ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE IN ANUL 2000; REALIZARI SI PERSPECTIVE

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE IN ANUL 2000;  REALIZARI SI PERSPECTIVE

La peste cinci decenii de la fondarea Organizatiei Natiunilor Unite, ne putem pune o legitima intrebare: in ce masura mecanismul, complex si delicat, gandit in anii celui de-al doilea razboi mondial mai corespunde necesitatilor lumii de azi? Raspunsul la aceasta intrebare impune, in primul rand, o trecere in revista a principalelor realizari ale ONU din anii scursi de la adoptarea Cartei si, in al doilea rand, o evaluare a compatibilitatii organizatiei cu actuala conjuctura internationala. In acest fel, vom obtine in fapt elemente pentru imaginea ONU in anul 2000 precum si posibilitatea de a schita viitorul posibil al acesteia.

In cele peste cinci decenii de existenta, organizatia mondiala a parcurs un traseu sinuos, adesea plin de dificultati, fiind supusa la numeroase teste de rezistenta si confruntata cu modificari dramatice in conjunctura internationala. Cu toate acestea este foarte clar ca ONU a supravietuit si, mai mult chiar, a realizat multe pentru natiunile lumii sau, pentru a cita din prima fraza cu care incepe Carta, pentru ,,popoarele lumii'. Exista aproape unanimitate in a afirma ca ONU a solutionat numeroase conflicte, locale ce e drept, a accelerat procesul cooperarii internationale si, la modul general, a marcat noua forma ca si continutul relatiilor internationale. Aceasta apreciere de ansamblu nu exclude insa anumite esecuri si neimpliniri care, in final, impun demararea procesului de reformare a organizatiei.

Carta Natiunilor Unite a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945 cand marile puteri au realizat schimbul instrumentelor de ratificare. In acest fel a fost posibila convocarea, la Londra, la 10 ianuarie 1946, a primei sesiuni a Adunarii generale la care au participat delegatii celor 51 de state fondatoare. Cu acest prilej a fost ales primul Consiliu de Securitate, membrii Consiliului Economic si Social al Curtii Internationale de Justitie. Prima rezolutie adoptata de Adunare a avut ca obiect crearea Comisiei pentru energie atomica. Incepand cu luna martie 1946 sediul Adunarii Generale a fost mutat intr-un loc provizoriu din New York. Abia in decembrie 1946 a fost ales terenul pentru sediul actual, a carui constructie a inceput in 1949 si s-a incheiat in anul urmator. La 20 octombrie 1947 a fost aprobat si steagul oficial al organizatiei, bine cunoscut acum in toata lumea. Primul secretar general a ONU a fost numit la 1 februarie 1946 in persoana lui Trygve Lie, care a ocupat acest post pana la 1953.

Mentinerea pacii si securitatii in lume a fost, conform Cartei, principalul domeniu al activitatii ONU. Dupa 1945, prin mijloacele aflate la dispozitia sa, Organizatia a reusit a crea conditii favorabile negocierilor, evitand in acest fel declansarea unor conflicte care ar fi avut efecte dezastruoase. Operatiunile de mentinere a pacii au fost principala modalitate de actiune a Organizatiei. Prima operatiune de acest gen a fost organizata in 1948 in Palestina. Alte cazuri de notorietate: Kashmir, Congo, Cipru, Yemen, Republica Dominicana, Somalia, Bosnia - Hertegovina, Kosovo, etc. Acum, la sfarsitul mileniului doi, ONU are in curs aproape 20 de operatiuni de mentinere a pacii. ONU a activat intens si in sensul facilitarii solutionarii pacifice a diferendurilor internationale. In cei peste patruzeci de ani de activitate, ONU a contribuit la negocierea a peste 180 de solutii pacifice care au pus capat unor pericole reale de razboi sau chiar unor conflicte deschise. Organizatia internationala a fost prezenta in rezolvarea unor evenimente precum criza rachetelor din Cuba, razboiul iraniano-irakian, retragerea trupelor sovietice din Afganistan, razboiul civil din Salvator, agresiunea Irakului impotriva Kuweitului, razboiul din Bosnia-Hertegovina sau criza din Kosovo.

