Consiliul de Ministri al Uniunii Europene (Consiliul)

Consiliul de Ministri al Uniunii Europene (Consiliul)

1. Precizari terminologice

Aceasta institutie a Uniunii Europene, in functie de surse si traduceri, poate fi denumita Consiliul de Ministri, Consiliul Ministrilor sau doar Consiliul U.E. Atunci cand referirea va fi la reuniunea sefilor de stat sau de Guvern ai statelor membre, intotdeauna va fi folosita denumirea Consiliul European.

2. Consiliul Ministrilor U.E.

Ca institutie politica a Uniunii Europene, a aparut in urma procesului evolutiv al constructiei comunitare. Initial, fiecare comunitate (CECO, CEE, CEEA) avea propriul organism interguvernamental:

CECO Consiliul Special al Ministrilor;

CEE Consiliul;

CEEA Consiliul.

Prin Tratatul de la Bruxelles (de fuziune) din 1965 a luat nastere un singur Consiliu de Ministri.

Componenta. Potrivit art. 146 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, acesta "este format din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, abilitat sa angajeze guvernul acelui stat membru". In mod exceptional, unele guverne pot fi reprezentate printr-un inalt functionar. De regula, statele sunt reprezentate de ministrul de externe. In aceasta formula este denumit Consiliul General pentru Afaceri Generale si Afaceri Externe. In functie de problemele aflate pe ordinea de zi, reprezentarea este asigurata de ministrul de resort, aceste consilii fiind consilii tehnice.

Membrii Consiliului actioneaza potrivit mandatului, guvernelor Statelor Membre. Tendinta fireasca a acestora este de a da prioritate interesului national in fata celui comunitar dar aceasta este amortizata de conferirea monopolului initiativei legislative in mainile Comisiei Europene.

Atributii. Consiliul are, in principal, atributii legislative (decizionale) si bugetare pe care le imparte cu Parlamentul European.

Tratatul privind Comunitatea Europeana prevede, la art. 145, ca, pentru asigurarea realizarii obiectivelor acestui tratat,

In baza Tratatului privind Uniunea Europeana

In afara acestor principale atributii, Consiliul mai are urmatoarele competente:

- numeste secretarul general al Consiliului;

- decide asupra organizarii secretariatului general;

- isi adopta regulamentul intern;

- cu avizul Comisiei, stabileste statutul comitetelor prevazute de tratat;

- stabileste remuneratiile, indemnizatiile si pensiile presedintelui si membrilor Comisiei, ale presedintelui, judecatorilor, avocatilor generali si grefierului Curtii de Justitie, precum si orice indemnizatie care tine loc de remuneratie.

Consiliul poate sa adopte pozitii comune si sa promoveze, in forma si conform procedurilor adecvate, orice modalitate de cooperare care este utila pentru urmarirea obiectivelor Uniunii si sa adopte actiuni comune atunci cand obiectivele Uniunii pot fi realizate mai bine printr-o actiune comuna decat prin actiuni separate ale statelor membre.

La propunerea Comisiei si cu consultarea Parlamentului, poate lua masurile necesare pentru combaterea oricarei discriminari bazate pe sex, rasa, origine etnica, religie sau convingeri, un handicap, varsta sau orientare sexuala (art. 6A introdus prin Tratatul de la Amsterdam).

Rolul Consiliului Din atributiile aratate reiese ca rolul Consiliului este dublu:

 for al reprezentantilor Statelor Membre;

 organ legislativ.

Conducerea Consiliului. Se exercita de catre Presedintele Consiliului. Presedintia se asigura prin rotatie de fiecare stat membru pe o perioada de 6 luni, in ordinea fixata de Consiliu. Asa cum s-a aratat la sectiunea privind Consiliul European, Presedintia este exercitata de acelasi Stat Membru in acelasi timp si la Consiliul European si la Consiliul de Ministri. Exercitarea Presedintiei confera statului in cauza o pozitie avantajoasa prin faptul ca acesta stabileste prioritatile dar prezinta si inconvenientul finalizarii masurilor stabilite in mandatele anterioare. Acesta stabileste intalnirile Consiliului, dar este si responsabil si de maniera in care se desfasoara intalnirile pe perioada mandatului sau. In urma experientei acumulate in functionarea Consiliului, au fost luate o serie de masuri pentru cresterea eficientei si continuitatea sedintelor sale, precum:

 introducerea troicii, constand in permanentizarea intalnirii presedintelui in exercitiu cu predecesorul si succesorul acestuia, asigurand astfel o continuitate a institutiei;

 diferite masuri practice:

