|
|
|
A. Istoric, caracterizare generala
Institutie originala, Comisia isi incepe istoria odata cu aparitia Inaltei
Autoritati -; executivulprimei comunitati europene, cea a carbunelui si
otelului in 1951. Termenul de comisie este folosit in tratatele de la Roma din
motive strategice, in incercarea de a diminua sensul supranational, considerat
prea extins in primul tratat. Pana, la intrarea in vigoare a tratatului de
fuzionare a executivelor din 1965, cele trei comunitati europene au avut trei
executive, doua comisii ( Euratom, CEE ) si Inalta Autoritate (CECO ).
Crearea Uniunii Europene si implicit a Comisiei n-ar fi fost posibila fara
decizia Consiliului European de la Milano, din decembrie 1985, care a decis
reunirea intr-un singur text a amendamentelor asupra tratatului de la Roma,
privind crearea CEE, si a dispozitiilor privind cooperarea politica de unde si
denumirea de 'Act Unic European“.
Institutie administrativa si politica, Comisia Comunitatii Europene se
personifica cel mai mult prin faptul ca, spre deosebire de secretariatul
general al unei organizatii internationale, ea nu este doar gestionarul
actiunilor comune, ci prin misiunile si competentele pe care le are, ea este
pistonul procesului de integrare europeana.
Principalul rol a Comisei este
aparatoarea tratatelor fiind dotata cu putere de initiativa legislativa si de
executie, rol de punere in executare a politicilor comunitare.
Prezinta urmatoarele trasaturi definitori:
- in cadrul “triunghiului institutional” Consiliu (reprezentand statele membre
la nivelul ministrilor sau pentru Consiliul European, la nivelul sefilor de
stat sau de guvern), Parlament European (democratic ales, cu rol legislativ,
Comisia reprezinta interesul general al Comunitatilor, fara ignorarea
intereselor statelor membre, in cadrul procesului decizional Directoratele sale
solicitand opiniile unor experti ai statelor comunitare, grupati in comitete
nationale de experti, in acest fel armonizanduse interesul comunitar cu cel
national.
- este o institutie supranationala, fiind compusa din reprezentanti ai statelor
membre, candidaturile fiind propuse de catre guvernele acestora.
- desi este o institutie supranationala, membrii Comisiei isi exercita
atributiile in interesul un caracter permanent
- detine monopolul de initiativa legislativa
- asigura punerea in executare si supravegheaza respectarea dispozitiilor
tratatelor comunitare si a restului actelor normative emise in vederea punerii
in executare, de catre statele membre si celelalte institutii comunitare
- raspunderea membrilor Comisiei pentru actele emise de catre institutie este
colegiala
Modul de organizare si functionare al
Comisiei este stabilit in cadrul oferit de dispozitiile art.155 -; 163 din
Tratatul instituind Comunitatea Europeana, astfel cum au fost ele modificate
prin Tratatul privind Uniunea Europeana (art.G pct.48) si Tratatul de la
Amsterdam (art. 2 pct.40 si 41).
Ca organizare ea cuprinde 26 directorate si 50 servicii speciale. Sediul
Comisiei este la Bruxelles, Rue de la Loi 200, B-1049, telefon (32-2) 2991111,
iar o parte din serviciile sale auxiliare functioneaza la Luxemburg. Pe
internet http://www.europa.eu.int. Delegatia Comisiei Europene in Romania isi
are sediul in Bucuresti, str. Grigore Mora nr.11, iar CentrulComisiei Europene
in Romania, Calea Victoriei nr.88, Piata Revolutiei telefon/fax 01/3153470;
E-mail: contact@infoeuropa.ro, Internet: http://www.infoeuropa.ro.
B.Componenta Comisiei
La inceputurile Uniunii Europene, formata din 6 state, Comisia detinea 9
membri, numarul lor crescand la 13 odata cu aderarea la UE in 1973 a
Danemarcei, Irlandei, Mari Britani, iar la 17 dupa aderarea Greciei,
Portugaliei si Spaniei. In 1995 avea 20 de comisari nationali ca in prezent sa
fie format din 25 comisari desemnati de guvernele statelor membre, “a caror
independenta este in afara oricarui dubiu”, pe baza competentei lor generale si
profesionale.
