Competentele Uniunii Europene

Competentele Uniunii Europene

In conformitate cu Constitutia europeana, delimitarea competentelor Uniunii se bazeaza pe principiul atribuirii. Utilizarea competentelor Uniunii este condusa de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.

conform principiului atribuirii, Uniunea actioneaza in limitele competentelor conferite ei de catre statele membre prin Constitutie pentru a atinge obiectivele stabilite in actul fundamen­tal. Competentele care nu sunt atribuite Uniunii in Constitutie apartin  statelor membre;

conform principiului subsidiaritatii, in domeniile care nu se incadreaza in competenta sa exclusiva, Uniunea actioneaza numai daca si in masura in care obiectivele actiunii vizate nu pot fi suficient realizate de catre statele membre, la nivel central, regional sau local, dar se pot, datorita dimensiunilor sau efectelor actiunii vizate, realiza mai bine la nivelul Uniunii;

conform principiului proportionalitatii, continutul si forma actiunii Uniunii nu depasesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene stabilite prin Constitutie.

Constitutia intareste aplicarea ultimelor doua principii: fiecare parla­ment national are posibilitatea de a examina daca propunerile Comisiei respecta principiul subsidiaritatii. Aceasta poate determina Comisia sa-si revizuiasca propunerea.

Cele trei principii sunt supuse controlului Curtii de Justitie si pot face obiectul unui recurs.

Exista cateva tipuri (categorii) de competente pe care le vom prezenta in continuare.

A. Competenta exclusiva

Atunci cand Constitutia atribuie Uniunii o competenta exclusiva intr‑un domeniu determinat, numai aceasta poate legifera si adopta acte juridice cu caracter obligatoriu; statele membre nu pot face ele insele acest lucru, decat daca sunt abilitate de catre Uniune sau pentru punerea in aplicare a actelor adoptate de aceasta.

Uniunea detine competenta exclusiva in urmatoarele domenii:

Uniunea vamala;

stabilirea regulilor concurentiale necesare pentru functio­narea pietei interne;

politica monetara pentru statele membre care au adoptat moneda euro;

conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune in domeniul pescuitului;

politica comerciala comuna;

pentru incheierea unui acord international, atunci cand aceasta incheiere este prevazuta intr-un act legislativ al Uniunii sau este necesara pentru a permite exercitarea competentei sale interne sau in masura in care ea este susceptibila de a afecta regulile comune.

B. Competenta partajata

Atunci cand Constitutia atribuie Uniunii o competenta partajata cu statele membre intr-un domeniu determinat, Uniunea si statele membre au puterea de a legifera si adopta acte cu caracter obligatoriu juridic in acel domeniu. Statele membre isi exercita competenta in masura in care Uniunea nu si-a exercitat-o sau a decis sa cedeze exercitarea competentei sale.

Competenta partajata intre Uniune si statele membre se aplica in urmatoarele domenii principale:

piata interna;

politica sociala pentru aspectele prevazute in Constitutie;

coeziunea economica, sociala si teritoriala;

agricultura si pescuitul, exclusiv conservarea resurselor biologice marine;

mediu;

protectia consumatorilor;

transportul;

retelele transeuropene;

energia;

spatiul libertatii, securitatii si justitiei;

problemele comune ale sigurantei in materie de sanatate publica pentru aspectele definite prin Constitutie.

Trebuie spus ca in domeniile:

cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului, Uniunea are compe­tenta de a conduce actiuni, mai ales pentru definirea si punerea in aplicare a programelor, fara ca exercitarea acestei competente sa aiba ca efect impiedicarea statelor membre de la exercitarea competentei lor.

de dezvoltare, cooperare si ajutor umanitar, Uniunea are compe­tenta de a conduce actiuni si o politica comuna, fara ca exercitarea acestei competente sa poata avea ca rezultat impiedicarea statelor membre de la exercitarea competentei lor.

C. Coordonarea politicilor economice si de ocupare

Statele membre coordoneaza politicile lor economice in cadrul Uniunii. In acest scop, Consiliul de Ministri adopta masuri, adica marile orientari ale acestor politici. Statelor membre care au adoptat moneda unica li se aplica dispozitii specifice.

Uniunea ia masuri pentru asigurarea coordonarii politicilor de ocupare ale statelor membre, prin definirea liniilor directoare ale acestor politici.

Uniunea poate lua initiative pentru a asigura coordonarea poli­ti­cilor sociale ale statelor membre.

D. Politica externa si de securitate comuna

Uniunea are competenta de a defini si implementa politica externa si de securitate comuna, inclusiv definirea progresiva a politicii de aparare comune.

Competenta Uniunii in materie de politica externa si de securitate comuna cuprinde toate domeniile politicii externe si toate chestiunile refe­ritoare la securitatea Uniunii, inclusiv definirea progresiva a unei politici de aparare comuna, care ar putea duce la o aparare comuna.

Statele membre trebuie sa sprijine activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna in spiritul loialitatii si solidaritatii reciproce si trebuie sa se conformeze actelor adoptate de catre Uniune in acest domeniu.

E. Actiuni de sprijinire, coordonare sau actiuni complementare

In anumite domenii si in conditiile stabilite in Constitutie, Uniunea are compe­tenta de a actiona pentru sprijinirea, coordonarea si suplimentarea actiu­nilor statelor membre, fara suprapunerea competentelor lor in aceste domenii.

Domeniile de actiune pentru sprijin, coordonare sau complementare, la nivel european, sunt:

protectia si ameliorarea sanatatii umane;

industria;

cultura;

turismul;

educatia, formarea profesionala, tinerii si sportul;

protectia civila;

cooperarea administrativa.