|
|
|
Drept urmare, la nivelul Comunitatii actiunile guvernelor Statelor Membre, in ciuda orientarii lor comune spre crestere si competitivitate, apareau ca fiind incoerente si determinate de valori culturale si situationale sensibil diferite, in Statele Membre politica industriala viza obiective variate in functie de situatia concreta a fiecarei tari, de faza specifica de crestere in care se alia, de rolul atribuit Statului in domeniul economic potrivit filozofiei guvernamentale.
Daca in prezent politicile sectoriale au fost abandonate in favoarea unei abordari neutrale care vizeaza imbunatatirea functionarii pietei, aceasta este rezultatul unei evolutii de conceptii, obiective si instrumente eterogene cuprinse in conceptul de politica industriala.
In deceniul 1975-1985, caracterizat in Europa de Vest prin stagnare economica, inflatie si somaj ridicat, Comunitatea a inceput sa intervina cu actiuni specifice de politica industriala menite sa asigure revenirea marilor firme din Statele Membre la crestere si competitivitate.
In urmatorii cinci ani, in care a avut loc lansarea Pietei Unice, politica a vizat, indeosebi, crearea economiilor de scara, imbunatatirea competitivitatii, dezvoltarea 'campionilor' europeni mai curand decat a 'campionilor' nationali, adoptarea unei bune parti din legislatia propusa referitoare la Piata Unica.
Anul 1990, in care a fost adoptat documentul programatic 'Politica industriala intr-un mediu deschis si concurential: liniile directoare ale unei abordari comunitare", a marcat stabilirea pentru prima oara a jaloanelor unei politici industriale coerente la nivelul Comunitatii.
In document se precizau urmatoarele:
'Conceptul de politica industriala pentru comunitate in ansamblul ei se caracterizeaza prin cautarea unui echilibru just intre trei obiective
1. fixarea intr-o maniera solida si pe termen lung a conditiilor necesare unei functionari eficace a economiei de piata (supozitiile prealabile ale ajustaristructurale);
2. indicarea principalilor catalizatori ai ajustarii structurale;
3. dezvoltarea instrumentelor care permit accelerarea ajustarilor structurale sicresterea competitivitatii.
Supozitiile prealabile ale ajustarii structurale sunt: mentinerea unui mediu competitiv pentru industrie, in care criteriul economic este primordial,mentinerea unui mediu economic stabil, indeosebi pe calea unui tratament fiscal echitabil,garantarea unui nivel de invatamant ridicat; promovarea coeziunii economice si sociale si mentinerea unui nivel ridicat al protectiei mediului.
Principalii catalizatori ai ajustarii structurale constau in: fixarea normelor tehnice si de calitate a produselor la nivel european, rolul pietelor publice,abolirea cotelor nationale,crearea cadrului juridic coerent pentru intreprinderi si crearea retelelor transeuropene pentru infrastructuri fizice si pentru capitalul uman.
'Acceleratorii' ajustarilor structurale sunt: dezvoltarea capacitatii tehnologice, indeosebi in domeniul tehnologiilor generice si difuzante si actiunea dinamica in directia intreprinderilor mici si mijlocii, care joaca un rol important in ajustarea structurala.
Noua politica industriala comunitara stabilita prin acest document a limitat sfera de cuprindere a politicilor industriale ale Statelor Membre si a respins ferm abordarile sectoriale in favoarea unei competitii deschise. Din 1990, orientarile de baza continute in acest document au fost corespunzator aplicate in multe initiative de politica industriala ale Comunitatii, indeosebi privind industria automobilelor, industriile maritime si domeniul biotehnologiilor.