Tratatul de la Nisa, ultimul tratat cominitar ce amendeaza tratatele
institutive din anii '50, au fost luate in considerare doua optiuni:
- Fie de a reduce numarul de membri ai Comisiei la unul pentru fiecare stat
membru al Uniunii Europene
- Fie reorganizarea Comisiei pe un numar inferior de membri numarului statelor
membre componente (prin sistemul de rotatie bazat pe principiul egalitatii)
Votul a fost de 10:5, fiind ales prima
varianta cu un reprezentant al fiecarui stat membru cu aplicabilitate din 2005,
iar din 2010 cand Uniunea Europeana va avea 27 membri, Comisia isi va reduce numarul
cu instituirea celei de a doua varianta, cu implementarea sistemului rotatiei
statelor membre bazat pe principiul egalitatii reprezentarii statelor.
Summit-ul de la Nisa a decis ca, in
cazul unei Uniuni de 27/28 sau mai multi membri sa se schimbe si structura
Comisiei Europene, tarile mari acceptand sa renunte la cel de al doilea comisar
pana in 2005, pentru a permite tarilor mici de a fi reprezentate. S-a decis ca
viitoarea Comisie Europeana sa aiba in principiu un plafon “mai mic de 27” in
momentul in care UE va cuprinde 27 state membre, numarul final urmand sa fie
decis ulterior “in unanimitate” de statele membre.
Pana in 1983 fiecare stat isi numea
comisarul sau comisarii “sai”, ceea ce nu favoriza nicidecum independenta
Comisiei. Prin tratatul de la Maastricht, s-a stabilit ca presedintele Comisiei
sa fie desemnat in urma consultarii Parlamentului, el fiind la randul sau,
consultat pentru desemnarea celorlalti membri ai Comisiei. Apoi, intreaga
Comisie este investita printr-un vot de aprobare in Parlament. Tot prin vor,
Parlamentul European poate cere printr-o motiune de cenzura demisia in bloc a
Comisiei, caz in care ea continua sa gestioneze problemele coerente pana in
momentul inlocuirii sale efective.
Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare in 1999, a adus o noua modificare
in privinta
numirii Comisiei: Parlamentul European trebuie sa
aprobe oficial numirea presedintelui
Comisiei, in locul simplei confruntari, ceea ce-i confera o mai mare
autoritate in desemnarea colegilor sai.
Comisia este formata din 25 comisari,
numiti de guvernele statelor comunitare pentru o perioada de 5 ani. Mandatul
lor putand fi reannoit de Parlamentul European, la sfarsitul fiecarei interval,
printr-un vot de investitura.
Membrii Comisiei sunt recrutati din
randul celor mai buni profesionisti in diverse sectoare de activitate, fiind
persoane cu o bogata experienta politica si manageriala, cu o conduita
ireprosabila. Dispozitiile comunitare nu stabilesc cerintele pe care trebuie sa
le indeplineasca un candidat pentru a fi numit intr-o astfel de functie,
singura conditie impusa fiind aceea ca in componenta Comisiei sa intre cel
putin cate un reprezentant al fiecarui stat membru.
Procedura de numire a membrilor Comisiei este urmatoarea:
- guvenele statelor membre desemneaza, de comun acord, persoana pe care
intentioneaza sa o numeasca in functia de Presedinte al Comisiei
- in continuare, acelasi guverne, de comun acord cu presedintele deja stabilit,
desemneaza celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca ca membrii
al Comisiei
- presedintele si membrii Comisiei, desemnati conform procedurii de mai sus,
sunt supusi spre aprobare Parlamentului European, ca organ colegial
- dupa aprobarea in Parlament, presedintele si membrii Comisiei sunt numiti de
guvernele statelor membre, de comun acord
Independenta Comisiei decurge si din principiul colegialitatii in adoptarea
deciziilor si raspunderea pentru indeplinirea lor. Acestea sunt imputabile
colegiului si nu fiecarui comisar luat individual.