Dezarmarea a fost un alt domeniu in care organizatia a depus eforturi sistematice pentru atingerea obiectivelor fixate prin Carta. Cu prilejul primei sesiuni speciale a Adunarii consacrata dezarmarii, din 1978, a fost adoptata o declaratie prin care se stabileau prioritatile actiunii viitoare in domeniu. In iunie 1982 a fost convocata cea de-a doua sesiune speciala care a decis lansarea campaniei pentru dezarmare mondiala. Obiectivul acesteia a fost informarea, educarea si obtinerea suportului opiniei publice pentru scopurile ONU in sfera dezarmarii si controlului armamentelor. Prin intermediul Agentiei pentru energie atomica, Natiunile Unite au inceput a diminua pericolele unui razboi nuclear. In acest sens s-a promovat mai ales inspectarea reactoarelor nucleare din peste 90 de state pentru a se obtine garantii ca materialele nucleare nu sunt folosite in scopuri militare. Prima conferinta internationala pentru utilizarea pasnica a energiei nucleare a fost organizata la Geneva, in 1955, si a fost initiatoarea unei largi cooperari in domeniu. In acest fel a fost posibila convocarea unei noi conferinte in 1986. Sfarsitul razboiului rece a facut posibila extinderea nelimitata a Tratatului pentru non-proliferarea nucleara conform deciziei adoptate de conferinta speciala care a avut loc in 1995.

ONU a acordat un sprijin important victimelor diverselor conflicte. Dupa 1951 peste 30 milioane de refugiati au primit sprijin din partea Inaltului Comisariat al ONU pentru Refugiati. Actualmente, nu mai putin de 15 milioane de refugiati primesc alimente, medicamente si imbracaminte din partea Comisariatului specializat.

Domeniul in care Natiunile Unite au obtinut realizari cu adevarat spectaculoase este acela al incurajarii auto-determinarii si obtinerii independentei. Dupa adoptarea, in 1960, a Declaratiei privind garantarea independentei popoarelor si statelor coloniale, peste 80 de natiuni au putut constitui state independente care, apoi, au devenit membre ale ONU. Caderea regimului de apartheid din Africa de Sud a fost posibila si datorita efortului sustinut al ONU care, in primul plan, a utilizat mijloace precum embargoul armamentelor si al traficului aerian. In conformitate cu prevederile cap. 9 din Carta, Natiunile Unite promoveaza actiuni pentru crearea conditiilor favorabile pentru progresul economic si social al statelor in curs de dezvoltare. Anii '60 au fost declarati primul deceniu al dezvoltarii. Decizia a fost repetata si pentru deceniile opt si noua. In acest context, Adunarea a solicitat statelor membre masuri pentru ajutarea statelor in curs de dezvoltare, mai ales in sfera agriculturii si a industriei. Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare promoveaza programe speciale pentru agricultura, industrie, educatie si protectia mediului. Alte agentii specializate, precum Fondul International pentru Dezvoltare Agricola, Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie sau Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala, au avut contributii importante in acelasi domeniu. Pentru ameliorarea relatiilor comerciale la nivel global Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare a actionat pentru obtinerea unor preferinte comerciale pentru tarile in curs de dezvoltare. Prin intermediul Acordului General pentru Comert si Tarife, devenit in 1999 Organizatia Mondiala a Comertului, Natiunile Unite au sprijinit ideea liberalizarii comertului ca mijloc de crestere a oportunitatilor de dezvoltare economica.

Dupa adoptarea, in 1948, a Declaratiei universale privind drepturile omului, Natiunile Unite au contribuit la elaborarea a peste 90 de acorduri privind drepturile politice, civile, economice, sociale si culturale. In 1993 a fost convocata prima conferinta mondiala privind drepturile omului. In acest cadru larg, o atentie justificata s-a acordat protectiei drepturilor femeii si copilului. Anul 1979 a fost declarat anul international al copilului, iar in anul 1990 a intrat in vigoare Conventia asupra drepturilor copilului. In acest domeniu activitatea UNICEF este bine cunoscuta pe toate meridianele lumii.  Preocuparea opiniei publice mondiale pentru controlul productiei, comertului si utilizarii drogurilor a fost clar exprimata in 1971 prin crearea Fondului Natiunilor Unite pentru Controlul Abuzului de Droguri. Fondul a actionat pentru finantarea proiectelor menite a reduce aprovizionarea ilicita cu droguri. Mai multe conferinte internationale au fost convocate de-a lungul anilor in tentativa de a crea un front comun al statelor membre impotriva utilizarii drogurilor.