Tratatul de la Maastricht din anul 1991 a reafirmat liniile directoare mentionate si capacitatea Comunitatii de a completa politicile industriale ale Statelor Membre. Potrivit Tratatului, politica industriala a Uniunii Europene are rolul de baza de a asigura conditiile necesare pentru cresterea competitivitatii industriei comunitare si sunt specificate patru directii esentiale ale politicii industriale in viitor:
1. Promovarea schimbarilor structurale;
2. Promovarea mediului in care initiativa poate sa se dezvolte favorabil, indeosebipentru intreprinderile mici si mijlocii;
3. Incurajarea mediului favorabil cooperarii industriale;
4. Asigurarea valorificarii superioare a rezultatelor cercetarii & dezvoltarii tehnologice si inovarii care prezinta valoare potentiala pentru industrie.
Legislatia secundara este mult mai dezvoltata, facand referinte detaliate la alte politici folosite ca instrumente ale politicii industriale, in aplicarea acestor politici se folosesc doua instrumente de baza: bugetare, legate de programele de sprijinire a activitatilor de cercetare si dezvoltare si a regiunilor cu sectoare in declin, si masuri de reglementare la nivelul Pietei Unice, care includ standarde tehnice, reguli privind achizitiile publice, masuri antidumping etc.
Un document de referinta care a urmat este cel intitulat 'O politica a competitivitatii industriale pentru Uniunea Europeana' care stabileste prioritatile majore pentru politica industriala comunitara, definite in scopul actualizarii raspunsului la provocarile industriale globale care au aparut dupa 1990. Aceste prioritati au fost in numar de patru:
Promovarea investitiilor intangibile care trebuie sa capele prioritate in cadrul politicii generale de investitii, indeosebi prin imbunatatirea regimului de taxe pentru astfel de investitii. O atentie deosebita se va acorda aplicarii noului concept de 'inteligenta economica' ca una dintre trasaturile principale ale societatii informatiei, care consta in exploatarea adecvata a tuturor informatiilor necesare firmelor pentru conceperea si aplicarea unor strategii eficiente de imbunatatire a competitivitatii lor.
Dezvoltarea cooperarii industriale principalele masuri prevazute in aceasta directie fiind: intensificarea cooperarii industriale prin indepartarea obstacolelor juridice si fiscale si dezvoltarea instrumentelor juridice corespunzatoare pentru sprijinirea cooperarii; organizarea de mese rotunde care sa permita industriasilor din cadrul si din afara Comunitatii sa-si identifice interesele reciproce si sa incurajeze dezvoltarea de proiecte comune; dezvoltarea unei abordari coerente privind un sprijin comun si eficient a investitiilor europene in tarile gazda.
Asigurarea concurentei corecte in acest sens masurile preconizate fiind:
a) Privind pietele externe: stabilirea si aplicarea criteriilor de protectie a mediului; promovarea specializarii internationale a productiei industriale intre Uniune si alte tari europene si mediteraneene; stabilirea impreuna cu tarile interesate a regulilor comune de origina, in scopul asigurarii unei mai bune cooperari si integrari si evitarii tendintelor protectioniste; dezvoltarea relatiilor preferentiale cu parteneri comerciali, luand in considerare interesele industriale ale Uniunii atat ca exportator, cat si ca importator; imbunatatirea structurii tarifelor vamale comune astfel incat acestea sa reflecte interesele industriale ale producatorilor si utilizatorilor; imbunatatirea instrumentelor de politica comerciala pentru a le spori eficacitatea;
b) Privind pietele interne: incurajarea dezvoltarii aliantelor de interes industrial si tehnologic, cu conditia evitarii crearii de pozitii dominante pe piata; deschiderea pietelor fara discriminare, evitand recursul la acorduri bilaterale discriminatorii asigurarea operarii eficiente a pietei interne a Uniunii la nivelul fiecarui Stat Membru, indeosebi prin stabilirea unor reguli mai transparente de functionare a acestei piete, deschiderea contractelor publice, recunoasterea reciproca a standardelor, aplicarea sistemului de taxare definitiva in care taxele sunt colectate in tara vanzatoare.
