GRUPUL DE INTERESE - DELIMITARI CONCEPTUALE

Grupul de interese - delimitari conceptuale

Element devenit indispensabil functionarii structurii politice, grupurile de interese instituie un nou sistem de reprezentare, distinct de reprezentarea clasica, prin intermediul partidelor. Fenomenul nu este de data recenta, in orice societate interesele particulare avand tendinta coalizarii in vederea obtinerii unor avantaje din partea guvernamintelor.

Desi realitatea istorica a grupurilor de interese este mult mai veche decat cea a partidelor, recunoasterea calitatii lor de componente esentiale ale structurii politice a statelor este relativ recenta, cel putin in Europa. In 1908, in SUA, Arthur F. Bentley^[1] vorbea deja de "grupuri de interes" (Interest Groups) si de presiunile exercitate de acestea, dar consacrarea termenului se produce abia in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial. In aceasta perioada, se dezvolta un puternic curent de cercetare si reflectie stiintifica, grupul de interes devenind o categorie de analiza a stiintei politice, care creeaza un instrument de interpretare si explicare a vietii politice cu valoare cognitiva si un concept uzual.

Grupul de interes, format si dezvoltat in comunitatile istorice primare este constituit dintr-un numar de persoane, unite de unul sau mai multe interese comune. Orice grup uman poate fi un grup de interes, formal sau informal, de situatie, de adeziune etc. In conditiile trecerii de la societatea feudala la capitalism, apar premisele politizarii anumitor interese. Intre factorii favorizanti ai dezvoltarii grupurilor de interese, au fost mentionati: libertatea si dreptul de asociere, regimul reprezentativ, industrializarea si consecintele antrenate de progresul tehnic. Necesitatea exprimarii intereselor si revendicarilor diferitelor categorii de indivizi a fost determinata de: evolutia societatii industriale si a functiilor statului; transformarile care au afectat institutiile parlamentare; dezvoltarea aparatului administrativ si birocratic s.a.

Grupul uneste persoane intre care exista relatii specifice, suficient de frecvente pentru ca de aici sa se degajeze un mod colectiv de conduita^[2]. Intre factorii de adeziune la un grup, considerarea intereselor ocupa un loc important. Ca atare, studiul grupurilor de interese este unul al intereselor organizate. Roger-Gérard Schwartzenberg scria ca nu exista nici un grup de interes care sa nu fie tentat sau fortat sa exercite o presiune. Variabile sunt numai frecventa, amploarea sau stilul de recurs la pressing. Orice grup de interes este, virtualmente, un grup de presiune, cele doua expresii fiind sinonime^[3].

Charles Debbasch, Jean-Marie Pontier, Léon Dion s.a. considera ca asimilarea grupurilor de interes cu grupurile de presiune nu este in intregime justificabila. Grupul de interes nu se identifica exact cu grupul de presiune, care nu actioneaza numai pe calea pressingului si a carui influenta nu este unidirectionala. Un grup de interes este un grup de presiune potential, care se transforma in momentul actiunii sale asupra autoritatilor abilitate sa ia decizii in favoarea intereselor aparate. Multi specialisti identifica fenomenul grupului de presiune in prezenta a 3 elemente principale: 1) existenta unui grup sau a unei comunitati mai mult sau mai putin organizate (ceea ce il deosebeste de o miscare spontana si efemera); 2) notiunea de interes si apararea acestui interes; 3) elementul presiunii, al influentei exercitate. Chiar si acele grupuri de interes situate la o distanta mai mare de zonele in care influenta asupra guvernului reprezinta o necesitate se pot transforma, in anumite situatii, in organisme de pressing, astfel incat distinctia grup de interes - grup de presiune este destul de dificila.

O serie de autori folosesc alternativ termenii "grup de interes" si "grup de presiune", unii (indeosebi cei anglo-saxoni) il prefera in mod evident pe cel dintai. Alti termeni propusi - "grup financiar", "grup organizat", "interese organizate", "corpuri intermediare" nu au avut o consacrare internationala. In ceea ce ne priveste, avand in vedere faptul ca obiectul cursului il formeaza acele grupuri de interes care recurg la actiunea de "pressing", mai mult sau mai putin frecvent, optam pentru utilizarea alternativa a termenilor consacrati.

