Relatiile dintre Uniunea Europeana si tarile cu economie in tranzitie

Relatiile dintre Uniunea Europeana si tarile cu economie in tranzitie

Gruparea statelor lumii dupa nivelul lor de dezvoltare economica este mai importanta decat clasificarea in functie de potentialul economic de care dispun intrucat se evidentiaza latura calitativa a activitatii economice.

Aprecierea locului sau treptei pe care o ocupa o tara in competitia dezvoltarii nu se poate realiza  cu ajutorul unui singur indicator oricat ar fi acesta de agregat [1]

In statistica internationala si mai ales, in cea a organismelor ONU, in prezentarea treptelor si stadiile evolutiei statelor din punt de vedere al nivelului de dezvoltare, se foloseste de obicei indicatorul "produsul national brut pe locuitor", cu toate ca i se reproseaza capacitatea restransa de a exprima complexul tablou al rezultatelor dezvoltarii. De altfel, nici in aceste statistici, statele lumii nu sunt introduse in mod mecanic intr-o anumita categorie, numai in functie de nivelul produsului national brut pe locuitor. Pentru analiza dinamicii dezvoltarii tarilor lumii se utilizeaza un siste complex de indicatori si indici destinati sa surprinda performantele din diferite domenii ale economiei nationale: productie export, consum, cercetare stiintifica, investitii etc. [2]

Printre cei mai folositori indicatori enumeram: produsul national brut pe locuitor si indicele de crestere a acestuia, popultia activa ocupata, nivelul productivitatii muncii si capitalului si ritmul de crestere a acestuia, raa economisirii si rata investitiilor, ponderea investitiilor, a exporturilor, importurilor, a cheltuielilor publice, a cheltuielilor dupa cercetare si ezvoltare, rata e utilizare a capacitatilor de productie.

In functie de toti acesti indicatori, care caracterizeaza nivelul dezvoltarii in economia mondiala se disting:

Tari dezvoltate cu economie de piata;

Tari cu economie in dezvoltare;

Tari in dezvoltare cu venituri intermediare;

Tarile cel mai putin avansate;[3]

Tarile cu economie in tranzitie, sunt in numar de 26:

1.     Europa Centrala si de Est (11 tari);

2.     Tarile baltice (3 tari);

3.     Comunitatea Statelo Independente (12 tari);

Aceste tari se afla in plin procs de trecere  de la economia centralizat planificata la economia de piata. [4]

Printre obiectivele principale pe care si le-au propus a le infaptui, in lunga perioada de tranzitie se numara inlaturarea monopolului proprietatii de stat si constituirea pluralismului formelor de proprietate pe care le presupune o economie de piata; reglarea prin piata, in conditii de concurenta, a succesului si falimentului agentilor economici, a raportului cerere si oferta; asigurarea liberei initiative sau libertatii de actiune a tuturor agentilor economici; descentralizarea conducerii vietii economice si sociale pana la nivelul lacare se pot initia cele mai bune masuri de asigurare a succesului si evitare a riscului; realizarea unui sistem de protectie sociala a celor afectati  negativ de transformarile din economie , concomitent cu masuri de incurajare si sprijinire a reincadrarii in activitatea economica a somerilor; modernizarea activitatii economice pe baza mecanismelor pietei; asigurarea rationalitatii relatiilor economice extere pe principiile economiei de piata in onditiile unui mecanism economic intern, care asigura participantilor insusirea tuturor avantajelor, dar ii obliga sa suporte consecintele negatie ale unor astfel de actiuni. [5]

In procesul tranzitiei, tarile din Centrul si Estul Europei s-au confruntast si intampina numeroase dificultati. Marea majoritate dintre ele sunt tari cu in dezvoltare. Proiectele de crestere economica pentru aceste tari depind de multi factori: Constanta cu care se urmaresc programele de reforma impactul dezvoltarii exogene, raspunsul tarilor industrializate in directia asigurarii asistentei tehnice, regimul financiar, realizarea unui mediu comercial deschis. Rezulta ca restabilirea economica nu poate fi decat lenta, datorita faptului ca sunt necesare schimbari fundamentale, sistemice si institutionale. Aceste schimbari determina insa anumite reactii: in orice schimbare propusa oricarei stari existente, vor exista intodeauna unii care se tem mai mult ca vor pierde mai mut decat vor castiga din schimbarile propuse, este astfel de inteles e ce uni vor actiona impotriva unor astfel de schimbari.

Durata procesului de tranzitie va fi in functie nu numai de amploarea si de complexitatea reformei-care are un caracter predominant obiectiiv-ci si de elemente de ordin subiectiv care se manifesta diferit de la o tara la alta.