Alte masuri preconizate asigurarii concurentei corecte privesc impunerea prin politica concurentei a unei discipline stricte cu privire la fuziuni, pozitii dominante si distorsiuni create de catre ajutoarele de stat; asigurarea caracterului riguros si neutral al sistemelor de monitorizare a ajutoarelor de stat, simultan cu simplificarea si accelerarea procedurilor pentru dosarele de importanta minora; reducerea ajutoarelor de stat, asigurarea transparentei lor depline si simplificarea regulilor de acordare, reexaminarea criteriilor de autorizare a ajutoarelor, facilitarea interventiei unei terte parti concurente; imbunatatirea coerentei intre politicile de monitorizare a ajutoarelor de stat si politicile structurale, ca si intre regulile aplicate ajutoarelor de stat si aranjamentele pentru finantarea de catre Uniune sub politici non-structurale; intarirea pietelor interne, indeosebi a celor din sectoarele de gaz, electricitate si telecomunicatii;
Modernizarea rolului autoritatilor publice
Autoritatile publice trebuie sa joace un rol decisiv in crearea unui mediu favorabil pentruactivitatea industriala si dezvoltarea sectoarelor de interes public pentru care sunt'responsabile atat in calitate de investitor cat si de client, precum educatia, ingrijirea sanatatii si comunicatiile.
In scopul modernizarii Comunitatii, a structurilor institutionale ale autoritatilor nationale si ale procedurilor de sprijin, au fost prevazute:
- simplificarea structurilor institutionale si a procedurilor prin care autoritatile publice isi exercita responsabilitatile; eliminarea constrangerilor inutile care stanjenesc eforturile firmelor de a-si imbunatati., competitivitatea si care descurajeaza inovarea si utilizarea fortei de munca;
- imbunatatirea informarii operatorilor economici cu privire la tendintele pietei, ale tehnologiilor si la oportunitatile de afaceri; crearea conditiilor favorabile pentru extinderea afacerilor, in inovare si cooperare industriala; continuarea dereglementarii si a simplificarii proceselor administrative;
- dezvoltarea parteneriatului intre marile firme si cele mici, a retelelor si a 'ciorchinilor' (clusters) industriali, in cadrul noilor programe de initiative comunitare (de exemplu, PMII - destinat sa sprijine firmele mici din sectorul industrial si din cel al serviciilor, indeosebi in regiunile mai putin dezvoltate; ADAPT destinat sa sprijine adaptarea fortei de munca la schimbarile industriale).
Anexele la acest document privind 'O politica de competitivitate industriala' includ analiza detaliata a starii industriei europene, ale carei principale constatari formeaza baza elaborarii documentului.
Subiectele tratate sunt relevante pentru complexitatea determinantilor si implicatiilor competitivitatii industriale: diagnosticul performantelor industriei;pozitia relativa a Statelor Membre; opinia industriasilor; competitivitate, costurile factorilor si ale relocalizarii; competitivitatea si strategiile de diferentiere; importanta industriilor de servicii; performanta industriei de prelucrare.
O noua comunicare a Comisiei, intitulata 'Evaluarea competitivitatii industriei
europene' a urmarit sa furnizeze o analiza actualizata a conditiei industriei europene in acest domeniu si sa identifice cateva arii-cheie pentru imbunatatirea competitivitatii.
Tinand seama de aceste realitati, documentul propune utilizarea benchmarking-ului ca un instrument-cheie capabil sa permita intelegerea proceselor care creeaza performante superioare si imbunatatesc competitivitatea, sa sprijine firmele si industriile sa-si imbunatateasca performantele la nivelul dimensiunilor critice care determina competitivitatea.
Prin utilizarea acestui instrument, Comisia a identificat anumite cauze care afecteaza competitivitatea industriala a Uniunii Europene, indeosebi cresterea scazuta a productivitatii totale a factorilor, insuficienta adaptare a structurilor economice la noile piete si tehnologii si subutilizarea populatiei apte de munca.
