru aceste animale supravietuirea lor depinde de capacitatea membrilor unui grup de a-si coordona comportarile si de a-si integra activitatile lor in directia realizarii unui scop comun. Complexitatea comunicarii depinde, de asemenea, de numarul de roluri pe care fiecare membru al grupului il joaca. In cazul oamenilor individul este foarte probabil ca va juca o multitudine de roluri (partener de sex, parinte, salariat etc.). Complexitatea relatiilor dintre roluri solicita o sofisticare corespunza­toare a procesului de comunicatie. Faptul ca in cazul omului sistemele de comunicare sunt invatate are drept consecinta cresterea deosebita a flexibilitatii procesului de comunicatie. Comunicatia prin simboluri, specifica oamenilor, asigura flexibilitatea procesului de comunicatie, mai ales prin aceea ca semnificatiile lor nu sunt fixe si stabilite automat.