Tabel nr.6. Enumerarea tarilor in tranzitie

Sursa:"Human Development report 2004", U.N.D.P., 2004, pp.169-173

Statele candidate au facut mari progrese in procesul de tranzitie catre o economie de piata competitiva. Totusi si in noile state membre venitul real ramane mult sub cele din primele 15 tari membre ale Uniunii Europene.[6]

Rata de convergenta a fost afectata de multi factori specifici fiecarei tari, dar in majoritatea tarilor un factor comun al tranzitiei, a fost explozia consumului finantat prin cresterea rapida a creditului, cresterea masiva a investitiilor, aprecierea reala puternica cauzata de intrarile de capital si adancirea deficitului de cont curent. Multi factori de tranzitie din tarile Central si Est Europene au considerat ca aceste presiuni sunt mai degraba urmarea consolidarii procesului de tranzitie si apropierii de Uniunea Europeana decat cresterea dezechilibrelor intre nivelul institutiilor si al economisirii nationale. Pe de alta parte experienta tarilor in tranzitie nu pare a fi diferita de a altor economii emergente, caracterizate de salturi ale cresterii economice. Experienta tarilor care au aderat anterior(Grecia Irlanda Portugalia Spania) atrage atentia asupra posibilitatii supraaprecierii impactului aderarii, cresterea economica s-a bazat pe politici macroeconomice stabile.

Procesul de tranzitie ale celo 10 tari, state membre ale Uniunii Europene a fost prea scurt pentru a putea evalua veza procesului de "catching-up"[7] luand in considerare si toate evolutiile influentate in mod semnificativ de evolutiile macroeconomice pe termen scurt. Tarile mai demult aderate nu sunt direct compatibile deoarece conditiile de plecare si structura economiei erau diferite de cele din Estul si Centrul Europei. Totusi in aceste tari, nivelul veniturilor la momentul aderarii era cu mult mai slab sub media veniturilor din Uniunea Europeana, iar procesul de "catching-up" s-a dovedit a fi semnificativ in timp.

In cazul acestor tari procesul de convergenta a durat mai multi ani, astfel incat, Portugalia, cea mai performanta tara din grup, areusit sa cresca PIB pe locuitor cu 17 procente comparativ cu media Uniunii Europene in abia 10 ani de la aderare.[8]

In cazul Greciei, veniturile raportate la media Uniunii Europene a scazut in prima faza, sugerand faptul ca performanta macroeconomica in ansamblu este un factor determinat pentru cresterea reala a veniturilor. In Irlanda cresterea accelerata a aparut mai tarziu, multi ani dupa aderare.

Experienta multor piete emergente arata ca un ritm inalt al cresterii economice, conduce la anticipatii cu privire la venituri mai mari si la expansiunea consumului privat.

O asemenea expansiune a consumului este de asteptat sa fie mai accentuata in conditiile in care nu exista constrangeri in sfera creditarii, iar liberalizarea contului de capital sporeste gradul de lichiditate. In general deficitele de cont curent ca rezultat ale cresterii consumului sunt mai putin sustenabile decat celelalte rezultate din crestere investitiilor, deorece se presupune ca investitiile conduc la noi expporturi. Criticii abordarii mai precedente considera ca deciziile consumatorilor bazate pe "venitul permanent" sunt "optime" datorita perspectivelor cresterii veniturilor viitoare si ca declinul economisirii private este temporar, urmand ca, economiile sa creasca odata cu imbunatatirea veniturilor.[9]

Din noiembrie 2004 tarile in tranzitie au fost initiativa coordonatorilor si in cele mai sarace tari, Banca de Asistenta. Initiativa are scopul de a reduce saracia prin finantarea de cele mai multe ori a unui numar mic de proiecte din sistemul privat, de exemplu Banca de dimensiune medie faciliteaza finantarea sau tournedaround de Management si de afaceri prin dezvoltarea infrastructurii municipale si cele juridice. [10]

Mongolia a fost cea de-a 8-a tara beneficiara a ETC, aceasta a fost in anul 2006 cand Mongolia a devenit o tara de operatiuni BERD.

Fondul pilot primit pana la sfarsitul anului 2006, afost de 40,5 milioane de euro, pentru cooperare tehnica si de 5 milioane de euro pentru investitii. In anul 2006 au fost atrasi  13 antreprenori din regiune. Pentru intreprinderile mici au fost acordate mai mult de 5000.000 de imprumuturi.[11]

Desi au crescut cheltuielile interne au generat mari cresteri economice in ECTS, reducerea saraciei, si de corectare a regiunilor, disparitatile raman obiective-cheie.

Din moment ce a fost stabilit initiativa BERD care ajuta cele mai sarace tari: Armenia, Azerdbaijan, Georgia si Republica Kargaza, Mongolia fiind inclusa in acest grup in anul 2006. [12]

In teorie BERD ii ajuta pe saraci prin finantarea lor si creste numarul de angajati.

Acest lucru ar insemna mai multe locuri de munca, cu mari cresteri de salarii,asa ca teoria se pune in practica.

Tabel nr. 7.  Transferuri nete de resurse financiare catre tarile cu economiile in tranzitie, 1995-2005 (in miliarde $ SUA)

Sursa: United Nations Department of Economic and Social Affairs, based on International MonetaryFund (IMF), World Economic Outlook (April, 2006), and IMF, Extras din Balance of PaymentsStatistics. International financial system and development, Report of the Secretary-General,Macroeconomic policy questions, Sixty-first session.