Documentul Comisiei intitulat 'Benchmarking. Implementarea unui instrument disponibil pentru agentii economici si autoritatile publice' reitereaza necesitatea utilizarii acestui instrument in scopul compararii performantelor din diferite arii-cheie si a factorilor care determina succesul economic, in acest scop, Comisia a decis sa initieze benchmarking-ul conditiilor-cadru - indeosebi costul factorilor, infrastructurile, inovarea, abilitatile, mediul de afaceri - prin implementarea proiectelor pilot.
Proiectele implementate de Comisie in conditii de transparenta, dialog si expertiza, acopera urmatoarele teme: difuzarea si utilizarea de catre intreprinderi a noilor informatii si tehnologii comunicationale; finantarea inovarii, indeosebi aceea a proprietatii intelectuale; managementul fluxurilor de materii prime, informatii si produse intre furnizori si clienti, ca un factor esential pentru competitivitatea europeana; dezvoltarea resurselor umane in intreprinderile mici si mijlocii prin instruire profesionala.
Pe aceeasi linie a imbunatatirii semnificative a activitatii economice in cadrul Uniunii Europene si a competitivitatii acesteia se inscrie si agenda definita la Consiliul European de la Barcelona din primavara anului 2002, care a avut ca obiective impulsionarea aplicarii strategiei stabilite de catre Comisia Uniunii Europene precum si asigurarea unei mai bune coordonari a politicii economice.
In acest scop, Consiliul a stabilit ca, in actualele conditii, exista trei arii prioritare care sunt determinante pentru a face ca economia Uniunii Europene sa fie in lume cea mai dinamica, competitiva si bazata pe cunoastere:
1. dezvoltarea politicilor de utilizare a fortei de munca, cu accent pe reformele pietei de munca active, in scopul de a sprijini atingerea obiectivului Uniunii de utilizare deplina a forjei de munca si de asigurare a unor locuri mai bune de munca;
2. conectarea pietelor din spatiul european prin completarea legaturilor care lipsesc in retelele industriale cheie, investirea in proiecte de infrastructura prioritare si accelerarea integrarii pietei financiare;
3. investirea in resurse umane, dezvoltarea unei Arii europene a cunoasterii prin intensificarea eforturilor in domeniul cercetarii, inovarii, educatiei si instruirii, stabilirea unor retele noi de centre de excelenta si cresterea dimensiunii europene a invatarii permanente.
Liniile directoare ale politicii cuprinse in Comunicarea Comisiei catre Consiliul European privesc:
- ajustarea mixului de politici macroeconomice astfel incat sa se asigure stabilitatea pe termen mediu si sa se consolideze in continuare finantele publice;
- asigurarea bazarii pe dezvoltarea sustenabila a reformelor preconizate, luarea in considerare a dimensiunii 'mediu' a obiectivelor economice si sociale, imbunatatirea coerentei politicilor industriale;
- intarirea coeziunii economice si sociale, indeosebi in regiunile cele mai sarace si pentru grupurile dezavantajate din cadrul societatii;
- mediu de afaceri mai favorabil; in acest scop, principalele actiuni vor fi concentrate asupra reducerii ajutoarelor de stat in relatie cu produsul intern brut, redirectionarea ajutoarelor catre obiective orizontale, simplificarea si imbunatatirea mediului reglementativ, imbunatatirea sistemului de taxare pentru afaceri;
- acordarea mai buna a sistemului de educatie la nevoile pietei muncii, inlaturarea barierelor reziduale din calea mobilitati ocupationale si geografice a persoanelor in cadrul Uniunii Europene;
- imbunatatirea dialogului intre partenerii sociali la toate nivelurile, in vederea asigurarii unei abordari mai preventive si mai proactive a reformelor;
- adoptarea noilor propuneri privind marketingul de la distanta al serviciilor financiare, abuzul pe piata, standardele contabile internationale, fondurile de pensii si conglomeratele financiare;
- adoptarea unei strategii integrale pentru politicile comunitare in domeniul educatiei si cercetarii, care sa fie bazata pe abordarea unitara a dezvoltarii instruirii si carierelor, dezvoltarea retelelor europene de cunoastere si stiintifice, cooperarea mai stransa cu alte tari.
