|
|
|
Relatii publice - O Definitie
1. O activitate de conducere
1.1. A fi membru al conducerii
-Dupa Wilcox, Ault si Agee, relatiile publice sunt mai eficiente atunci cand depind de conducerea superioara.
1.2. A participa la decizii
-Participarea la luarea deciziilor comporta mai multe avantaje:
A) Cunoasterea argumentelor
-Pentru a fi capabil sa apere pozitia organizatiei si sa construiasca strategii care sa reziste atacurilor, relationistul trebuie sa cunoasca argumentele pozitive si negative care au circulat in jurul unei propuneri, cum si de ce au fost respinse argumentele negative si de ce argumentele pozitive au fost mai convingatoare.
B) Sfatul
-Concepand strategii de comunicare si realizand activitati adecvate, specialistul in comunicare joaca permanent un rol de consilier al conducerii, in vederea ameliorarii relatiilor dintre organizatie si publicurile sale, atunci cand totul merge bine, dar si cand totul merge rau.
-Pentru a propune o strategie adecvata, specialistul in comunicare trebuie sa cunoasca toate dimensiunile unei probleme/provocari/mize.
C) Increderea
-Pentru a obtine si mentine aceasta putere de decizie, trebuie castigata increderea celorlalti parteneri ai organizatiei.
D) O functie de gestiune
-Ca functie de gestiune, relatiile publice trebuie sa fie asociate tuturor etapelor de luare a deciziei.
-In ansamblu, trebuie gestionata problema sau miza prin comunicare, nu trebuie doar facuta cunoscuta decizia luata.
2. Cu caracter permanent si organizat
-Relatiile publice trebuie sa constituie o sarcina permanenta a unui serviciu specific.
In slujba organizatiei
-PR sunt inainte de toate activitati in slujba unei organizatii, si nu in cea a publicului. Ele trebuie sa-i asigure dezvoltarea economica, sociala sau de orice fel, in functie de caracterul organizatiei.
-Relationistul trebuie sa stie sa puna in valoare elementele care ii vor putea favoriza organizatia. Va ocoli realitatea in favoarea intereselor organizatiei lui.
Dincolo de a gestiona provocarile
-Dincolo de imagine, PR servesc la gestionarea problemelor, provocarilor, produselor si serviciilor organizatiei.
-Cand o organizatie ia o decizie importanta si vrea sa o faca imediat cunoscuta, poate recurge la relatii publice.
5. Pe langa diferitele categorii de public
-Diferitele categorii de public trebuie definite, identificate, cunoscute, satisfacute (PR trebuie sa vizeze satisfacerea clientului), convinse - PR cauta adeziunea publicului pentru a-i obtine intelegerea, simpatia si participarea.
-Munca de relationist consta in crearea si mentinerea in permanenta a unui dublu curent de informare: o comunicare descendenta dinspre organizatie spre publicurile ei si o comunicare ascendenta dinspre publicuri spre organizatie, care permite conducerii cunoasterea cu precizie a intereselor acestora =>
necesitatea de a pune la punct mecanisme de comunicare bidirectionale pentru a crea un dialog constant intre organizatie si publicurile sale.
-Consilierul in relatii publice trebuie sa fie la curent si sa participe la deciziile pe care organizatia le ia in privinta clientelei sale si sa asculte clientela, pentru a se asigura ca intreprinderea nu va actiona impotriva nevoilor clientilor sai.
5.1. Grija fata de opinia publica
-Opinia publica ce conteaza este aceea a grupurilor de interes care, in fata unei idei, sunt gata sa se lupte pentru a o apara sau pentru a impiedica exprimarea ei.
6. O practica de informare
-Toate activitatile de PR se articuleaza in jurul informatiei: culegerea, analizarea, punerea ei in forma, circularea si evaluarea ei.
-Organizatia trebuie sa se asigure ca pune in circulatie informatii ce corespund imaginii pe care vrea sa o dea despre ea insasi.
7. Cautarea interesului comun
-PR vizeaza interesul comun al organizatiei cu publicul sau. Fara un interes comun, publicul se va indeparta de organizatie.
-Relationistul trebuie sa interpreteze in fata publicurilor filosofia, programele, politicile organizatiei si sa interpreteze viziunile diferitelor categorii de public in fata factorilor de conducere si de decizie din intreprindere.
-PR trebuie practicate cu o etica riguroasa, pentru a nu insela publicul pe care il servesc.
Concluzii:
-Relationistul trebuie sa fie un comunicator de prim rang, un mediator pozitiv esential intre diversele trepte (interne si externe) ale organizatiei, un comunicator loial si riguros, atent sa transmita o informatie neutra si obiectiva, dar capabil de a convinge, un specialist al relatiilor cu presa si al tehnicilor de comunicare.
