MORALA-STIINTA SI ARTA

Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptele de morala si moralitate

Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Valorile morale fundamentale

Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Legea morala si normele sociale

Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Simtul etic sau constiinta morala

Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Responsabilitatea morala

Concepte de baza

Morala, moralitate, amoral, imoral, valori morale, standarde personale, lege morala, norma sociala, universalism, relativism, constiinta morala, relatii morale, responsabilitate morala.

Obiective urmarite

1.     Definirea Moralei si moralitatii;

2.     Stabilirea diferentelor de baza dintre etica, morala si moralitate;

3.     Enuntarea valorilor morale fundamentale;

4.     Stabilirea unui sistem de valori comune pentru domeniul afacerilor;

5.     Definirea si caracterizarea legii morale;

6.     Definirea constiintei morale;

7.     Definirea responsabilitatii morale, consecinta fireasca a libertatii.

Recomandari privind studiul

Se impune insusirea corecta a conceptelor de morala si moralitate prin parcurgerea serioasa a titlurilor bibliografice obligatorii;

Ar fi foarte util pentru fiecare student sa citeasca cat mai mult despre valorile morale fundamentale, despre legea morala si constiinta morala;

Rezultate asteptate

Dobandirea capacitatii de a identifica diferentele dintre etica, morala si moralitate;

Intelegerea si insusirea continutului valorilor morale fundamentale, a rolului acestora pentru individ, grup si societate;

Posibilitatea elaborarii unor opinii personale legate de legea morala, constiinta morala, de responsabilitatea morala;

Dobandirea capacitatii de a recunoaste si stabili un ansamblu de norme morale si valori comune pentru domeniul afacerilor.

Studentul, prin relatiile sale cu alti membri ai societatii, cu alte colectivitati sociale, trebuie sa dobandeasca o viziune pluralista despre munca si viata, un sprijin in distantarea de atitudinile sale anterioare. Experienta altor moduri de relatii social-umane va contibui la insusirea valorilor noi din societate, configurand mai profund, mai puternic, rolul experientei culturale si morale dobandite in viata de zi cu zi .

Omul este o fiinta complexa, cu numeroase caracteristici ce evolueaza si interfereaza continuu. In mare, in fiecare exista tendinte mai mult sau mai putin pronuntate, referitoare la modul in care suntem dispusi sa percepem realitatea. Educatia, si implicit studierea Eticii, poate, intre anumite limite, sa contribuie la 'slefuirea' uneia sau alteia dintre tendintele principale.

Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptele de morala si moralitate

Sinteza

Etimologic, cuvantul morala provine din adjectivul latin "MOS-MORIS", care inseamna moravuri, sau din grecescul "MORALIS", adica  Ethos. Limba romana a preluat mai intai cuvantul moral (morala) din limba latina, si numai mai tarziu l-a primit sub forma de etic (etica), din limba greaca. Morala este, deci, obiectul de studiu al eticii.

Morala reprezinta totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate in principii, norme, reguli determinate istoric si social, care reglementeaza comportamentul si raporturile indivizilor intre ei, precum si dintre acestia si societate (familie, grup, natiune, societate), in functie de categoriile: bine, rau, datorie, dreptate, nedreptate si a caror respectare se intemeiaza pe constiinta si opinie publica.

Morala mai poate fi definita ca ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativa (adeseori dogmatica), bazate pe distinctia intre bine si rau. Morala reprezinta 'ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica. Morala este disciplina stiintifica care se ocupa cu normele de comportare a oamenilor in societate'[1].

In politica, administratie publica, afaceri, mass-media, educatie, medicina s. a, termenul preferat este cel de etica. Unii autori considera ca termenul morala este legat de viata privata. Respectam morala in viata privata si etica in viata publica (politica, civica, profesionala etc.).

Morala este o parte considerabila a vietii noastre. Doar in situatii de rutina si automatisme nu avem dileme si nu ne punem problemele specifice moralei.

Orice morala se centreaza pe componenta normativa. Cu alte cuvinte, ea ne spune ce ar trebui sa faca oamenii pentru a fi socotiti demni de respect si nu ceea ce fac ei efectiv (componenta descriptiva). De exemplu, un enunt descriptiv este de tipul: unii politicieni fac promisiuni mincinoase. Un enunt etic normativ este de tipul: politicienii nu trebuie sa faca promisiuni false. Mai explicit, daca vor sa fie demni de incredere (morali), politicienii nu trebuie sa faca promisiuni mincinoase.