Colegialitatea presupune ca responsabilitatea politica a Comisiei in fata
Parlamentului sa fie colectiva. Atunci cand un comisar european de origine
franceza ( dna Edith Cresson, fost prim-ministru al Frantei) a fost acuzat de
coruptie, in urma cu cativa ani, intreaga Comisie si-a prezentat demisia in
fata Parlamentului -; decizie care a fost acceptata.
Competenta Comisiei sunt enumerate in
art. 155 din Tratatul de la Roma, reluate in Tratatele de la Maastricht si
Amsterdam. Ele sunt:
- Gardian al Tratatelor UE
- Functie de initiativa, formuleaza propuneri, recomandari si avize. Pe baza
avizului, Comisia recomanda Consiliului European inceperea negocierilor de
aderare la UE
- Functie de executie si de gestiune. Exercita competente de executie pe care i
le confera Consiliul
- Functie de decizie. Participa la adoptarea actelor de catre Consiliu si
Parlament
- Functie de control. Dispune de prerogative pentru a face respectate
obligatiile impuse de actele comunitare: vegheaza la respectarea regulilor
concurentei de catre agentii economici; face verificari si pronunta sanctiuni
in cauze care privesc intereselr financiare ale comunitatii; statueaza asupra
ajutorului de stat in tarile membre; asigura aplicarea clauzelor de salvgardare
- Indeplineste functia de reprezentare interna si externa a Uniunii
Comisia a detinut, mult timp, un cvasi-monopol asupra functiei de initiativa in
cadrul Uniunii Europene, intrucat Consiliul nu putea statua in chestiuni ce tin
de competenta comunitara decat in baza unei propuneri a Comisiei. Monopol ce a fost
contestat de Parlamentul European, care vrea sa dispuna de acest drept asemenea
parlamentelor nationale. Tratatul de la Maastricht clarifica aceasta problema prin
introducerea proceduri de co-decizie care permite Parlamentului sa respinga
textul Comisiei dupa o a treia lectura.
In ideea asigurarii unui cadru de
independenta si siguranta membrii Comisiei se bucura de privilegiile si
imunitatile inscrise in “Protocolul cu privire la privilegiile si imunitatile
Comunitatilor europene” din anul 1965 si anume:
- imunitate de jurisdictie pentru activitatea desfasurata in exercitiul
mandatului, de care continua sa beneficieze chiar si dupa incetarea acestuia
- scutirea de impozite pe salariile si alte drepturi banesti de care
beneficieaza
Mandatul membrilor Comisiei inceteaza:
- la expirarea perioadei de cinci ani pentru care au fost numiti (mandat ce
poate fi reanoit)
- prin deces
- demisie individuala sau in bloc
- in cazurile in care Parlamentul adopta motiuni de cenzura
- prin demitere
In cazul decesului, demisiei sau
demiterii unui membru, Consiliul, cu votul unanim, fie va hotara inlocuirea
celui in cauza cu o alta persoana pentru durata de mandat care a mai ramas de
executat, fie, in situatiile in care mandatul se apropie de final, va decide ca
nu mai este cazul sa faca o astfel de inlocuire.
Daca Presedintele Comisiei a decedat
ori si-a dat demisia, inlocuirea lui pentru restul de mandat este obligatorie.
Demiterea unui membru al Comisiei se
hotaraste de catre Curtea de Justitie, la cererea Consiliului sau a Comisiei in
ansamblul ei, in situatiile in care se constata ca persoana in cauza si-a
incalcat obligatiile asumate la preluarea functiei, nu mai indeplineste
conditiile necesare pentru exercitiul mandatului sau a comis o fapta de o
culpabilitate grava.