Robert Salisbury si Kay Lawson sunt de parere ca indivizii adera la un grup urmarind trei categorii principale de avantaje: 1) materiale (bunuri si servicii); 2) de solidaritate (datorita sentimentului solidaritatii, sansei socializarii sale unui statut imbunatatit); 3) de scop/actiune in numele unor valori sau cauze oferind satisfactii ce suplinesc recompensele personale^[4].

Oricare ar fi natura lui, interesul dobandeste semnificatie, relevanta, in momentul in care membrii sai, prin anumite strategii si mijloace se straduiesc sa-l exprime si sa-l promoveze. In studiul grupurilor de interese, notiunea "pressing", aparuta in literatura americana la inceputul secolului al XX-lea este cu deosebire importanta, marcand momentul in care grupurile de interes se manifesta "presand" asupra autoritatilor abilitate sa ia decizii. Pressingul este starea prin care un grup de interese cauta sa isi realizeze obiectivele, prin modificarea comportamentului sistemului politic in favoarea sa. Exercitand prin cererile lor un pressing, grupurile declanseaza in sanul sistemului politic un fenomen de "retropressing" (retroactiune). Din acest ansamblu de cereri si de raspunsuri vor rezulta anumite decizii.

Grupul de interes se delimiteaza de miscarile sociale si de partidele politice. Miscarea sociala actioneaza uneori ca un grup de presiune si unele grupuri de presiune sunt miscari sociale. Dar, in general, grupurile de interes actioneaza ca miscari sociale numai ocazional. O miscare sociala include adesea una sau mai multe asociatii dar, in mod obisnuit, include multi suporteri care nu sunt membri ai respectivelor asociatii. Unele miscari sunt total neorganizate.

Miscarea sociala a fost definita ca "incercare colectiva de a promova un interes comun sau de a atinge un scop comun prin actiune colectiva, in afara sferei institutiilor existente"^[5], sau "colectivitate actionand cu o anumita continuitate pentru a promova schimbarea sau a rezista schimbarii in societatea sau in grupul careia ii apartine"^[6]. Ea grupeaza indivizii interesati in atingerea unor obiective precise, se preocupa de sensibilizarea publicului si a cercurilor conducatoare.

Unele miscari pot numara milioane de oameni, altele au dimensiuni reduse; unele isi desfasoara activitatea intr-un cadru legal, altele sunt grupuri ilegale sau conspirative. Scopurile si mijloacele folosite de aceste miscari pentru atingerea lor cunosc o mare varietate, putand merge de la simpla publicitate pana la presiunea morala si chiar violenta fizica. Spre deosebire de institutii, elemente relativ permanente si stabile ale societatii, miscarile sociale sunt foarte dinamice si au o durata de viata variabila.

Intre functiile principale ale miscarilor sociale, Alain Touraine^[7] enumera: 1) functia de mediere; 2) functia de clarificare a constiintei colective; 3) functia de presiune. Miscarile sociale sunt agenti activi ai medierii si socializarii, care dezvolta si intretin o constiinta colectiva combativa. Recursul la presiunea exercitata in diferite moduri asupra persoanelor investite cu autoritate, asupra puterii nu este decat una dintre formele actiunii lor, desi uneori o forma principala.

Numarul si importanta miscarilor sociale constituie un indicator de baza al importantei lor. David Aberle distinge 4 tipuri de miscari sociale, 2 dintre ele - miscarile transformatoare si miscarile reformatoare urmarind realizarea unor schimbari in societate; celelalte 2 - mantuitoare si alteratoare vizeaza schimbarea unor obisnuinte sau conceptii ale indivizilor^[8]. Miscarile sociale au un caracter contestator si in societatile totalitare, constituind un obiectiv esential al atentiei regimului, care se simte permanent amenintat. In pofida politicii sale represive, astfel de miscari au tendinta de a renaste si de a schimba ordinea stabilita.