Increderea publica, in cazul nostru, este fundament pentru mentinerea coeziunii comunitare si a institutiilor, ba chiar si a sistemului politic democratic .

Moralitatea reprezinta manifestarea efectiva a moralei prin atitudini, constiinta, fiind sustinuta de principii morale.

Daca moralitatea are o semnificativa componenta emotionala, etica implica mai multa detasare, chiar explorarea modurilor de viata alternative. O asemenea nuanta semantica pune problema libertatii individuale in alegerea unui curs al actiunii, fiind ridicata problema oamenilor tratati ca oameni si a eticii care depinde in mare masura de ceea ce facem noi unii fata altii. In acest sens, Fernando Savater arata ca spre deosebire de alte fiinte vii, oamenii pot inventa si alege in forma de viata pe care o doresc: "Putem opta pentru ceea ce ni se pare bun, cu alte cuvinte convenabil pentru noi, fata de ceea ce ne pare a fi rau si inconvenabil."[2]

In sens mai larg, moralitatea cuprinde si fenomenele ce tin de constiinta morala, calitatile si defectele morale, judecatile si sentimentele morale, valorile morale etc.[3]

Moralitatea este un ideal in sens normativ al termenului ideal. Moralitatea exprima ceea ce ar trebui sa facem si ceea ce nu ar trebui sa facem daca am fi rationali, binevoitori, impartiali, bine intentionati[4].

Pentru o mai buna intelegere a diferentelor dintre etica, morala si moralitate, precizam urmatoarele:

Etica are caracter accentuat cognitiv si explicativ;

Morala are caracter proiectiv - programator;

Moralitatea are caracter real - practic.

Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Valorile morale fundamentale

Sinteza

Valorile morale cuprind intreaga existenta umana, fiind repere de baza ale vietii noastre sufletesti si spirituale. Unele sunt fundamentale (cardinale), altele sunt secundare sau derivate; unele tin de scopuri (denumite valori finale), altele de mijloace (valori instrumentale); unele privesc lucrurile (opere, bunuri), altele privesc persoanele (caracter, personalitate); anumite valori au caracter facultativ, altele au un caracter obligatoriu. Acestea din urma sunt sprijinite si aparate, promovate de sisteme normative care include reguli si sanctiuni morale, juridice, religioase etc.

Standardele etice sunt diferite si rezulta din diversitatea sistemelor de valori (modul in care ne organizam sau ierarhizam propriile valori care ne ghideaza in luarea deciziilor).

Astfel, diferitele segmente ale societatii determinate pe baze etnice, culturale, religioase, politice sau profesionale isi creeaza sisteme de valori proprii care sunt reflectate in sisteme etice diferite. Toate insa, se racordeaza indestructibil principiilor etice guvernante intr-o societate si vizeaza direct  conduita curenta, obiceiurile si atitudinile oamenilor, cu privire la conceptele generale de bine si rau, de adevar si minciuna, de echitate si discriminare, libertate si constrangere, etc.[5]

Fiecare actiune pe care o face o persoana este considerata de catre acea persoana ca fiind o actiune corecta, in lumina a ceea ce ea se straduieste si doreste sa faca. E posibil ca cineva sa nu fie de acord cu modelul altora despre lume, cu gandirea etica a altora, cu intelegerile sau cu deciziile lor - dar acei 'altii' sunt de acord cu ele, bazandu-se pe propriile criterii de valoare - care evolueaza si ele odata cu indivizii si societatea. Ceea ce societatea a considerat cu catva timp in urma ca fiind 'corect', poate fi considerat azi ca fiind 'gresit'; ceea ce unii am considerat ca fiind 'gresit' intr-un trecut nu prea indepartat, putem spune acum ca este 'corect'. Uneori condamnam pe altcineva care nu a reusit sa tina pasul cu propriile noastre idei in permanenta schimbare, referitoare la ce este permis si ce nu. Schimbandu-ne parerea despre ceea ce este 'corect' si 'gresit', noi evoluam. Uneori, poate, suntem atat de multi cei care insistam sa credem ca valorile pe care le avem sunt cele corecte si perfecte si ca toti ceilalti ar trebui sa adere la ele. Unii suntem plini de automultumire si convingere ca avem dreptate. Ideile noastre despre 'corect' si 'gresit' ne definesc pe noi, ne arata cine suntem noi cu adevarat.