C. Organizarea Comisiei
Ca urmare a ariei de cuprindere a
responsabilitatilor sale, Comisia este cea mai mare institutie a UE. Are
aproximativ 15.000 de functionar permanenti, cca. 3500 angajati temporar, ceea
ce reprezinta dublul personalului ansamblului celorlalte institutii.Recrutarea
functionarilor si functionarea administratiei comunitare prevad proceduri care
sa evite formarea unor „celule nationale”. Numar considerat destul de scazut
fata de responsabilitatile sale in cadrul UE.
Personalul angajat in administratia
marilor orase este adesea mult mai numeros. Costurile de functionare ale
Comisiei reprezinta circa 3,3% din bugetul annual al UE.
Aproximativ o cincime din personalul Comisiei se ocupa cu lucrari de traducere
si interpretare. Deorece legile adoptate la Bruxelles sunt adesea direct aplicabile
in Statele membre, cetatenii trebuie sa fie in masura sa ia la cunostinta
aceste texte propria lorlimba.
Comisia este compusa din 26 de directii generale (DG) si din 15 servicii
specializate. Are o structura piramidal-ierarhizata, un mare dozaj intre
nationalitati si zone geografice.
Fiecare directie este condusa de un director general, al carui rang este
echivalent cu cel de inalt functionar in cadrul unui minister. Directorii
generali raspund de actiunile lor in fata comisarilor, fiecare dintre ei
asumandu-si responsabilitatile politice si operationale pentru una sau mai
multe directii generale.
Atunci cand vorbim de “Comisie” ca
organ politic, ne referim la cei 25 comisari (membri ai Comisiei) care o
compun.
Conducerea Comisiei este formata din:
1) Presedintele Comisiei. Desemnat cu 6 luni inainte ca mandatul sau sa
inceapa, aceasta este consultat in legatura cu desemnarea celorlalti comisari.
Numirea sa se face pentru un mandat egal cu cel al Comisiei.
Presedintele Comisiei Europene este
figura cea mai proeminenta a Uniunii Europene, cea mai mediatizata persoana din
angrenajul institutional comunitar, fapt ce a determinat ca toate comisiile ce
au functionat au purtat numele presedintilor lor -; de exemplu Comisia Jenkins,
Comisia Thorn, Comisia Delors, Comisia Santer, Comisia Prodi, Comisia Baroso.
Presedintele Comisiei are, teoretic, rol administrativ si protocolar, el
reprezentandComisia in fata celorlalte institutii comunitare, precum si in
relatiile cu tertii. Influenta presedintelui poate fi insa, in practica, destul
de mare, fapt demonstrat de perioada Delors, si confirmat prin modificarea
Regulamentului intern al Comisiei, prin care sunt recunoscute largi puteri
discretionare presedintelui in atribuirea sarcinilor in interiorul institutiei
(comisarilor), si in revizuirea acestora.
Continuand pe linia acestei orientari,
Tratatul de la Nisa a intarit rolul presedintelui Comisiei europene in raport
cu ceilalti comisari: el defineste orientarile politice si organizarea interna
a Comisiei, asigurand coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor
acesteia, numeste vicepresedintii Comisiei, si poate cere demisia unui comisar.
Pezideaza sedintele, prezinta programul annual si raportul general annual de
activitate in fata Parlamentului European.
2) Vicepresedintii, in numar de doi, sunt desemnati de catre presedinte, dintre
comisari. Suplinesc presedintele cand situatiile o cer, coordoneaza relatiile
Comisiei cu statele terte, grupate pe zone geografice.
Comisia in exercitiul art.162 din Tratatul instiuind Comunitatea Europeana,
modificat prin Tratatul privind Uniunea Europeana (art.G pct.48), isi
organizeaza prin Regulamentul intern propriul aparat de lucru, care este compus
dintr-un Secretariat General, un numar de 26 Directorate Generale si 15
servicii auxiliare ( Serviciul juridic, Serviciul de presa si informare,
Serviciul de traduceri, Oficiul de statistica, etc. ) Fiecare membru al
Comisiei este asistat in activitatea sa de un cabinet, care este compus din
consilieri.
Secretariatul general are rol de a
asista pe Presedinte in indeplinirea atributiilor care privesc coordonarea
activitatii organismelor institutiei.