Grupurile de interese se deosebesc de partidele politice, in principal datorita faptului ca ele nu au ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la guvernare ci, numai obtinerea unei influente asupra celor ce detin puterea si constrangerea lor de a satisface, direct sau indirect, cerintele grupului.

Deci, diferite ca marimi sau infatisare, partidele si grupurile au si obiective diferite. Ca si partidele, grupurile de interese:

faciliteaza participarea cetatenilor la viata politica;

servesc ca legatura organizationala intre membrii lor si oficialii guvernamentali, alesi sau numiti;

pot determina guvernamantul sa fie mai receptiv la interesele diverselor categorii de cetateni.

Dar, partidele politice se bazeaza pe o solidaritate generala, specifica Maurice Duverger, in timp ce grupurile au ca fundament solidaritatile particulare. Primele actioneaza in cadrul societatii globale, careia omul ii apartine in calitate de cetatean, celelalte actioneaza pentru apararea unor interese particulare. In timp ce partidele se bazeaza pe coalitii, ale caror politici acopera o gama larga de probleme, grupurile isi limiteaza setul de cereri. Desi uneori incearca sa influenteze rezultatul anumitor alegeri, prima lor preocupare nu este aceea de a candida pentru functii. Grupurile de interese pot lucra prin intermediul partidelor (totdeauna in cautare de bani si de ajutor pentru mobilizarea sprijinului votantilor) si pot influenta modelarea programelor partidelor sau a rezultatelor alegerilor.

Pe scurt, principalele caracteristici ale grupurilor de interese sunt urmatoarele:

desi nu sunt structuri sau institutii politice, activitatea lor se desfasoara in stransa corelatie cu cea a institutiilor statului si a partidelor politice;

ele nu exercita intr-un mod direct puterea politica dar actioneaza asupra ei ca intermediari, pentru realizarea unor decizii luate de o institutie sau un organ politic, fiind astfel un element al producerii deciziei;

ele se definesc prin caracterul lor colectiv si printr-o actiune colectiva;

ele trebuie sa prezinte un anumit grad de unitate, sa se caracterizeze prin sentimentul apartenentei la grup si prin adeziunea la anumite valori comune;

interesul care uneste membrii lor poate fi mai mult sau mai putin puternic dar, in orice caz, este sursa unei actiuni comunitare si agregative.

Deci, grupul de interese exprima anumite interese, dispune de o organizare si exercita o presiune pentru a-si atinge scopurile. Ca atare, el poate fi definit ca "un grup de persoane unite intr-o structura specifica de unul sau mai multe interese comune, care isi realizeaza obiectivele prin presiunea exercitata asupra autoritatilor abilitate sa ia o decizie"^[9]. Forta sa depinde de: importanta gruparii; locul in societate; calitatea leaderilor. Ea este influentata de nivelul coeziunii sale, care presupune absenta unor disensiuni interne. Cand unui grup ii lipseste unitatea in sustinerea unei probleme, influenta lui asupra procesului elaborarii politicii scade, chiar daca grupul are dimensiuni considerabile.

Intr-o perspectiva functionala, grupul de interese este definit ca "entitate care incearca sa reprezinte interesele unor sectiuni particulare ale societatii, in scopul de a influenta procesul politic". Cu alte cuvinte, el indeplineste atat functii fata de stat, in masura participarii la procesul decizional, informeaza guvernul si celelalte institutii asupra starii reale a societatii, produce expertize, cat si fata de societate, articuland aspiratiile si interesele grupurilor sociale particulare. Grupurile de interese faciliteaza elaborarea politicilor publice. Deci, ele sunt atat actori politici, cat si actori sociali^[10].

Cadru de solidaritate, de informare si de actiune, grupul este, in opinia lui Ch. Debbasch, o "riposta normala a cetatenilor", care se pot simti slabi si nesiguri in fata extinderii mijloacelor de guvernare ale puterii. El este un instrument de echilibrare a actiunii statului, o forma de contraputere. Insa, asa cum trebuie evitata tendinta statului de a deveni atotputernic, trebuie evitata si "tendinta naturala spre hegemonie" a grupurilor, aservirea statului fata de ele. "Grupurile in stat si nu statul in grupuri"^[11].