Adultul, prin experienta sa cu alti membri ai societatii, cu alte colectivitati sociale, dobandeste o viziune pluralista despre munca si viata, un sprijin in distantarea de atitudinile sale anterioare. Experienta altor moduri de relatii social-umane va contribui in felul acesta la insusirea valorilor noi din societate, configurand mai profund, mai puternic, rolul experientei culturale cu care el intra in legatura in viata de zi cu zi .

Observatiile facute sunt menite sa sublinieze faptul ca dimensiunea stiintifica (informationala), singura, nu este suficienta pentru o dezvoltare a reprezentarilor culturale si morale, pentru acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale. Acesta depinde si de factori de mediu social, de dezvoltare bio-psihologica, de gradul de elevatie al relatiilor sociale din colectivitatile in care adultul este integrat.

Peste tot in lume exista culturi, comunitati si familii care au idei complexe despre etica. De cele mai multe ori, standardele sunt bazate pe principii universale (idealuri cum ar fi onestitatea, respectul si responsabilitatea) pe care speram ca le putem insusi. Dar cand trebuie sa iei o decizie pe care doar tu o poti lua, doar tu esti acela care decide ce vei face, si te raportezi la toate aceste standarde izvorate din educatie, familie, traditie, cultura. Insa le aplici asa cum consideri tu de cuviinta. Ce faci, cum faci, sunt lucruri pe care tot tu le decizi, pentru ca ideile despre cum sa actionezi vin de la tine, iar etica pe care o urmezi este a ta. Exista standarde personale despre care speram sa fie in acord cu principiile universale existente peste tot in lume.

Valorile morale fundamentale sunt:

1.Binele: util pentru un scop/o fiinta, eficacitate, bunastare, succes in afaceri (dar nu cu orice mijloace, oricum);

2.Adevarul moral: opusul minciunii, ipocriziei, vicleniei, duplicitatii, etc.;

3.Iubirea aproapelui: respect, pretuire, bunatate, blandete, compasiune, mila, daruire, solicitudine, etc;

4.Dreptatea: echitate, ratiune, corectitudine, civism, etc;

5.Omenia: umanism, onestitate, sinceritate, modestie, etc;

6.Datoria si obligatia morala: a munci, a ajuta pe cei din jur, a fi generosi, a fi cinstiti, a cultiva prietenia, justitia, a urma binele, a evita raul.

Specificul si particularitatile exprimarii valorilor morale in afaceri deriva tocmai din asumarea responsabilitatii fata de succesul firmei.

In afaceri o serie de valori morale comune (mila, altruismul, dragostea fata de aproape, filantropia etc.) pot duce la prabusire, la faliment, cu toate consecintele imorale ce deriva dintr-o catastrofa organizationala.

Filosofia  afacerii trebuie sa compatibilizeze morala cu finalitatea specifica. Sintagma lui Niccolo Machiavelli "scopul scuza mijloacele" este specifica afacerilor, in masura in care nu depaseste limitele unui model normativ propus de societate. In realitate, orice business este supus unor norme/reguli ce definesc "jocul". Respectarea "regulilor jocului", atunci cand acestea sunt rationale si stimulative este suficienta pentru a defini responsabilitatea in coordonatele "eticii afacerii".

Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Legea morala si normele sociale

Sinteza

Nu exista popor, indiferent de nivelul culturii sau civilizatiei pe care se afla, a carui viata sociala sa nu fie reglementata printr-o serie de prescriptii, norme, reguli, interdictii, restrictii, etc. Dupa cum ordinea fizica se refera la fenomenele naturii, iar ordinea logica la activitatea gandirii umane, tot asa si ordinea morala se leaga in mod obligatoriu de comportamentul moral al oamenilor.

Kant foloseste conceptul de lege cu un rost definitoriu pentru stiinta eticii. Spre deosebire de legile naturii, legile studiate de etica sunt 'legi ale libertatii'. In timp ce 'legile naturii' sunt legi conform carora se intampla totul, 'legea morala' (la Kant, 'legile vointei') este legea conform careia trebuie sa se intample totul.

Legea morala nu are caracter de constrangere, ca cea juridica, de exemplu, dar impune totusi sanctiuni, si pedepse daca nu este respectata.