Directoratele generale sunt organizate pe domenii de activitate, dupa cum
urmeaza: - relatii externe I-IB (trei directorate care raspund de anumite zone
geografice); afaceri economice si financiare II; industrie III; concurenta IV;
mijloace, relatii industriale si
afaceri sociale V; agricultura VI; transporturi VII; dezvoltare VIII;
personal si administratie IX; informatie, comunicare, cultura si audiovizual X;
mediu inconjurator, securitate nucleara si protectie civila XI, stiinta,
cercetare, dezvoltare XII, telecomunicatii, transmiterea informatiei si
valorificarea cercetarii XIII; pescuit XIV; piata interna si servicii
financiare XV; politici regionale si coeziune XVI; energie XVII; credit si
investitii XVIII; bugete XIX; control financiar XX; vama si fiscalitate
indirecta XXI; educatie, formare si tineret XXII; politica intreprinderii,
comert, turism si economie sociala XXIII; politica consumatorilor XXIV
In ce priveste conduita comisarilor
trebuie sa mentionam faptul ca in preajma scandalului din martie 1999, care a
zguduit Comisia Europeana -; determinat de o serie de acuzatii de iregularitati
in gestiunea financiara a Comisiei, inclusiv acuzatii de frauda in actiuni de
ordin umanitar din spatiul ex-iugoslav, activitatea Biroului insarcinat cu
programul de formare profesionala “Leonardo da Vinci” s.a. -; fostul presedinte
al Comisiei, Jacques Santer lanseaza un document intitulat “Pentru o cultura
politica si administrativa Europeana”, care contine 3 coduri de conduita:
primul stabileste regulile de conduita pentru comisari si cabinetele acestora;
al doilea, reglementeaza relatiile dintre comisari si serviciile subordonate,
si al treilea, codifica regulile de conduita pentru functionarii de cariera.
D. Functionarea Comisiei
Comisia este o institutie cu
caracter permanent ai carei membri se reunesc, de principiu, in sedinte
saptamanale de lucru, in zilele de miercuri sau ori de cate ori este nevoie in
formula colegiala.
Fiecare comisar este asistat in activitatea sa de un Cabinet, format din
functionari administrativi. Sefii de cabinet se intalnesc saptamanal pentru
discutarea problemelor ce necesita intrunirea Comisiei si pentru a pregati
lucrarile Comisiei. Analizeaza problemele de discutat si le include in doua
categorii “A” (aspecte carora comisarii cad de acord prin intermediul sefilor
de cabinet si nu mai trebuie discutate in plen, adoptarea lor in Comisie fiind
asadar o simpla formalitate de vot ) si “B” ( aspecte ce necesita discutii in
Comisie si realizarea unui acord intre comisari pentru a fi transpuse in acte
comunitare. Asupra acestora se vor concentra lucrarile Comisiei.) Intrucat
sedintele nu sunt publice, in fiecare zi de joi au loc intalniri cu
reprezentantii presei, in care sunt prezentate rezumate ale discutiilor ce au
avut loc. Exista si reuniuni ale unor grupuri de membri, cu care ocazie se
adopta documente care nu necesita prezenta tuturor.
Pe langa procedura orala in sedinta
plenara, mai exista inca doua modalitati de luare a deciziei: procedura de
abilitare a unui comisar si procedura scrisa.
Presedintele Comisiei stabileste ordinea de zi, conduce sedintele si convoaca
sedinte extraordinare ori de cate ori este nevoie.
Hotararile se iau in prezenta
majoritatii membrilor, cu majoritate simpla si implica raspunderea colectiva a
comisarilor europeni.
Caracterul tehnic al Comisiei necesita
emiterea a nu mai putin de 6000 de acte comunitare pe an, dintre care
aproximativ 4000 sunt emise de un comisar sau altul, pe baza de abilitare. La
luarea deciziilor un rol important il joaca asociatiile de lobby, reprezentand
diferite categorii socio-profesionale sau economice, ce incearca sa-si impuna propria versiune
in textul viitorului act comunitar.