- planificarea amanuntita a sedintelor;

- asigurarea documentelor de lucru cel putin cu o saptamana inainte de sedinta;

- coordonarea datelor de tinere a sedintelor ministerelor de resort ale statelor membre pentru a asigura participarea ministrilor la sedintele Consiliului.

Statul care urmeaza sa preia Presedintia Consiliului, potrivit Regulilor de procedura, trebuie ca, pana cel mai tarziu cu o saptamana inainte de preluarea mandatului, sa stabileasca, pe baza programului operational anual, si cu consultarea comisiei, agenda provizorie cu aratarea activitatii legislative si a deciziilor operationale preconizate. La intocmirea acestei agende este consultat si statul care va prelua presedintia urmatoare.

Functionare. Consiliul, in formula ministrilor de externe (Consiliul pentru Afaceri Generale si Relatii Externe), este raspunzator pentru intreaga coordonare a lucrarilor Consiliului European. Consiliile tehnice sunt numeroase, fapt ce a determinat ca la Consiliul European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999 sa se convina reducerea numarului acestora. Noile configuratii au fost stabilite prin Regulamentul din 2002.

Consiliul se intruneste o data pe luna la convocarea presedintelui sau, din initiativa sa, a unuia dintre membrii sai ori a Comisiei.

Incepand cu 2002, Consiliul se intalneste separat pe doua domenii:

 Afaceri Generale;

 Relatii Externe.

In pregatirea sedintelor consacrate PESC, un rol major este rezervat Comitetului pentru Securitate si Politica.

In functie de problemele discutate, se intalneste in diverse configuratii.

Cu o zi inainte de intrunirea ECOFIN, ministrii din tarile zonei euro (12 in prezent), se intalnesc pentru a analiza probleme si lua decizii privind Uniunea Economica si Monetara. Reprezentantii tarilor care nu au trecut la moneda euro nu au drept de vot in ECOFIN in problemele legate de euro sau UEM.

Lucrarile Consiliului sunt pregatite de Secretariatul General (acelasi si pentru Consiliul European). Secretarul general este Inaltul Reprezentant pentru PESC. Secretariatul general asigura permanenta si garanteaza stabilitatea. Incepand cu 18 octombrie 1999, secretar general si Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna este Javier Solana Madariaga  (fost ministru cu diferite portofolii in Guvernul Spaniei - Culturii, Educatiei si Stiintei, Afacerilor Externe - si secretar general al NATO, intre iulie 1992-octombrie 1999).

Secretarul general este ajutat de un secretar general adjunct care este responsabil cu gestionarea Secretariatului.

Consiliul Ministrilor, in activitatea sa, este ajutat de o serie de organe auxiliare, dintre care cel mai important este Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER) care a fost instituit prin Tratatul de fuziune din 1967. Este menit sa pregateasca lucrarile Consiliului, dar are si rolul de a exercita controlul politic din partea Statelor Membre. Orienteaza si supervizeaza activitatea numeroaselor grupuri de experti de care dispune consiliul. Este alcatuit din doua subcomitete: COREPER 1 SI COREPER 2.

3. Procedura de vot in cadrul Consiliului Ministrilor

Tratatele institutive consacra trei modalitati de a vota:

a) majoritate simpla;

b) majoritate calificata;

c) unanimitate

a) Majoritatea simpla. Potrivit art. 4 din Tratatul de la Roma, hotararile se iau cu majoritate simpla, cu exceptia cazurilor cand Tratatul prevede altfel.

b) Majoritatea calificata. Aceasta procedura a fost instituita prin   ?????????? cand Statele Membre au hotarat adoptarea sistemului majoritatii calificate intr-o serie de decizii pentru care pana atunci au prevazut sistemul unanimitatii, respectiv in problemele considerate ca tinand de suveranitatea lor.