Legea morala impune datoria de a face bine, interzice savarsirea raului, ofera sfaturi morale, etc. Prin aceasta lege nu se poate impune, intotdeauna si oricui, realizarea unui bine determinat, lasand libertate in alegere si actiune. Legea morala are ca obiect binele, care are ca scop suprem, fericirea.

Legea morala pe care se bazeaza legea datoriei si a drepturilor, vizeaza: ordinea morala, inviolabilitatea persoanei, rersponsabilitatea actiunilor, etc, implicand libertatea.

Raspunsurile la problemele morale le putem afla din morala comuna, din obiceiuri, din standardele comunitatii in care traim. Dar morala comuna este nereflectiva. Atunci cand o adoptam, tendinta este sa ne luam dupa altii, fara sa ne intrebam de ce si nici daca este bine sau drept sa o facem.

Legea ar trebui sa fie expresia practica a perceptelor morale, si ceea ce conteaza sunt perceptele morale si nu "legea". Trebuie sa fim onesti in felul in care ne indeplinim responsabilitatile si in felul in care interactionam unul cu altul.

Persoanele cu intentii dubioase sunt discret identificate si evitate. In lumea afacerilor cineva care se lauda cum a inselat sau cum a furat pe cineva va fi evitat in mod tacit.

Termenul de 'norma' este definit ca regula obligatorie dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva, conducand la cel de 'normal', adica conform unei norme, unor reguli. Normalitatea apare astfel ca o masura a respectarii normelor, a constrangerilor si prescriptiilor societatii careia ii apartine persoana respectiva. Anormalitatea, comportamentul in afara normelor, provoaca efecte negative asupra lui. Respectarea normelor apare astfel ca o constrangere a societatii asupra membrilor ei.

Normele, asadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui si provin din obiceiurile, legile, traditiile unei societati sau grup social care isi constrange astfel membrii sa adopte conduite si comportamente care sa corespunda asteptarilor acelei societati sau grup social .

Norma, ca 'nomos' al vechilor greci (respectare a ordinii si legilor instituite de zei) isi gaseste corespondent si in spiritualitatea asiatica. Dao, 'Calea', are mai multe forme: Dao al cerului, Dao al oamenilor si Dao al omului, forme diferite una de alta dar care se influenteaza ierarhic de sus in jos.

Normele evolueaza odata cu societatea care le construieste si aplica datorita evolutiei altor segmente ale aceleiasi societati: politic, economic, religios .

Normele sociale sunt impuse, promovate si perpetuate prin mai multe metode:

sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor societatii sau grupului social;

sunt recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite care ajuta la integrarea individului ca membru al societatii;

sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care conserva ordinea acelei societati.

Nerespectarea normelor si modelelor societatii denota un comportament deviant, o iesire din normalitatea vietii si ordinii sociale.

Conformarea sau neconformarea la norme conduce subiectul uman la ocuparea unei pozitii (rol-status) in societatea respectiva iar aceasta pozitie primeste o valoare (pozitiva sau negativa) in functie de asteptarile societatii pentru acel rol sau status,  in sensul conformismului sau a proiectiei evolutive ale acelei societati. O gandire conforma catalogheaza individul ca 'om la locul lui'; o gandire care produce o evolutie in societate, o inventie sau schimbare de paradigma (deci neconforma), indica un 'savant'.

Normele morale trebuie sa se supuna principiului universalitatii, cu alte cuvinte, sa fie aplicabile oricui, oricand, oriunde. Ele ar trebui sa aiba caracter absolut si obiectiv: sa nu depinda de credinte, sentimente, obiceiuri particulare, nici de vointa arbitrara a cuiva aflat in pozitie de putere normativa.

Universalismul presupune ca exista "reguli etice universale si obiective, si aceasta, fara a exista un cadru etic, care este deja suplinit de conventii si tratate incheiate, afacerile la nivel international neputand altfel exista"[6]. Cei care adopta pozitia universalista sustin ca exista o larga acceptiune a mai multor principii ale afacerilor in intreaga lume. Universalistii sustin, insa, ca exista o intelegere conceptuala raspandita printre toti oamenii cu privire la moralitatea acesteia. Relativismul sustine ca nu exista standarde absolute, universale. Ele difera in functie de comunitate si istorie.