Mecanismul decizional la nivelul
Comisiei este deosebit de complicat, in emiterea deciziilor sunt folosite doua
proceduri, una scrisa si una orala care presupune dezbateri in plen.
In cadrul procedurii scrise, mecanismul poate fi declansat de fiecare membru al
Comisiei, care face propuneri decizionale pentru sectorul de activitate
coordonat, pe care le comunica in scris celorlalti membrii, astfel ca acestia
sa poata formula amendamente sau observatii pe marginea lor. Daca sunt aduse
amendamente sau sunt facute observatii, propunerile trebuie supuse dezbaterilor
si votului membrilor Comisiei in sedinte, aceasta facand parte din procedura
orala.
Procedura scrisa, de abilitare, este
folosita in cazurile in care trebuie luate decizii in probleme de mica
importanta ce nu ridica dificultati de adoptare, cazuri in care Comisia
hotaraste sa-si abiliteze membrii pentru a lua decizii in numele ei.
In situatiile in care propunerile parcurg procedura orala pentru a deveni acte
decizionale, ele trebuie discutate si supuse la vot in sedinte, adoptarea
facandu-se cu votul majoritatii simple a membrilor Comisiei. Din acest punct de
vedere Comisiei ii este specific principiul colegialitatii, in sensul ca
deciziile se iau colectiv, iar raspunderea pentru acestea este tot una
colectiva, intrucat antreneaza institutia in ansamblul ei.
In privinta modalitatilor de lucru,
proiectele care urmeaza a fi supuse dezbaterii Comisiei sunt eliberate de catre
directorate sau de cabinerele comisarilor, in functie de natura lor, tehnica
sau politica, se vor aviza de Serviciul juridic, care le certifica din punct de
vedere al conformitatii cu dreptul comunitar, iar in functie de procedura
adoptata, propunerile, vor fi trimise prin grija Secretariatului General
membrilor Comisiei, pentru formularea eventualelor amendamente sau observatii
-; procedura scrisa, fie vor fi discutate in intalnirile pregatitoare ale
cabinetelor.
Activitatea de decizie la nivelul
Comisiei, cea de pregatire a proiectelor de acte normative, presupune nu numai satisfacerea
intereselor comunitare, dar si celei nationale, fapt ce determina cunoasterea
oportunitatilor fiecarei tari. Procesul decizional trebuie sa prezinte un
consens, o armonizare a intereselor comunitare cu cele nationale.
Articole
'In acest moment, adunam toate aceste materiale. Doamna deputat Ramona Manescu se va ocupa de aceasta chestiune. Fondurile europene nu sunt proprietatea nici a domnului Basescu, nici a domnului Boc, iar cel mai rau lucru este ca in loc sa se chinuie sa atragem mai multe fonduri europene, dumnealor blocheaza proiecte europene doar pentru ca sunt ale altor partide si nu ale lor', a declarat deputatul Reu Fenechiu, citat de Romania Libera.
Vicepresedintele PNL a mai criticat in mai multe randuri modul cum Guvernul gestioneaza fondurile europene, subliniind ca atat in cadrul Programului Operational Regional, cat si in alte programe de atragere a banilor, sunt favorizate primariile PDL.
Magazinele virtuale de e-commerce din Romania sunt investigate de Comisia Europeana, dupa ce institutia a sesizat ca acestea prezinta date inselatoare si informatii incomplete consumatorilor pentru produsele electronice pe care le comercializeaza, se arata intr-un comunicat al CE, citeaza Business Standard. Potrivit raportului, Comisia a verificat 369 de site-uri care comercializeaza sase dintre produsele electronice cel mai des solicitate de cumparatori.
Un studiu recent, efectuat de compania de online marketing Ripple6, releva ca 47% dintre cumparatorii online tin cont de recenziile de produs realizate de site-uri, in timp ce 46% dintre cumparatori considera mai valoroase recomandarile prietenilor, atunci cand iau o decizie de cumparare.Totodata, cumparatorii online cauta informatie de expert (43%), de la persoane despre care considera ca le seamana (40%) si instrumente de comparare (38%), potrivit sondajului. Cei mai multi (65%) spun ca legaturile directe stabilite cu alti cumparatori ai aceluiasi produs sunt foarte importante, iar 43% au declarat ca au facut achizitii ca urmare a socializarilor pe site-uri ca Facebook sau MySpace.