Numarul de voturi de care fiecare stat membru dispune in Consiliu este diferit in functie de marimea sa. Repartizarea numarului de voturi a suferit modificari de la momentul tratatelor institutive si pana in prezent. Tratatul privind Comunitatea Europeana prevedea urmatoarea repartizare (pentru 15 state membre):

Pentru adoptarea actelor, majoritatea calificata insemna:

- 62 voturi, cand actele erau adoptate la propunerea Comisiei;

- 62 voturi care exprima acordul a cel putin 10 membri, in celelalte cazuri.

De la 1 noiembrie 2004, numarul total de voturi este de 321, iar majoritatea calificata este de 232 voturi. Repartizarea pe state este urmatoarea:

Dupa aderarea Bulgariei si Romaniei la 1 ianuarie 2007, numarul de voturi va fi de 345, cu o majoritate calificata de 225 voturi. Numarul de voturi la vechilor membri ramane neschimbat, la acesta adaugandu-se voturile celor doua noi intrate, respectiv:

Bulgaria - 10 voturi;

iar majoritatea va fi cu 258 voturi.

In afara numarului de voturi, sunt stabilite conditii si in ce priveste numarul de state care realizeaza aceste voturi (state mari-state mici) si ponderea populatiei pe care o reprezinta din totalul populatiei Uniunii (62%). Redam, in continuare, informativ, date in acest sens privind Statele Membre ale Uniunii Europene. Orice stat membru va putea cere verificarea conditiei ca voturile sa reprezinte 62% din populatia Uniunii.

In caz de vot, nici un membru al Consiliului nu poate reprezenta pe unul din ceilalti membri.

c) Unanimitatea se practica in cazul legilor comunitare, armonizarii legilor nationale, impozitelor indirecte, asistentei financiare, fondurilor comunitare s.a.. Tratatul privind Comunitatea Europeana prevede ca abtinerile membrilor prezenti nu impiedica Consiliul sa adopte acte care necesita unanimitate. Dupa 1986 s-a renuntat la impunerea realizata prin Compromisul de la Luxemburg si s-a renuntat treptat la votul unanim. In prezent doar 20% din deciziile Consiliului mai necesita vot unanim.

Dreptul de veto este o procedura de exceptie, statul care-l invoca trebuind sa convinga ca prin acest drept protejeaza interesele sale fundamentale. Urmare a crizei "scaunului gol", generata de Franta (prezentata anterior), prin "Compromisul de la Luxemburg" s-a cazut de acord ca, in situatia deciziilor care afecteaza interesele fundamentale ale unui Stat Membru, Consiliul se va stradui sa gaseasca, intr-un timp rezonabil, solutii care sa fie adoptate de catre toti membrii.

Tratatul de la Amsterdam prevede ca orice membru care se abtine de la vot poate sa insoteasca abtinerea de o declaratie formala. In acest caz, statul in cauza nu este obligat sa aplice decizia, dar trebuie sa accepte ca decizia angajeaza Uniunea sa se abtina de la orice actiune care ar intra in conflict sau ar impiedica actiunea Uniunii bazata pe respectiva decizie, iar celelalte state trebuie sa ii respecte pozitia. Daca membrii Consiliului care insotesc abtinerea de o asemenea declaratie reprezinta mai mult de o treime din voturile ponderate, decizia nu este adoptata.

4. Consiliul in reglementarea Constitutiei pentru Europa (art. I-23 I-25)

 Compunere - este format din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru pe care il reprezinta

- abilitat sa angajeze Statul Membru

- abilitat sa exercite dreptul de vot.

In cadrul Consiliului European, presedintele acestuia si presedintele Comisiei nu participa la vot.

Constitutia pentru Europa nu mai face vorbire de Inaltul Reprezentant pentru PESC, insa, la art. I-22 se prevede ca Presedintele Consiliului European asigura, la nivelul sau si in aceasta calitate, reprezentarea externa in probleme referitoare la politica externa si de securitate comuna. Prin aceasta prevedere, atributiile privind PESC trec de la Secretarul General al Consiliului de Ministri la Presedintele Consiliului European.