Relativismul individual, presupune ca, nu exista un principiu absolut legat de ceea ce este drept sau nedrept, bine sau rau; in orice situatie, ceea ce este bine sau rau trebuie lasat la latitudinea si indemana individului sau indivizilor implicati in respectiva situatie. Un individ cu o conceptie pur relativista poate sustine faptul ca practicile care sunt interzise in mod universal de catre majoritatea societatilor, cum ar fi, de exemplu, incestul, canibalismul, sclavia, nu sunt nici bune, dar nu sunt nici gresite, ele pur si simplu depind de credintele fiecarui individ si numai de el.

Relativismul cultural defineste 'ceea ce este drept sau gresit, ceea ce este bun sau rau si care depinde de cultura fiecaruia"[7]. De exemplu, daca irlandezii considera avortul ca fiind din punct de vedere moral gresit, atunci avortul nu este acceptat din punct de vedere moral in aceasta tara. Daca suedezii nu considera ca avortul este gresit din punct de vedere moral, atunci acestia il vor accepta din punct de vedere moral. Nu exista un principiu universal la care suedezii sau irlandezii sa se raporteze, pentru a determina daca aceasta practica este cu adevarat gresita sau nu.

Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Simtul etic sau constiinta morala

Sinteza

Constiinta morala este organul de manifestare si de cunoastere a legii morale; este o judecata a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora, avand caracter subiectiv si temporal. Constiinta morala este rezultatul presiunilor sociale si ale evolutiei societatii in care individul s-a format.

A avea constiinta morala inseamna, in primul rand, a cunoaste si a recunoaste existenta unei ordini morale. Astfel, constiinta a fost si ramane liantul invizibil, gratie caruia comunitatea nu s-a naruit.

Fiecare dintre noi avem anumite standarde etice pe baza carora traim. Standardele noastre reprezinta idei despre bine si rau care ne ajuta sa actionam atunci cand avem de luat o decizie. Desi standardele noastre sunt bazate pe principii si valori proprii, exista si principii universale, asupra carora suntem toti de acord.

De unde vin toate aceste standarde, principii si valori?

O parte din normele etice isi au originea in trecutul nostru. Unele idei despre ce trebuie si ce nu trebuie sa facem vin de la parinti, profesori sau prieteni. Oamenii care ne influenteaza ne dau idei despre ce e bine si ce e rau. Mai stai afara dupa ora de culcare? Cum te porti cu bunicii? Ce ii spui unui prieten care vrea sa copieze tema de la tine? Toate astea sunt exemple de decizii etice pe care le adoptam, iar prietenii si familia  au un cuvant de spus in toate acestea.

Admitand ideea ca prima forma de invatare umana este imitatia, nu trebuie sa ne mire faptul ca aceasta ne insoteste de-a lungul vietii. Este  mai degraba folositor omului, dupa cum afirma R. Lipton, sa uzeze de comportamente culturale elaborate deja, decat sa conceapa altele, prin metoda incercarii si erorii, dat fiind ca se dovedeste a fi mai economicos din punct de vedere energetic. Asadar, inca de mic omul este obisnuit sa aiba modele. Ajuns la varsta maturitatii nu se pune problema daca sa mai aiba sau nu modele, ci sa le aleaga pe cele care corespund intereselor sale.

Etica mai este determinata si de comunitatea in care traiesti. Scolile, afacerile si toate genurile de organizatii au standarde si se asteapta ca oamenii sa le urmeze. Atunci cand toate aceste grupuri sunt privite impreuna, ele formeaza o comunitate, un grup ai carui membri lucreaza impreuna si se ajuta intre ei. O comunitate trebuie sa aiba etica, trebuie sa transmita anumite standarde.

Modelele identificabile in realitatea imediata in care este integrat individul, pot fi directe, vizand pe profesorii, prietenii, parintii sai, dar pot fi si mediate de diferite ipostaze culturale: literatura, film, muzica.  Le putem intalni din intamplare, fara cautari premeditate, alegandu-le din proprie initiativa. De multe ori acestea pot fi sugerate, induse sau impuse.

Modelarea facuta de altii trebuie sa conduca la conturarea unei autonomii si a unei responsabilitati in ceea ce priveste automodelarea. De preferat ramane, totusi, cautarea pe baza propriei chibzuinte, a modelului autentic si potrivit propriului eu. Aceasta trebuie sa constituie tinta suprema a oricarui program de pregatire.

