Notiunea de "politic" din perspectiva politologiei, Notiunea de regim politic si regim constitutional

Notiunea de "politic" din perspectiva politologiei.

"Politicul" obiect de studiu al unei stiinte sociale - al politologiei, este o problema extrem de dificila, complexa si care presupune un permanent proces de definire si redefinire. Dificultatea acestui proces decurge din complexitatea si dinamica vietii politice contemporane, din marea explozie informationala ce a generat in mod implicit o accelerare continua a comunicarii precum si din aparitia a numeroase stiinte de studiu a societatii, in special a celor de granita cu politicul.

Stabilirea obiectului de studiu al stiintei politice impune un procedeu complex ce presupune precizarea unor elemente preliminare cum ar fi: domeniul de studiu; notiunile, categoriile, conceptele, procesele,si legitatile specifice cu care aceasta opereaza; functiile indeplinite in domeniul cunoasterii, a interdisciplinaritatii si mai ales in practica sociala; locul pe care respectiva stiita il ocupa in sistemul stiintelor sociale si politice; utilitatea si eficienta sa sociala [1].

Definirea obiectului politologiei a nascut si dezvoltat o diversitate de opinii, pozitii in gandirea contemporana. In prezent aceste opinii - curente de gandire ce nu s-au putut concretiza intr-o idee unitara sunt sintetizate in trei mari orientari:

a)Politologia - stiinta a studiului statului.

Este o orientare mai veche, ea fiind prezenta inca dinainte de Montesquieu ea aducand in sustinerea sa urmatoarele argumente:

- insasi etimologia termenului de politologie polis-stat si logos-stiinta, adica stiinta care are ca obiect de studiu statul, puterea si institutiile sale.

- statul ca cea mai veche si mai importanta institutie politica a societatii, cu un rol central in sistemul politic, fapt ce ar presupune de asemenea studiul acestuia de politologie.

Aceasta orientare nu este acceptata de cei mai multi politologi care sustin urmatoarele argumente:

- termenul initial de politologie nu avea in vedere sensul, continutul actual, ci el se referea la politica ca putere in general, iar statul era conceput si ca o comunitate sociala, nu numai ca o institutie politica;

- asa cum o dovedesc ultimele cercetari statul nu este cea mai veche institutie politica a societatii, ea fiind precedata de altele. Chiar daca este cea mai importanta institutie a sistemului politic, dar nu unica, importanta ei decurge tocmai din existenta celorlalte si interactiunea cu acestea[2];

Privind politologia strict ca o stiinta ce are ca obiect de studiu statul ar inseamna o ingustare nejustificata a obiectului acestei discipline.

Importante elemente ale sistemului politic ca partidele politice, puterea, norma, conduita si activitatea politica ar ramane in afara obiectului sau de studiu[3].

b) Puterea politica - obiect de studiu al politologiei

Este o orientare destul de raspandita in cadrul gadirii politice contemporane, atat nord americane Harold Lasswel, George Catalin cat si din Europa M. Duverger, R. d'Aron etc. Spre exemplu, Herman Haller in lucrarea sa Stiinta politica, referindu-se la obiectul de studiu sustine ca " aceasta graviteaza mai ales in jurul problemei obtinerii, consolidarii si distributiei puterii politice"[4].

In cazul acestei orientari argumentul fundamental este ca puterea constituie obiectivul principal al oricarei actiuni politice, prin faptul ca aceasta se afla in centrul politicii.

Si fata de aceasta orientare se aduc contra argumente.

Un prim agrument ar fi ca statul si puterea politica este doar o componenta a sistemului politic si nu politicul ca atare. In nici un caz, ea nu este in masura sa acopere sistemul politic.

Insasi notiunea de putere, definirea acesteia nu este pe deplin elucidata in stiinta politica, existand o tendinta de extindere a sferei acesteia si asupra unor elemente nepolitice sau dimpotriva de restrangere a acesteia numai la aspectele autoritatii.

c) Politicul-obiect de studiu al politologiei

"Politicul" in multitudinea si diversitatea formelor sale de manifestare si exprimare este impetuos necesar sa constituie obiectul de studiu al stiintei politice.

Politologia ni se releva ca o stiinta de sinteza, de analiza in ansamblu a politicului si politicii, a genezei, esentei proceselor, legitatilor si relatiilor specifice acestuia[5].

Referindu-se la acest aspect politologul roman O. Trasnea precizeaza "esenta, geneza si legitatea dezvoltarii politicului ca fenomen social complex, dar specific trebuie sa constituie obiectul de studiu al politologiei[6]

Sintetizand, politologia studiaza si explica natura si esenta politicului, geneza si dinamica lui, precum si rolul pe care il are in realitatea complexa[7]. Ea ne fiind nici o pseudo-stiinta, asa cum este prezentata de diversti ideologi francezi printre care amintim Gaston Bouthaul si nici un capitol teoretic al sociologiei ca la R. Aron.

In mod evident politologia nu este in masura sa epuizeze cercetarea politicului, dar mai mult ca cert este faptul ca politologia este singura care o face de la nivel de ansamblu, de sinteza si din acest punct de vedere este unica stiinta din cadrul stiintelor politice capabila prin aria ei de cercetare, sa acopere intreaga sfera de cercetare a politicului.

3. Notiunea de regim politic si regim constitutional

In opinia autorilor francezi prin notiunea de "regim politic" se denumeste acea notiune complexa care face apel la "regulile de organizare si functionare a a institutiilor constitutionale, la sistemul de partide, la practicarea vietii politice, la ideologie si la moravurile politice."[8]

Astfel, cu referire la regim politice, in literatura de specialitate se fac mai multe clasificari ale regimurilor politice. Putem clasifica regimurilele politice in regimuri politice democratice si regimuri politice nedemocratice, regimuri politice autoritare si regimuri politice autocratice, si nu in ultimul rand regimuri politice constitutionale, regimuri politice fasciste, militare, prezidentiale, parlamentare etc.

Importanta acestei clasificari fiind relevata insasi prin modalitatea de exercitiu ale puterii politice.

Regimurile constitutionale sunt de fapt modalitatea prin care regimurile politice se exprima pe plan juridic si al organizarii constitutionale.[9] Ca lege fundamentala a statului, constitutia va consacra ideile politice si modalitatile de organizare ce se reflecta in sistemul politic respectiv.

Exprimarea pe plan juridic este data de rigoarea juridica, ce asigura interpretarea textului constitutional in mod just, si sau clarificarea unor prevederi neechivoce ce nu sunt suficient de concret relatate, astfel incat textul constitutiei sa serveasca intereselor statului de drept.