Protejarea mediului s-a situat, mai ales in ultima perioada, pe lista de prioritati a actiunilor ONU. Conferinta Natiunilor Unite pentru protectia mediului, din 1972, a afirmat necesitatea unor noi principii care sa guverneze activitatea umana cu scopul salvarii naturii. Ulterior, a fost adoptat un Program al Natiunilor Unite pentru protectia mediului, cu sediul in Nairobi. In anul 1992 la Rio de Janeiro a fost convocata prima conferinta mondiala pentru protectia mediului si dezvoltare. Cu acest prilej a fost adoptata ,,Agenda 21', prin care se promoveaza conceptul dezvoltarii durabile, respectiv dezvoltare economica prin protejarea resurselor naturale.

Natiunile Unite au jucat un rol important in procesul de consolidare a dreptului international si de solutionare juridica a unor dispute internationale. Prin eforturile ONU au fost negociate si adoptate peste 300 de acorduri internationale in cele mai diverse domenii. Curtea Internationala de Justitie, principalul organ judiciar al Natiunilor Unite, a adoptat sentinte si a oferit opinii consultative, contribuind in acest fel la solutionarea unor dispute teritoriale, respectarea principiului neamestecului in treburile interne, ameliorarea relatiilor diplomatice, acordarea drepturilor de azil, etc.

In cele peste cinci decenii de existenta a ONU, lumea a cunoscut schimbari uriase fata de conjunctura in care organizatia a fost conceputa. Ca urmare, in chip evident, aceste schimbari au marcat profund si activitatea Organizatiei. Lumea de astazi este foarte diferita de cea din anii celui de-al doilea razboi mondial, mai ales in planul structurii sistemului relatiilor internationale. Sfarsitul bi-polaritatii, care a marcat decenii de evolutie post-belica, este o consecinta directa a sfarsitului razboiului rece si este in masura sa genereze modificari de substanta. In primul rand, lumea de azi este mult mai diversa si mult mai interdependenta. In al doilea rand, viteza si amploarea schimbarilor de acum vor genera in viitor provocari de o si mai mare amploare si complexitate.

Pe acest fundal, Organizatia a inregistrat o evolutie care, din fericire, spun unii analisti, a salvat ONU de destinul tragic intr-un fel al Societatii Natiunilor. Procesul care a consolidat imaginea Organizatiei in relatiile internationale a fost acela al decolonizarii. De asemenea, programele alimentare, cele pentru refugiati, de dezvoltare a stiintei, educatiei sau de protectia a mediului, au mentinut ONU in actualitatea internationala. Implicarea organizatiei in problemele Lumii a treia a fost un veritabil balon de oxigen pentru Organizatie. De asemenea, in actuala conjunctura internationala, activitatile din acest domeniu au propulsat din nou Organizatia in rolul de prin actor pe scena internationala.