Dar 'etica' noastra mai vine si din cultura si traditii. Suntem inconjurati de cultura si traditie in fiecare zi. Cultura caracterizeaza grupul cu care ne identificam (uneori este generatia noastra). Alteori, este comunitatea in care traim. Poate fi natiunea noastra sau colegii.

Constrangerea pentru respectarea normelor sociale incepe inca de la cresterea si educarea copiilor, acestea constand tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea, simti, actiona intr-un fel la care el poate n-ar ajunge daca n-ar fi condus la acestea. Copilul este invatat sa respecte obiceiurile, traditiile, conventiile iar dezvoltarea personalitatii urmeaza un curs printre aceste jaloane: credintele, tendintele, practicile grupului luate in intregul lor. Obisnuinta colectiva se transmite prin educatie din generatie in generatie, dand astfel membrilor societatii siguranta si stabilitate.

Traditiile sunt actiuni izvorate din valori importante, pe care le vom expune si in viitor. Felul in care ne practicam confesiunea religioasa, ne petrecem aniversarile, vacantele, sunt exemple de traditii. Si sunt idei despre cum ar trebui sa facem lucrurile pentru a continua traditiile.

Cert este ca, fundamental capacitatea noastra de a actiona etic, existenta noastra morala este ceea ce ne distinge fata de animale. A fi moral inseamna a trai doar in limitele exigentelor adevarului nealterat de emotii si prejudecati, corect, drept, logic si previzibil.

Constiinta morala poate fi considerata:

un instinct divin,

o judecata practica a sufletului, ratiunii, spre a face o fapta reala,

o putere psihica prin care deosebim faptele bune de cele rele.

Simtul etic reprezinta facultatea unei persoane de a deosebi binele de rau si de a respecta ordinea morala.

Pentru a fi moral trebuie sa traiesti in acord cu codul comunitatii tale si sa le respecti pe cele ale altora. Dar si in interiorul aceleiasi comunitati exista dispute despre ceea ce este drept, iar problema tolerantei absolute fata de alte coduri creeaza situatii uneori inacceptabile. Nazistii aveau codul lor moral, dar nu putem spune ca respectam dreptul la genocid fiindca purificarea rasiala era ceruta de un astfel de cod. Nu putem spune ca, in numele respectului pentru multiculturalitate si al tolerantei putem accepta de exemplu sclavia, discriminarea pe baza apartenentei la un sex, eugenia spartana (teorie care preconizeaza ameliorarea populatiilor umane prin masuri genetice - alegerea parintilor, sterilizarea, interzicerea procrearii etc., folosita de rasisti si nazisti), etc

Relativismul sustine ca nu exista standarde morale dincolo de coduri particulare, nimic nu e nici absolut, nici universal. Nu avem unde cauta standarde absolute dincolo de realitate si daca ele ar exista, ar fi nedrepte.

Forta motrice a dezvoltarii personalitatii o constituie contradictia dintre trebuintele sociale, pe de o parte, si  aspiratiile individului, respectiv, posibilitatile satisfacerii lor, pe de alta parte. Ele se manifesta in activitatile omului, in relatiile sale cu alti oameni, si mai ales cu societatea.

Contradictia este traita de om ca preocupare, neliniste, suparare sau nemultumire. Daca trairea nemultumirii este fata de sine insusi, cum se intampla adeseori, aceasta este dovada unei analize critice a faptelor sau a trasaturilor personalitatii sale, ceea ce va duce la o tendinta de a se schimba, a se reeduca. Cand nivelul dezvoltarii personalitatii este redus, contradictia interna este traita ca o contradictie externa, ca un conflict cu mediul sau, cu oamenii din ambianta sa, care nu-l inteleg, nu-l observa sau i se opun.

In momentul in care apare intentia de reeducare, si acest fapt denota ideea existentei unei valori, a unui ideal, spre a carui implinire sunt mobilizate eforturile, are loc din punct de vedere cognitiv elaborarea unui portret-robot a comportamentului dorit. In cazul in care se gaseste un corespondent al acestuia in realitatea imediata, acesta este ales. In acest caz sansele de reusita sunt mari. In cazul in care realitatea nu poate furniza un astfel de model, au loc un numar semnificativ de tatonari, cramponari in situatia determinanta, sansele de reusita fiind mai mici .