Parere personala
Integrarea in UE a inceput sub o oarecare forma inca de la
revolutia din 1989. Tranzitia la democratie, libertatea de
exprimare, accesul la informatie, si garantarea
proprietatii sunt cateva din principalele valori ale Uniunii
Europene. O alta forma de integrare a Romaniei in UE, care a inceput
de asemenea imediat dupa revolutie, a fost intrarea companiilor
si corporatiilor puternice pe plan mondial, in Romania. Companii precum
Coca-Cola, Sony, Renault, Microsoft, European Drinks, Danone si multe
altele s-au 'instalat' in Romania. Fiecare din ele in momente
diferite, insa acestea au ajutat la formarea unei Romanii moderne,
europene. O tara complet izolata, fara produsele
acestor corporatii pe piata, nu ar putea intra in UE. Astfel,
integrarea in UE in 2007 este oarecum doar o etapa fireasca. De
asemenea, aceasta etapa nu e nicidecum ultima, fiindca mai
urmeaza trecerea la moneda europeana
(€), si alte etape.
Intr-un anume fel companiile straine,
si media care imita modelul strain, au contribuit la
'europenizarea' romanilor. Copii sunt cei mai
'afectati' de noul model, fiindca ei se obisnuiesc cu
reclamele, cu televizorul, si cu calculatorul. Majoritatea reclamelor ii
au pe ei in vizor, li se adreseaza. Metoda aceasta ajuta la formarea
unei generatii de consumatori.
Pentru romani
caderea comunismului ar trebui sa fie de o importanta
nemasurabila, desii unii uita de neplacerile de pe
vremea comunismului, uita de frica zilnica de securitate, frica de
exprimare a opiniei, frica de tortura, si de lipsa accesului la
informatie. Uita de rudele, de prietenii care au fost torturati
sau omorati de comunisti, si isi aduc aminte cu nostalgie
numai de falsa „bunastare” a acelor vremuri (probabil ceva 'paradis
pierdut'). Eu nu am trait pe vremea comunismului, insa sunt
oarecum 'revoltat' de nostalgia unora, pentru ca mai ales cei ce
au trait in vremea comunismului ar trebui sa nu uite cat de rau
a fost. Multe din argumentele actuale 'pro-comunism' sunt legate de
salariul mare cu care se putea intretine o familie, si
'avantajului' furtului din fabrici ('acum nu mai poti fura,
acum te baga la puscarie'). Aceste 'avantaje' ale
comunismului sunt cel putin revoltatoare, tinand cont ca
atunci nu aveam dreptul la opinie, la exprimare libera, si alte
neplaceri. Atunci aveai bani, si tot nu aveai de unde sa cumperi
paine.
Astazi, in Uniunea Europeana orice persoana are accesul la
informatie, insa numai cei ce o stiu filtra si utiliza au
cel mai mare succes. Maine omul competitiv este cel ce cunoaste. Degeaba
ne abonam la sute de bloguri, la sute de site-uri de stiri, degeaba
avem accesul la toata informatia din lume, daca nu le stim
filtra. Acum individul este 'inundat' de informatii. Cel mai
dezinformat om este cel ce se aboneaza la cele mai multe fluxuri RSS. Nu
mai avem timp sa gandim, sa producem propria informatie, ci o
citim pe a altora.
BIBLIOGRAFIE
1. Felician Cotea, Drept comunitar institutional, Editura Aeternitas Alba Iulia 2004
2. Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana -; institutii • mecanisme, Editura All Beck Bucuresti, Editia a 2-a 2005
3. I. Jinga, Uniunea Europeana -; realitati si perspective, Editura Lumina Lex, 1999
4. N. Paun, A.C. Paun, Istoria constructiei europene, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj Napoca, 2000