In ce priveste obiectivul central stabilit prin Carta, anume mentinerea pacii si securitatii internationale, rolul Natiunilor Unite a fost mediocru. In cele peste cinci decenii de existenta Organizatia s-a cantonat in actiuni periferice pentru sistemul international. Rolul si impactul in spatiul central al acestui sistem a fost cat se poate de redus. In toate chestiunile de interes ale marilor puteri ONU a evoluat la remorca acestora, actionand cel mult prin bunele oficii sau prin suport logistic. La acest rol cenusiu s-au adaugat conflictele Organizatiei cu SUA si cu Franta, ceea ce a avut implicatii negative si in planul resurselor financiare ale Natiunilor Unite. De aici o criza financiara prelungita care a afectat multe programe de asistenta si, implicit, a adaugat noi motive pentru scaderea prestigiului ONU. Reluarea cooperarii ONU-SUA cu prilejul razboiului din Golf (1990), a parut a fi un element cu un efect pozitiv pentru cresterea prestigiului organizatiei mondiale. Razboiul din Somalia a marcat insa profund gradul de implicare a Statelor Unite in conflicte externe si a afectat si procesul de regenerare a rolului ONU. Actualmente, exista opinii divergente in ceea ce priveste rolul si viitorul ONU. Exista multe voci care sustin inutilitatea Organizatiei, ca urmare a ineficientei acesteia, si cer deci suspendarea platii contributiei statelor. Altii, inca cei mai numerosi, se pronunta pentru intarirea rolului Organizatiei prin dotarea ei cu mijloacele necesare impunerii deciziilor adoptate. In acest sens se cere, tot mai insistent, o reformare a ONU, intre altele prin marirea numarului membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate (cu Japonia si Germania de exemplu), sporirea prerogativelor in sfera dreptului de interventie in favoarea apararii drepturilor omului, crearea mecanismelor necesare cresterii eficientei, o mai clara departajare a atributiilor diverselor organe, etc. Suporterii organizatiei sustin, pe buna dreptate, ca aceasta este o oglinda fidela a lumii in care traim si, deci, nu poate fi mai performanta decat ii permit statele membre.

Istoria celor peste cinci decenii de existenta a ONU releva faptul ca organizatia a fost eficienta, si deci necesara, mai ales in domenii considerate de parintii organizatiei ca fiind secundare in ordinea prioritatilor. A fost insa aproape ineficienta si lipsita de posibilitati si mijloace in domeniul care constituie chiar ratiunea de a fi a organizatiei, anume mentinerea pacii si securitatii internationale, in primul rand prin prevenirea si solutionarea pacifica a conflictelor internationale. Orice efort de reformare a ONU va trebui sa aiba in vedere aceasta realitate si sa aseze organizatia pe fundamentul concordantei dintre obiectivele si mijloacele concrete de actiune. Fara luarea in consideratie a faptului ca marile puteri, mai ales, actioneaza in plan international pe baza interesului national sau a celui de putere ONU risca sa ramana un actor mediocru cu mijloace mediocre si cu rezultate pe masura. Faptul ca in realitate ONU a fost prelungirea pe timp de pace a aliantei contra puterilor aliate Germaniei, in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, s-a vadit chiar la terminarea acestuia. Intr-adevar multe dintre obiectivele stabilite si principiile convenite in anii conflictului nu mai erau compatibile cu inceputul erei nucleare si, mai ales, cu declansarea razboiului rece. Pe acest fundal, ONU a devenit scena confruntarii politice si ideologice dintre cele doua blocuri. Sfarsitul razboiului rece a marcat modificarea acestei situatii. Astfel, Organizatia are din nou sansa de a reveni in prim planul relatiilor internationale si acest lucru se poate realiza doar prin reformarea sa.

Perspectivele Natiunilor Unite sunt legate tocmai de capacitatea de a realiza aceasta reforma, cu alte cuvinte de a se adapta la noua conjunctura internationala. In acest sens un oportunism moderat caracterizeaza un numar semnificativ de experti in materie. In ce ne priveste, suntem convinsi ca Natiunile Unite vor ocupa un loc mereu mai important pe scena internationala pentru simplul motiv ca este un actor necesar al relatiilor dintre state.

Obiectivele de dezvoltare ale mileniului

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) constituie componenta principala a Declaratiei Mileniului, adoptata n septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului, de 191 tari, printre care si Romnia. Declaratia Mileniului este unica agenda globala n domeniul dezvoltarii asupra careia exista un acord la cel mai nalt nivel ntre majoritatea statelor lumii.

Prin adoptarea de catre fiecare tara a unor tinte corelate ODM, specifice contextului national, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului la scara nationala, regionala si globala. La nivelul tarii noastre, monitorizarea va fi facuta de catre Guvern, cu sprijinul agentiilor ONU din Romnia si a unor organizatii neguvernamentale.

Lista oficiala a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului
(revizuita in 2007)

Toti indicatorii sunt dezagregati in functie de sex si zona (urban-rurala)