In esenta, cele mai importante caracteristici ale omului, din acest punct de vedere, sunt legate de modul de analiza a realitatii: mai mult logic, mai mult imaginativ sau mai mult sentimental.

Fiecare om are o misiune pamanteana pe care poate sa si-o indeplineasca cu cinste. Unii nu stiu cum sa faca. Ar fi util daca ar intelege ca fiecare este o petala din floarea lumii, ca fiecare are nevoie ca de aer de respect fata de sine si, in acelasi timp, fata de toti ceilalti. Lumea poate evolua normal doar daca marea majoritate intelege ca este parte a aceluiasi intreg.

Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Responsabilitatea morala

Sinteza

Consecinta fireasca a libertatii este responsabilitatea morala, adica  atitudinea sufleteasca si rationala prin care suntem constienti de fiecare actiune a noastra, asumandu-ne consecintele. Responsabilitatea morala se intrepatrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale responsabilitatii: juridica, politica, religioasa, profesionala, familiala, etc.

Masurarea responsabilitatii este data de utilitatea sau inutilitatea sociala a individului, de gradul de dezvoltare al constiintei umane, care la randul ei depinde de educatie, varsta, instructie, etc.

Relatiile morale sunt intalnite in orice domeniu: economic, juridic, religios, stiintific, educational, politic, administrativ etc. Acestea pot fi clasificate astfel:

relatii individ - colectivitate;

relatii interindividuale;

relatii grup - societate;

relatiile cu sine;

relatiile cu natura.

A fi responsabil moral inseamna a da socoteala in chip demn si onest, de calitatea deciziilor si actelor, a rezultatelor si implicatiilor socio-morale, individuale si colective. Pe langa responsabilitatea morala, mai putem vorbi de responsabilitate economica, juridica, sociala, stiintifica, pedagogica etc.

Daca o persoana se apropie de standardele morale ale unei comunitati (religioase, politice, profesionale, etc), ea se bucura de apreciere (este membra valoroasa a comunitatii), incredere (este o persoana pe care te poti baza, nu te tradeaza, se tine de promisiuni, respecta principii) sau dimpotriva, este blamata (judecata ca o persoana vinovata, socotita imorala, pedepsita prin dispret, izolare, marginalizare, excludere.

Etica este interesata de obligatiile morale si de notiunea de actiune buna, dreapta, cinstita si justa. Indivizii intreprind actiunea si isi asuma, abia in final, responsabilitatea actiunilor etice sau neetice.

Émile Durkheim spunea:'Cauza determinanta a unui fapt social trebuie cautata printre faptele sociale anterioare, nu printre starile constiintei individuale(). Functia unui fapt social trebuie intotdeauna cautata in raportul pe care il intretine cu vreun scop social'.[8]

Exista multe probleme importante, dar cea a responsabilitatii asumate in cunostinta de cauza este fundamentala. Exista multe feluri de a vedea lumea si de a aprecia rezultatele. Toate sunt marcate de maturitatea individului care vede mai mult sau mai putin din 'realitatea holistica'.

Despre responsabilitate s-au scris multe carti si s-au purtat discutii interesante. In esenta fiinta matura poate fi 'responsabila'. Responsabilitatea vine de la atitudinea armonioasa a individului, adica de la modul in care se hotaraste sa-si exprime fiinta, ca parte din sistemul universal din care face parte.

Test pentru autoevaluare (Modulul II)

1.     Definiti morala si moralitatea.

2.     Precizati diferentele dintre etica, morala si moralitate.

3.     Care sunt valorile morale fundamentale?

4.     Care sunt principalele metode prin care sunt promovate si impuse normele sociale?

5.     Definiti responsabilitatea morala.

6.     Cum pot fi clasificate relatiile morale?

Recomandari bibliografice

Bellu, N. (1999). Sensul eticului in viata morala. Bucuresti: Editura Paideia. (p. 22-34)

Cozma, C. (1997). Elemente de etica si deontologie Iasi: Editura Univ. "Alexandru Ioan Cuza". (p. 29-57)

Craciun, D. (2005). Etica in afaceri. Bucuresti: Editura A.S.E. (p.23-27)

Hubermas, J.(2000). Constiinta morala si actiune comunicativa. Bucuresti: Editura All. (p.11-27, 192-210)

Macintyre, A. (1998). Tratat de morala. Bucuresti: Editura Humanitas. (p. 34-5o, 139-161)